Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 1004/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (801/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1004
Ședința publică de la 2 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Silvia Cerbu
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de contestatorul împotriva sentinței penale nr.301/F/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 23 iunie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce fac parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la acest termen, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 301/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în baza art.461(l) lit.c Cod procedură penală, a respins contestația la executare formulată de contestatorul condamnat (fiul lui și al lui, născut la 14.10.1973, deținut.Jilava), ca neîntemeiată.
În baza art. 192/2 Cod procedură penală a obligat contestatorul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin cererea introdusă inițial pe rolul Tribunalului București sub nr.13540.01/3/08.04.2008 condamnatul a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 105/1997 a Tribunalul București - Secția a II-a Penală, solicitând înlăturarea măsurii de siguranță a expulzării dispusă în baza art.l17 Cod penal.
În motivarea cererii întemeiată pe disp.art.461 lit.a Cod procedură penală, petentul a arătat că întrucât a trecut la religia creștină, odată expulzat în țara de origine - va risca pedeapsa cu moartea și tortura din partea conaționalilor și a membrilor familiei, toți de credință islamică.
A mai arătat că are logodnică în România și dorește să-și întemeieze o familie.
In dovedirea contestației s-au depus la dosar acte.
Prin sentința penală nr. 1163F/08.10.2008 Tribunalul București Secția I penală a respins ca neîntemeiată contestația petentului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoml.
Prin decizia penală nr.70/14.01.2009 a Curții de Apel București Secția a Ii-a penală a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu motivarea că nu s-a rezolvat fondul cauzei.
În fond după casare cauza a fost reînregistrată sub nr.-, iar contestatorului i-a fost încuviințată proba cu acte, depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art.461 lit.c Cod procedură penală se poate face contestație la executare când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Prima ipoteză a textului (nelămurirea cu privire la hotărârea care se execută) nu intră în discuție, întrucât dispozitivul sentinței penale nr. 105/1997 a Tribunalului București - Secția a Ii-a Penală este clar, lipsit de echivoc se precizează limpede că petentul va fi expulzat după executarea pedepsei.
Rămâne așa dar de analizat dacă susținerile contestatorului cu privire la problemele ce le-ar a ea dacă ar fi expulzat în țara de origine constituie o împiedicare la executare.
Sub acest aspect. Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Regatul hasemit I ) este o țară cu un regim politic moderat, regim aliat tradițional al SUA în care întreține bune relații cu (cu care are încheiat și un tratat de ).
Mai mult decât atât, în tară s-a reinstaurat regimul parlamentar și s-au întreprins și alte măsuri de liberalizare politică graduală.
Așa fiind, sunt necredibile susținerile petentului că un astfel de regim politic ar recurge, tolera sau încuraja torturi sau persecuții de amploarea celor de care se plânge contestatorul ori ar aplica pedeapsa cu moartea pentru motive religioase.
Mai mult decât atât. din relațiile de la fila 25 dosar nr- a rezultat că, contrar susținerilor petentului, pedeapsa cu moartea nu se aplică pe motive religioase (trecerea la creștinism) ci pentru o serie de infracțiuni de drept comun și mai mult decât atât, statul n este pe cale să elimine complet pedeapsa cu moartea.
Aceleași relații nu menționează cazuri de tortură din partea autorităților pentru motivul convertiției la religia creștină.
In condițiile în care relațiile dintre creștinii musulmani sunt în general bune, iar garantează libertatea de alegere a credinței religioase, sunt necredibile susținerile contestatorului că ar putea fi expus la tortură sau la pedeapsa cu moartea din partea conaționalilor pentru convertirea la religia creștină.
Din scrisoarea de la fila 39 dosar nr. 13540/- rezultă că petentul întreține bune relații cu familia sa de origine, astfel încât este cu atât mai de neconceput ca persecuții și torturi de amploarea celor reținute de contestator să provină din partea membrilor familiei.
În sinteză, Tribunalul a apreciat că petentul nu a dovedit că există o împiedicare la executarea măsurii expulzării sale în serioasă și mai ales credibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenulcare a solicitat desființarea acesteia și, pe fond, înlăturarea măsurii de siguranță a expulzării, susținând că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea scrisă a motivelor de recurs petentul arată că în mod greșit instanța de fond a rețunut că "are o logodnică în România și dorește să-și întemeieze o familie", în realitate el fiind căsătorit cu numita din anul 2007.
Mai arată petentul că a renunțat la religia musulmană, convertindu-se la ortodoxism, fapt neacceptat în mod oficial și nici neoficial de cei de religia musulmană, ceea ce îl expune în țara de origine la tratamente inumane sau degradante. Învederează faptul că a primit scrisori din partea familiei sale care îi solicită să nu se întoarcă în pentru că se expune unui mare risc din partea conaționalilor din cauza renunțării la religia musulmană precum și din partea familiei victimei omorului, fapta pentru care a fost condamnat, dreptul penal islamic acceptând legea talionului.
În susținerea contestației petentul invocă dispozițiile art. 92 din OG nr.194/12.12.2002 și art.8 din Convenția europeană a drepturilor omului și a depus înscrisuri la dosar (declarații date de diferite persoane care provin din cultura arabă-musulmană sau care au cunoștință despre această lume, material întocmit de Oficiul Român pentru, materiale culese de Internet)
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de către petentul contestator cât și din oficiu cauza, conform art. 385/6 alin.3 pr. pen Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Verificând actele și lucrările dosarului Curtea reține că în mod corect instanța de fond a apreciat contestația la executare formulată de către petentul ca fiind admisibilă în temeiul art. 461 lit.c pr. pen, respectiv în situația în care se ivește o cauză de împiedicare la executare dar instanța a greșit atunci când a considerat că cererea petentului este neîntemeiată.
Astfel, petentul contestator a fost condamnat prin sentința penală nr. 105/10 iunie 1997 Tribunalului București Secția a II-a Penală la o pedeapsă de 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174-176 lit.d cod penal și art.211 al.1 cod penal, victima fiind un cetăețan libanez. Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin decizia penală nr.2495/31.1o.1997 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.
În cursul executării pedepsei închisorii, aflându-se în Penitenciarul d e Maximă Siguranță petentul - condamnat, cetățean iordanian - a renunțat la religia musulmană, convertindu-se la religia ortodoxă, conform certificatului de depus la dosar, situație în care, în cazul executării măsurii expulzării l-ar expune pe acesta la un pericol evident având în vedere că țara de origine are o altă religie (musulmană).
Din informațiile furnizate de Oficiul Român pentru - Direcția și Integrare rezultă că în țara de origine a petentului, deși în mod oficial este recunoscută libertatea religioasă, "restricțiile și unele abuzuri continuă. Membrii grupărilor religioase nerecunoscute și cei care au ales să se convertească de la Islam la altă religie riscă pierderea drepturilor politice.(fila 26 dosar fond).
Din materialele depuse la dosar rezultă că în lumea islamică există o părere generală conform căreia apostații merită să fie uciși. Deși în apostazia nu se pedepsește cu moartea, așa cum se întâmplă în alte țări ale lumii arabe (, ) potrivit codului penal iordanian schimbarea religiei este ilegală (fila 52 dosar recurs).
Conform unuia dintre cele patru subsisteme ale Dreptului penal islamic ( sau ) crimele care amenință chiar existența islamului sunt pedepsite conform prevederilor sau ale, printre infracțiunile la care se fac trimitere fiind și apostazia (renunțarea la religia musulmană). (fila 51 dosar recurs)
De asemenea, este o mare rușine și dezonoare pentru o familie musulmană să aibă un membru apostat. Din scrisorile primite de petent (traduse în limba română de un interpret autorizat) rezultă că membrii familiei sale îi cer petentului să nu se întoarcă în țara de origine pentru că nu va fi acceptat de nimeni, familia l-a renegat și riscă să fie pedepsit de ceilalți membri ai comunității care nu acceptă ca un musulman să renunțe la religia sa.
Cea mai mare amenințare pentru apostații din lumea musulmană u vine din partea statului, ci din partea altor persoane care își fac singure dreptate (fila 53 dosar recurs). Împrejurarea reținută de instanță că "relațiile dintre musulmani și creștini sunt în general bune" nu are nicio relevanță în cauză, petentul aflându-se în situația în care a renunțat la religia musulmană, convertindu-se la religia creștină.
Potrivit art.92 alin.1 din OG nr. 194/2002 republicată, "un străin nu poate fi expulzat într-un stat în care există temeiuri justificate că viața îi este pusă în pericol ori că va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante"
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că riscul producerii unor tratamente contrare art.3 din Convenție nu trebuie să emane neapărat de la autoritățile statului de destinație, accentul fiind pus pe dovedirea risului real de producere a unor astfel de tratamente, indiferent de cine este responsabil.
Un alt subsistem al codului penal islamic () are ca prinicpiu fundamental legea talionului care se traduce și prin " pentru, pentru ". Cum victima omorului comis de condamnat a fost un cetățean libanez, este credibilă susținerea petentului în sensul că în situația în care ar fi expulzat în țara de origine ar exista riscul să fie căutat și pedepsit de familia acesteia.
Prin urmare, după rămânerea definitivă a hotărârii prin care a fost aplicată măsura de siguranță a expulzării au intervenit împrejurări noi, care relevă temeri justificate de a crede că viața persoanei expulzabile ar fi în pericol sau ar fi supusă unor tratamente inumane sau degradante în țara al cărei cetățean este, situație care reprezintă o cauză de împiedicare la executarea măsurii expulzării.
În același timp, prin prisma Convenției europene a drepturilor, Curtea apreciază că pentru a rămâne legitimă, măsura expulzării - care constituie o ingerință în dreptul la libera circulație- trebuie să-și păstreze caracterul proporțional cu scopul urmărit prin luarea acesteia (apărarea ordinii publice din statul de condamnare) și în faza de executare. Or, în speță, nu se regăsește această situație având în vedere că petentul a fost liberat condiționat din executarea pedepsei cu câțiva ani înainte de împlinirea duratei acesteia, apreciindu-se, conform art. 59 alin.1 cod penal că s-a îndreptat astfel că nu se mai poate susține în mod credibil că prezența acestuia pe teritoriul României ar reprezenta un pericol real și actual pentru ordinea publică internă, la momentul la care măsura expulzării ar fi trebuit pusă în executare conform art. 438 alin.1 pr. pen.
Din actele dosarului mai rezultă că în mod greșit instanța de fond a reținut că petentul contestator "are o logodnică în România", în realitate acesta este căsătorit cu numita, cetățean român, din data de 23.01.2007 (certificat de căsătorie seria - nr.-/23.01.2007 eliberat de Consiliul Local al Sectorului 6 B).
Din caracterizările depuse la dosar rezultă că în timpul detenției petentul a ținut permanent legătura cu soția sa care l-a vizitat la penitenciar, ceea ce îndreptățește concluzia că nu este vorba de o căsătorie de conveniență.
În aceste condiții, expulzarea petentului ar putea genera încălcarea art.8 din Convenție existând riscul încălcării dreptului la viața de familie, deoarece dacă soția și-ar urma soțul s-ar putea crea dificultăți de adaptareșo obstacole reale în adoptarea unei vieți de familie firești în statul d eorigine al soțului, iar în situația contrară în care soția nu și-ar urma soțul, executarea măsurii expulzării ar duce la ruperea relațiilor dintre aceștia.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, în baza art.385/15 pct.2 lit.c pr. pen Curtea va admite recursul declarat în cauză, va casa sentința atacată și, rejdudecând, în temeiul art. 461 lit.c pr. pen va admite contestația la executare formulată de petentul și, în consencință, va dispune înlăturarea executării măsurii expulzării dispusă prin sentința penală nr.105/10.06.2007 a Tribunalului București Secția a II-a Penală. Prin adoptarea acestei soluții nu se aduce atingere autorității lucrului judecat a sentinței penale prin care s-a dispus măsura deoarece ceea ce se înlătură este executarea și nu măsura dispusă.
Conform art.192 alin.3 pr. pen cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUNELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței penale nr.301/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
Casează sentința penală recurată și, rejudecând:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul.
Înlătură executarea măsurii expulzării dispusă prin sentința penală nr.105/10.06.1997 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi,02.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
2 ex/8.07.2009
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Niculina Alexandru, Silvia Cerbu
