Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Încheierea 378/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.10175/2/2009
2512/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.378/
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 27.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului:
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul, arată că recursul este formulat împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul București, prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie pe cauțiune. Este a doua cerere de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat în cauză, dar consideră că față de momentul formulării primei cereri, în prezent, în cauză inculpatul a fost audiat, a recunoscut parțial învinuirile și totodată a arătat faptul că este de acord să acopere o parte din prejudiciul care nu este clar stabilit. În cadrul probatoriilor solicitate instanței, s-a cerut expertizarea mediilor optice care au fost ridicate de la inculpat. Apreciază că această cerere de liberare provizorie pe cauțiune este cea mai bună și cea mai indicată variantă în care inculpatul poate fi judecat, având în vedere că a trecut deja o perioadă însemnată de timp, de când se află în arest preventiv. Susține că procesul va foarte mult, fiind necesar a se audia martori, părți-vătămate, să se stabilească efectiv prejudiciile cauzate în această cauză, având în vedere că unitățile bancare până în prezent, nu au precizat cuantumul pretențiilor, să se efectueze expertize și administrarea altor probe admise de către instanță. Precizează că inculpatul nu are antecedente penale, a conștientizat gravitatea faptelor sale și dorește să se reabiliteze și să se reintegreze social.
Pentru considerentele de mai sus, solicită admiterea recursului și condamnatul să fie liberat provizoriu pe cauțiune.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat, apreciind că instanța de fond, în mod corect a dispus respingerea, ca nefondată, a acestei cereri de liberare provizorie pe cauțiune, pornind de la premisa că prev. art.160/4 în referire la art.160/2 al.2 nu C.P.P. cuprinde niște situații limitative pentru care s-ar putea dispune respingerea unei asemenea cereri. În mod corect, instanța de fond a stabilit că această măsură nu este oportună la acest moment, având în vedere circumstanțele în care a fost săvârșită fapta și natura faptei în special - fiind vorba despre infracțiuni care se săvârșesc într-un număr din ce în ce mai mare, iar impactul asupra opiniei publice este din ce în ce mai puternic și foarte important în necesitatea liberării provizorii pe cauțiune sau sub control judiciar al unei persoane învinuite de săvârșirea unei asemenea fapte. Împrejurarea că inculpatul a recunoscut "nuanțat" săvârșirea acestei infracțiuni și că este de acord cu acoperirea prejudiciului cauzat, sunt aspecte ce trebuie avute în vedere la analiza acestei cereri, dar nu pot determina ele singure luarea măsurii punerii în libertate a inculpatului, pentru că de la momentul în care a fost arestat preventiv și până acum, inculpatul avea posibilitatea să acopere măcar o parte din prejudiciu. Consideră că de la momentul luării acestei măsuri, nu s-a depășit sub nici o formă termenul rezonabil, astfel cum este analizat de CEDO.
Pentru motivele invocate, apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică și, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul, ca nefondat,
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată:
Prin încheierea de ședință din data de 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, în temeiul art.160 ind.8a alin.6 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, iar în baza art.160 ind.5 alin.4 Cod procedură penală s-a dispus restituirea cauțiunii.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut - în esență - că din probele administrate în cauză rezultă indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 și art.681Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa și că există date certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, context în care a apreciat că nu se justifică liberarea provizorie pe cauțiune, solicitată prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului.
În acest sens, instanța a avut în vedere natura și gravitate deosebită a faptelor presupus a fi comise de inculpat, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, ce denotă o periculozitate sporită care naște și justifică temerea că odată lăsat în libertate, inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, sentimentul de insecuritate și teamă pe care acest gen de fapte îl generează în rândul populației.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri, de către instanța de fond, a cererii de liberare provizorie pe cauțiune,
În motivarea orală a recursului, apărătorul ales al inculpatului arată că acesta nu are antecedente penale, a conștientizat gravitatea faptelor sale și dorește să se reabiliteze și să se reintegreze social. Se apreciază că liberarea provizorie pe cauțiune este cea mai indicată variantă în care inculpatul poate fi judecat, având în vedere timpul scurs de la data luării măsurii arestării preventive și presupunerea că procesul este de durată, față de actele ce urmează a fi efectuate
Curtea, verificând cauza, atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu,potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept,apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere, în acest sens, următoarele considerente:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 26 martie 2009, în temeiul art.143 și art.148 lit.b și f Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr- și, ulterior, trimis în judecată, alături de alți inculpați, prin rechizitoriul nr.352/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, sub acuzația săvârșirii de deținere de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică - prev.de art.25 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, falsificare a instrumentelor de plată electronică și punere în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate - prev.de art.24 alin.1 și alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că în perioada noiembrie 2008 - februarie 2009 deținut dispozitive de copiere a informațiilor de pe cardurile bancare pe care inculpații și le-au instalat la 4805, aparținând Băncii Transilvania - B, Agenția, la 3006, aparținând Băncii Transilvania - P, Agenția, dar și la alte -uri aparținând aceleiași bănci. Conform art.1604alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda, la cerere, când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602alin.1 și alin.2 Cod procedură penală.
Potrivit art.1602alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșire din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar în conformitate cu dispozițiile alineatului 2 al aceluiași articol, liberarea provizorie nu poate fi acordată în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți - martori sau experți - alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Raportat la circumstanțele cauzei, Curtea constată că, deși este îndeplinită condiția pozitivă de admisibilitate, impusă de art.1602alin.1 Cod procedură penală, cu privire la limita maximă a pedepsei închisorii prevăzută de legea penală, pentru infracțiunile ce formează obiectul cercetărilor penale declanșate împotriva inculpatului, în speță, nu sunt întrunite și celelalte cerințe reglementate de alin.2 al aceluiași articol, referitoare la inexistența datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, precum și faptul că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți și alterarea, în acest mod, a mijloacelor de probă.
Astfel, Curtea reține că, în cauză, există suficiente indicii pe care să se întemeieze în mod rezonabil, aprecierea că, fiind pus în libertate, inculpatul ar relua activitatea infracțională și ar întreprinde - totodată - acte de natură să influențeze probatoriul, cu consecințe directe asupra aflării adevărului, în speța dedusă judecății.
Relevant în acest sens este faptul că, inculpatul a avut o poziție procesuală oscilantă. Această împrejurare demonstrează - în opinia Curții - existența unor încercări ale inculpatului de a influența buna desfășurare a procesului și a zădărnici, astfel, aflarea adevărului, acțiuni care, odată cu punerea în libertate, ar putea fi reluate și s-ar putea amplifica, având în vedere - pe de o parte - faptul că instanța nu a început încă efectuarea cercetării judecătorești, părțile vătămate nefiind audiate nemijlocit de judecător, iar - pe de altă parte - datele concrete, care relevă obiectiv că inculpatul are în antecedență astfel de intervenții.
Pe de altă parte, nu trebuie omisă amploarea activității infracționale reținute în sarcina inculpatului, caracterul repetat al faptelor de care este acuzat, precum și legăturile existente între acesta și ceilalți inculpați trimiși în judecată pentru infracțiuni similare, aspecte care conduc la concluzia că acțiunile presupus a fi săvârșite de inculpat nu au avut un caracter accidental, ci au reprezentat manifestări ale unei îndeletniciri aducătoare de venituri pentru acesta, justificând temerea rezonabilă că va săvârși alte fapte prevăzute de legea penală, în cazul în care va fi pus în libertate.
Având în vedere aspectele anterior menționate, precum și stadiul actual al procesului, nefiind încă începută în cauză cercetarea judecătorească, Curtea apreciază că privarea în continuare de libertate a inculpatului corespunde scopului reglementat de art.136 Cod procedură penală, fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
În consecință, față de aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în temeiul art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea va dispune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă inculpatul recurent la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex-.2
Red.--II.
Președinte:Mihai OprescuJudecători:Mihai Oprescu, Viorel Adrian Podar, Antoaneta
