Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 960/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR.5603,-
DECIZIA PENALĂ NR.960
Ședința publică din data de 27 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTORI: Mihai Viorel Tudoran, Vasile Mărăcineanu Dan
- - -
GREFIER -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui G și, născut la data de 11 martie 1972, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii de ședință din data de 24 decembrie 2009 pronunțată în dosarul nr.5603,- Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de către inculpat.
Prin aceeași încheiere s-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 10.000 lei, sumă achitată la CEC Bank - Sucursala Târgoviște cu chitanța nr. -/1 din 22.12.2009 (seria - nr. -), depusă la CEC Bank - Sucursala Târgoviște, prin recipisa de consemnare nr. ta /-/1 din data de 22.12.2009 (seria - nr. -), după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat ales din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale nr.219/27.12.2009, aflată la fila 8 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
În temeiul disp. art.172 alin.7 Cod procedură penală, cu permisiunea instanței, apărătorul ales a luat legătura cu recurentul - inculpat, precizând că nu are cereri de formulat în cauză și a solicitat acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat, în opinia sa, cauza aflându-se în stare de judecată, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, a susținut că încheierea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, iar cuantumul cauțiunii stabilit în cauză este foarte mare în raport de veniturile familiei acestuia, dar a fost achitat în data de 22.12.2009 și recipisa depusă la dosar.
A mai arătat că cererile din speța de față au fost formulate de el și însușite de către inculpat, însă același magistrat care a judecat cererea de liberare provizorie pe cauțiune a soluționat și cererea de liberare provizorie sub control judiciar, iar acesta nu putea să mai fie imparțial, deoarece își exprimase anterior părerea iar cauza trebuie să fie examinată privind menținerea stării de arest preventiv în scopul ca inculpatul să nu mai săvârșească infracțiuni ori dacă sunt date că ar influența martorii, părțile și dacă pericolul social este dovedit.
Față de această situație, apreciază că simpla achitare a cauțiunii nu poate obliga instanța de a pune în libertate pe inculpat și nici măsurile pe care le va dispune aceasta nu-l poate împiedica pe inculpat să mai săvârșească astfel de fapte, dar solicită a se avea în vedere că acesta nu mai are cum să mai comită asemenea infracțiuni întrucât și-a dat demisia din funcția pe care o deținea, fiind aprobată și nu există indicii că ar încerca să influențeze martorii din acte sau să împieteze în vreun fel aflarea adevărului.
De altfel, inculpatul are cunoștință de faptul că dacă încearcă în vreun fel să se sustragă măsurilor dispuse de către instanță ar pierde suma depusă drept cauțiune, care nu este o sumă de neglijat, precum și faptul că va fi din nou arestat, apreciind totodată că suma depusă este considerabilă, reprezentând o garanție suficientă care să-l împiedice să nu respecte dispozițiile instanței.
Consideră că instanța de fond nu a examinat cele două condiții prevăzute de art.160/2 Cod procedură penală, nu s-a pronunțat asupra motivelor apărării, iar hotărârea nu este motivată și trebuia să se facă pe baza unor motive de fapt și de drept.
A mai susținut că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate motivat de faptul că urmărirea penală s-a finalizat, acesta suferă de mai multe boli astfel cum rezultă din actele medicale aflate la dosar, urmând a suporta și o intervenție chirurgicală, are o situație familiară precară, soția sa urmează să nască în câteva zile, nu mai are calitatea de agent de poliție în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, considerând că nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, a arătat că inculpatul este arestat de 2 luni de zile, iar procurorul care a instrumentat cauza a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care acesta a fost arestat preventiv, în sensul că prin rechizitoriu recurentul - inculpat a fost trimis în judecată numai pentru o singură faptă, după ce fusese arestat preventiv pentru șase infracțiuni de luare de mită.
Pentru motivele mai sus enunțate a solicitat instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond admiterea cererii și liberarea inculpatului pe cauțiune.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, deoarece inculpatul este cercetat pentru săvârșirea a șase fapte de luare de mită, aspecte ce duc la concluzia că în cauză nu sunt întrunite condițiile prev.de art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, având în vedere modalitatea de comitere - respectiv infracțiuni de corupție, precum și circumstanțele reale și personale ale acestuia.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, precizând totodată că va îndeplini toate măsurile stabilite de către instanță.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din data de 24 decembrie 2009 Tribunalului Dâmbovițaa fost respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul fiul lui G și, născut la data de 11 martie 1972, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul D,
Prin aceeași încheiere s-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 10.000 lei, sumă achitată la CEC Bank - Sucursala Târgoviște cu chitanța nr. -/1 din 22.12.2009 (seria - nr. -), depusă la CEC Bank - Sucursala Târgoviște, prin recipisa de consemnare nr. ta /-/1 din data de 22.12.2009 (seria - nr. -), după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța încheierea respectivă prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr.5603,-, inculpatul, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 254 alin. 1 rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 - 42 cod penal, a solicitat liberarea provizorie pe cauțiune.
A motivat cererea precizând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602alin. 2 și art. 1604Cod procedură penală, în cauză nu sunt date din care să rezulte că va încerca în viitor, dacă va fi în libertate să încerce să influențeze martorii ori alte părți din dosar.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică a solicitat instanței să aibă în vedere jurisprudența CEDO care a statuat că trebuie făcute probe că punerea în libertate a unui inculpat ar tulbura în mod real ordinea publică, astfel că menținerea acestei măsuri excepționale este legitimă atâta timp cât ordinea publică este amenințată.
În cauză inculpatul fără antecedente penale, nu a săvârșit acte de constrângere sau de violență, așa că în raport de scopul măsurilor preventive, arestarea sa este o măsură severă, îi afectează sănătatea extrem de precară și nu ține cont de celelalte elemente pozitive ce tine de persoana inculpatului.
Cererea astfel formulată a fost verificată, așa cum impun disp. art. 1606- 1608Cod procedură penală, s-a stabilit o cauțiune în cuantum de 10.000 lei, sumă achitată la CEC Bank - Sucursala Târgoviște cu chitanța nr. -/1 din 22.12.2009 (seria - nr. -), consemnată drept cauțiune în dosarul cu numărul de mai sus, prin recipisa de consemnare nr. ta /-/1 din data de 22.12.2009 (seria - nr. -).
S-a dispus și s-a atașat prezentei cauze dosarul de fond nr- din 18.12.2009 cu prim termen de judecată la 25.01.2010, repartizat aleatoriu completului C9-Fc.
Examinând cauza, în baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de disp.art.1602- 1608aCod procedură penală, tribunalul a constatat că cererea formulată este nefondată.
Sub un prim aspect, prin rechizitoriul nr.235/P/2009 din 15.12.2009 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovițaa fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. 1 rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 - 42 Cod penal.
Probele administrate în faza de urmărire penală - denunțurile și declarațiile numiților, și, declarațiile martorilor, G, declarațiile inculpatului și rapoartele acestuia, procese verbale de confruntare de prindere în flagrant și planșa foto din 9.11.2009, procesul verbal din 3.11.2009 și planșa foto, procesele verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, procesul verbal de marcare criminalistă a sumei de 120 lei, din 9.11.2009 și planșa foto, procesele verbale de redare a înregistrărilor în mediul ambiental, autorizate prin încheierea nr. 70/6.11.2009, copii procese verbale de sancționare contravențională, referate cu propunere de arestare preventivă și prelungire a acestei măsuri, procese verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, adresa nr. -/4.11.2009 și ordonanța de folosire a investigatorilor sub acoperire - au stabilit următoarea situație de fapt:
Inculpatul având gradul profesional de șef adjunct de poliție în cadrul Postului de Poliție, județul D, în baza aceleași rezoluții infracțională în cursul lunilor iunie, iulie 2009, anume la 5.06.2009 și 3.07.2009 a pretins de la denunțătorii. și, sume de bani pentru a nu-i sancționa contravențional și pentru a nu le reține permisul de conducere, activitate continuată și în ziua de 9.11.2009 când inculpatul a pretins și a primit suma totală de 950 lei, de la investigatorii sub acoperire, și (așa cum este atestat în procesele verbale de prindere în flagrant întocmite de acești lucrători ).
Cu privire la persoana inculpatului, acesta a fost reținută prin ordonanța din 10.11.2009, ulterior arestat preventiv în baza cazului prevăzut de art. 148 lit. f cod procedură penală, prin încheierea nr. 35/10.11.2009 a Tribunalului Dâmbovița, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 52/U/10.11.2009, pe o perioadă de 20 de zile, cu începere de la 10.11.2009, măsură prelungită / menținută succesiv atât de instanța de fond cât și de cea de recurs, până în prezent.
Inculpatul a formulat și cerere de liberare provizorie sub control judiciar, respinsă ca nefondată, prin încheierea din 4.12.2008, pronunțată în dosarul nr-, confirmată de Curtea de APEL PLOIEȘTI prin încheierea din 8.12.2009.
Referitor la poziția sa procesuală, inculpatul a recunoscut că la 9.11.2009 a primit de la cei 3 participanți în trafic (investigatori sub acoperire) suma totală de 950 lei, pentru a nu-i sancționa contravențional și a nu le reține permisul de conducere, nu recunoaște însă săvârșirea actelor materiale ale aceleiași fapte continuate din 5.06.2009 și 3.07.2009, însă ansamblul probator mai sus descris infirmă susținerile de nevinovăție.
Este de precizat că și în prezenta cerere de liberare provizorie pe cauțiune inculpatul a avut aceeași atitudine raportată la fapta continuată comisă.
Sub al doilea aspect, conform art. 16021608Cod procedură penală, condițiile privitoare la acordarea liberării provizorii pe cauțiune vizează atât o cerință pozitivă de admisibilitate, cât și una negativă de admisibilitate, adică referă la limita maximă de pedeapsă a închisorii prevăzută de legea penală, respectiv la inexistența unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea fapte.
În cauză, prima condiție este îndeplinită, adică fapta continuată pentru care a fost trimis în judecată inculpatul nu este pedepsită de legea penală cu închisoarea ce depășește 18 ani (pedeapsa are limita între 3 și 15 ani închisoare).
Cu privire la cea de a doua condiție, tribunalul a constatat următoarele:
Pe de o parte, examinarea unei cereri de liberare provizorie pe cauțiune nu se poate face prin raportare formală doar la condițiile cerute expres de lege (infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul să nu fie prevăzută cu o pedeapsă mai mare de 18 ani închisoare și să nu existe date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau să încerce să zădărnicească aflarea adevărului).
Pe de altă parte, dispozițiile art. 1604Cod procedură penală, relevă caracterul facultativ al acordării - "liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda" cât și aspectul că luându-se față de inculpat măsura arestării preventive, iar liberarea solicitându-se din "substanța" acestei măsuri, se impune o analiză judiciară legată chiar de starea de arest.
În speță, așa cum s-a arătat mai sus, temeiurile care au stat la baza luării / prelungirii/ menținerii măsurii arestării preventive, justifică și în prezent privarea de libertate a inculpatului, (prin încheierea din 21.12.2009 - nerecurată, în baza art. 3001Cod procedură penală a fost menținută starea de arest preventiv).
Cu privire la probele și indiciile temeinice ale săvârșirii faptei continuate - conforme art. 143 și 681cod procedură penală, pentru care inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv, existența acestora este în mod cert dovedită de probatoriul administrat până în prezent în faza de urmărire penală, reiterat atât la luarea, prelungirea cât și la menținerea măsurii arestării preventive, astfel că și astăzi subzistă cazul de arestare preventivă, prevăzut de art. 148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, iar în raport cu natura, gravitatea, circumstanțele reale și personale ale săvârșirii infracțiunii de corupție, subzistă și existența unui pericol social concret pentru ordinea publică.
Drept urmare, instanța examinând prezenta cerere, nu poate face abstracție de calitatea specială în care inculpatul a comis fapta (agent șef adjunct la Postul de Poliție, județul D, ceea ce presupune că prin obligațiile sale de serviciu și prin pregătirea sa era o persoană care asigura respectarea literei și spiritului legii), de rezonanța în opinia publică a unei astfel de fapte (mediatizate de altfel) și care trebuie să primească o ripostă fermă, imediată din partea organului judiciar.
Cu toate că în cazul acestui inculpat sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 1602- 1608Cod procedură penală, cauțiunea fiind depusă conform dovezii de consemnare nr. ta /-/1 din data de 22.12.2009 (seria - nr. -) și nu sunt incidente ipotezele care să se încadreze în alin.2 al art. 1602Cod procedură penală, (întrucât inculpatul nu mai este polițist, fapta a fost descoperită flagrant, iar probatoriul acuzării a fost finalizat prin rechizitoriu), nu se poate ignora scopul măsurilor preventive (art. 136 pr.pen. ) pentru asigurarea bunei desfășurări procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată și nici temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului (cele prevăzute de art. 148 alin.1 lit.f Cod procedură penală).
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând în esență că poate fui cercetat și în stare de libertate întrucât îndeplinește condițiile prev.de art.160/4 alin.1 rap.la art.160/2 alin.1 și 2 Cod procedură penală. În plus, a susținut că are o stare precară de sănătate, iar soția sa urmează să nască peste câteva zile.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat.
În acest sens, se constată că inculpatul este cercetat pentru o infracțiune gravă săvârșită în mod continuat pe care a comis-o în calitate de agent șef adjunct de poliție, motiv pentru care există serioase motive să se considere că neîncrederea populației în organele de poliție ale statului este serios zdruncinată, având evident de suferit.
De asemenea, se mai constată că inculpatul este arestat preventiv de o perioadă scurtă de timp, 1 lună și J, în acest interval neexistând nici un motiv care să conducă la încetarea sau schimbarea temeiurilor ce au dus la luarea măsurii preventive de libertate.
Chiar dacă din punct de vedere formal inculpatul nu se află în vreuna dintre ipostazele care impun obligativitatea neacordării liberării provizorii prev.de art.160/4 alin.1 rap.la art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, Curtea în consens cu Tribunalul Dâmbovița, apreciază că o asemenea măsură, în acest moment procesual, foarte apropiat ca timp de momentul arestării preventive a inculpatului, nu este oportună a se acorda, starea de pericol pentru ordinea publică în sensul punerii în libertate a acestei persoane fiind una concretă, rezonanța socială fiind una mare în condițiile în care astfel de fapte comise de persoane având tocmai atribuții de respectare a legii sunt extrem de frecvente.
În altă ordine de idei, după cum a arătat și instanța de fond, starea de sănătate precară a inculpatului și situația familială dificilă invocate și în prezenta cerere, nu constituie un criteriu de admitere a unei cereri de liberare provizorie pe cauțiune, aspectele semnalate de inculpat putând fi valorificate în cadrul instituției prevăzute de disp. art.1391Cod procedură penală.
Față de cele astfel reținute, Curtea, în baza art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul fiul lui G și, născut la data de 11 martie 1972, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul D,împotriva încheierii de ședință din data de 24 decembrie 2009 pronunțată în dosarul nr.5603,- de Tribunalul Dâmbovița prin care s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 decembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Mihai Viorel Tudoran, Vasile Mărăcineanu Dan
Fiind în concediu de odihnă
se va semna de
Președintele completului
Grefier
Red.
Tehnored.EV
4 ex./28.12.2009
dos.5603,- Tribunalul Dâmbovița
G
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Vasile Mărăcineanu Dan
