Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 3/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 3/
Ședința publică din 06 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G --vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu dr.-
Grefier:
Parechetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare, recursul penal declarat de contestatorul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale nr.473 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată potrivit art.304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a fost prezent recurentul contestator, asistat din oficiu de avocat -a, în baza delegației de la dosar nr.105/2009.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul a luat legătura cu recurentul contestator.
Avocat -a și procurorul, pe rând, precizează că nu mai au cereri prealabile.
Nemaifiind cereri prealabile, curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat -a, pentru recurentul contestator, față de actele aflate la dosar din care rezultă că în perioada 3 iunie -30 iulie 1997, inculpatul a fost arestat în baza unui mandat de arestare pentru contravenție, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, menținerea sentinței penale ca legală și temeinică. Perioada executată de la 3 iunie 1997 -30 iulie 1997, a fost în baza unui mandat de arestare pentru o contravenție și nu ca urmare a infracțiunii pentru care a fost condamnat, deci nu poate fi dedusă din pedeapsă această perioadă.
Recurentul contestator, arată că el știe că a fost arestat pentru fapta de omor.Lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.473 din 11 noiembrie 2008, Tribunalul Argeșar espins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul, fiul lui G și, născut la 21.12.1969, în com. jud.V, domiciliat în com. sat Vii jud.V, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, obligând contestatorul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei onorariu avocat din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că rin p. sentința penală nr.290/11.11.2002 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr.7030/2002, definitivă prin neapelare, a fost admisă cererea de contopire formulată de petentul condamnat și s-au contopit pedepsele aplicate acestuia prin sentința penală nr.76/1998 a Tribunalului Vâlcea și nr.1377/1997 a Judecătoriei Vâlcea, dispunându-se ca condamnatul să execute în final pedeapsa de 18 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a, b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată începând cu data de 30.07.1997 la zi.
Deși contestatorul arată că în mod corect trebuiau deduse 54 zile și anume de la data de 03.06.1997 la 27.07.1997 cât a fost arestat preventiv, se constată că această perioadă nu se regăsește în înscrisurile atașate dosarului Tribunalului Argeș.
Astfel, s-a constatat că arestarea preventivă a numitului s-a dispus la 30.07.1997 în temeiul ordonanței emisă de către procuror în dosar nr.496/P/1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, dosar atașat dosarului nr.6950/1997 al Tribunalului Vâlcea (36), în care s-a pronunțat sentința penală nr.76/1998.
S-a constatat de asemenea, că în momentul în care inculpatul a fost judecat și condamnat prin sentința penală nr.1377/19.11.1997 a Judecătoriei Rm.V, acesta era arestat într-o altă cauză.
Întrucât perioada indicată de contestator nu se regăsește în actele dosarului, instanța a reținut că, sunt neîntemeiate susținerile condamnatului privind deducerea acestei perioade.
În ceea ce privește erorile cuprinse în mandatul de executare cu privire la data nașterii și domiciliul condamnatului, acestea nu pot fi îndreptate pe calea contestației la executare conform disp.art.461 Cod pr.penală.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins contestația la executare ca nefondată, iar în baza art.192 Cod pr.penală a obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat și onorariului avocat din oficiu.
Sentința a fost atacată cu recurs de către condamnatul, susținând aceleași aspecte, respectiv că, în ziua în care a avut loc omorul reținut în sarcina sa, prin sentința penală nr.76/25 iunie 1998 a Tribunalului Vâlcea, a fost arestat preventiv, respectiv pe 3 iunie 1997, până la 27 iulie 1997, perioadă care nu i-a fost dedusă din pedeapsă, respectiv 54 de zile.
Curtea a solicitat în acest sens, fișa de cazier judiciar a condamnatului, cât și relații de la IPJ V, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Din actele depuse la dosar, rezultă că așa cum susține și condamnatul, la data de 3 iunie 1997, acesta a comis trei infracțiuni de omor, lovire sau alte violențe și violare de domiciliu. Constând în aceea că aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, după ce a agresat-o pe soția sa, care în aceste condiții a părăsit domiciliul conjugal, înarmându-se cu un cuțit, a pornit în căutarea soției, însă, pe drum s-a întâlnit cu preotul, care se afla la poarta sa, inițiind cu acesta o ceartă.
Inculpatul, a lovit pe preot în cap cu o piatră, acesta s-a retras în curte, unde a fost urmărit în continuare de inculpat, care l-a lovit în continuare în cap cu o piatră până ce a căzut la pământ continuând să-i aplice lovituri în zona capului. În urma loviturilor, preotul a decedat.
Prin sentința civilă nr.4552 din 4 iunie 1997, Judecătoria din Râmnicu V având în vedere portul nelegal al cuțitului și amenințările exercitate asupra cetățenilor de către, și scandalului provocat în mediul public, a reținut în sarcina acestuia comiterea a două contravenții prev.de art.2 lit.a și art.2 lit.d din Legea nr.61/1991 aplicându-i acestuia 2 luni și 21 de zile închisoare contravențională.
Această sentință a stat la baza emiterii mandatului de arestare contravențională în baza căreia a fost depus în Arestul IPJ la data de 3.06.1997.
Prin urmare, contravenientul s-a aflat nu în detenție preventivă, ci a fost închis în baza unei sancțiuni contravenționale, care se putea aplica potrivit Legii nr.61/1961 în vigoare la data de 3.06.1997, când au fost comise faptele.
Pentru că latura obiectivă a infracțiunilor de omor și vătămare corporală gravă, pentru care inculpatul se află acum în detenție, nu este identică sub aspectul conținutului cu faptele reținute drept contravenții ( respectiv portul fără drept al cuțitului într-un loc public, amenințarea cetățenilor și tulburarea ordinii și liniștii publice), nu se pot deduce zilele de închisoare contravențională din pedeapsa efectiv aplicată acestuia, astfel încât susținerile sale sunt nefondate.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515pct.1 lit. Cod procedură penală, curtea va respinge recursul condamnatului, obligându-l pe acesta la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat, în baza art.192 alin. Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul penal formulat de contestatorul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva deciziei penale nr. 473 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul contestator la 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 lei onorariu avocat din oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 ianuarie 2009 la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh. dr.
Grefier,
Red.:
Tehn.
3 ex.
Jud.fond:.
30.01.2009.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
