Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art 183 cod penal. Decizia 74/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 74/
Ședința publică de la 23.09.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
Grefier: I -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror:
Pe rol pronunțarea apelurilor penale formulate dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚAși inculpatul - domiciliat în C,-, -. C,. 1,. 45, Județ C - împotriva sentinței penale nr. 75 din 19.02.2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr- - inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 183 cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.09.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera,a amânat pronunțarea la data de 17.09.2009 și 23.09.2009, când a pronunțat următoarea decizie.
CU RTEA
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 75 din data de 19.02.2009, TRIBUNALUL CONSTANȚA, a dispus următoarele:
"În baza art. 183 Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit b) Cod penal și art. 74 alin 2 -art. 76 lit b) cod penal:
Condamnă pe inculpatul (fiul lui și -, născut la 22 11 1964, domiciliat în C,-, - scara C, etaj I, apartament 45) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal.
În baza art. 88 cod penal deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore din ziua de 20/21 04 2007.
În baza art. 81-82 Cod penal dispune pentru inculpat suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 4 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În baza art. 71 alin 5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei se suspendă executarea pedepsei accesorii aplicate.
În baza art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal care au ca efect revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 14 Cod procedură penală și art. 998 cod civil admite acțiuena civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C împotriva inculpatului.
Obligă inculpatul să plătească părții civile Spitalul Județean C suma de 9600 lei reprezentând despăgubiri civile.
Respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă, ca nefondată.
În baza art. 191 Cod procedură penală:
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 1100 lei reprezentând cheltuieli judiciare "
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr 763/P/2007 din 02 04 2008 al Parchetului de pe langa Tribunalul Constanta, a fost trimis in judecata inculpatul pentru savarsirea infractiunii de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, prevazuta de art. 183 Cod penal.
S-a retinut in sarcina inculpatului ca in noaptea de 15/16 02 2007 aplicat victimei G mai multe lovituri care i-au pus viata in primejdie, si care au condus la decesul victimei la data de 19 04 2007, urmare a unei bronhopneumopatii, complicatie a unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural perat cu encefalopatie posttraumatica in evolutie.
Din probele dosarului tribunalul retine in fapt urmatoarele:
În noaptea de 15/16 02 2007, partea vătămată G se afla împreună cu martorii, cu care la acea dată întreținea relații de concubinaj, și într-o din zona portului C, consumând bauturi alcoolice, respectiv spirt medicinal prelucrat.
La un moment dat a venit inculpatul, ce locuia într-o apropiată împreună cu martora, reproșându-le primilor că fac zgomot. Inculpatul a fost invitat să rămână și să consume și el băuturi alcoolice, în aceste condiții precizând că dorește să rămână, dar se duce să aducă o sticlă de.
Inculpatul s-a întors cu sticla de, aducând-o și pe martora, toate persoanele continuând să consume băuturi alcoolice în.
La un moment dat, între inculpat și victima s-a creat o stare conflictuală, acesta din urmă reproșându-i lui că întreține sau dorește să întrețină relații sexuale cu concubina sa. Martorii au relatat în declarațiile lor și alte motive ale conflictului, cum ar fi faptul că inculpatul a refuzat să-l servească cu pe iar acesta s-a supărat, sau faptul că victima a pretins că el a dat foc barăcii inculpatului, pentru a se răzbuna pe acesta tot în legătură cu presupusa relație a acestuia cu martora, faptul incendierii barăcii inculpatului este real, fiind confirmat prin declarațiile martorilor.
Din declarațiile inculpatului și ale martorelor și, coroborate cu fotografiile judiciare privind amplasamentul și interiorul barăcii în care s-a desfășurat conflictul, tribunalul a reținut că atât inculpatul cât și victima se aflau așezate pe patul din, inculpatul fiind aproape de ușă iar victima către interiorul barăcii.
Atât inculpatul, cât și martorii, și declară că, în cursul conflictului din interiorul barăcii, victima s-a ridicat și a intenționat să-l lovească pe inculpat, însă acesta s-a ferit și la rândul său i-a aplicat o lovitură de pumn în zona feței, în aceste împrejurări victima lovindu-se cu capul de peretele barăcii.
Tribunalul a reținut că această lovitură nu a fost de natură a provoca o leziune importantă victimei, întrucât, pe de o parte, din declarațiile martorilor și din fotografiile judiciare rezultă că baraca avea pereți de lemn, fără elemente contondente ieșite în interior de care victima să se fi lovit în mod serios, iar pe de altă parte forța impactului capului victimei cu peretele barăcii nu putea fi deosebită, astfel încât să provoace leziunea constatată mai târziu, și care a necesitat intervenție chirurgicală de urgență. Nu în ultimul rând, acțiunile victimei ulterioare acestei lovituri, așa cum au fost relatate de martori și de inculpat, demonstrează că aceasta nu a fost afectată de lovitura din interiorul barăcii.
În continuare, inculpatul și victima s-au împins reciproc, inculpatul reușind să-l împingă afară din pe.
Atât martorii, cât și inculpatul menționează faptul că după ce victima a fost împinsă afară, aceasta a plecat și a revenit cu un băț, sau bucată de fier în mână, intenționând să-l lovească pe inculpat.
De asemenea, martorii relatează că în acele împrejurări inculpatul i-a luat obiectul din mână victimei, apoi l-a lovit atât cu pumnii în față, cât și cu picioarele în zona coastelor sau abdomen, efectul fiind că victima a căzut la pământ.
În acest sens, tribunalul apreciază că se impune a reține cu preponderență declarațiile martorilor date în cursul urmăririi penale, având în vedere că acele declarații sunt mai aproape de momentul altercației și deci martorii și-au amintit mai bine amănuntele.
În ce privește unele neconcordanțe între declarațiile martorilor, referitoare la ordinea desfășurării evenimentului, la numărul de lovituri aplicate și zona vizată, de locul exact în care s-a desfășurat conflictul exterior, tribunalul apreciază că acestea se datorează faptului că toți martorii consumaseră alcool și deci aveau atenția diminuată, erau în interiorul barăcii și nu puteau urmări tot evenimentul, și de asemenea era noapte, neputându-se observa bine acțiunile celor 2.
Esențial este însă că martorii confirmă faptul că inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri, iar aceasta a căzut la pământ.
Fotografiile judiciare -fila 10 dosar UP -relevă faptul că în jurul barăcii respective nu se află în general obiecte proeminente contondente -cum ar fi bucăți de beton, pietre mari, bucăți sau carcase de metal, etc, de care victima s-ar fi putut lovi la cap în cădere, ci se află numai resturi de ambalaje și alte gunoaie.
La fila 12 dosar UP, organul de urmărire penală a stabilit că inculpatul a indicat copacul de care s-a lovit victima G, copac care la partea de jos prezintă caracteristici contondente apte să provoace o leziune de natura celei constatate la capul victimei, și care a necesitat intervenție chirurgicală.
După ce victima a rămas la sol ca urmare a loviturilor inculpatului, martora l-a tras deoparte și constatând starea sa gravă, a anunțat ambulanța și poliția.
Potrivit actelor medicale depuse la dosar, raportului de constatare medico-legală nr 210/12 11 2007 și raportului de expertiză medico-legală nr 267/D/2008 din 09 02 2009, victima Gaf ost operat la scurt timp de la momentul internării în spital, la 16 02 2007, constatându-se la examenul Computer tomograf cranio cerebral că victima prezintă o masă hemoragică epidurală dreapta cu grosime de 7- 8 mm, cu edem difuz și efect de masă asupra structurilor medio-sagitale. de asemenea, cu ocazia intervenției chirurgicale -craniectomie -s-a constatat existența unui hematom subdural acut care s-a evacuat parțial spontan sub presiune, care ocupa întreg emisferul cerebral drept. S-a mai constatat că lovitura la cap se află pe partea dreaptă mai sus de tâmplă ( în acest sens fiind și fotografia judiciară de la fila 25 jos dosar UP), și că s-a soldat cu pierderea substanței osoase în locul respectiv.
Aceste constatări medicale, coroborate și cu situația de fapt expusă de martori și inculpat, confirmă fără dubiu faptul că victima a suferit lovitura la cap ce s-a impus a fi operată de urgență, în cursul altercației cu inculpatul, din aceeași noapte.
Apărarea inculpatului potrivit căreia respectiva lovitură data de mai multe zile în urmă, ca urmare a faptului că victima fusese bătut de alte persoane, este infirmată de probele dosarului. Astfel, victima nu ar fi putut supraviețui normal mai multe zile cu un hematom care-i acoperea J de emisferă cerebrală, și care crea și o presiune intracraniană. În fapt, s-a demonstrat că leziunea respectivă a necesitat intervenție chirurgicală de urgență, aspect care exclude posibilitatea să fi fost creată cu mai multe zile în urmă.
Declarațiile martorilor care semnalează faptul că victima prezenta o leziune la cap cu câteva zile înainte de conflict nu infirmă concluziile de mai sus, în condițiile în care martorii se referă la o plagă în zona sprâncenei. Se constată astfel că martorii se referă la o altă leziune, superficială, în altă zonă a capului decât cea asupra căreia s-a intervenit chirurgical, și prin urmare aceasta nu are relevanță pentru stabilirea cauzei ulterioare a decesului.
De altfel, și actele medicale și expertiza medico legală constată existența plăgii suprasprâncenoase stânga, fără a-i acorda relevanță în legătură cu cauza decesului.
Tribunalul reține că ulterior intervenției chirurgicale, s-a externat din spital cu evoluție neurologică favorabilă, cu cicatrizarea plăgii, însă s-a constatat că a fost necooperant, nu a respectat indicațiile medicale pe parcursul spitalizării. La externare i s-a recomandat igiena riguroasă a plăgii, interzicerea consumului de alcool, expunerea la frig, umezeală, temperaturi extreme, evitarea efortului fizic și a ortostatismului prelungit.
Conform actelor medicale și constatărilor medico legale, la data de 25 03 2007 victima a fost internată în spital la solicitarea poliției, care a găsit-o în zona campusului universitar confuz, bradipsihic, dezorientat, necolaborant, stare generală alterată. Victima a fost internată în perioada 25 03-19 04 2007, dată la care a decedat în spital la ora 11, 50, ca urmare a unui stop cardio-respirator.
Atât din raportul de constatare medico-legală, cât și din raportul de expertiză medico -legală dispusă în cursul judecății, tribunalul reține că moartea lui a fost violentă, datorându-se insuficienței respiratorii acute, consecutivă bronhopneumoniei bilaterale, complicație apărută în evoluția unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural operat și encefalopatie posttraumatică evolutivă.
Între leziunea traumatică inițială și cauza tanatogeneratoare există o legătură indirectă. Se mai precizezează că îngrijirile medicale efectuate au fost corecte și prompte, rezultând din aceasta că decesul nu a survenit ca urmare sau pe fondul unei culpe medicale.
În raport cu această situație de fapt, tribunalul constată că decesul victimei Gaa vut ca și cauză esențială lovitura la cap, în partea dreaptă, suferită în altercația din 15/16 02 2007 cu inculpatul.
Faptul că victima a fost necooperant în spital, că nu a respectat indicațiile medicale primite la externare, nu sunt aspecte de natură a întrerupe lanțul cauzal al decesului, ci pot constitui elemente care să caracterizeze periculozitatea mai redusă a faptei, precum și pedeapsa aplicabilă.
Astfel, tribunalul a reținut că fără existența leziunii inițiale, victima nu ar fi decedat-și mai ales nu ar fi decedat cu diagnosticul reținut -concluzia fiind că se demonstrează legătura cauză-efect între leziunea de la cap și decesul victimei.
În ce privește concluziile medico-legale potrivit cărora leziunea traumatică a putut fi produsă prin lovire cu corp dur (însemnând lovire activă), tribunalul o va înlătura ca urmare a probelor administrate, care nu confirmă faptul că inculpatul i-ar fi aplicat victimei lovituri la cap cu un corp dur, ci stabilesc faptul că victima s-a lovit în cădere de un corp dur, cel mai probabil copacul indicat de inculpat.
Împrejurarea că probele nu indică cu suficientă precizie modalitatea concretă în care victima a suferit leziunea nu este de natură a-l exonera de răspundere pe inculpat, câtă vreme este cert că lovitura la cap a survenit în timpul altercației dintre cei doi, este cert că nu a intervenit o altă persoană care să-l fi lovit pe, și de asemenea este cert că victima nu și-a creat singură leziunea, fără contribuția inculpatului.
Potrivit art. 63 alin 2 Cod procedură penală, probele nu au valoare mai dinainte stabilită, astfel încât concluziile rapoartelor medico-legale sunt apreciate în funcție de confirmarea lor prin alte probe. De altfel, în conținutul actelor medico-legale nu se regăsesc elemente care să certifice concluzia că a existat o lovire activă și nu una pasivă -cum ar fi poziția și forma leziunii, care din punct de vedere medical să nu fi putut fi explicate printr-o lovire pasivă, etc.
Situația de fapt astfel reținută se dovedește prin mijloacele de probă analizate anterior.
În drept, fapta inculpatului care, la data de 15/16 02 2007, cu intenție, a aplicat mai multe lovituri victimei G, urmărind lovirea sau vătămarea acestuia corporală, lovituri care au produs un efect mai grav, pe care inculpatul nu l-a urmărit și nu l-a acceptat -decesul victimei -întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal.
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelul Parchetului privește greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, sub aspectul cuantumului in raport de prevederile art. 72 cod penal și de reținerea incorectă a prevederilor art. 73 lit. b cod penal și art. 74 al. 2 cod penal.
Se solicita admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate si rejudecând, să se dispună majorarea cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului de către instanța de fond.
Apelantul inculpat prin apărător, solicita admiterea apelului desființarea hotărârii apelate și rejudecând să se dispună achitarea sa, in temeiul art. 11 pc.t 2 lit. b cod pr. penală rap. la art. 10 lit. c cod pr. penală, întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
Se susține că instanța de fond a interpretat eronat materialul probator administrat in cauza care nu a reușit să dovedească vinovăția inculpatului. S-a arătat că decesul victimei s-a datorat loviturilor primite la cap intr-un incident anterior celui avut cu inculpatul.
In subsidiar, apelantul inculpat cere achitarea sa in temeiul art. 11 pct. 2 lit. b cod pr. penală rap. la art. 10 lit e cod pr. penală, întrucât fapta a fost savârșită în stare de legitimă apărare.
La Curtea de Apel Constanta cauza a fost înregistrată sub nr-.
Examinând probatoriul administrat, hotărârea apelata în raport de criticile aduse si din oficiu, in conformitate cu prevederile art. 371 al.2 cod pr. penală, Curtea Constata următoarele:
Critica inculpatului nu este întemeiată.
În mod corect prima instanță a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 183 cod penal, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, constând în aceea că la data de 15/16.02.2007, cu intenție, a aplicat mai multe lovituri victimei, urmărind lovirea sau vătămarea corporala a acestuia, lovituri care au produs decesul la data de 19.04.2007.
Materialul probator administrat relevă că la data de 15.02.2007 in jurul orelor 22,30, inculpatul s-a deplasat la baraca alăturată în care locuia victima G, fiind deranjat de zgomotul produs de acesta împreuna cu alte trei persoane. La locuința victimei, inculpatul a fost invitat de martora, să consume băuturi alcoolice, inculpatul spunând că acceptă, dar că se duce să aducă și el o sticlă de, după care s-a întors împreuna cu martora.
La un moment dat, între victimă și inculpat s-a creat o stare conflictuală -după unii martori, victima reproșându-i inculpatului că întreține sau dorește să întrețină relații intime cu concubina sa, iar după alții - că inculpatul ar fi refuzat să-l servească cu.
Ca urmare, victima a încercat să-l lovească pe inculpat cu palma, acesta s-a ferit, după care i-a aplicat un pumn în zona feței, victima lovindu-se de peretele din PFL a locației în care se aflau, fără a da semne că ar fi fost afectat fizic.
Martorii, și, declară că inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri victimei cu pumnii în față, după ce acesta a ieșit afară și a luat în mână un băț, sau o bucată de fier, urmărind să-l lovească pe inculpat, care l-a deposedat fără greutate, întrucât era în stare de ebrietate avansată.
După loviturilor aplicate la cap, victima s-a dezechilibrat și a căzut la pământ, lovindu-se de un pom din imediata apropiere.
Conform actelor medicale și constatărilor medico-legale, la data de 25.03.2007, a fost internat în spital, la solicitarea poliției care a găsit-o în zona campusul universitar, confuz, bradipsihic, dezorientat, necolaborant, stare generala alterată, fiind internată în aceeași zi la Spitalul Clinic Județean de Urgenta Constanta și decedând la 19.04.2007, ca urmare a unui stop cardio-respirator. Moartea victimei a fost violentă, datorându-se insuficienței respiratorii acute, consecutiva, bronhopneumoniei bilaterale, complicație apărută în evoluția unui traumatism cranio - cerebral cu hematom subdural operat și encefalopatie postraumatică evolutivă, astfel cum rezultă din raportul de constatare medico-legala și din raportul de expertiza medico-legala dispusă de instanța fondului.
Din aceleași înscrisuri mai rezulta că între leziunea traumatica inițială și cauza tanatogeneratoare există o legătura indirectă. Se precizează că îngrijirile medicale efectuate au fost corecte și prompte, neexistând culpă medicala.
Din probatoriul existent la dosar, reiese că decesul victimei a avut drept cauza esențiala lovitura la cap, aplicata de inculpat, în noaptea de 15/16.02.2007, după ce a deposedat-o de corpul contondent cu care dorea să-l lovească pe inculpat.
Nu poate fi primită critica inculpatului, cum că decesul victimei ar fi fost cauzat de existența unei leziuni anterioare incidentului din data de 15/16.02.2007, cât timp aceasta nu are susținere probatorie.
Potrivit art. 66 cod pr. penală, invinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăție, iar conform al. 2 din același articol, în cazul când există probe de vinovăție, invinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Ori, inculpatul nu a reușit să dovedească lipsa de temeinicie a probelor din dosar.
Constatând că in speță sunt întrunite cerințele art. 345 cod pr. penală, respectiv ca fapta exista, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul, sub forma vinovăției - praeterintenție - inculpatul nu a urmărit, nu a acceptat posibilitatea producerii morții, deși trebuia și putea să o prevadă, in mod corect instanța de fond a apreciat ca justificată pronunțarea unei hotărâri de condamnare.
Curtea constata insa, că instanța de fond, a reținut greșit incidența disp.art. 73 lit.b cod penal.
Pentru a se reține scuza provocării, în condițiile art. 73 lit. b cp este necesar ca acțiunea făptuitorului să fie rezultatul unei puternice tulburări sau emoții determinate de o provocare din partea victimei, produse prin violență, atingerea ferma a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicita gravă. Ori, reproșurile aduse de victima aflata intr-o stare avansata de ebrietate inculpatului, cum că întreține sau dorește să întrețină relații sexuale cu concubina sa, ca i-ar fi dat foc barăcii, nu sunt de natura sa genereze o stare emoționala sau o tulburare puternica care sa justifice conduita violenta ulterioara, ce a avut ca urmare decesul victimei.
În cauză nu se poate reține nici comiterea infracțiunii în stare de legitimă apărare. Pentru existența legitimei apărări este necesar potrivit art. 44 al. 2 cp ca inculpatul să se afle în fața unui atac material direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia, sau împotriva unui interes obștesc si care să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.
Materialul probator administrat dovedește că nu a existat un atac efectiv din partea victimei, care sa îndeplinească cerințele dispoziției legale mai sus enunțate.
Aprecierea de ordin subiectiv a inculpatului, că victima a declanșat un atac împotriva sa, urmărind aplicarea de lovituri, nu justifică reținerea dispozițiilor art. 44 cod penal, câtă vreme victima se afla în stare avansată de ebrietate. Cele doua încercări ale acesteia, de a-l lovi pe inculpat nu au reprezentat un pericol, inculpatul reușind inițial să se ferească de palma victimei, iar ulterior, să o deposedeze cu ușurință de corpul contondent (băț, fier) după care i-a aplicat mai multe lovituri cu mâna si picioarele, cauzându-i leziunile descrise in actele medicale.
Pentru aceste considerente Curtea constată ca nu există motive care să conducă la achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la 10 lit. c cod pr. penală și nici la 10 lit. e cod pr. penală, probele dosarului fiind in măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție a inculpatului, nelăsând nici un dubiu cu privire la autorul faptei și vinovăția acestuia.
Soluția primei instanțe este criticabilă și cu privire la greșita individualizare a pedepsei atât in ceea ce privește cuantumul, cât și al modalității de executare.
În raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmarea produsă "suprimarea vieții unei persoane", deși nu a fost urmărită și nici acceptată, limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală ( de la 5 la 15 ani) în condițiile reținerii justificate in favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 al.2 cod penal, pedeapsa de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicata nu este aptă în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definite de art. 52 cod penal, să constituie o măsură reală de constrângere și de reeducare a inculpatului, cât și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni.
Față de critica întemeiata a parchetului, curtea costată că in cauza se impune majorarea cuantumului pedepsei închisorii aplicată inculpatului, pedeapsă care urmează a fi executată în regim de detenție.
Ca urmare, în baza art.379 pct. 2 lit. a cod pr. penală, va admite ca fondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA împotriva sentinței penale nr. 75 din 19.02.2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr-.
Va desființa în parte sentința și va dispune: înlăturarea din încadrarea juridică prevederile art. 73 lit. b cod penal, și majorarea pedeapsei aplicate la 3,6 ani închisoare, cu art. 57 cod penal.
Va înlătura art. 81, 82, 83 cod penal și art. 71 al. 5 cod penal și artt. 84 cod penal.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b cod pr. penală, va respinge apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 75 din 19.02.2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 cod pr. penală, va obliga apelantul la 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu (studiu dosar), se va deconta din fondurile Ministerului Justiție către
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.379 pct. 2 lit. a cod pr. penală;
Admite ca fondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA împotriva sentinței penale nr. 75 din 19.02.2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr-.
Desființează în parte sentința primei instanțe și dispune:
- înlătura din încadrarea juridică prevederile art. 73 lit. c cod penal,
- majorează pedeapsa aplicată la 3,6 ani închisoare, cu art. 57 cod penal,
- înlătură art. 81, 82, 83 cod penal și art. 71 al. 5 cod penal și artt. 84 cod penal.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 75 din 19.02.2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 cod pr. penală, obligă apelantul la 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu (studiu dosar), se decontează din fondurile Ministerului Justiție către
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi 23.09.2009.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
I -
Red.jud.fond.
Red.jud.apel.-
Tehnored.-
2 ex./9.10.2009
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Maria Uzună
