Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Sentința 108/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR.108
Ședința publică din data de 8 iulie 2009,
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind judecarea contestației la executare formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 01.04.1958, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni,privind conversiunea pedepsei de 20 ani închisoare la care a fost condamnat de instanțele spaniole prin sentința penală nr.16/04 din 8 iunie 2004 Judecătoriei d e Instrucție nr.3,definitivă la data de 30 iunie 2004, ale cărei efecte au fost recunoscute prin sentința penală nr.92/18 mai 2006 de către Curtea de Apel București, într-o pedeapsă compatibilă cu pedepsele prevăzute de legea română.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului P, în substituire pentru avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr.3516/2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosar s-a depus adresa nr.Y/37758///07.07.2009 la care se află atașat în xerocopie mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.148/2 iunie 2006 emis de Curtea de Apel București - Secția I-a Penală, în adresă făcându-se mențiune că în dosarul de penitenciar al condamnatului nu se află sentința penală nr.92/18 mai 2006 și nici un alt înscris, respectiv hotărâre judecătorească pronunțată în țară sau străinătate care să facă referire la pedeapsa de 20 de ani închisoare aplicată condamnatului pentru infracțiunile de proxenetism, viol, vătămare corporală și reținere ilegală.
Contestatorul depune la dosar: fotocopii de pe adresa nr.50709/9 iunie 2005 emisă de Direcția Drept Internațional - Cooperare Judiciară și Juridice Externe, unde se face referire la conversiune, precum și Sentința nr.16/2004 din 8 iunie 2004 Judecătoriei d e Instrucție nr.3,definitivă la data de 30 iunie 2004, în limba spaniolă.
Contestatorul personal și prin apărător, declară că nu are excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, declară că nu are cereri de formulat.
Curtea, constatând că nu sunt alte chestiuni prealabile, acordă cuvântul părților în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru contestatorul solicită admiterea cererii, stabilirea cuantumului pedepsei pentru fiecare din infracțiunile săvârșite de condamnat, respectiv proxenetism, viol, vătămare corporală și reținere ilegală și constatând că sunt îndeplinite dispozițiile art.461 pr.penală, să se facă conversia. Întrucât există concursul de infracțiuni, solicită a se face aplicarea disp. art.34 și 34 penal, condamnatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației la executare întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.461 pr.penală, cauza având ca obiect o contopire a pedepselor.
Contestatorul având personal cuvântul, susține că în art.9 din Convenția Europeană preluate de Legea nr.302/ prevede că autoritățile competente ale statului de executare sunt datoare, fie să continue executarea condamnării imediat sau în baza unei hotărâri judiciare sau administrative, în condițiile enunțate la art.10, iar la.10 alin.2 se menționează că "dacă natura sau durata sancțiunii este incompatibilă cu legislația statului de executare, sau dacă legislația acestui stat o impune, statul de executare poate, prin hotărâre judiciară sau administrativă, să adapteze această sancțiune la pedeapsa ori măsura prevăzută de propria sa lege pentru infracțiuni de aceeași natură".
Față de aceste dispoziții, solicită contopirea pedepselor, după care să se dispună reducerea cuantumului pedepsei rezultante, în cauză fiind incidente și disp. art.146 din Legea nr.302/2004 raportat la art.149 lit.a pr.penală. Solicită a fi avută în vedere și sentința penală 92/2006 pronunțată de Curtea de Apel București.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față constată:
Prin contestația la executare adresată acestei instanțe,înregistrată sub nr- din data de 01.06.2009,contestatorul a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța,să se dispună conversiunea condamnării sale din pedeapsa de 20 ani închisoare,aplicată pe teritoriul Spaniei, prin sentința penală nr.16/2004 a Judecătoriei d e Instrucție nr.3 din, într-o pedeapsă compatibilă cu legislația română.
În susținerea cererii sale, contestatorul a invocat disp. art.461 alin.1 lit.d pr.penală, cât și disp. art.146 din Legea nr.-302/20044, susținând că deși printr-o hotărâre judecătorească pronunțată în România, respectiv prin sentința penală nr.92/18 mai 2006 Curții de Apel București, au fost recunoscute efectele sentinței penale pronunțate pe teritoriul Spaniei, cu toate acestea, instanța nu a dispus conversiunea condamnării aplicate în străinătate, deși disp. art.146 alin.3 din Legea nr.302/2004 prevăd că atare conversiune se poate efectua și după transferarea persoanei condamnate.
A mai susținut contestatorul că deși s-a dispus transferul său în vederea continuării executării pedepsei în România, totuși nu s-a dispus conversiunea condamnării, solicitând ca pe calea contestației la executare să se stabilească pedeapsa pentru fiecare din infracțiunile pentru care a fost condamnat pe teritoriul Spaniei, urmând a se dispune conform art.33 lit.a penal, stabilirea pedepsei rezultante conform regulilor cumulului juridic, aplicabile potrivit legislației naționale române.
În dovedirea celor susținute, contestatorul a depus la dosar copia sentinței penale nr.92/18 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, copia sentinței penale nr.47/20.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel București, copia mandatului de executare a pedepsei nr.148/2 iunie 206 emis de Curtea de Apel București, adresa nr.40957/2009 din 22 aprilie 2009 eliberată de Ministerul Justiției și Libertăților - Direcția Drept Internațional și Tratate, copia adresei nr.50709/2005 din 9 iunie 2005 emisă de Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional Cooperare Judiciară și Juridice Externe, precum și copia sentinței penale nr.16/2004 pronunțată de Judecătoria d e Instrucție nr.3 (în limba spaniolă).
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de solicitarea condamnatului, de înscrisurile depuse, de dispozițiile legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că prezenta contestație la executare este neîntemeiată, după cum se va arăta în continuare:
Prin sentința penală nr..16/4 din 08.06.2004 a Judecătoriei d e Instrucție nr.3 din contestatorului i-a fost aplicată pedeapsa de 50 de ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de proxenetism, viol, vătămare corporală și reținere ilegală, la stabilirea pedepselor avându-se în vedere sistemul cumulului aritmetic, sentința rămânând definitivă la 30.06.2004.
Ulterior, prin sentința pronunțată de aceeași instanță la 23.01.2006, s-a modificat sentința penală nr.16/2004, în sensul calculării pedepsei ce a fost aplicată condamnatului la 39 de ani și 18 luni închisoare.
Potrivit informațiilor furnizate de autoritățile spaniole, pedeapsa maximă executabilă pentru condamnat este de 20 de ani închisoare.
Condamnatul și-a exprimat consimțământul în vederea transferării sale într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei.
Ca atare, prin sentința penală nr.92/18.05.2006 Curtea de Apel București - Secția I-a Penală a recunoscut efectele sentinței penale nr.16/4 din 08.06.2004 a Judecătoriei d e Instrucție nr.3 din (astfel cum a fost modificată la data de 23.01.2006) definitivă la 30.06.2004 și a dispus transferul condamnatului pentru executarea pedepsei de 20 de ani închisoare, aplicată condamnatului prin această sentință, într-un penitenciar din România, fiind dedusă perioada 28.06.2006 când a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.148/02.06.2006 de către Curtea de Apel București.
Hotărârea de recunoaștere a efectelor sentinței penale pronunțate pe teritoriul Spaniei a rămas definitivă prin neexercitarea căii de atac.
Ulterior, condamnatul a susținut că deși s-a dispus transferul său pentru continuarea executării pedepsei în România, totuși instanța nu a dispus și conversiunea condamnării aplicate pe teritoriul spaniol, adresându-se instanțelor de judecată cu solicitări de efectuare a acestei conversiuni.
Astfel, pe calea contestației la executare, condamnatul s-a adresat Curții de Apel București care prin sentința penală nr.47/20 februarie 2009 respins contestația la executare formulată de către condamnat ca inadmisibilă, reținându-se că în cauză acesta a mai formulate alte contestații la executare care sunt întemeiate pe aceleași motive, contestații ce au fost respinse prin hotărâri rămase definitive.
În acest sens, s-a reținut că prin sentința penală nr.45/28.02.2007 a Curții de Apel București - Secția I-a Penală și sentința penală nr.130/12.05.2008 a Curții de Apel București - Secția I-a Penală, contestațiile la executare prin care condamnatul a solicitat conversiunea condamnării, au fost respinse ca inadmisibile, iar instanța de control judiciar, în speță Înalta Curte de Casație și Justiție, a menținut hotărârile pronunțate prin care contestatorului i-au fost respinse contestațiile la executare.
În atare situație, s-a apreciat că deși o contestație la executare nu poate fi exclusă de plano, pe motivele invocate de către condamnat, totuși, ținând seama de faptul că acesta a formulat alte două contestații la executare întemeiate pe aceleași motive, care au fost respinse ca inadmisibile prin hotărâri rămase definitive, rezultă că și contestația la executare adresată Curții de Apel București, fondată tot pe aceleași motive, apare ca inadmisibilă.
fiind cu cauza de față, Curtea apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată în raport de împrejurarea că potrivit dispozițiilor Legii nr.302/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.222/2008, se prevede posibilitatea transferului persoanei condamnate, fie prin continuarea executării pedepsei aplicate de statul emitent, cu respectarea felului și duratei pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare, conform art.145, fie prin conversiunea condamnării, pronunțându-se o nouă hotărâre prin care se înlocuiește pedeapsa cu o pedeapsă care să se adapteze legislației române, atunci când felul pedepsei aplicate sau durata acesteia sunt incompatibile cu legea română, cu respectarea condițiilor prevăzute în art.146 din lege.
Așa fiind, rezultă că dreptul de opțiune al persoanei în cauză este limitat exclusiv la una dintre cele două situații, în funcție strict de compatibilitatea sau incompatibilitatea pedepsei cu cea prevăzută de legea română.
Pe cale de consecință, în măsura prevederii unei pedepse compatibile, singura opțiune este de a realiza transferul prin continuarea executării pedepsei și nu prin conversiune.
Ca atare, cum prin hotărârea de recunoaștere a efectelor sentinței penale pronunțate pe teritoriul statului spaniol, Curtea de Apel Bucureștia constatat că sus-numitul condamnat și-a manifestat consimțământul în vederea transferării într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei, rezultă, în raport de argumentele prezentate mai sus, că nu se mai poate dispune conversiunea condamnării aplicate pe teritoriul spaniol, ținând seama și de împrejurarea că felul și durata pedepselor aplicate nu sunt incompatibile cu legea română.
-și dreptul de opțiune pentru transferul în vederea continuării pedepsei, condamnatul nu mai poate solicita conversiunea condamnării astfel încât, prezenta contestație la executare urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Văzând și disp. art.192 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza disp.art.461 Cod proc.penală respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către condamnatul, fiul lui și,născut la data de 01.04.1958 în localitatea P,jud. D, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni cu privire la pedeapsa de 20 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.92/18 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel București.
Obligă condamnatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat,din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în contul Baroului
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare,pentru contestatorul-condamnat de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 iulie 2009.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Cr.-
-
4 ex./21.07.2009
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu
