Cerere de reabilitare (art.494 și următoarele c.p.p. art.134 și următoarele cod penal). Decizia 400/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 64/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.400
Ședința publică de la 19 MARTIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 2: Oprescu Mihai
JUDECĂTOR 3: Mustață Stan
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de către petentul condamnat împotriva sentinței penale nr.123 din data de 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul petent condamnat, pentru care s-a prezentat apărător din oficiu - avocat ce substituie pe avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că au sosit relațiile de la Tribunalul Militar Teritorial.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul petentul condamnat solicită a se dispune admiterea recursului, casarea hotărârii și, pe fond, admiterea cererii de reabilitare, apreciind că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile de reabilitare, relatiile sosite de la ANAF T dovedind că petentul și-a achitat cheltuielile de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, în mod corect instanța de fond, a respins cererea de reabilitare formulată de către petentul condamnat, constatând, în mod judicios, că nu sunt întrunite cerințele prev de art.137 lit.b și c Cod pr penală în sensul că nu are asigurată existența prin muncă ori prin alte mijloace oneste, ori dacă este pensionat și nici nu a făcut dovada unei bune conduite după condamnare și executare, iar faptul că nu figurează cu debite către stat nu înseamnă că are asigurată existența prin mijloace oneste, iar, față de toate aceste împrejurară, solicită a se dispune respingerea recursului, ca nefondat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.123 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman (dosar nr-), a fost respinsă - ca nefondată - cererea de reabilitare formulată de condamnatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că, petentul, prin cererea formulată, a solicitat să se dispună reabilitarea judecătorească, față de condamnarea la 2 ani închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.1/8 ianuarie 1997 a Tribunalului Teleorman, cu motivarea că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii sale.
Instanța fondului, din examinarea actelor de la dosar, a constatat că petentul nu a făcut dovada îndeplinirii, în cauză, a condițiilor cerute de lege.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a promovat recurs condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale.
Curtea, examinând hotărârea atacată, în limitele și în conformitate cu dispozițiile art.3859alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cererea de reabilitare judecătorească trebuie să îndeplinească - cumulativ - condițiile de fond și de formă prevăzute de art.135 -137 Cod penal și art.495 Cod procedură penală.
Astfel, potrivit art.135 lit.a Cod penal, condamnatul poate fi reabilitat la cerere, de instanța judecătorească, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adaugă J din durata pedepsei, iar potrivit art.136 alin.1 Cod penal, termenul se socotește de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale.
Cum, în mod corect, a stabilit și instanța de fond, astfel cum o atestă actele de la dosar, de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale de 2 ani închisoare, a trecut un interval de 5 ani, calculat de la data de 1 iunie 1997.
În același context, se constată că - în cauză - sunt îndeplinite condițiile impuse de art.137 alin.1, litere a) și d) din Codul penal, referitoare la existența vreunei condamnări în termenul prevăzut de art.135 Cod penal, și respectiv achitarea cheltuielilor de judecată sau a despăgubirilor civile.
Cu toate acestea, însă - astfel cum temeinic a reținut și prima instanță - în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii și a condițiilor impuse la literele b) și c) ale aceluiași text de lege, în sensul că petentul trebuia să facă dovada -prin acte sau alte mijloace - a faptului că în prezent își asigură existența prin muncă, precum și a împrejurării că în acest termen avut o conduită bună.
Așa fiind, sentința criticată apare ca fiind legală și temeinică, iar recursul declarat de condamnat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, Curtea urmează a-l respinge și, constatând că petentul este cel aflat în culpă procesuală, în temeiul prevăzut de art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul condamnat împotriva sentinței penale nr.123 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Penală (dosar nr-).
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu și se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact./13.04.2009
Ex.2
Red.-Trib.
Președinte:Ciobanu CorinaJudecători:Ciobanu Corina, Oprescu Mihai, Mustață Stan
