Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 515/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ NR. 515/
Ședința publică din 21 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier I
Cu participarea Ministerului Public prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal declarat de inculpatul - deținut în Arestul Albă, împotriva încheierii din data de 18.09.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 1602cod procedură penală)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat ales în baza delegației depusă la dosarul de fond.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este declarat în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și motivat conform art. 38510cod pr. penală.
Curtea în baza art. 301-302 cod procedură penală, întreabă părțile dacă mai au cereri, probe, excepții de formulat și văzând că nu sunt, în baza art. 38511cod pr. penală constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri potrivit art. 38513cod pr. penală.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat având cuvântul, solicită admiterea recursului casarea încheierii recurate ce netemeinică și nelegală și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Arată că instanța de fond nu a deosebit excepția de fondul cauzei.Referitor la încheierea din 18.09.2009, coroborând dispozițiile art. 1604cod pr. penală cu dispozițiile art. 1602al. 1 și 2 cod pr. penală, judecătorul fondului a apreciat că cererea de liberare provizorie pe cauțiune este admisibilă, însă soluția pronunțată nu vizează fondul. Potrivit art. 1604cod procedură penală, liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda de instanță atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, la cerere, când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 1602al. 1 și 2 cod procedură penală, condiții pe care le apreciază ca îndeplinite, întrucât cuantumul pedepsei nu depășește 18 ani închisoare. La al. 2 al acestui articol sunt prevăzute și condiții negative, chestiuni ce au fost clarificate de prima hotărâre a Curții de Apel Constanța. De altfe, dispozițiile art. 1602cod procedură penală se regăsesc în dispozițiile prev. de art. 148 lit. f cod procedură penală, iar trimiterea la art. 5 paragraful 3 din guvernează.
Apreciază că și chestiunile prevăzute de dispozițiile art. 141 cod procedură penală, au fost clarificate de cea de-a doua hotărâre a Curții de Apel Constanța, însă nici de această dată, prima instanță nu a rezolvat fondul cererii, sens în care se impune trimiterea spre rejudecare,
Pe fond, arată că tribunalul aparent a soluționat fondul cererii, în realitate limitele de pedeapsă sunt la J, aspect nereținut de prima instanță.
Astfel, trebuia analizată situația specială a inculpatului, așa cum reiese din adresa de la fila 9 din dosarul nr-, în care se specifică diagnosticele de care suferă inculpatul: hipertensiune arterială esențială risc foarte înalt, hipertensivă, dislipidemie mixtă, sindrom metabolic, obezitate gr. III, diabet zaharat tip I actualmente aflat în tratament de urgență, coroborat cu referatul medical și cu declarația inculpatului din data de 18.09.2009, poate determina instanței de a admite cererea de liberare provizorie pe cauțiune și de a-l pune în libertate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii recurate ce temeinică și legală, întrucât instanța de fond în mod corect a analizat actele și lucrările dosarului, respingând cererea de liberare provizorie pe cauțiune, limitele de pedeapsă au fost avute în vedere la fond. Apreciază cererea ca neîntemeiată, raportat la natura și gravitatea faptei, tentativă la omor calificat, și nu există indicii că lăsat în libertate nu ar zădărnici aflarea adevărului. Este real că s-au depus documente medicale care vor fi avute în vedere, dar nu conduc instanța la formarea unei opinii, în sensul că nu ar impieta cercetarea judecătorească.
Față de aceste aspecte, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 18.09.2009, Tribunalul Tulcea, a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune a inculpatului și, în baza art. 160 indice 5 alin. 4 lit. f Cod procedură penală, a dispus restituirea cauțiunii de 5.000 lei depusă de către inculpat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că potrivit art.1604cod pr.penală, liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art.1602alin.1 și 2 cod pr.penală, condiții de fond ce trebuie îndeplinite cumulativ.
Astfel, dispozițiile acestui articol prevăd că, liberarea provizorie se poate acorda, în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul inf. intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. În afară acestei condiții pozitive, textul de lege, prevede în alineatul 2 și condiții negative, in sensul că liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte fapte.
În privința primei condiții, tribunalul a observat că, potrivit art. 1411cod penal, prin "pedeapsă prevăzută de lege " se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepselor ( minoritatea, tentativa) sau de majorare ( concurs, recidivă, inf. continuată) a pedepsei.
În acest context, tribunalul a constatat că limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea consumată puse in sarcina inculpatului(.174-175 lit. i cod penal) sunt închisoare de la 15 la 25 ani, deci depășesc limita de 18 ani, arătată de art.1602alin.1 cod pr.penală, condiția prevăzută de art.1602alin.1 cod pr.penală nefiind astfel îndeplinită, și în consecință a apreciat că este de prisos să analizeze amplele susțineri ale petentului cu privire la condițiile negative prevăzute în alineatul 2 al art.1602în contextul în care, prima condiție, cea pozitivă, nu este îndeplinită.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, arătând că că instanța de fond nu a deosebit excepția de fondul cauzei; referitor la încheierea din 18.09.2009, coroborând dispozițiile art. 1604cod pr. penală cu dispozițiile art. 1602al. 1 și 2 cod pr. penală, judecătorul fondului a apreciat că cererea de liberare provizorie pe cauțiune este admisibilă, însă soluția pronunțată nu vizează fondul; potrivit art. 1604cod procedură penală, liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda de instanță atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, la cerere, când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 1602al. 1 și 2 cod procedură penală, condiții pe care le apreciază ca îndeplinite, întrucât cuantumul pedepsei nu depășește 18 ani închisoare; la alineatul 2 al acestui articol sunt prevăzute și condiții negative, chestiuni ce au fost clarificate de prima hotărâre a Curții de Apel Constanța; de altfel, dispozițiile art. 1602cod procedură penală se regăsesc în dispozițiile prev. de art. 148 lit. f cod procedură penală, iar trimiterea la art. 5 paragraful 3 din guvernează.
S-a apreciat că și chestiunile prevăzute de dispozițiile art. 141 cod procedură penală, au fost clarificate de cea de-a doua hotărâre a Curții de Apel Constanța, însă nici de această dată, prima instanță nu a rezolvat fondul cererii, sens în care se impune trimiterea spre rejudecare.
Pe fond, arată că tribunalul aparent a soluționat fondul cererii, în realitate limitele de pedeapsă sunt la J, aspect nereținut de prima instanță.
Astfel, trebuia analizată situația specială a inculpatului, așa cum reiese din adresa de la fila 9 din dosarul nr-, în care se specifică diagnosticele de care suferă inculpatul: hipertensiune arterială esențială risc foarte înalt, hipertensivă, dislipidemie mixtă, sindrom metabolic, obezitate gr. III, diabet zaharat tip I actualmente aflat în tratament de urgență, coroborat cu referatul medical și cu declarația inculpatului din data de 18.09.2009, poate determina instanța de a admite cererea de liberare provizorie pe cauțiune și de a-l pune în libertate.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, instanța constată că recursul declarat de inculpat nu este fondat, pentru următoarele:
Prin ordonanța din 01 mai 2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174-175.pen. constând în faptul că la data de 12 aprilie 2009 împreună cu alte două persoane au pătruns în separeul localului "Total " unde la o masă se afla un grup de persoane în prezența cărora l-au înjunghiat de mai multe ori pe numitul -, provocându-i leziuni ce i-au pus viața în pericol.
Curtea de Apel Constanța, prin încheierea nr.55/P din 15 mai 2009 dispus arestarea preventivă a inculpaților și pentru o perioadă de 29 zile, cu începere de la data încarcerării, ca urmare a admiterii recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea împotriva încheierii nr.11/11 mai 2009 Tribunalului Tulcea.
Temeiul arestării preventive l-a constituit prevederile art. 148 lit. f Cpp.
Ținând seama de actele aflate la dosar, de stadiul urmăririi penale și raportat probele administrate în cauză până la acest moment, se constată că soluția primei instanțe de respingere a cererii inculpatului de liberare provizorie sub cauțiune este legală și temeinică.
Curtea reține că potrivit art. 1411cod penal, prin "pedeapsă prevăzută de lege " se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere a pedepselor ( minoritatea, tentativa).
Prin urmare, Curtea constată că că limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea consumată puse in sarcina inculpatului ( art.174-175 lit. i cod penal) sunt închisoare de la 15 la 25 ani, deci depășesc limita de 18 ani, arătată de art.1602alin.1 cod pr.penală, condiția prevăzută de art.1602alin.1 cod procedură penală nefiind astfel îndeplinită, neimpunându-se verificarea celorlalte aspecte invocate de către inculpate prin apărătorul său.
Față de aceste considerente, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat și îl va respinge, în temeiul prev. art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b proc.pen.
Cu aplicarea 192 alin. 2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, respinge ca nefondat, declarat de inculpatul - deținut în Arestul T, fiul lui și, născut la data de 14.05.1974, împotriva încheierii din data de 18.09.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
I
Jud fond
Red.jud.-
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Dan Iulian Năstase, Marius
