Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 170/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 17 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 170
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 228/A din data de 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul, lipsă fiind partea civilă .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța constată că asistența juridică nu este obligatorie în cauză.
Interpelate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Contestatorul solicită admiterea recursului formulat, care vizează modul de soluționare a laturii civile, fiind obligat la plata accizelor, deși doar producătorii și importatorii de alcool sunt obligați la plata accizelor. Inițial și vameșilor li s-a imputat aceeași sumă, dar instanța de apel i-a exonerat de această obligație. De asemenea solicită ridicarea sechestrului asigurator instituit pe bunurile sale, pentru a putea să și ajute copii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefundat, având în vedere că față de motivele invocate în susținerea contestației, în mod corect a fost respinsă ca nefondată, nefiind întrunite condițiile prev. de art. 461 lit rap. La art. 463 Cod procedură penală.
Contestatorul solicitând cuvântul în replică, arată că printr o decizie a Curții de Apel Iași a fost obligat - administratorul - SRL la plata aceleiași sume reprezentând accizele, deci suma ar urma să fie plătită de două ori,
Declarând închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față.
Prin decizia penală nr. 228/A din 10.12.2008 Tribunalul Vaslui respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 410/25.11.2004 a Tribunalului Vaslui.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate, către stat.
Instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 135/P/2000 din 18.12.2000 întocmit de Parchetul de pe lângă fosta au fost trimiși în judecată inculpații -- și alții, pentru săvârșirea unor infracțiuni de fals, uz de fals, folosirea de acte falsificate, rupere de sigilii și, -- și pentru evaziune fiscală.
S-a reținut în esență că cu complicitatea celorlalți inculpați a deturnat destinația a 23 transporturi cu alcool destinat exportului pe care l- folosit la consumul intern fără să- înregistreze în evidența contabilă a - SRL obținând venituri ilicite reprezentând Accize și TVA de care a fost scutit.
Prin același rechizitoriu s-a disjuns cauza privind pe și și s-a trimis materialul de urm. penală în ceea ce-i privește pe aceștia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui pentru definitivarea urm penale sub aspectul săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, fals și uz de fals.
Prin rechizitoriul nr.265/P/2001 din 7.05.2002 al parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlada fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, instigare la fals intelectual și evaziune fiscală.
S-a reținut în esență că inculpatul în calitate de asociat unic al - SRL Bârlad a întocmit sau semnat 17 facturi fictive privind aprovizionarea cu 213.703 litri alcool care a fost valorificat fictiv către - SRL ȘI - SRL M
Prin sentința penală nr.838/15.07.2003 Judec. Bârlad a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă rezultată de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și a fost obligat să plătească statului prin Ministerul Finanțelor suma de 19.651.081 lei reprezentând, penalități și amenzi.
Prin decizia penală nr.410/A/25.11.2004 a Tribunalului Vaslui au fost admise apelurile Parchetului de pe lângă Judec. și al DGFP pentru ANAF și a fost majorată pedeapsa rezultantă la 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și a fost obligat inculpatul să achite statului prin ANAF B 5.214.982.604 lei reprezentând: 838.401.130 lei TVA, 2.855.854.154 lei accize și 1.523.127.290 lei impozit pe profit la care au s-au adăugat majorări de întârziere și penalități.
În ceea ce privește obligarea inculpaților la plata accizelor pe alcool, instanța a motivat că potrivit art.4 alin.1 din OUG nr.82/1997 sunt plătitori de accize agenții economici, persoane juridice, asociații familiale, persoane fizice care produc sau importă astfel de produse și de asemenea sunt plătitori de accize agenții economici prestatori pentru toate categoriile de alcool etilic obținut în sistem de prestări servicii.
Întrucât producătorii trecuți în cele 17 facturi nu existau în realitate iar inculpatul nu poate justifica proveniența cantității de 213.703 litri alcool înscrise în acele facturi se putea trage concluzia că el era un producător clandestin de alcool și îi revenea obligația plății accizelor aferente.
Decizia penală nr.410/A/2004 a Tribunalului Vasluia rămas definitivă prin decizia penală nr.322 din 10.05.2005 a Curții de Apel Iași. Prin acea decizie a fost admis recursul procurorului în sensul înlăturării dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului și a fost respins ca nefondat recursul inculpatului.
Printre motivele sale de recurs inculpatul a criticat decizia Tribunalului și sub aspectului modului în care a fost rezolvată acțiunea civilă solicitând înlăturarea obligării lui la sumele stabilite prin expertiza făcută la instanța de apel.
Instanța de recurs analizat acest motiv care practic este motivul central și al prezentei contestații și apreciat că expertiza contabilă efectuată în apel a stabilit corect că, întrucât cele 17 facturi sunt fictive, aprovizionarea cu alcool și vânzarea acestuia nu au avut loc în fapt, iar prin denaturarea obligațiilor societății comerciale față de bugetul statului s-a cauzat un prejudiciu.
Dispunând înregistrarea facturilor în contabilitate inculpatul și - SRL BÎRLAD și-au asumat obligația achitării tuturor sumelor datorate bugetului de stat sub formă de impozit pe profit, TVA, accize, majorări și penalități de întârziere, la care se adaugă majorări de întârziere calculate conform expertizei menționate.
Este adevărat că prin sentința penală nr.2424 din 29.10.2004 a Judec V așa cum a fost modificată prin penală nr.442/A/21.12.2005 a Tribunalului Vaslui a fost obligat inculpatul - să achite părții civile ANAF B suma de 12.257.852.453 lei vechi reprezentând accize și TVA și a fost înlăturată obligarea coinculpaților din aceiași cauză la plata de despăgubiri către ANAF.A motivat instanța de apel că - trebuie să plătească statului accize și TVA pentru 6 operațiuni de export confirmate în fals la Biroul Vamal și pentru operațiunea anulată la Biroul Vamal V, obligații fiscale rezultate prin deturnarea alcoolului de la export de către inculpatul -. S- apreciat că nu pot răspunde pentru aceste datorii și ceilalți inculpați întrucât nu au fost produse direct prin faptele lor. Această decizie a Tribunalului Vasluia rămas definitivă prin respingerea recursurilor declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, inculpații, și DGFP V (207/6.03.2007 a CA I).
În acest context analizând contestația la executare formulată de condamnatul rezultă pe de o parte că temeiul obligării lui la plata accizelor este diferit față de cel în baza căruia a fost obligat inculpatul - și nu rezultă că este vorba de aceiași cantitate de alcool pentru care cei doi inculpați datorau accize statului. a fost obligat la plata accizelor fiind considerat ca un fals producător de alcool.
Pe de altă parte a admite contestația formulată de către condamnatul ar aduce atingere autorității de lucru judecat în condițiile în care din motivarea deciziei pe care contestatorul o atacă rezultă clar temeiul pentru care a fost obligat la plata accizelor iar ulterior condamnatul criticat hotărârea și sub acest aspect fiind unul dintre motivele de recurs formulate de către inculpat împotriva deciziei atacate. Instanța de recurs analizat și a respins acest motiv explicând de ce soluția de obligare a inculpatului la plata accizelor este corectă.
Potrivit art.461 Cod procedură penală contestația contra executării se poate face în cazurile enumerate în alin.1 lit. a - d, prezenta contestație este întemeiată pe dispozițiile de la lit. în sensul că s-ar fi ivit vreo nelămuririle cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare.
Conform art.463 alin.1 Cod procedură penală contestația a fost îndreptată la instanța ce a pronunțat hotărârea ce se execută respectiv Tribunalul Vaslui.
Întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art.461 alin.1 lit. c Cod procedură penală cu trimitere la art.463 Cod procedură penală contestația formulată urmează a fi respinsă și conform art.192 alin.2 Cod procedură penală contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În termen legal contestatorul a recurat decizia penală pronunțată de Tribunalul Vaslui solicitând exonerarea de plata despăgubirilor civile (ale accizelor, cât și ridicarea sechestrului asigurător instituit.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond prin prisma motivelor invocate de contestator, al limitelor procesuale conferite de calea de ataca a recursului, instanța de control judiciar constată următoarele:
Prin sentința penală nr.838/15.07.2003 Judecătoria Bârlada fost condamnat inculpatul la o pedeapsă rezultată de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și a fost obligat să plătească statului prin Ministerul Finanțelor suma de 19.651.081 lei reprezentând, penalități și amenzi.
Prin decizia penală nr.410/A/25.11.2004 a Tribunalului Vaslui au fost admise apelurile Parchetului de pe lângă Judec. și al DGFP pentru ANAF și a fost majorată pedeapsa rezultantă la 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și a fost obligat inculpatul să achite statului prin ANAF B 5.214.982.604 lei reprezentând: 838.401.130 lei TVA, 2.855.854.154 lei accize și 1.523.127.290 lei impozit pe profit la care au s-au adăugat majorări de întârziere și penalități.
Decizia penală nr.410/A/2004 a Tribunalului Vasluia rămas definitivă prin decizia penală nr.322 din 10.05.2005 a Curții de Apel Iași. Prin acea decizie a fost admis recursul procurorului în sensul înlăturării dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului și a fost respins ca nefondat recursul inculpatului.
Printre motivele sale de recurs inculpatul a criticat decizia Tribunalului și sub aspectului modului în care a fost rezolvată acțiunea civilă solicitând înlăturarea obligării lui la sumele stabilite prin expertiza făcută la instanța de apel.
Instanța de recurs analizat acest motiv care practic este motivul central și al prezentei contestații și apreciat că expertiza contabilă efectuată în apel a stabilit corect că, întrucât cele 17 facturi sunt fictive, aprovizionarea cu alcool și vânzarea acestuia nu au avut loc în fapt, iar prin denaturarea obligațiilor societății comerciale față de bugetul statului s-a cauzat un prejudiciu.
Dispunând înregistrarea facturilor în contabilitate inculpatul și - SRL BÎRLAD și-au asumat obligația achitării tuturor sumelor datorate bugetului de stat sub formă de impozit pe profit, TVA, accize, majorări și penalități de întârziere, la care se adaugă majorări de întârziere calculate conform expertizei menționate.
temeiul obligării lui la plata accizelor este diferit față de cel în baza căruia a fost obligat inculpatul - și nu rezultă că este vorba de aceiași cantitate de alcool pentru care cei doi inculpați datorau accize statului. a fost obligat la plata accizelor fiind considerat ca un fals producător de alcool.
Pe de altă parte a admite contestația formulată de către condamnatul ar aduce atingere autorității de lucru judecat în condițiile în care din motivarea deciziei pe care contestatorul o atacă rezultă clar temeiul pentru care a fost obligat la plata accizelor iar ulterior condamnatul criticat hotărârea și sub acest aspect fiind unul dintre motivele de recurs formulate de către inculpat împotriva deciziei atacate. Instanța de recurs analizat și a respins acest motiv explicând de ce soluția de obligare a inculpatului la plata accizelor este corectă.
Contestația formulată de contestatorul a fost îndreptată de Tribunalul Vaslui în calea de atac promovată, astfel încât motivele invocate în prezent de contestator nu sunt fondate.
În drept, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 461 al. 1 Cod procedură penală, în referire la dispozițiile art. 463 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va fi respins ca nefondat recursul contestat de.
Va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 228/A/10.12.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
24.03.2009
Tribunalul Vaslui:
-
-
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Elena Scriminți, Maria Cenușă
