Constatarea încetării de drept a măsurilor preventive (art. 140 c.p.p.). Decizia 1477/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(2328/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1477/
Ședința publică de la data de 15 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
.-.-.-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror .
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de inculpații (fost ) și (fost ), împotriva încheierii de ședință din data de 29 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde: recurentul inculpat (fost ) cercetat în stare de libertate și asistat din oficiu de avocat în HG baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică, lipsă fiind (fost ) pentru care a răspuns același avocat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursurilor.
Apărătorul recurenților inculpați, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, înlăturarea obligării de a nu părăsi țara luată de către Tribunalul București față de inculpați, având în vedere că această măsură nu este nejustificată doar pentru simplu fapt că cealaltă măsură a încetat de drept, aceștia s-au prezentat la fiecare termen.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursurilor inculpaților, ca fiind nefondate și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
Astfel, apreciază că în mod corect instanța de fond a luat față de inculpați măsura obligării de a nu părăsi țara raportat la infracțiunile pentru care sunt cercetați, respectiv art. 24 alin. 1 și 2, art. 25, art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 și 33 lit. a Cod penal. Totodată, s-a reținut în mod corect numărul mare de părți vătămate, cuantumul ridicat al prejudiciului, precum și faptul că inculpații pe parcursul urmăririi penale au avut o atitudine nesinceră în fața organelor de urmărire penală, nerecunoscând și neregretând faptele comise.
Având ultimul cuvânt recurentul inculpat ( fost ), se raliază la concluziile puse de apărător.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din 29.09.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr- s- constatat încetată de drept măsura obligării de a nu părăsi localitatea B luată față de inculpații (fost ) și (fost ) .
S-a dispus măsura obligării lor de a nu părăsi țara, respectiv teritoriul României, începând cu data de 29.09.2009 și până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța în cauză.
În baza art.145/1 cu referire la art.145 alin.1/1 Cod procedură penală s-au impus inculpaților obligațiile ce trebuie respectate și li s-a atras atenția asupra revocării acestei măsuri în cazul încălcării lor cu rea-credință.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen cei doi inculpați solicitând înlăturarea măsurii dispuse de judecător întrucât s-au prezentat la fiecare termen până la expirarea măsurii precedente fixat de judecător.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu prin prisma dispozițiilor art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile de față nu sunt fondate și se vor respinge.
Prin încheierea din data de 22.06.2008, Tribunalul București -Secția I Penală a respins propunerea de arestare preventivă a inculpaților (fost ) și (fost ) formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, luând față de aceștia măsura obligării de a nu părăsi localitatea B, pe durată de 29 de zile, măsura preventivă fiind prelungită succesiv pe parcursul urmăririi penale de către procuror, până la data de 14.08.2009 inclusiv.
La data de 10.08.2009, Tribunalul București -Secția I Penală a fost sesizat cu rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea in judecată a celor doi inculpați.
Potrivit deciziei nr.76/05.11.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, măsurile preventive referitoare la obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara dispuse ori prelungite fie de procuror, fie de judecător, in cursul urmăririi penale, după sesizarea instanței prin rechizitoriu, nu pot fi prelungite sau menținute de către instanța de judecată, urmând a fi discutată luarea acestora, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 alin.l Cod de procedură penală.
Astfel, s-a constatat că măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată de instanță față de inculpați și prelungită in cursul urmăririi penale de către procuror a încetat de drept, ultima prelungire fiind dispusă până la data de 14.08.2009 inclusiv.
Având in vedere decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție mai sus
menționată, Tribunalul a constatat că această măsură preventivă nu putea
fi prelungită sau menținută de instanță, aceasta putând lua măsura
obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, dacă apreciază întrunite
condițiile prevăzute de art.143 alin.l Cod de procedură penală.
S-a reținut că în speță există indicii temeinice potrivit art.143 alin.l Cod de procedură penală din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși in judecată, astfel cum a rezultat din coroborarea procesului verbal de prindere in flagrant, procesului verbal de vizionare imagini din momentul folosirii cardurilor copiate, procesului verbal de percheziție informatică, procesului verbal de verificare a cârdului, rapoartelor de constatare tehnico-științifică, adreselor emise de bănci și declarațiilor părților vătămate.
În acest context s-a impus luarea față de inculpați a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara prevăzute de art.1451Cod de procedură penală, raportat la modalitatea și împrejurările de comitere a presupuselor fapte reținute in sarcina acestora, cuantumul ridicat al prejudiciului pretins și numărul mare de părți vătămate.
O dată cu luarea acestei măsuri, instanța a dispus și respectarea unor obligații în sarcina inculpaților ca garanție pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești avându-se în vedere criteriile prevăzute de art.136 alin.8 Cod procedură penală.
A atras atenția inculpaților asupra nerespectării cu rea-credință și consecințele rearestării lor.
Apare deci pe deplin justificată măsura dispusă de judecător pentru bunul mers al procesului penal în viitor cu asigurarea prezenței inculpaților iar astfel pronunțată hotărârea primei instanțe se vădește legală și temeinică.
Prin urmare, recursurile de față vor fi respinse conform dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 29.09.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr-.
Obligă inculpații la câte 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 100 lei onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
a
GREFIER
Red.UE-21.10.2009
Dact.EA-22.10.2009/2ex
-Jud.
Președinte:Adriana Elena BăjanJudecători:Adriana Elena Băjan, Dumitru Mirancea, Elena
