Cerere de transfer de procedură în materie penală (legea 302/2004). Sentința 190/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1430/2009)
Sentința penală nr.190
Ședința publică de la 26 IUNIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Moroșanu Raluca
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect cererea de conversiune a condamnării formulată de condamnatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns condamnatul, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales-avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a procedat la atașarea dosarului penal nr- în care s-a pronunțat sentința penală nr.79 din 17.03.2008.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul ales al condamnatului in temeiul art.146 din legea nr.302/2004, modificată, solicită conversiunea condamnării de 12 ani închisoare aplicată prin hotărârea din 24.03.2004 a statului portughez, recunoscută în România prin sentința penală nr.79 din 17.03.2008.
situația juridică a condamnatului, arată că cel pe care îl apără a fost condamnat pentru trei fapte de furt agravat - la trei pedepse de 6,6 ani închisoare, 6 ani închisoare și 4 ani închisoare iar pentru săvârșirea a două crime de sechestrare la câte 18 luni închisoare, hotărâre rămasă definitivă, ca, ulterior, după soluționarea cererii de transferare într-un penitenciar din România a condamnatului, hotărârea organelor judiciare din Portugalia să fie recunoscută și s-a dispus transferarea condamnatului, or instanța, la acel moment, s-a pronunțat doar cu privire la recunoașterea hotărârii străine și cu privire la transferarea condamnatului, fiind avute în vedere disp art.129 și art.149 din Legea nr.302/2004, însă aceasta nu a luat în discuție vreuna dintre procedurile prev la art.144 al.1 din aceeași lege, care vizau fie continuarea executării condamnării, fie schimbarea condamnării printr-o hotărârea judecătorească. Așa fiind, arată că prin cererea cu care instanța a fost investită se solicită a se dispune conversia prin modificarea pedepsei în sensul de a se dispune contopirea pedepselor conform Codului penal român și potrivit disp. art.146 din Legea nr.302/204.
În fapt, arată că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată condamnatului este incompatibilă cu legislația română deoarece instanțele din Portugalia stabilesc o pedeapsa totală cumulând aritmetic pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune în parte, astfel că solicită a se dispune conversiunea condamnării suferite de cel pe care îl apără si să se stabilească o nouă pedeapsă în conformitate cu dispozițiile legale ale statului român.
Concluzionând, solicită a se dispune admiterea cererii formulate, se stabili o nouă pedeapsa pe care condamnatul urmează aoe xecuta, prin contopirea pedepselor de 6,6 ani închisoare, 6 ani închisoare și 4 ani închisoare precum si a celor de câte 18 luni închisoare potrivit art.33, 34 cod penal, iar, în cazul în care instanța apreciază că se impune aplicarea unui spor de pedeapsa, la cuantumul acestuia să se aibă în vedere atitudinea condamnatului de la locul de detenție, faptul că nu are antecedente penale, mai mult, apreciază pedepsele ca fiind suficiente pentru a-și atinge scopul preventiv-educativ.
Pe de altă parte, arată că potrivit legii portugheze condamnatul avea posibilitatea ca la jumătatea executării pedepsei să formuleze cererea de liberare condiționată, iar în temeiul art. 146 al.2 din Legea nr. 302/2004 solicită a se dispune deducerea perioadei deja executate de 14.05.2003 la zi.
Reprezentantul Ministerului Public arată că cererea formulată de condamnat este inadmisibilă, față de împrejurarea că în cauză prin sentința penală nr.79 din 17.03.2008 a fost recunoscută hotărârea statului portughez si s-a dispus transferul condamnatului in vederea continuării executării pedepsei, astfel că durata si natura pedepsei fixată de instanța portugheză au fost analizate de instanța română, iar, pe cale de consecință, ne aflăm în puterea lucrului judecat și nu se poate interveni pe calea exercitată de condamnat împotriva lucrului judecat, mai mult, acesta cu prilejul judecății în fond avea posibilitatea de a formula calea recursului. Mai arată că nu se poate analiza această cerere nici prin prisma disp art. 460-461 Cod pr penală întrucât și așa cererea este inadmisibilă, și nici prin prisma disp. art.449 cod penal, iar pe fond, instanța are obligația de a verifica compatibilitatea naturii pedepsei si a cuantumurilor, or acesta sunt îndeplinite si nu există nici o obiecțiune, mai mult, arată că în cauză cuantumul pedepselor statului portughez este mult mai mic decât cel din România și nu este depășit vreun maxim prin pedepsele fixate in textele incriminatoare sau prin pedepsele fixate in urma cuantumului din legea română, astfel că nu există incompatibilități care să fie remediate pe cale conversiunii, iar cererea este nefondată.
În replică, apărătorul condamnatului arată că nu a participat la soluționarea cererii de transfer însă instanța avea posibilitatea de face referire la dis part.144 din legea nr.302/2004. Mai arată că nu solicită modificarea pedepselor pentru fiecare infracțiune în parte, ci solicită contopirea pedepselor și aplicarea pedepsei cea mai grea și anume aceea de 6 ani și 6 luni, iar pedeapsa aplicată de statul portughez este incompatibilă cu legislația română.
În ultimul cuvânt, condamnatul arată că în realitate, este nevinovat iar pedeapsa de 12 ani este mult prea mare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 15.06.2009 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI condamnatul a solicitat conversiunea condamnării privind pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin hotărârea penală din 24.03.2004 a Corpului Judiciar din, Portugalia, pronunțată în dosarul nr. 69/3.06 cu nr. - al Tribunalului Judiciar din, hotărâre recunoscută în România, prin sentința penală nr. 79 din 17.03.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI.
În motivarea cererii se arată că prin 79 din 17.03.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTIa fost recunoscută hotărârea penală din 24.03.2004 a Corpului Judiciar din, Portugalia, pronunțată în dosarul nr. 69/3.06 cu nr. - al Tribunalului Judiciar din, hotărâre recunoscută în România și s-a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România, fără a se lua în discuție vreuna dintre procedurile prev. la art. 144 alin.1 din legea 302/2004 care vizau fie continuarea executării pedepsei fie schimbarea condamnării suferită în Portugalia.
Petentul arată că, potrivit art. 146 din Legea 302/2004, dacă felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, statul român poate prin hotărâre judecătorească, să adapteze această pedeapsă la aceea prev. de legea română pentru faptele care au atras condamnarea, prin conversiunea condamnării.
Condamnatul apreciază că durata pedepsei de 12 ani închisoare este incompatibilă cu legislația română, deoarece instanțele judiciare din Portugalia aproape că au stabilit o pedeapsă totală cumulând aritmetic pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune în parte astfel că se impune stabilirea unei pedepse în conformitate cu legislația română.
Condamnatul solicită contopirea, potrivit art. 33 și 34.Cod Penal a pedepselor aplicate de instanța portugheză.
Analizând cererea condamnatului și dispozițiile legale, Curtea reține următoarele:
Prin rezoluția din 11.03.2008 Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa sesizat această instanță, în temeiul dispozițiilor art.149 al.4 din Legea nr.302/2004, în vederea recunoașterii hotărârii din 24.03.2004 a Corpului Judiciar din, Portugalia, pronunțată în dosarul nr. 69/3.06 cu nr. - al Tribunalului Judiciar din, privind pe condamnatul.
Prin Hotărârea nr.79 din 17.03.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și a fost recunoscută hotărârea penală din 24.03.2004. S-a dispus transferul persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 12 ani închisoare și s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la data de 14.05.2003 la zi.
Prin hotărârea din 24.03.2004 pronunțată de Corpul Judiciar din, Portugalia, s-a dispus condamnarea inculpatului la 12 ani închisoare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și sechestrare, prevăzute de art.210 par. 1 și 2, al.b rap. la art. 204 par. 3 al.f din Codul penal portughez și art. 158 par. 1 și 2 al.b din același cod.
Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru trasferarea persoanei condamnate, prevăzute de art.129 din Legea nr.302/2004, întrucât condamnatul este cetățean român, hotărârea prin care i-a fost aplicată pedeapsa detențiunii cu durata de 12 ani este definitivă, la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai avea de executat peste 6 luni din durata pedepsei, iar faptele care au atras condamnarea acestuia constituie infracțiuni, potrivit legii penale a statului român, respectiv art. 211 al.1,2 lit.a,b,c și al. 2 ind.1 lit.a și b, art. 189 al.2 și Cod Penal art. 27 din legea 356/2002.
Persoana condamnată și-a exprimat consimțământul la transferare, pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
Examinând cererea de conversiune a condamnării, Curtea constată că prin Sentința penală nr. - instanța română s-a pronunțat cu privire la continuarea executării pedepsei de către condamnat într-un penitenciar din România, transferul efectiv fiind efectuat la data de 26.01.2009.
Potrivit art.145 din Legea 302/2004, în cazul în care statul român optează pentru continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, el trebuie să respecte felul și durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare.
În aceste condiții, Curtea nu se mai poate pronunța cu privire la modificarea pedepsei în condițiile art. 144 din Legea 302/2004 deoarece instanța română a optat deja asupra continuării executării pedepsei prin Sentința 79/2008, care este definitivă prin nerecurare și se bucură de autoritate de lucru judecat și a fost pusă în executare.
Cu toate acestea, din interpretarea dispozițiilor art. 146 al.3 din Legea 302/2004 rezultă că instituția conversiunii condamnării este aplicabilă și în situația în care condamnatul a fost deja transferat, astfel că instanța va aprecia că s-a formulat de către condamnat, în cauza de față, o cerere de conversiune a condamnării, pe acest temei, asupra căreia urmează a se pronunța.
Potrivit art. 146 al.1 din Legea 302/2004, acă felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, statul român poate, prin hotărâre judecătorească, să adapteze această pedeapsă la aceea prevăzută de legea română pentru faptele care au atras condamnarea. Această pedeapsă trebuie să corespundă, atât cât este posibil, în ceea ce privește felul pedepsei aplicate prin hotărârea statului de condamnare și, în nici un caz, nu poate să agraveze situația condamnatului.
Curtea apreciază că atât felul pedepsei aplicate, aceea cu închisoarea, cât și durata acesteia, sunt compatibile cu legislația română, astfel că nu se impune modificarea acesteia.
Este adevărat că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă totală de 12 ani închisoare, însă a fost aplicatcumulul juridical pedepselor potrivit legii penale portugheze și nu cumulul aritmetic, cum susține petentul, iar cuantumul pedepsei corespunde întrutotul legislației române.
Acest fapt rezultă la o simplă analiză a hotărârii pronunțată de instanța portugheză, care se referă în mod expres la aplicarea cumulului juridic al pedepselor stabilite pentru fiecare infracțiune în parte.
Curtea apreciază că, în condițiile în care instanța portugheză a dispus deja aplicarea cumulului juridic, existent și în legea portugheză, conversiunea condamnării nu mai este posibilă.
În condițiile în care maximul general de 30 de ani prev. de art. 53 pct.1 lit.b Cod penal nu este depășit, iar instanța română a optat deja pentru continuarea executării pedepsei și respectarea felului și duratei acesteia, Curtea apreciază că nu există temeiuri pentru a se dispune conversiunea condamnării.
Pentru aceleași motive expuse apreciază că nu se impune a se substitui pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsă neexecutat o pedeapsă corespunzătoare potrivit legii române, conform art. 117 al.4 din Legea 302/2004.
Astfel, Curtea reține că petentul a fost condamnat la pedepse de 6 ani, 4 ani, și 6 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea a trei infracțiuni de furt și la două pedepse de câte 18 luni închisoare pentru două infracțiuni de sechestrare de persoană, totalul acestor pedepse fiind de 19 ani și 6 luni închisoare.
Instanța portugheză a procedat la aplicarea cumulului juridic, în sensul aplicării unei pedepse finale de 12 ani închisoare, așa cum rezultă în mod expres din conținutul hotărârii penale de condamnare.
Împrejurarea că modalitatea de aplicare a pedepsei finale nu se face în legislația portugheză precum în cea din România, prin evidențierea separată a sporului aplicat, nu are relevanță în cauză, atâta vreme cât pedeapsa finală aplicată respectă atât cuantumul maxim general al pedepsei din Codul Penal român cât și regula potrivit căreia pedeapsa rezultantă nu poate fi mai mare decât totalul cumulat al pedepselor aplicate "rin p. aplicarea dispozițiilor din alineatul precedent nu se poate depăși totalul pedepselor stabilite de instanță pentru infracțiunile concurente" - art. 34 al.2 Cod Penal, în speță stabilindu-se o pedeapsă de 12 ani închisoare (la un total al pedepselor aplicate de 19 ani și 6 luni închisoare).
Chiar și în legislația română era posibilă aplicarea pedepsei celei mai mari de 6 ani și 6 luni, la care se putea adăuga un spor de până la 5 ani - potrivit art. 34 alin. 1 lit.b Cod Penal, - când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
În consecință, Curtea constată că pedeapsa aplicată petentului corespunde întrutotul legislației din România.
Față de aceste considerente Curtea va respinge, ca nefondată, cererea de conversiune a condamnării formulată de condamnatul.
În baza art. 192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, cererea de conversiune a condamnării formulată de petentul - condamnat.
În baza art. 192 al.2 obligă C.P.P. petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.06.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. RM
4 ex/26.06.2009
Președinte:Moroșanu RalucaJudecători:Moroșanu Raluca
