Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 580/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 580
Ședința publică de la data de 23 iunie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 05 iulie 1974, în prezent aflat în Arestul IPJ B, împotriva încheierii de ședință din 19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de acesta.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul personal și asistat de apărător ales din cadrul Baroului B conform împuternicirii avocațiale din data de 23.06.2008 aflată la fila 7 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales, cu acordul instanței, a luat legătura cu inculpatul și având cuvântul arată că acesta nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales având cuvântul pentru inculpat arată că încheierea pronunțată de Tribunalul Buzău este nelegală și netemeinică.
Se susține că singurul motiv al respingerii cererii de liberare provizorie pe cauțiune a fost acela că inculpatul, dacă ar fi pus în libertate, ar putea influența martorii și părțile vătămate din dosar însă la dosar nu există motive întemeiate ca cererea inculpatului să fie respinsă.
Există posibilitatea eliberării inculpatului care este la prima abatere penală și beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Menționează că inculpatul are în întreținere doi copii minori, nu a mai fost condamnat sau cercetat în vreo cauză penală iar în declarațiile date în fața organului de urmărire penală a recunoscut faptele comise.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond liberarea provizorie pe cauțiune.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că măsura arestării preventive s-a luat după ce s-a stabilit că inculpatul a comis infracțiunea de trafic de persoane prev. și ped. de disp. art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001.
În cauză, încheierea pronunțată de Tribunalul Buzău este legală și temeinică. Concluzii de respingere a recursului formulat de inculpat ca neîntemeiat.
Recurentul-inculpat având ultimul cuvânt arată că nu a recrutat, nu a transportat și nici nu a găzduit părțile vătămate, de altfel, în străinătate el nu deținea vreo locuință.
Susține că partea vătămată a locuit împreună cu el cu chirie 3 luni de zile în Spania, după care acesta a plecat la un văr al său în Italia, deoarece în Spania nu mai avea de muncă. Partea vătămată împreună cu sora sa au rămas în Spania unde au intrat într-un anturaj dubios. Inculpatul a mers la întoarcerea în țară la părinții acestora cărora le-a relatat situația celor două surori.
Referitor la martora susține că acesta nu declară adevărul, inculpatul nu a cazat-o pe aceasta niciodată.
Arată că are doi copii minori de 9 și respectiv 10 ani în întreținere, iar soția nu are venituri. Nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunii de trafic de persoane și solicită admiterea recursului.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 19 iunie 2008 dată de Tribunalul Buzău în dosarul nr- s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 5 iulie 1973 în B, CNP -, în prezent aflat în Arestul B, dispunându-se totodată restituirea cauțiunii în sumă de 10.000 lei, depusă cu recipisa nr.605/139/1 din 17 iunie 2008 la CEC Bank
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul, fiul lui și, născut la data de 5 iulie 1973 în B, CNP -, în prezent aflat în Arestul B, a solicitat punerea sa în libertate pe cauțiune, susținând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1602cod proc. penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cu privire la care este cercetat nu este sancționată cu închisoarea mai mare de 18 ani și nu sunt date din care să rezultă că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate sau să săvârșească alte infracțiuni.
La data de 17 iunie 2008, tribunalul admis în principiu cererea de eliberare provizorie și a stabilit o cauțiune în cuantum de 10.000 lei, ce a fost achitată de inculpat.
Examinând cererea, în raport de actele și lucrările dosarului și textele de lege incidente, prima instanță a apreciat că aceasta este neîntemeiată și a dispus respingerea, reținând următoarele:
La 29 aprilie 2008 Bad ispus reținerea numitului, întrucât în perioada 2005-2007 recrutat patru minore pe care le-a exploatat sexual în Italia, faptă penală prev. de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001. Cele patru minore, respectiv, și au fost audiate de procuror, declarând că au practicat prostituția în folosul inculpatului.
Susținerea inculpatului în sensul că nu există pericolul influențării părților vătămate întrucât acestea au fost audiate și confruntate a fost înlăturată de instanța de fond cu motivarea că victimele sunt minore și au practicat prostituția în Italia în folosul inculpatului prin constrângere de către acesta.
De asemenea, s-a apreciat că riscul influențării părților vătămate rezultă și din comportamentul violent al inculpatului față de două dintre acestea, respectiv, care a declarat că a fost bătută în mod repetat de inculpat și forțată să se prostitueze în favoarea acestuia și, care a susținut că după două luni a intenționat să fugă însă ajunsă fiind de inculpat, acesta a forțat-o să intre în autoturismul său și a început să o bată.
Împrejurarea că părțile vătămate ar fi fost de acord să se prostitueze a fost apreciată de tribunal ca lipsită de relevanță juridică, întrucât potrivit disp. art.16 din Legea nr.678/2001 consimțământul acestora nu înlătură răspunderea penală a inculpatului.
Împotriva Încheierii din 19 iunie 2008 declarat recurs inculpatul, care a criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
Cu ocazia dezbaterii recursului, inculpatul, prin apărător ales, a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune reținându-se că dacă ar fi pus în libertate ar putea influența martorii și părțile vătămate, deoarece la dosarul cauzei nu există date în acest sens.
În plus, se susține că inculpatul este la prima încălcare a legii penale, că până la soluționarea cauzei în mod definitiv beneficiază de prezumția de nevinovăție, a recunoscut faptele comise și are în întreținere doi copii minori.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art.3859pct.18 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.3856alin.3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin Ordonanța nr.2/D/P/2008 din 30 aprilie 2008 fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, fiul lui și, născut la data de 5 iulie 1973 în B, CNP - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, constând în aceea că în intervalul 2005-2007 recrutat pe minorele, și din județul B, pe care le-a transportat în Italia în vederea exploatării prin obligare la practicarea prostituției.
La data de 30 aprilie 2008, Tribunalul Buzău, prin Încheierea nr.8 a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 30 de zile, reținând incidența disp. art.136, art.143 și art.148 lit.c) și f) cod proc.penală, măsură prelungită ulterior, în condițiile legii.
Ulterior, respectiv la 11 iunie 2008 inculpatul a formulat cerere de liberare provizorie pe cauțiune, susținând că îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege și nu există nici o probă sau indiciu din care să rezulte că încearcă să comită alte infracțiuni ori să zădărnicească aflarea adevărului, întrucât a fost audiat și confruntat cu o parte dintre persoanele care sunt presupuse a fi fost traficate de acesta și care au arătat că de bună voie și cu acordul părinților lor s-au deplasat în Italia unde au practicat prostituția.
În raport de probele administrate până în prezent în timpul urmăririi penale și dispozițiile legale incidente, respectiv cele prev. de art.1604rap. la art.1602alin.1 și 2 cod proc. penală, Curtea constată că în mod temeinic și legal prima instanță a reținut că, deși admisibilă, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat este neîntemeiată, întrucât în cauză sunt incidente disp. art.1602alin.2 cod proc. penală.
Rezultă astfel că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunii prev. de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, întrucât în perioada 2005-2007 recrutat și transportat în Italia patru minore în vederea exploatării prin obligare la practicarea prostituției.
Pentru început se impune precizarea că potrivit disp. art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, constituie infracțiunea de trafic de minori recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, iar în conformitate cu art.16 din același act normativ, consimțământul persoanelor, victime ale traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.
Coroborând declarațiilor părților vătămate, și cu cele ale martorei,cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei din care rezultă tranzacțiile efectuate de inculpat prin serviciul, declarația învinuitei și declarațiile inculpatului, reiese că în cauză sunt indicii temeinice și probe verosimile din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat și cu privire la care legea prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
Având în vedere gravitatea deosebită a faptei imputate, analizată atât prin prisma sancțiunii prevăzute de lege, dar mai ales a persoanelor traficate, toate minore la data comiterii faptelor, se impune concluzia, la care a ajuns și instanța de fond, că nu se justifică liberarea provizorie pe cauțiune întrucât, lăsat în libertate, inculpatul ar putea încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate, la dosarul cauzei existând date că asupra victimelor și au fost exercitate de către inculpat acte de violență, atât în timpul în care acestea se aflau în Italia, cât și după întoarcerea lor în țară.
Susținerea inculpatului în sensul că acest pericol nu mai există întrucât unele dintre părțile vătămate au fost audiate și confruntate cu acesta, iar din declarațiile lor rezultă că nu au fost constrânse de inculpat să practice prostituția, în mod corect nu a fost avută în vedere de instanța de fond și nu va fi reținută nici de C, întrucât,pe de o parte, acordul victimelor nu are relevanță juridică asupra existenței faptei și vinovăției faptuitorului, așa cum rezulta din art.16 din Legea nr.678/2001, iar pe de altă parte, victimele și-au menținut declarațiile date anterior, din care rezultă că prin intermediul unei alte persoane cunoscută sub numele "" l-au întâlnit pe inculpat, iar acesta, prin promisiunea asigurării unui loc de muncă în străinătate, le-a recrutat și transportat în Italia, unde le-a obligat la practicarea prostituției în folosul său, obținând sume importante de bani.
Totodată, acestea au declarat că în mai multe rânduri, inculpatul a exercitat asupra lor acte de violență, fiind nemulțumit de sumele încasate ori atunci când, din motive personale, victimele nu desfășurau activitatea infracțională impusă de inculpat.
În plus, așa cum rezultă din procesul verbal de confruntare, filele 139-140, după o perioadă de șase luni în care a practicat prostituția în favoarea inculpatului, persoana vătămată l-a amenințat pe acesta cu denunțarea faptei, iar inculpatul, însoțit-o în România și i-a înmânat o sumă de bani. Totodată, aceeași victimă a declarat că inculpatul a exercitat presiuni asupra acesteia prin intermediul altor persoane.
În raport de cele expuse, Curtea, constatând că soluția instanței de fond este legală și temeinică fiind conformă dispozițiilor legale susarătate iar criticile inculpatului nu se justifică, în baza disp. art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală, va respinge recursul ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat conform art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05 iulie 1974, în prezent aflat în Arestul IPJ B, împotriva Încheierii de ședință din 19 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Buzău.
Obligă recurentul la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iunie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NI/Tehnored.
4 ex./24.06.2008
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Elena Zăinescu
