Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 114/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM NIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 114/ DOSAR NR-
Ședința publică din 15 februarie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Mihaela Alexandru JUDECĂTOR 2: Radu Gheorghe
- G - JUDECĂTOR 3: Simona Franguloiu
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 276/A din data de 15 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat apărător ales al recurentului inculpat G, lipsă fiind intimații părți civile și Spitalul Clinic Județean de Urgență
Procedură îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art. 385/13 Cod procedură penală.
Avocat susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei pronunțate de Tribunalului Brașov, desființarea sentinței primei instanței și reanalizând întreg materialul probator administrat în cauză să se dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia.
Apreciază că instanțele au analizat sumar probele de la dosar și nu au dat forța probantă corespunzătoare depozițiilor martorilor audiați în cauză. Face referire la martorul care lămurește instanța referitor la implicarea inculpatului în producerea consecințelor medicale provocate părții civile, arătând că acesta nu a făcut decât să aplice o lovitură cu palma peste fața părții civile. Ori în asemenea situație este exclus să se stabilească un raport de cauzalitate între acțiunea inculpatului și consecințele medicale. Mai mult din declarația aceluiași martor reiese că inculpatul după ce a fost agresat de către partea vătămată s-a deplasat pe stadion unde a urmărit un meci de fotbal ceea ce duce la concluzia că acesta nu acuza dureri.
Apreciază că afecțiunile reclamate de partea vătămată se datorează fie unor afecțiuni medicale anterioare, fie unor lovituri ulterioare aplicate de alte persoane și nu de inculpat.
Susține că soluția pronunțată în cauză nu are la bază întreg materialul probator administrat, depozițiile unor martori trebuind să fie tratate cu scepticism aceștia nefiind persoane care au participat direct la incident.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, neexistând dovada clară a faptului că partea vătămată a suferit în urma acțiunii violente exercitate de inculpat.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii atacate. Apreciază că starea de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Constată că, prin sentința penală nr. 770/18 aprilie 2007, Judecătoria Brașovl -a condamnat pe inculpatul G la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) Cod penal și, în baza art. 81 Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 4 ani, atenționându-l pe inculpat asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal. În baza art. 13 Cod penal nu a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) raportat la art. 64 alin.(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal. A admis în parte acțiunea civilă a părții civile și l-a obligat pe inculpat la plata echivalentului în lei, la data plății, a sumelor de 1000 euro, cu titlu de daune materiale, și respectiv 5000 euro, cu titlu de daune morale. L-a obligat pe inculpat să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean B suma de 1885,60 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, iar statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în ziua de 1 septembrie 2002, în jurul orelor 16,00, pe fondul unei stări conflictuale, inculpatul a lovit- pe partea vătămată cu pumnii și picioarele în zona abdomenului. După câteva zile partea vătămată a acuzat dureri abdominale și fiind internată în spital a fost diagnosticată cu traumatism toraco-abdominal și ruptură de splină cu hemoperitoneu, ceea ce a impus intervenția chirurgicală și rezecția organului. Potrivit certificatului medico-legal, partea vătămată a suferit leziuni care i-au pus viața în primejdie și care au necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale.
Prin decizia penală nr. 276/15 octombrie 2007, Tribunalul Brașova respins apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând achitarea sa în baza art. 10 lit. c) Cod procedură penală, motivând că nu i-a aplicat decât o palmă peste față părții vătămate, împrejurare dovedită cu declarația martorului. Recursul s-a întemeiat pe cazul prevăzut în art. 3859alin. (1) pct. 18 Cod procedură penală.
Recursul nu este fondat.
Instanțele de fond au reținut corect starea de fapt, căreia i-au dat încadrarea juridică corespunzătoare, pedeapsa aplicată, atât ca natură, întindere și modalitate de executare, fiind individualizată judiciar cu respectarea dispozițiilor art. 72 Cod penal.
Deși inculpatul invocă declarația dată de martorul în faza de judecată, potrivit căreia agresarea părții vătămate s-a limitat la o palmă peste față, în mod corect prima instanță și cea de apel a înlăturat această declarație, având în vedere că în cursul urmăririi penale martorul a declarat că a fost de față la desfășurarea conflictului și a văzut cum inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnii și picioarele în abdomen. Faptul că partea vătămată nu a acuzat dureri abdominale imediat, fiind internată de urgență la data de 6 septembrie 2002, nu poate conduce la concluzia că afecțiunile suferite de aceasta au o altă cauză decât agresiunea inculpatului, atâta vreme cât concluzia certificatului medico-legal nr. 3115/E/23 septembrie 2002 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean B atestă că leziunile pot data din data de 1 septembrie 2002.
Așa fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul, urmând ca, potrivit art. 192 alin. (2) Cod procedură penală, să se dispună obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 276/15 octombrie 2007 Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - G - -
GREFIER
- -
Red.Gh/4.03.2008
Dact.BD/4.03.2008 - 2 exemplare -
Jud. fond
Jud.apel /
Președinte:Mihaela AlexandruJudecători:Mihaela Alexandru, Radu Gheorghe, Simona Franguloiu
