Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 149/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 149
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu JUDECĂTOR 2: Crîșmaru Gabriel
- - - JUDECĂTOR 3: Ecaterina Ene judecător
-A - - grefier
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU
reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recursul declarat de recurenta - contestatoare, împotriva deciziei penale nr. 563/R din 12.08.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-contestatoare în stare de arest asistată de avocat - în substituire pentru avocat desemnată din oficiu.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Avocat arată că a luat legătura cu recurenta, aceasta nu și-a angajat apărător ales. Nu mai are alte cereri de formulat.
Recurenta-contestatoare precizează că a avut apărător angajat la Judecătoria Bacău, însă pentru Curtea de Apel nu a mai încheiat un nou contract cu acesta.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea, din oficiu, pune în discuție admisibilitatea recursului, având în vedere că Tribunalul Bacăua soluționat cauza ca instanță de recurs și acordă cuvântul părților.
Avocat, solicită admiterea excepției invocate și plata onorariului din fondurile speciale ale Ministerului Justiției în contul avocatului titular -.
Reprezentantul Parchetului, a pus concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil, întrucât acesta a fost formulat împotriva unei hotărâri definitive.
Recurenta contestatoare, solicită să se aibă în vedere memoriul depus și să se deducă perioada arestării.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 181 din data de 31.01.2008, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosar nr-, în baza art. 461 Cod procedură penală, raportat la art. 18 alin.1 din Legea nr. 302/2004, s-a admis, în parte, contestația formulată de condamnata.
S-a computat din pedeapsa de 4 (patru) ani și 10 (zece) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4183/2000 a Judecătoriei Tărgu J perioada executată în Italia, de la data de 27.03.2006, la data de 09.05.2006.
S-a respins, ca nefondată, cererea de computare a arestului domiciliar efectuat în Italia, din pedeapsa pe care o execută petenta.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 6.11.2007 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- contestația la executare formulată de condamnata.
În motivarea contestației sale petenta arată că a stat în arest în Italia 1 (un) an, 3 (trei) luni și 12 zile, perioadă pe care o vrea dedusă din pedeapsa de 4 (patru) ani și 10 (zece) luni închisoare pe care o execută.
S-a reținut că potrivit art.18 alin.1 din Legea 302/2004, durata arestului preventiv efectuat în străinătate în vederea îndeplinirii cererii formulate de autoritățile judiciare române, intră în calculul pedepsei și va fi computată din cuantumul acesteia.
Față de aceste prevederi, instanța a constatat că petenta a stat în arest în Italia în perioada 27.03.2006-09.05.2006, măsură luată de autoritățile italiene în vederea soluționării cererii de extrădare formulate de autoritățile din România; prin urmare, această perioadă a fost computată de instanță din durata pedepsei de 4 (patru) ani și 10 (zece) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.4183/2000 a Judecătoriei Tg.
Pentru perioada petrecută de petentă în stare de arest domiciliar (măsură dispusă de autoritățile italiene la data de 09.05.2006), instanța, având în vedere decizia nr.4647/2005 a (prin care s-a stabilit interpretarea legii, cu putere obligatorie pentru viitor, că arestul domiciliar are corespondență cu măsura privativă în dreptul nostru, măsura obligării de a nu părăsi localitate, nefiind deci considerată arest preventiv ), s-a apreciat că această durată nu poate computată din pedeapsa de executat și prin urmare se impune admiterea contestației numai în parte ( cu privire la deducerea perioadei de la 27.03.2006, la 09.05.2006) și respingerea cu privire la deducerea arestului domiciliar.
Împotriva sentinței penale menționate, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și condamnata.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacăua invocat nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul omisiunii de a se dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii, emis în baza sentinței penale nr. 4183/2000 a Judecătoriei Târgu Jiu și emiterea unui nou mandat, în baza hotărârii atacate.
S-a solicitat casarea sentinței penale recurate și pronunțarea unei soluții legale și temeinice.
Condamnata a invocat în recurs aceleași motive precizate în contestația la executare, solicitând admiterea recursului și deducerea din pedeapsa de executat, și a perioadei în care a fost "arestată la domiciliu" în Italia, măsură dispusă de autoritățile judiciare italiene.
Prin decizia penală nr.563/R/2008 din data de 12.08.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, n baza art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală a fost respins ca nefondate recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și recurenta-contestatoare.
În baza art.189 Cod procedură penală, s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 40 lei, onorariu avocat oficiu.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligată recurenta la plata a 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul a reținut următoarele:
Nu se impune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii care este emis cu respectarea dispozițiilor legale procedurale, în baza hotărârii penale nr. 4180/29.11.2000, rămasă definitivă prin neapelare și care a dobândit autoritate de lucru judecat.
Dispozițiile cuprinse în această hotărâre nu au fost modificate și nici nu se modifică prin soluționarea contestației la executare, întrucât perioada executată în Italia este ulterioară rămânerii definitive a hotărârii, condamnata fiind arestată în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii valabil emis în cauză.
Astfel, este de observat că în baza sentinței penale nr. 4183/29.11.2000 s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 6085 din 11.12.2000, mandat în executarea căruia condamnata a fost arestată la data la data de 27.03.2006 și până la 09.05.2006 în vederea extrădării sale. În cauză însă există motivul de contestație contra executării prevăzut de art. 461 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, dar nu se impune anularea mandatului deja emis, perioada executată urmând a fi dedusă din pedeapsa pe care condamnata o are de executat.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de condamnată, instanța de control judiciar a constatat că soluția primei instanțe este de asemenea legală și temeinică.
În dreptul român, măsura dispusă de autoritățile italiene cu privire la condamnată își are corespondentul în măsura obligării de a nu părăsi localitatea, care este de asemenea o măsură preventivă, prevăzută la art. la art. 136 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, dar care nu face obiectul dispozițiilor art.88 Cod penal, care reglementează doar computarea reținerii și arestării preventive.
Împotriva acestei decizii a declarat un nou recurs petenta-condamnată, invocând aceleași aspecte din cererea introductivă și din motivele de recurs prezentate la Tribunalul Bacău.
Analizând decizie recurată, Curtea constată că recursul este inadmisibil pentru aspectele care vor fi prezentate.
Așa cum este cunoscut, potrivit art.361 alin.1 lit.f Cod procedură penală, nu pot fi atacate cu apel sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, precum și cele privind reabilitarea, acestea, în conformitate cu dispozițiile art.385/1 alin.1 lit.f Cod procedură penală, fiind atacate doar cu recurs.
Sentința pronunțată de prima instanță privește executarea hotărârilor penale și este, deci supusă, numai recursului.
Ori, o decizie pronunțată de Tribunal ca instanță de recurs nu mai poate fi atacată cu un nou recurs, recursul declarat de petenta - condamnată fiind deci inadmisibil.
În consecință, în temeiul art.38515pct.1 lit.a Cod procedură penală, va fi respins ca inadmisibil recursul declarat.
În baza art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 100 lei.
În conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligată recurenta-contestatoare la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.a Cod procedură penală, respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-contestatoare împotriva deciziei penale nr.563/R din data de 12.08.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocat oficiu în sumă de 100 lei, avocat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenta-contestatoare să plătească statului suma de 250 lei RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.02.2009, în prezența recurentei-contestatoare.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
a
Red.sent.
Red.dec.rec. I--
Red. dec.
04.03.2009
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Crîșmaru Gabriel, Ecaterina Ene
