Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 171/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ

Ședința publică de la 17 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă

JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți

JUDECĂTOR 3: Tatiana Juverdeanu

Grefier - -

DECIZIA PENALĂ Nr. 171

Ministerul Public reprezentat de procuror

Pe rol judecarea recursul formulat de revizuientul împotriva deciziei penale nr. 217/A/ din 19.11.2008 pronunțată de Tribunalului Vaslui în dosarul nr-, având ca obiect cerere de revizuire.

nominală a completului de judecată 1 a fost modificată ca urmare a admiterii cererii de abținere formulată de d-na judecător și înlocuirea cu d-na judecător - -, aflată pe lista de permanență conform Regulamentului de ordine interioară a instanțelor.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. avocat ales pentru recurentul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:

Interpelate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.

Av. solicită admiterea recursului declarat de revizuientiul, în baza disp. art. 385 ind. 9 pct. 10 Cod procedură penală, deoarece instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei probe admise. Astfel la termenul din 20.05.2008, revizuientul, prin apărător a solicitat înlocuirea martorului, a cărui audiere fusese admisă anterior, cu martorul, dar instanța a prorogat discutarea cererii de înlocuire după ce se va face dovada imposibilității prezentării martorului. la termenul următor, respectiv lșa 10 iunie 2008, pentru că revizuientul nu a putut face dovada imposibilității prezentării martorului, instanța a constatat imposibilitatea audierii acestui martor, dar nu s-a mai pronunțat cu privire la cererea de înlocuire a martorului și soluționat fondul cauzei, deși anterior fusese admisă proba cu doi martori. Potrivit disp. art. 385 ind. 9 pct. 10 Cod procedură penală omisiunea instanței de a se pronunța asupra unei probe, de natură să influențeze soluția procesului constituie motiv de admitere a recursului. Pentru acest motiv solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a se pune în discuția părților cererea privind înlocuirea martorului.

Având în vedere că cererea de revizuire a fost formulată în temeiul disp. art.394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, respectiv existența de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și raportat la declarația martorului - care a fost audiat la instanța de fond, solicită a se constata că cererea de revizuire este admisibilă, motiv pentru care solicită admiterea recursului în sensul admiterii în principiu a cererii de revizuire.

Reprezentantul Ministerului Public arată că primul aspect invocat în susținerea recursului, a fost verificat de instanța de apel. La acest moment se invocă o nulitate relativă, dar potrivit disp. art. 197 al.4 Cod procedură penală aceste aspecte se verifică numai în atunci când s-a produs o vătămare care nu poate și înlăturată decât prin anularea acelui act, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursului pe acest motiv.

Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, solicită a se constata că în mod corect s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prev. de art- 394 lit. a Cod procedură penală, deoarece aspectele arătate de martorul audiat erau cunoscute de instanță la momentul soluționării fondului cauzei și solicită respingerea recursului și pentru acest motiv invocat de revizuient.

Declarând închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.

Ulterior deliberării:

INSTANȚA

Asupra recursului penal de față

Judecătoria Vaslui prin sentința penală nr. 865/10.06.2008 a hotărât respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de revizuientul împotriva sentinței penale nr.1212 /29.04.2005 a Judecătoriei Vaslui rămasă definitivă prin decizia penală nr. 162 /14.03.2006 a Curții de APEL IAȘI.

S-a respins ca inadmisibilă și cererea revizuentului de suspendare a executării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Revizuientul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin adresa nr. 213/III/6 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui sub nr-, a fost înaintată spre competentă soluționare cererea de revizuire formulată de petentul condamnat, față de sentința penală nr. 1212/2005 pronunțată de Judecătoria Vaslui, definitivă la data de 14.03.2006, precum și referatul întocmit de procuror potrivit art. 399 Cod proc. penală.

În motivarea cererii sale, revizuientul a arătat că hotărârea a cărei revizuire o solicită este nelegală și netemeinică, deoarece după rămânerea definitivă a acesteia au fost descoperite fapte și împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei și care demonstrează nevinovăția sa.

S-au invocat ca temei în drept dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a Cod proc. penală.

Au fost efectuate acte de cercetare de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, iar procurorul a înaintat instanței referatul întocmit potrivit dispozițiilor art. 399 alin. 5 Cod proc. penală, formulând concluzii de respingere a cererii ca inadmisibilă.

În referatul procurorului s-a reținut că față de probele aflate la dosarul cauzei nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 394 Cod proc. penală.

A fost audiată martora.

Analizând motivele invocate de către petent, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, prima instanță a constatat că cererea de revizuire formulată de este inadmisibilă, astfel încât a respins-o ca atare, pentru considerentele ce expuse în continuare.

Prin sentința penală nr. 1212/29.04.2005 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la data de 14.03.2006 prin decizia penală nr. 162/14.03.2006 a Curții de APEL IAȘI, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 37 lit. b Cod penal.

Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin respingerea apelului, respectiv a recursului formulat de inculpat.

În fapt, s-a reținut că revizuientul împreună cu fratele său, au sustras bunuri de la Semnal Com, în noaptea de 27/28.04.2001, cauzând un prejudiciu în cuantum de 4.279.000 Rol, nerecuperat.

Inculpatul nu a recunoscut nici în cursul judecății pe fond a cauzei săvârșirea faptei, afirmând că singurul autor al infracțiunii este inculpatul, însă susținerile acestuia nu au putut fi primite din mai multe considerente:

Astfel, cu prilejul cercetării la fața locului s-a găsit o pânză de bomfaier și o sticlă de pe care au fost ridicate urme papilare despre care expertiza dactiloscopică efectuată în cauză a stabilit că aparțineau inculpatului.

De asemenea, de pe ușile unui dulap de la locul faptei au fost ridicate două urme papilare în legătură cu care s-a stabilit că aparțineau inculpatului.

S-a stabilit astfel, cu certitudine, că inculpatul a comis fapta pentru care a fost condamnat.

Atât instanța de apel, cât și instanța de recurs au apreciat că prima instanță a procedat la o riguroasă analiză a materialului probator administrat în cauză și în mod corect a stabilit vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1, lit. a, g, i Cod penal.

În drept, conform art. 394 alin. 1 lit. a, alin. 2 Cod proc. penală revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută și când au fost descoperite fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, dacă prin acestea se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.

Pentru a se conferi activității de înfăptuire a justiției un caracter de stabilitate, s-a decis că hotărârile judecătorești definitive sunt executorii și au autoritate de lucru judecat. Autoritatea de lucru judecat este considerată ca fiind acel principiu care nu permite declanșarea unei noi judecăți cu privire la aceeași faptă și aceleași persoane dacă acestea au făcut obiectul unei noi judecăți pentru care s-a pronunțat o hotărâre definitivă.

Cu toate acestea, în anumite situații, chiar și pentru hotărârile rămase definitive, apreciate nelegale sau netemeinice, au fost reglementate căile extraordinare de atac, ca remedii procesuale menite a repara erorile pe care le conțin aceste hotărâri.

Astfel, prin revizuire se urmărește o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Ceea ce particularizează revizuirea față de alte căi extraordinare de atac, raportat la prevederile art. 394 alin. 1 lit. a Cod proc. penală, este faptul că are menirea de desființa o hotărâre definitivă care conține erori de fapt, erori ce pot fi puse în lumină ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute instanței, adică neexistente în materialul probator de la dosar.

Din analiza dispozițiilor art. 394 alin. 1 lit.a Cod proc. penală rezultă că revizuirea întemeiată pe acest text de lege este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii, adică invocarea elementelor noi să ducă la o soluție diametral opusă, adică în cauza de față - de achitare.

Prin cererea de revizuire formulată, revizuientul a solicitat administrarea unor noi probe care să demonstreze că nu el este autorul infracțiunii de furt calificat, propunând astfel audierea martorilor și care să demonstreze că a ajutat la transportul dulapului pe care s-au găsit amprentele sale și totodată și starea conflictuală și de dușmănie care există între cei doi frați - și.

A fost audiată martora care a precizat că inculpatul mai ajuta la diverse treburi la barul unde s-a comis fapta, atât la solicitarea patronului, cât și la solicitarea angajaților acestuia când nu era prezent. Aceste afirmații nu aduc însă nimic nou față de situația de fapt reținută de instanța de fond și nu dovedesc în nici un fel nevinovăția revizuentului.

Mai mult, această martoră a declarat că inculpații erau în relații bune, infirmând astfel cele afirmate de revizuent.

De asemenea, revizuientul condamnat a solicitat și audierea martorului, care are cunoștință despre aceleași aspecte, însă nu a prezentat date complete de identificare a acestei persoane și nici domiciliul acestuia, motiv pentru care a solicitat înlocuirea cestuia cu martorul.

Față de teza probatorie ce urma să fie prezentată prin audierea acestui martor - transportul dulapului respectiv - instanța a respins audierea acestuia, ca nefiind utilă cauzei, dat fiind și calea extraordinară a revizuirii.

Față de cele prezentate anterior prima instanță a reținut că rezultă în mod clar că aspectele invocate de revizuientul nu prezintă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la acel moment, fiind audiați chiar martorii și.

A constatat instanța că, din analiza dispozițiilor art. 403 alin. 1 Cod proc. penală rezultă că cererea de revizuire este admisibilă dacă este făcută în condițiile legii și dacă din probele strânse rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu, instanța putând verifica oricare din probele pe care se sprijină cererea de revizuire sau administra noi probe, dacă este necesar. În consecință, cele două condiții trebuie întrunite cumulativ.

În prezenta cauză, instanța a constatat că motivele invocate în cererea revizuentului nu se încadrează în cauzele de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a Cod proc. penală, chiar dacă, în aparență acesta a încercat să încadreze susținerile sale în această ipoteză.

În cadrul revizuirii, cale extraordinară de atac, nu sunt considerate " probe noi " în sensul cerut de lege, mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate, așa cum este și solicitarea revizuentului de a fi audiați martori, însă cu privire la aceleași aspecte de fapt discutate și cunoscute de instanța de fond.

Este inadmisibil să se obțină, pe calea revizuirii, o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.

De altfel, revizuientul a avut posibilitatea a audierii și acestor martori în fața instanței de fond, însă în afara celor audiați acesta nu a menționat nici un alt martor care să aibă cunoștință despre aspectele arătate.

În realitate, în cererea sa revizuientul nu invocă elemente de fapt noi cu caracter informativ, ci solicită reanalizarea aceleiași situații de fapt care a fost avută în vedere de instanțele care s-au pronunțat anterior.

În consecință, constatând că nu sunt întrunite condițiile legale pentru admiterea în principiu a cererii, revizuientul nefăcând dovada existenței faptelor sau împrejurărilor noi de natură a proba netemeinicia hotărârii judecătorești de condamnare, în temeiul art. 403 alin. 3 Cod proc. penală raportat la art. 394 alin. 1 lit. a Cod proc. penală, instanța respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul cu privire la sentința penlă nr. 1212/2005 a Judecătoriei Vaslui.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelul nu a fost motivat în scris iar revizuentul nu s-a prezentat în fața tribunalului pentru a-l susține personal. Prin apărătorul angajat, apelantul a criticat hotărârea primei instanțe, cu precizarea că inculpatul își susține nevinovăția,în sensul că nu s-a aflat în seara respectivă la locul săvârșirii faptei aspect pe care a încercat să îl dovedească prin audierea unei martore la fond și a reprezentantului părții civile în apel.

Astfel, revizuentul, prin apărător, consideră că sunt suficiente elemente care pot conduce la soluția admiterii în principiu a apelului și a suspendării executării hotărârii atacate.

Tribunalul Vaslui prin decizia penală nr. 217/A/19 noiembrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul împotriva sentinței penale nr. 865/10.06.2008 a Judecătoriei Vaslui, pe care a menținut-o și a obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de control judiciar a reținut următoarele:

Inculpatul își întemeiază cererea de revizuire pe dispozițiile art. 394 al.1 lit. a pr.pen. susținând că ulterior pronunțării hotărârii au fost descoperite de el și familia sa fapte și împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei. În acest sens, inculpatul susține că partea vătămată a știut tot timpul că el nu a comis infracțiunea pentru care era condamnat și că nu a intrat în seara comiterii faptei în barul respectiv.

Potrivit art. 394 al.1 lit. a pr.pen. reprezintă motiv de revizuire situația în care " s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei."

Legiuitorul se referă în acest text la "fapte" sau "împrejurări", ca făcând parte din obiectul probațiunii, în sensul că pot contribui la soluționarea corectă a cauzei.(fapte probatorii).

Acest caz de revizuire nu are în vedere prin urmare descoperirea de probe noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-r putea continua probațiunea.

Se admite în această ordine de idei că pentru fapta invocată în apărare la instanța de fond dar pentru care martorii nu au reușit să confirme existența ei, nu se poate cere, în revizuire, ascultarea altor martori, care ar confirma apărarea invocată anterior.

În plus, textul cere ca faptele și împrejurările invocate în revizuire să fie noi pentru instanța de judecată, în sensul de a nu fost cunoscute de instanța care a pronunțat hotărârea definitivă.

Tribunalul constată că în mod judicios instanța de fond a respins cererea de revizuire formulată de inculpatul,apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 394.pr.pen. și motivând inclusiv pe faptul că apărările invocate în revizuire au fost puse în discuție și la judecata în fond a cauzei.

Astfel, în declarația dată la fond(32), inculpatul a arătat că a ajutat de mai multe ori angajații la efectuarea unor anumite activități.

Instanța de fond a avut în vedere apărarea inculpatului în legătură cu explicarea prezenței unor urme papilare ale sale pe dulapul din garajul părții vătămate și a înlăturat pe baza interpretării probatoriului administrat la urmărire penală și la fond, la solicitarea inculpatului, această apărare. Și în apel a fost audiat un martor prin care inculpatul a încercat să demonstreze faptul că a fost la locuința sa pe tot parcursul nopții în care s-a comis furtul de care a fost învinuit însă instanța de apel a înlăturat motivat declarația acestui martor.

De asemenea, inculpatul și-a susținut nevinovăția și prin cererea de recurs însă Curtea de APEL IAȘIa precizat, în considerentele dec.pen. nr,162/2006 că în mod corect s-a stabilit vinovăția inculpatului raportat la probatoriul administrat.

În aceste condiții, Tribunalul reține că nu se poate proceda, în calea de atac extraordinare a revizuirii, la o prelungire a probatoriului pentru tezele probatorii susținute în apărare la judecata în fond, care au fost avute în vedere și analizate atât la fond cât și în deciziile de apel și recurs.

Mai mult, nu se poate admite o schimbare a poziției persoanelor audiate, la revizuire. În apel a fost ascultat numitul, care era reprezentatul părții vătămate.

Astfel a precizat în fața instanței de apel, în revizuire, că a aflat ulterior închiderii barului că angajații săi se foloseau de inculpat la diverse treburi, aspect pe care aceștia i l-au ascuns.

Nu are relevanță în cauză dacă reprezentantul părții vătămate l-a indicat sau nu pe inculpatul ca autor al faptei, stabilirea vinovăției făcându-se pe baza probelor și nu a declarației singulare a părții vătămate.

Pe de altă parte, martora, audiată în revizuire la fond (32 dos. fond -revizuire) a arătat că din câte își amintește, inculpatul ajuta la diverse treburi la barul SC, chiar și când era de față. Cele două declarații sunt vădit contradictorii și pun sub semnul îndoielii sinceritatea persoanelor audiate.

Se mai reține că instanța de fond a realizat o amplă analiză a materialului probatoriu administrat atât în cursul urmăririi penale cât și la cercetarea judecătorească. Se evidențiază astfel contradicții între declarațiile inculpatului, ale coinculpatului și ale martorilor, (35,36,48 urm. pen.) fiind efectuate și confruntări între aceștia.

Nu este susținută nici declarația dată în revizuire în legătură cu dulapul de pe care s-au prelevat urmele papilare aparținând inculpatului. La urmărire penală (5) a afirmat că a așezat singur dulapul respectiv în garaj cu doi ani înainte de săvârșirea faptei, ceea ce înseamnă că o eventuală mutare a acestuia la inițiativă vânzătoarei fără a fi observată de patronul nu este verosimilă. De altfel, martora a arătat că nu a apelat niciodată la inculpat pentru aoa juta la treburile de la bar.

Martora, ascultată în revizuire la fond(32) a arătat, la rândul său că în bar se afla un dulap ca un perete, ori discuția se poartă în legătură cu un dulap care era în garaj, ceea ce ridică din nou semne de întrebare privind acuratețea sau sinceritatea declarațiilor acestei martore. Instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului coroborând probele, fără a-și întemeia concluziile doar pe existența urmelor papilare pe dulap sau pe alt element singular ci interpretând în mod unitar toate elementele de fapt desprinse din materialul probatoriu.

Pentru aceste argumente, tribunalul constată că soluția instanței de fond, de respingere a cererii de revizuire este corectă și urmează a fi menținută ca efect al respingerii apelului declarat de inculpat, în baza art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală.

In termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. l Cod procedură penală a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel revizuientul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

In motivarea recursului revizuientul arată că în mod greșit i-a fost respinsă cererea de revizuire de instanța de fond și apelul declarat împotriva acestei hotărâri, întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei probe admise neaudiind martorul propus în cauză și nediscutând cererea de înlocuire a martorului care nu a putut fi adus în instanță. Pentru acest motiv solicită casarea celor două hotărâri recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond iar raportat la declarația dată de martorul audiat de instanța de fond solicită admiterea recursului și a cererii de revizuire.

Examinând recursul declarat în raport de criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

In mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanțele de fond și de apel au reținut că cererea revizuentului este nefondată și a respins-

Revizuientul și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 394 alin 1 lit. a Cod procedură penală arătând că a fost condamnat pe nedrept întrucât nu el este autorul infracțiunii de furt calificat pentru care a fost pedepsit la 3 ani închisoare, prin sentința penală nr.1212/ 29.04.2005 a Judecătoriei Vaslui.

In dovedirea cererii revizuientul solicită instanței de fond audierea de martori, fiind audiată martora la data de 10.06.2008, iar despre martorul se precizează la termenul de judecată din 20.05.2008 că nu poate fi adus, urmând a se face dovada pentru a putea fi înlocuit cu alt martor.

-se dovezi cu privire la înlocuirea martorului, instanța în urma consultării părților cu privire la alte cereri ce ar mai putea fi formulate în cauză, a trecut în mod legal la dezbateri, dând cuvântul părților la termenul de judecată din 10.06.2008.

n cauză nu operează cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 Cod procedură penală, și anume: instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, întrucât instanța de fond s-a pronunțat în mod expres asupra probelor administrate și a celor care nu au putut fi administrate, pe de o parte, iar pe de altă parte, în această cale extraordinară de atac, a revizuirii, instanța poate verifica probele pe care se întemeiază cererea și administra probe noi, doar când consideră necesar acest lucru.

Nu trebuie ignorate în cauză dispozițiile art. 394 alin. 2 Cod procedură penală, care stipulează că poate constitui motiv de revizuire, cazul de la lit. a, când pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

În mod temeinic instanța de fond a reținut că motivele invocate de revizuientul nu se încadrează în cazul de revizuire prev. de art. 394 alin 1 lit. a Cod procedură penală, întrucât în realitate acesta dorește ca pe baza declarațiilor unor martori noi să dovedească o situație de fapt deja cunoscută și verificată de instanțele care au judecat cauza la fond și în căile de atac.

Este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probatoriului pentru fapte deja cunoscute și verificate, întrucât aceeași poziție de nerecunoaștere a săvârșirii faptei de furt a manifestat-o inculpatul și în fața instanțelor care au judecat cauza pe fond.

Mai mult, nici declarația martorului, audiat în apel la revizuire, nu aduce elemente noi de natură a duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, vinovăția inculpatului fiind stabilită de instanța de fond prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză.

Față de această situație, soluțiile adoptate în cererea de revizuire, de instanța de fond și apel, sunt temeinice și legale, iar motivele de recurs ale revizuentului sunt nefondate.

Nefiind motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. l lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul împotriva deciziei penale nr. 217 /A/19.11.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o va menține.

Conform art. 191 alin. 2 Cod procedură penală va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de revizuentul împotriva deciziei penale nr. 217/A/ din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalului Vaslui hotărâre pe care o menține.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

Red.

Tehnored.

02 ex.

28.03.2009

Tribunalul Vaslui

jud.

jud.

Președinte:Mihaela Chirilă
Judecători:Mihaela Chirilă, Elena Scriminți, Tatiana Juverdeanu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 171/2009. Curtea de Apel Iasi