Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 127/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 127/ DOSAR NR-
Ședința publică din 15 februarie 2008
PREȘEDINTE: Manuela Barbu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țînț
- - - JUDECĂTOR 3: Mirena Radu
- - - președinte instanță
- grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 531/S din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art.304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 1 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 8 februarie 2008, când din lipsa obiectivă unui membru din completul de judecată, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 15 februarie 2008.
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 531/S din 17 octombrie 2007 Tribunalul Brașov admițând contestația formulată de Biroul executări penale din cadrul Tribunalului Brașov, axată pe intervenirea prescripției executării pedepsei de 2 ani închisoare, opozabilă condamnatului, urmare a împlinirii în luna iunie 2003 termenului de prescripției la care face referire art. 126 lit. b Cod penal, a dispus anularea mandatului de executare emis în baza sentinței penale nr. 26/S/09.03.1995 a Tribunalului Brașov definitivă prin decizia penală nr. 1570/1997 a Curții Supreme de Justiție.
În motivarea cererii se susține că în baza deciziei penale nr. 1570/20.06.1997 a Curții Supreme de Justiție a fost emis pe numele condamnatului mandatul de executare nr. 41/1995 la data de 07.07.1997 de către Tribunalul Brașov, mandat pentru a cărui punere în executare a fost demarată procedura extrădării de către autoritățile judiciare spaniole către România, acesta fiind în acest scop arestat provizoriu în data de 30 mai 2003, pus în libertate în aceeași zi urmare a respingerii cererii de extrădare.
Or, în opinia primei instanțe, simpla formalitate a depunerii cererii de extrădare nu este de natură a întrerupe prescripția neîmplinită anterior, nefiind aplicabile dispozițiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, motiv față de care prescripția executării pedepsei de 2 ani închisoare s-a împlinit la data de 20 iunie 2004, prescripția ce antrenează automat anularea mandatului de executare sus-amintit.
Împotriva acestei soluții Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașova promovat recurs susținând că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 302/2004 sunt aplicabile nu doar în cazul extrădării pasive ci și atunci când România are calitatea de stat solicitant (vezi art. 65(1) din cuprinsul aceluiași act normativ).
Mai mult, se arată că acest aspect a mai fost elucidat printr-o hotărâre judecătorească prin care sesizarea similară a Biroului de executări penale a fost respinsă (vezi sentința penală nr. 61/2005 a Tribunalului Brașov definitivă din decizia penală nr. 148/2005 a Curții de Apel Brașov ), aspect ce denotă că rezolvarea acestei chestiuni a intrat în autoritatea de lucru judecat.
Curtea, cercetând cuprinsul pieselor de la dosar, constată că o sesizare relativă la același obiect și același condamnat și-a găsit deja soluționarea definitivă prin decizia penală nr. 4543/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care au fost menținute ca legale sentința penală nr. 61/S/2005 a Tribunalului Brașov și decizia penală nr. 148/11 mai 2005 Curții de Apel Brașov, toate concluzionând asupra aceluiași aspect, respectiv al ștergerii prescripției cursă între momentul ei de început și data cauzei de întrerupere (prezentarea cererii de extrădare).
Or, efectul negativ al lucrului judecat constă în împiedicarea pe care o produce cu privire la desfășurarea unui nou proces penal împotriva aceleiași persoane și cu privire la aceeași faptă ("non bis in idem").
Pentru a da eficiență acestui efect al autorității de lucru judecat, Curtea văzând că a fost deja analizat efectul anterior și cel posterior motivului de întrerupere prevăzut de art. 35 alin. 2 din legea nr. 302/2004, ținând cont că efectele întreruperii prescripției extinctive se produc ope legis, admite recursul dedus judecății și casând în tot hotărârea atacată respinge, urmare a rejudecării, sesizarea Biroului de Executări penale din cadrul Tribunalului Brașov.
Potrivit art. 192 (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 531/S din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o casează în tot și rejudecând;
Respinge sesizarea Biroului de Executări Penale din cadrul Tribunalului Brașov întemeiată pe dispozițiile art. 461 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, relativă la executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 26 din 9 martie 1995 Tribunalului Brașov.
Dispune avansarea din fondurile Ministerului d e Justiție a sumei de 40 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red.MB/15.02.2008
Tehnoredact.DS/15.02.2008/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Manuela BarbuJudecători:Manuela Barbu, Nicoleta Țînț, Mirena Radu
