Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 659/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 659/
Ședința publică de la 09 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier - I
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror
Pe rol judecarea recursului penal declarat de inculpatul - deținut în Arestul C, împotriva încheierii nr. 25 din data de 04.11.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect liberare provizorie pe cauțiune ( art. 1604Cod procedură penală).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat - în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza delegației depuse la fondul cauzei.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp. art. 178-181 cod pr. penală.
Recursul este declarat în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și motivat conform art. 38510cod pr. penală.
Recurentul inculpat, fiind întrebat, arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs, aspect consemnat în procesul verbal atașat la dosar.
În conformitate cu disp. art. 301 Cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511Cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513Cod procedură penală.
Avocat având cuvântul, pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate ca netemeinică și nelegală, și pe fond admiterea cererii de liberare pe cauțiune, întrucât instanța de fond în mod greșit a apreciat că nu este îndeajuns negarea comiterii faptei de către inculpat, că au trecut trei săptămâni de la arestare și cererea de liberare nu a fost formulată până la acest moment.
Apreciază că încheierea este nelegală întrucât se încalcă principiul nevinovăției, faptul că s-a găsit o sumă de bani asupra inculpatului, aceasta poate conduce la existența prezumției de nevinovăție, chiar dacă fapta are rezonanță socială negativă, aceasta se estompează cu trecerea timpului, la acest moment apreciind că nu mai are o asemenea rezonanță.
În concluzie, solicită admiterea cererii de liberare pe cauțiune, fiind îndeplinite condițiile impuse de lege prin depunerea dovezii de consemnare cauțiunii stabilite de instanță. Garanțiile personale pe care le prezintă inculpatul vizează lipsa antecedentelor penale, faptul că are o familie organizată și nu se va întoarce într-un mediu infracțional, inculpatul are de altfel interesul de a se prezenta pentru continuarea procesului penal pentru a-și dovedi nevinovăția; totodată, nu există date, indicii că odată lăsat în libertate, inculpatul se va sustrage de la cercetare sau ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și recurate și rejudecând, admiterea cererii de liberare pe cauțiune.
Reprezentantul Ministerului Publicavând cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală, apreciind că instanța de fond în mod corect a analizat actele și lucrările dosarului și a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune, având în vedere persoana inculpatului, modul de săvârșire a infracțiunii foarte grave, inculpatul fiind cel care a generat comiterea acesteia, solicitând suma de bani de la denunțător. Față de aceste aspecte, apreciază că nu se impune lăsarea în libertate a inculpatului, sens în care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat, arată că nu consideră că prezintă un pericol pentru ordinea publică, nu se va sustrage de la cercetare și solicită continuarea procesului pentru a-și dovedi nevinovăția și se va prezenta de câte ori va fi chemat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea nr.113/14.10.2009 pronunțată de către Tribunalul Constanța, s-a dispus, în temeiul prev. de art.148 lit.f) cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art.6 alin. 3 din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 257 Cod penal, prin aceea că în în ziua de 09.10.09, în calitate de director adjunct al Inspectoratului Teritorial d e Muncă C, a pretins de la denunțătorul suma de 2500 lei pe care a și primit-o la data de 13.10.09 pentru a interveni pe lângă inspectorul căruia îi va fi repartizată sesizarea în legătură cu încălcarea dispozițiilor legale privind raporturile de muncă de către societatea comercială angajatoare reprezentată de acesta spre soluționare, pentru ca măsurile ce s-ar putea lua să fie favorabile.
La data de 5.11.2009, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului, inculpatul a solicitat liberarea provizoriepe cauțiune, susținând că îndeplinește condițiile prevăzute de art.1604cu ref. la art.1602cod procedură penală, că în prezent lăsarea sa în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, că starea de arest până la acest moment este suficientă în vederea realizării scopului pentru care a fost dispusă, și totodată că circumstanțele sale personale favorabile impun cercetarea în libertate.
Prin încheierea nr.25 din data de 04.11.2009, Tribunalul Constanțaa respins, în baza art.1688aalin.(6) cod procedură penală, ca neîntemeiată, cererea de liberarea provizorie pe cauțiune, formulată la data de 2.11.2009 de către inculpatul deoarece, în condițiile în care conduita procesuală a inculpatului nu poate fi apreciată ca fiind una corectă, acesta este bănuit de comiterea unei infracțiuni grave în special prin calitatea și prin funcția sa de conducere și de control pe care o exercita în cadrul unei instituții publice importante - element care determină rezonanța socială puternic negativă a faptei sale și reacția particulară a opiniei publice într-o perioada caracterizată de diminuarea încrederii cetățenilor în instituțiile publice, lipsa antecedentelor penale, întoarcerea inculpatului în mijlocul unei familii organizate, faptul că a fost demis din funcția de care s-a folosit la comiterea faptei, nu constituie în acest moment procesual și la o perioadă de 3 săptămâni de la luarea măsurii arestării, reale garanții în sensul cerut de instituția liberării provizorii și nu justifică plasarea pe plan secund a necesității protejării ordinii publice prin privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva hotărârii, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs motivând că se încalcă principiul nevinovăției, faptul că s-a găsit o sumă de bani asupra inculpatului, neputând conduce la inexistența prezumției de nevinovăție, chiar dacă fapta are rezonanță socială negativă, aceasta se estompează cu trecerea timpului, la acest moment nemai având o asemenea rezonanță și, fiind îndeplinite condițiile impuse de lege prin depunerea dovezii de consemnare cauțiunii stabilite de instanță, garanțiile personale pe care le prezintă vizează lipsa antecedentelor penale, faptul că are o familie organizată și nu se va întoarce într-un mediu infracțional, de altfel are interesul de a se prezenta pentru continuarea procesului penal pentru a-și dovedi nevinovăția și nu există date, indicii că odată lăsat în libertate, se va sustrage de la cercetare sau ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, se constată următoarele:
Potrivit art.1604cod procedură penală, liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda de instanța de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, la cerere, când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 1602alin.(1) și (2), respectiv în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și în cazul în care nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Ori, în cauză, legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani pentru infracțiunea imputată inculpatului, dar față de gravitatea acuzației-faptă de corupție, de reacția comunității față de aceasta încă puternic negativă având în vedere perioada scurtă de detenție, precum și de faptul că cercetarea judecătorească nu a început, este justificată temerea la acest moment că inculpatul poate încerca să zădărnicească aflarea adevărului cnsiderente pentru care cererea de liberare provizorie este neîntemeiată.
Prin urmare, negăsind vreun caz de nulitate a hotărârii recurate, recursul este nefondat și, în temeiul art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, va fi respins.
În baza art.192 alin.(2) cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul declarat de - deținut în Arestul C, împotriva încheierii nr. 25 din data de 04.11.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
Conform art.192 alin.(2) cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.11.09.
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Dan Iulian Năstase, Daniel
