Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 393/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 393/
Ședința publică din 04 iunie 2009
Curtea compusă din:
Complet specializat Anticorupție
Președinte: dr. G -, vicepreședinte instanță
Judecător:: - - -
Judecător:: -
Grefier:
Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - Serviciul Teritorial Pitești este reprezentat prin Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - Serviciul Teritorial Pitești, împotriva încheierii nr. 207 din data de 02 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: intimatul inculpat - G, în stare de arest și asistat de avocații și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se depun la dosar, motivele de recurs de către reprezentantul parchetului.
Conform art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, apărătorii inculpatului au luat legătura cu acesta.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de admiterea recursului, în baza art. 38515pct. 2 Cod procedură penală, casarea hotărârii primei instanțe și pe fond respingerea cererii formulate de inculpat, privind liberarea provizorie pe cauțiune.
Apreciază că, hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, pentru considerentele pe care le va susține.
În mod greșit instanța a admis cererea, apreciind ca fiind îndeplinite condițiile cerute de lege, și că, cererea este întemeiată, deși, raportat la infracțiunile săvârșite, natura și gravitatea acestora, cuantumul sumelor primite cu titlu de mită, se impunea ca cererea să fie respinsă.
Arată că, prin ordonanța nr. 97/P/2008 din 28 mai 2009 a Serviciului Teritorial Piteștis -a dispus extinderea certărilor penale și începerea urmăririi penale față de inculpatul - G, reținându-se că, inculpatul împreună cu, G și au inițiat și constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii mai multor infracțiuni grave, infracțiunile de corupție fiind cuprinse în categoria infracțiunilor reglementate de lege ca fiind grave, grupul infracțional fiind coordonat și condus de inculpatul. Inculpatul - G sprijinea acțiunile grupului prin delegarea arbitrilor solicitați de conducătorul grupului.
Raportat la infracțiunile săvârșite, natura și gravitatea acestora, la perioada lungă de timp pe care s-a întins activitatea infracțională, cuantumul mare al sumelor primite cu titlu de mită de către inculpat, se impunea ca cererea de liberare provizorie, să fie respinsă. Simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de lege nu poate duce automat la admiterea cererii de liberare provizorie, cererea trebuind să fie și întemeiată.
Din motivarea tribunalului rezultă că, nu s-a ținut cont de faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului și, ulterior s-au extins cercetările penale în cauză, instanța apreciind că, cererea este întemeiată raportat la starea de sănătate a inculpatului, în sensul că acesta prezintă mai multe afecțiuni medicale cronice și că efectuarea investigațiilor medicale și tratarea în bune condiții a afecțiunilor se poate realiza numai în clinici specializate. Consideră că, instanța nu se poate substitui comisiei medicale care poate aprecia dacă afecțiunile de care suferă inculpatul necesită internarea acestuia în clinici de specialitate, iar afecțiunile nu pot fi tratate ambulatoriu sau în rețeaua penitenciarelor. Mai mult, în cauză, deși inculpatul solicitase efectuarea unei expertize medico-legale pe baza concluziilor căreia să se dispună suspendarea urmăririi penale, inculpatul a renunțat la această cerere. Instanța de fond, în mod greșit a considerat că nu trebuie să aibă în vedere la soluționarea cererii și infracțiunile pentru care s-a dispus extinderea cercetărilor.
În încheiere face referire la faptul că, inculpatul are pe rolul instanțelor de judecată mai multe cereri, unele soluționate deja, altele în curs de judecată.
Avocat pentru intimatul inculpat solicită respingerea recursului parchetului, motivat de faptul că, este convingătoare motivarea tribunalului care se referă la sănătatea inculpatului precum și la pericolul pe care inculpatul l-ar prezenta. Susține că, pentru inculpatul - G este oportună lăsarea în libertate pentru că, din dosar nu rezultă că acesta ar trebui să fie oprit de la săvârșirea de infracțiuni. Este la prima sa abatere și va suporta consecințele unei hotărâri de condamnare, în cazul în care va fi găsit vinovat. Nu sunt dovezi din care să rezulte că, ar trebui să fie arestat pentru a fi oprit de la săvârșirea de infracțiuni, sau că ar încerca să influențeze martorii, părțile, etc. S-a efectuat percheziție la biroul inculpatului de unde s-au ridicat toate probele, rămânând în picioare prezumția de nevinovăție. Nu poate fi implicat într-un grup infracțional organizat, pentru că nu cunoaște toți ceilalți inculpați. Probatoriul nu este suficient administrat. Arată că, a primit un avans pentru conducerea A, sumă pe care a restituit-o patronului, neconvenindu-i funcția propusă. se află în posesia unui volum întocmit din acte listate de pe un memory stick. La dosar sunt declarațiile lui care spune că cunoaște nimic despre un protocol încheiat între și. Din declarațiile lui rezultă că, a scos din casierie sume de bani, sume pe care tot acesta trebuie să le justifice. Instanța nu poate trece peste starea de sănătate a inculpatului, peste vârsta acestuia, peste antecedente. Trebuiesc avute în vedere condițiile prevăzute la art. 136 Cod procedură penală, și în special, starea de sănătate a inculpatului. Susține că sunt îndeplinite condițiile pentru liberarea pe cauțiune, urmând ca inculpatul să respecte obligațiile dispuse de instanță, dar să se aibă în vedere starea precară de sănătate a acestuia.
În continuare face referire că, inculpatul este scos din sistemul fotbalistic astfel că, nu mai poate influența în niciun fel aflarea adevărului, etc. Mai mult nu sunt date din acre să rezulte că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. În maxim o lună se va finaliza urmărirea penală, chiar dacă au fost formulate mai multe cereri de liberare pe cauțiune sau sub control judiciar.
Solicită Respingerea recursului parchetului, și depune la dosar un act.
Avocat pentru intimatul inculpat arată că, s-a formulat de către inculpat o cerere de suspendare a urmăririi penale, motivat de faptul că, aceste este bolnav. Depune la dosar acte și face referire la practica CEDO, respectiv la cauza Tănase contra României.
Susține că, într-adevăr s-au formulat mai multe cereri de liberare provizorie pe cauțiune sau sub control judiciar, din care unele au fost admise, iar altele respinse, pe fond. În recurs, la Curtea de APEL PITEȘTI, s-au rejudecat cele admise prin admiterea recursului parchetului, și pe fond au fost respinse cererile de liberare. Există la dosarul cauzei acte medicale, fiind îndeplinite totodată și condițiile prevăzute de art. 1602Cod procedură penală. Instanța de fond în mod corect a apreciat și a ținut cont de vârsta inculpatului, persoana inculpatului, prezența inculpatului la instanță.
Arată că, inculpatul cunoaște obligațiile ce i-au fost impuse de instanță și acesta le va respecta întocmai. Dar, în acest moment inculpatul nu-și poate face apărările, întrucât este foarte bolnav.
Solicită respingerea recursului parchetului și menținerea încheierii tribunalului.
Intimatul inculpat - G, având ultimul cuvânt, arată că, a realizat situația în care se află și va respecta întocmai obligațiile dispuse de instanță. Susține că, avea o relație de prietenie cu inculpatul, care i-a adus toate aceste probleme. Este adevărat că, a ridicat din casierie mai multe sume de bani, dar asta nu însemna neapărat că, acele sume trebuia sau au ajuns la el. În prezent se află în aceeași cameră de arest cu, de o săptămână, și îi este frică să vorbească. Mai precizează că, din cele 7 situații expuse, numai una singură este dovedită. Este adevărat și că, el făcea delegările arbitrilor dar a propus ca delegarea să fie făcută prin tragere la sorți dar s-a respins această propunere. A fost numit de adunarea generală să facă delegările respective. Pentru aceste delegări nu a primit nicio sumă de bani. Nu găsește explicații referitoare la mențiunile efective din contabilitatea firmei lui, dar susține că nu cunoaște nimic despre acestea. Insistă asupra faptului că, nu a primit nicio sumă de bani.
CURTEA:
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea nr.207 din 02 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeșs -a dmis cererea formulată de petentul - inculpat G, fiul lui și, născut la data de 23.04.1951 în com., jud.P, domiciliat în mun.V, str.- -, -.A,.4, jud.V, CNP- -, în prezent aflat în Arestul IPJ
S-a dispus liberarea provizorie pe cauțiune a petentului - inculpat
S-a instituit în sarcina inculpatului obligațiile prev. de art. 160/2 al. 3 C.P.P.:
- să nu depășească limita teritorială localității de domiciliu ( municipiul Râmnicu V), decât în condițiile stabilite de instanță;
- să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție din localitatea de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de acesta;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Conform art. 160/2 alin. 3/1 C.P.P. a fost obligat inculpat:
- să nu se apropie de ceilalți inculpați, membrii familiilor acestora și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
- să nu se deplaseze la niciun spectacol sportiv;
- să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
În baza disp.art.160 alin.3 /2 Cod proc.penală, s-a atras atenția inculpatului asupra motivelor de revocare a liberării, prev. de art. 160/10 Cod proc.penală.
La rămânerea definitivă a încheierii se va comunica dispozitivul secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașapoarte, organelor de frontieră.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că rin p. încheierea de ședință nr. 23/CC/23.04.2009 a Tribunalului Argeșs -a dispus, între altele, arestarea preventivă a inculpatului G - pentru o perioadă de 29 de zile, măsură prelungită prin decizia nr.2054/13.05.2009 a Curții de APEL PITEȘTI care a admis recursul declarat de împotriva încheierii nr. 36/CC/11 mai a Tribunalului Argeș, măsură în executarea căreia se află în prezent inculpatul.
S-a reținut în privința acestui inculpat că există indicii temeinice de săvârșire a infracțiunilor prev de art. 254 C pen rap la art. 5, 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea disp art 41 alin 2 C pen și art 254 C pen rap la art 5, 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art 33 lit a Cp en în sensul că inculpatul - G (Președintele Comisiei Centrale a ) a primit de la G suma de 270.000 lei pentru a- promova pe arbitrul din Liga II în Liga I și să desemneze pentru meciurile echipei FC A arbitrii solicitați de G, iar la data de 12.03.2009 a primit tot de la G suma de 20.000 lei RON în scopul desemnării unor anumiți arbitri.
De asemenea s- arătat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, deoarece faptele în privința comiterii cărora există indicii temeinice că au zdruncinat clar încrederea publică într-o activitate sportivă de interes cel puțin național, în caracterul corect al practicării acestuia, în atitudinea obiectivă și imparțială ce trebuie să caracterizeze arbitrajul și în reprezentanții acestora, sunt apte să stârnească evidente reacții negative.
Potrivit disp. art. 160/4 Cod pr. pen. rap. la art. art. 160/2 alin.1 și 2 cod pr.pen, liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160/2 alin.1 și 2 - în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În speță se constată însă că sunt îndeplinite aceste condiții, întrucât petentul a depus dovada de consemnare a cauțiunii iar din actele dosarului rezultă că acesta este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 Cod penal rap. la art. 5, 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 254 Cod penal rap. la art. 5, 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea disp.art. 33 lit. a Cod penal, iar maximul special al pedepselor prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni se situează sub 18 ani închisoare. Pe de altă parte, nu există date concrete care ar îndreptăți instanța să ajungă la concluzia că, dacă ar fi pus în libertate, inculpatul ar săvârși alte infracțiuni sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, părți sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte (acest aspect nefiind reținut de către instanța care a dispus arestarea preventivă ).
Îndeplinirea formală a condițiilor prev. de art. 160/2 Cod. pr. penală nu conduce automat la admiterea cererii de liberare provizorie, aceasta rezultând chiar din formularea alin 1, care prevede că "liberarea se poate acorda", nefiind deci un drept al inculpatului ci doar o vocație a acestuia.
Din analiza coroborată dispozițiilor art.160/2 Cod pr. penală și prevederilor art. 136 Cod pr. penală care reglementează în general scopul măsurilor preventive, fie că este vorba de arestarea sau punerea în libertate a unei persoane, instanța apreciază că la soluționarea cererii urmează a se ține seama de criteriile prevăzute de lege și care se referă la scopul măsurii, datele care îl caracterizează pe inculpat, situația personală a acestuia dar și pericolul social concret pe care acesta îl reprezintă pentru ordinea publică, având în vedere că în speță, unul din motivele care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și a prelungirii acestei măsuri este cel prevăzut de art. 148 lit f Cod pr. penală.
Toate aceste date trebuie analizate împreună, în mod complementar, dându-se eficiență celor care precumpănesc, avându-se în vedere pe de o parte apărarea valorilor sociale și a ordinii de drept, iar pe de altă parte inculpatul și drepturile sale.
În speța de față, pe lângă gravitatea faptei, motivul invocat pentru luarea măsurii arestării preventive și ulterior a prelungirii acestei măsuri a fost acela al protejării ordinii publice.
CEDO a apreciat, (cauza Tomasi Franței ), că se poate considera că o tulburare a ordinii publice există la început, dar trebuie să se fi risipit după un anumit timp și, totodată, ( cauza Letellier c Franței ) prin gravitatea deosebită și prin reacția publică la săvârșirea lor, unele infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin pentru o perioadă de timp, însă un asemenea element nu ar putea fi apreciat ca pertinent și suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea deținutului ar tulbura în mod real ordinea publică.
Raportat la aceste considerente, tribunalul a apreciat că intervalul de timp scurs de la data arestării preventive a inculpatului și până în prezent, a diminuat pericolul social reglementat de art 148 lit f Cod pr pen, astfel că și rezonanța socială negativă produsă în momentul procesual actual este redusă, fiind oportună cercetarea în stare de libertate a inculpatului.
După cum am arătat, în fiecare caz în parte trebuie să se țină seama în același timp de situația concretă în care se află persoana respectivă, de tipul măsurii aplicate, de durata, de efectele acesteia.
S-a reținut în cauza de față că elementele care caracterizează persoana inculpatului îi sunt favorabile, în condițiile în care se reține că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, provine dintr-o familie bine organizată, este bine orientat din punct de vedere social și profesional, este o persoană în vârstă, fiind chiar suferind.
S-au depus în acest sens la dosarul cauzei mai multe înscrisuri medicale (f 21, 31 dosar) care, în opinia instanței, dovedesc susținerile petentului, în sensul că acesta prezintă mai multe afecțiuni medicale cronice, atât cardiace ( - diagnostic pus cu ocazia internării de urgență în Spitalul Județean din Rm V, complicația angorului constând în infarctul de miocard), cât și ale colonului și ficatului (steatoză hepatică, dislipidemie), boli a căror tratare a determinat internarea inculpatului în unități sanitare din țară și din străinătate, efectuarea mai multor investigații de specialitate și a unei intervenții chirurgicale.
Apreciem că se impune eliberarea petentului pentru a-i da posibilitatea acestuia de a beneficia de consult periodic, inclusiv prin efectuarea investigațiilor recomandate și tratarea în bune condiții afecțiunilor de care suferă, lucru care se poate realiza numai în clinici specializate.
În acest sens apreciem că trebuie să dăm eficiența cuvenită principiului umanismului în dreptul penal. Acest principiu nu rezultă în mod expres din formularea unor texte ale Codului penal, ci, în mod implicit, din întreaga reglementare a instituțiilor dreptului penal și poate fi formulat în sensul că întreaga activitate de reglementare penală, precum si cea de aplicare a legilor penale privesc omul, ca valoare supremă, cu drepturile acestuia chiar si atunci când acesta ajunge să fie infractor.
De asemenea apreciem că măsurile de restrângere a libertății și constrângerile ce vor fi impuse inculpatului pe perioada liberării provizorii,precum și suma de bani ce a fost depusă ca și cauțiune, sunt în măsură să asigure buna desfășurare a tuturor activităților pe care le întreprind organele judiciare pentru rezolvarea prezentei cauze - și implicit a realizării scopului procesului penal.
Având în vedere că libertatea persoanei este un drept fundamental garantat atât de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât și de Constituția României, apreciem că nu se poate avea în vedere la examinarea unei cereri în care se pune în discuție libertatea unei persoane, extinderea urmăririi penale împotriva inculpatului pentru alte fapte decât cele care au determinat arestarea preventivă și care nu au fost supuse controlului instanței de judecată, pentru a se putea aprecia dacă în cauză există cu adevărat indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit și aceste infracțiuni.
În recursul declarat împotriva încheierii primei instanțe, parchetul a adus critici atât sub aspectul nelegalității, cât și în ce privește temeinicia acesteia.
Parchetul arată în susținerea motivelor de recurs că raportat la faptele comise de inculpat, natura și gravitatea lor, perioada mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, cuantumul ridicat al sumelor primite drept mită, nu este justificată liberarea provizorie a acestuia în momentul de față.
Pe de altă parte, parchetul opinează că îndeplinirea condițiilor formale privind liberarea provizorie nu impune în mod necesar și admiterea cererii acestuia.
În legătură cu starea de sănătate a inculpatului, se arată că inculpatul nu a insistat în cererea sa privind suspendarea urmăririi penale pe motive de boală, apreciindu-se prin aceasta că afecțiunile de care suferă, nu sunt de natură să împiedice detenția preventivă la care este supus.
Curtea apreciază întemeiat recursul parchetului.
Sub aspectul liberării provizorii, curtea arată că aceasta este o măsură procesuală care vizează în mod direct starea de libertate a persoanei, având ca situație premisă o detenție preventivă anterioară la care este supus inculpatul.
Aceste particularități privind liberarea provizorie, reprezintă motive care îndreptățesc în opinia curții concluzia că analiza condițiilor liberării provizorii nu este posibilă în afara unui examen amănunțit al temeiurilor care au justificat inițial arestarea preventivă a inculpatului.
Aceste demersuri ar fi trebuit să le întreprindă și prima instanță, mai degrabă și înainte de a da eficiență, doar criteriilor care îl avantajează pe inculpat.
Din această perspectivă, curtea observă că pe baza acelorași motive, inculpatul a formulat alte două cereri de liberare provizorie respinse de aceeași instanță prin încheierile nr.135/22.04.2009 și nr.182 din 18 mai 2009.
Aceasta din urmă pronunțată după cum se observă la 18.05.2009, a analizat aceleași criterii pe care inculpatul le-a avansat din nou instanței în prezenta cerere la numai 4 zile după aceea.
În acest context, prima instanță nu explică și nici nu se poate înțelege de ce în numai 4 zile s-au schimbat fundamental criteriile care de data aceasta au fost apreciate că impun liberarea inculpatului pe cauțiune, devreme ce aceeași instanță apreciase în mod diametral opus așa cum s-a arătat cu 4 zile mai înainte.
Din acest punct de vedere, curtea reține deficiențele ce afectează hotărârea recurată și pe de altă parte, analizând temeiurile care au justificat inițiala arestare a inculpatului, apreciază că acestea nu s-au schimbat și impun în continuare privarea sa de libertate.
Pericolul social pentru ordinea publică ce reprezintă condiția art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, în baza căruia s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, este determinat în continuare de încălcarea ordinii de drept și sociale datorită rezonanței faptelor comise în mediul public în contextul general al creșterii alarmante a infracționalității de corupție la toate nivelurile societății.
Sigur că acest pericol se diminuează odată cu trecerea timpului, până la dispariție, însă, efectul respectiv nu s-a schimbat în substanță la numai o lună și o săptămână din momentul arestării inculpatului, cum în mod greșit apreciază prima instanță.
În altă ordine de idei, așa cum susține și parchetul, îndeplinirea condițiilor formale precizate în art.1602Cod procedură penală, nu impune instanței admiterea cererii de liberare provizorie, acest lucru fiind posibil numai dacă scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar, ori pe cauțiune.
Concluzia se degajă din dispozițiile art.136 pct.2 Cod procedură penală, potrivit cu care scopul măsurilor preventive se poate realiza și prin liberarea provizorie sub control judiciar ori pe cauțiune.
Așadar, chiar și în prezența condițiilor prevăzute de lege pentru liberarea provizorie a inculpatului, această măsură este totuși exclusă în cazul în care temeiul arestării preventive justifică în continuare privarea sa de libertate, datorită faptului că așa cum s-a arătat, scopul în sine al prevenției nu poate fi asigurat prin liberarea provizorie, situație ce se identifică și în prezenta cauză.
În legătură cu starea de sănătate a inculpatului, curtea reține că aceasta a fost examinată inițial cu ocazia luării față de el a măsurii arestării preventive, la 14.04.2009, și cu toate că există la dosar înscrisuri ce vizează starea sa de sănătate, nu sunt dovezi că între timp ce s-a aflat în detenție, aceasta s-ar fi agravat.
Cu siguranță că dacă expertiza medico-legală va stabili această situație, instanța urmează să reflecteze asupra admisibilității liberării provizorii în condițiile date, până atunci însă, curtea apreciază în dezacord cu opinia primei instanțe că alternativa liberării inculpatului nu servește în acest moment scopului arestării sale preventive și nici instrucției penale, astfel încât se impune menținerea acestuia în arest.
Prin urmare, conform art.385/15 pct.2 Cod procedură penală, curtea va admite recursul parchetului, va casa hotărârea recurată și rejudecând, va respinge în fond cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat.
Se va dispune în consecință restituirea cauțiunii plătită de acesta, iar conform art.192 Cod procedură penală, inculpatul va suporta cheltuielile judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - Serviciul Teritorial Pitești, împotriva încheierii nr. 207 din data de 02 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
Casează hotărârea și, rejudecând, respinge, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul
Dispune restituirea cauțiunii în sumă de 15.000 lei plătită pentru inculpatul cu recipisa de consemnare nr. -/1 din 27 mai 2009 emisă de CEC Bank.
Obligă pe inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, pentru prima instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 iunie 2009, la Curtea de Apel
Pitești Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
3 ex./ 22.06.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Corina
