Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 380/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2534/2009)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.380
Ședința publică de la 3 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 2: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 3: Moroșanu Raluca
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM fost reprezentat de procuror .
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 23 OCTOMBRIE 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul din oficiu solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului, apreciind că din probele administrate și declarația inculpatului de nerecunoaștere a faptelor, acesta nu se face vinovat de faptele ce-i sunt imputabile, iar, față de aceste împrejurări, precum și față de datele persoane ale inculpatului, cu referire la vârsta de 24 ani, faptul că avea un loc de muncă dar fără forme legale, inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, fără a impieta bunul mers al procesului penal.
Reprezentanta Ministerului Public solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat, apreciind că instanța de fond în mod legal și temeinic a constat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpat, întrucât, lăsarea în stare de libertate a acestuia ar reprezenta un real pericol pentru odinea publică, pericol generat nu numai de natura și gravitatea faptelor comise, și, contrar celor susținute de inculpat, există probe certe de vinovăție a acestuia, relevante fiind declarațiile părților vătămate minore, ce se coroborează cu declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, confruntările efectuate între inculpat si numiții, și din care rezultă că inculpatul este cel care a obligat minorele să întrețină relații sexuale cu diferite persoane în scopul obținerii unor sume de bani, dar și circumstanțele personale ale inculpatului - care nu este la primul conflict cu lege, înțelegând să sfideze organele judiciare ale statului.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită să fie cercetat în stare de libertate întrucât minorele erau cele care îl chemau, una dintre acestea a dat declarația împotriva sa fiind forțată de organele de poliție, și nu se face vinovat de faptele ce-i sunt imputate, iar pentru a-și dovedi nevinovăția se impune lăsarea în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 23.10.2009 Tribunalul Ialomițaa dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, în temeiul art. 155 și următoarele C.P.P. pentru o durată de 30 de zile, de la data de 28.10.2009 la 26.11.2009 inclusiv.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Prin ordonanța nr. 43/D/P din data de 30.06.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Ialomițas -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 al.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 totul cu aplicarea art. 41 al.2
Cod PenalInculpatul a fost arestat preventiv prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 30.06.2009 a Tribunalului Ialomița, Sectia Penală, pentru o durată de 30 de zile, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.23/UP/6.12.2008, instanța reținând că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.143, art. 148,. a,b,e și f, art. 149 și 151 Cod proc. pen.
Prin referatul DIICOT - Serviciul Teritorial Ialomița din data de 23.10.2009 s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu motivarea că urmărirea penală nu a fost definitivată din cauza complexității acesteia, fiind necesară efectuarea unor acte de urmărire penală, respectiv efectuarea de confruntări între învinuitul și martorii, și.
În fapt s-a reținut că, în perioada martie - mai 2009 inculpatul prin violențe și amenințări a recrutat-o pe minora, în vârstă de 13 ani, pe care împreună cu o altă persoană a exploatat-o sexual, faptă ce constituie o infracțiune de trafic de minori prev. de art. art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 al.2 lit.a din Legea nr. 678/2001 totul cu aplicarea art. 41 al.2
Cod PenalSe reține totodată că, în urma cercetărilor efectuate, există indicii că inculpatul ar fi fost implicat și în recrutarea și exploatarea sexuală a părții vătămate, în mai multe locații de pe raza orașului Țăndărei.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143.C.P.P. și art. 148 alin.1 lit.f proc.pen, avute în vedere de instanță la luarea măsurii arestării preventive, respectiv faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a apreciat că în cauză există indicii temeinice în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 68 ind.1 care C.P.P. să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă din gravitatea faptei pentru care inculpatul este cercetat, din modalitatea de comitere, prin violențe și amenințări, din elementele care caracterizează persoana inculpatului care, deși comiterea faptelor, la dosarul cauzei există probe și indicii care îl indică ca autor; de asemenea inculpatul este cunoscut cu antecedente penale.
În consecință, dată fiind existența pericolului concret, Tribunalul a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și ele impun menținerea în stare de arest a inculpatului, pentru buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva încheierii de ședință a declarat recurs inculpatul, susținând, în esență, că din probele administrate și declarația inculpatului de nerecunoaștere a faptelor, rezultă că acesta nu se face vinovat de faptele ce-i sunt imputabile, iar, față de aceste împrejurări, precum și față de datele persoane ale inculpatului, cu referire la vârsta de 24 ani, faptul că avea un loc de muncă dar fără forme legale, inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, fără a impieta bunul mers al procesului penal.
Examinând motivele de recurs și dosarul cauzei, Curtea constată că recursul formulat de inculpat nu este fondat.
Recurentul inculpat contestă existența indiciilor temeinice în sensul art. 143 rap. la art. 681.
C.P.P.Curtea constată că la dosarul cauzei există suficiente probe, ce constituie indicii temeinice, cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute in sarcina inculpatului, în sensul dispozițiilor art. 143 alin. 1 C.P.P. și art. 68 ind. 1.C.P.P. respectiv procesele verbale întocmite de organele de poliție, declarațiile părților vătămate minore, date în prezența părinților și a consilierilor de probațiune, declarațiile a numeroși martori audiați de organele de urmărire penală -, a, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice efectuate de inculpat, declarațiile martorilor, proces verbal de confruntare între numitul și inculpatul, între numitul și inculpat, declarațiile celorlalți martori.
Partea vătămată a dat declarații repetate, constante și detaliate, în prezența mamei și a consilierului de probațiune, indicând activitățile inculpatului, ca și numeroșii martori audiați de organele de urmărire penală; mai mult, partea vătămată a solicitat consiliere psihologică, astfel că susținerile inculpatului în sensul că partea vătămată ar fi fost obligată să dea declarații împotriva sa de către organele de poliție nu pot fi luate în considerare.
De asemenea, nu pot fi luate în considerare susținerile inculpatului în sensul că minorele erau cele care îl chemau, atâta vreme cât părțile vătămate au vârsta de 13, respectiv 14 ani, astfel că este greu de crezut că inițiativa exploatării sexuale ar fi aparținut acestora. Pe de altă parte, este de observat că, în cazul infracțiunii de trafic de minori, cerința existenței unor constrângeri sau violențe asupra minorului nu mai este prevăzută de lege, pentru varianta tip a infracțiunii, ci numai pentru forma agravată, prev. la alin. 2 al art. 13 din Legea 143/2000.
În aceste condiții, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa.
Inculpatul arată în motivarea recursului că nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute cumulativ de art. 148 lit.f C.P.P. susținând că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
In ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, așa cum a arătat instanța de fond, inculpatul este cercetat pentru infracțiunea de trafic de minori comisă prin violențe, amenințări și exploatarea sexuală a unor minore în vârstă de 13, respectiv 14 ani - născute la data de 13.07.1995 și 25.06.1994.
În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, Curtea are în vedere modalitatea de comitere a infracțiunii, vârsta mică a victimelor minore, numărul mare de acte de exploatare a acestora, rezultat din declarațiile martorilor audiați în cauză, modalitatea de exploatare, circumstanțele personale ale inculpatului și atitudinea agresivă a acestuia chiar în fața organelor judiciare, ceea ce denotă o periculozitate sporită.
Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, Curtea constată că acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru infracțiunea de furt calificat prin 29/2009 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin nr. 71/2009 a Tribunalului Călărași.
Inculpatul nu s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală, sustrăgându-se urmăririi penale, astfel că menținerea inculpatului în stare de arest preventiv este necesară și în vederea bunei desfășurări a cercetărilor, existând temerea că inculpatul se va sustrage în continuare urmăririi penale și va încerca să zădărnicească urmărirea penală prin influențarea părților vătămate.
Prelungirea măsurii arestării preventive se impune și în vederea efectuării actelor de urmărire penală indicate în cuprinsul referatului întocmit de procuror, respectiv efectuarea de confruntări între învinuitul și martorii, și și audierea unor martori care au întreținut relații sexuale cu partea vătămată și cu.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga pe recurentul- inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 38515punct 1 litera b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 23.10.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurent la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Ex.2 /18.11.2009
Tribunalul Ialomița
Jud.
Președinte:Ciobanu CorinaJudecători:Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca
