Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 5/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 5/
Ședința publică din 06 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G --vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu dr.-
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin:
Procuror-
S-a luat în examinare, recursul penal, declarat de inculpatul, domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva deciziei penale nr. 141/A din 8 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru recurentul inculpat, din oficiu, de avocat -a în baza delegației nr.103/2009.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat -a și procurorul, pe rând, precizează că nu mai au cereri prealabile.
Curtea, constată că nu pot fi la îndeplinire dispozițiile art. 38514/(11)2și, nemaifiind cereri prealabile, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat -a, solicită a se constata că, pedeapsa aplicată inculpatului este prea mare, solicită aplicarea unei amenzi sau reducerea sub minimum soecial prevăzut de lege.
Procurorul arată că, deși a fost prezent la două termene, inculpatul nu a fost audiat, i s-a incălcat dreptul la apărare, motiv pentru care pune concluzii de casare cu trimitere.
CURTE
Asupra recursului penal formulat;
Din examinarea actelor dosarului constată:
Prin sentința penală nr.86 din 24 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, inculpatul (născut la data de 2 ianuarie 1967, domiciliat în comuna, sat, județul V, fără antecedente penale) a fost condamnat la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002.
In baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a fixat termen de încercare de 3 ani, atrăgându-se atenția asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.83 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Spre a hotărî astfel, în fapt, prima instanță a reținut:
La data de 20 iulie 2007, inculpatul și-a serbat ziua onomastică în domiciliul său din satul, comuna, județul V, ocazie cu care a consumat băuturi alcoolice.
In acea seară, în jurul orelor 19,00, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului înmatriculat sub nr.396-ZF-06 și împreună cu martorul a circulat pe 677 în direcția Mânăstirii, precizând că dorește să-i arate martorului calitatea autoturismului pe care și-l cumpărase din străinătate.
După circa 700. a întors autoturismul pentru a reveni în domiciliu și, după ce l-a pus în circulație, a observat că pe sensul său de mers se deplasau două femei, astfel că încercat să le ocolească. Manevra sa, însă, a fost defectuos efectuată, deoarece a intrat cu autoturismul într-un stâlp electric de beton, iar apoi în traiectoria sa autoturismul a lovit un cap de podeț unde s-a oprit.
Fiindu-i recoltate probe biologice, la ora 19,30, s-a constatat că avea în sânge o îmbibație alcoolice 0,65 gr.%o alcool pur în sânge iar la ora 20,30 de 0,50 gr.%o, rezultând că alcoolemia sa la ora 19,00 pe când a condus autoturismul, era superioară celei de 0,65 gr.%o, respectiv peste limita legală de 0,80 gr.%
In drept fapta inculpatul a fost încadrată în infracțiunea pentru care a fost condamnat, iar individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal. Astfel, în raport de aceste criterii s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare.
Impotriva sentinței a formulat apel inculpatul, solicitând, în memoriul scris, înlocuirea răspunderii penale prin aplicarea unei amenzi administrative.
Tribunalul Vâlcea, însă, prin decizia penală nr.141/A din 8 octombrie 2008, respins ca nefondat apelul formulat și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, apreciind că hotărârea este legală și temeinică.
Impotriva deciziei tribunalului, inculpatul a formulat recurs, în cererea scrisă neinvocând vreun motiv de casare iar cu ocazia dezbaterii recursului, apărătorul acestuia, care l-a reprezentat în instanță, a solicitat aplicarea unei amenzi, iar în subsidiar reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut pentru infracțiunea săvârșită.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor pronunțate, se constată că recursul este fondat, dar nu pentru motivele invocate ci pentru încălcarea dreptului la apărare al inculpatului-recurent, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare la prima instanță - Judecătoria Drăgășani.
Din actele dosarului de fond rezultă că inculpatul-recurent a fost prezent de 3 ori la prima instanță, respectiv la ședințele din 21 ianuarie 2008 (8), 11 februarie 2008 (11) și 3 martie 2008 (17).
Cu toate acestea, prima instanță a făcut o cercetare judecătorească incompletă, rezumându-se la audierea a doi martori, pe situația de fapt - (6) și (7) și un martor în circumstanțiere - (16), fără a prezenta inculpatului actul de acuzare și a-l asculta în legătură cu învinuirea ce i se aduce.
De fapt și martorii propuși de parchet pe situația de fapt fac referiri tot la buna conduită pe care a avut-o anterior inculpatul, nicidecum la modul în care s-a săvârșit infracțiunea pentru care recurentul a fost condamnat.
Au fost încălcate, astfel, dispozițiile procedurale care reglementează desfășurarea procesului penal, respectiv art.322 și 323 Cod pr.penală.
Astfel, deși în conformitate cu dispozițiile art.322 Cod pr.penală, prezentarea, de către instanță, a actului de inculpare - rechizitoriul - era obligatorie, prima instanță nu s-a conformat acestor dispoziții, inculpatului neexplicându-i-se acuzarea ce i se aduce, la nici unul din cele 3 termene de judecată; tot astfel, prima instanță, cu încălcarea dispozițiilor art.323 Cod pr.penală, nu a procedat nici la ascultarea inculpatului, deși acesta nu și-a manifestat opoziția.
Prin modul în care a procedat prima instanță, s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului-recurent, deoarece în conformitate cu dispozițiile art.6 Cod pr.penală și art.6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, "dreptul la apărare este garantat în tot cursul procesului penal".
Faptul că inculpatul a fost asistat de către un avocat, această împrejurare nu exonera prima instanță de obligația de a-i prezenta actul de acuzare și de a-l asculta în legătură cu învinuirea ce i se aduce, pentru ca astfel, să i se dea posibilitatea să ofere explicații asupra modului în care s-a săvârșit fapta imputată.
inculpatului ar fi reprezentat pentru prima instanță, nu numai îndeplinirea unei obligații legale (art.323 Cod pr.penală) dar, i-ar fi oferit posibilitatea să aprecieze dacă, așa cum a solicitat inculpatul la instanța de apel (fila 40 dosar tribunal) nu era cazul să dispună înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea administrativă.
Deși inculpatul-recurent nu a solicitat în mod expres la prima instanță să fie ascultat, o atare cerere esențială pentru el era subînțelească, din moment ce nu și-a manifestat opoziția; ascultarea ar fi fost de natură să-i garanteze drepturile sale procesuale și să influențeze soluția pronunțată, eventual prin înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea administrativă.
Sub acest aspect, se constată drept caz de casare pct.10 al art.385/9 Cod pr.penală, potrivit căruia, hotărârile sunt supuse casării când "instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului" (așa cum s-a precizat, inculpatul a solicitat, în apel, înlocuirea răspunderii penale). Într-adevăr, dispozițiile care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea relativă prevăzută de art.197 alin.1 Cod procedură penală. Neinvocarea acesteia la primul termen de judecată (art.197 alin.4 Cod procedură penală) nu influențează dreptul instanței de recurs de a identifica această încălcare procedurală drept caz de casare, din moment ce echivalează cu nepronunțarea asupra unei cereri esențiale (subînțeleasă) a inculpatului de natură să-i garanteze drepturile procesuale și să influențeze soluția procesului.
Dispozițiile referitoare la neprezentarea actului de inculpare și neascultarea inculpatului-recurent nu ar fi acoperite nici chiar în situația în care instanța de recurs l-ar asculta, în conformitate cu dispozițiile art.385/14 alin.1 Cod pr.penală, din moment ce era obligația primei instanțe de a îndeplini nemijlocit toate actele procedurale.
Aspectele invederate în recurs de către apărătorul inculpatului vor fi avute în vedere de către instanța de trimitere.
În concluzie, în raport de considerentele expuse, se va admite recursul, în temeiul dispozițiilor art.385/15 alin.2 lit.c Cod pr.penală, se vor casa în totalitate ambele hotărâri, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare la Judecătoria Drăgășani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
cu majoritate
DECIDE
Admite recursul formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.141/A din 8 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Casează în totalitate decizia precum și sentința penală nr.86 din 24 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Drăgășani.
Trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Drăgășani.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh.-, dr.
Grefier,
Red.Gh.-
Tehnored./ex.4/8.01.2009
Jud.fond
Jud.apel /
OPINIE SEPARATA
Sunt nevoit să mă detașez de opinia majoritară și îmi exprim convingerea că instanța de recurs nu se afla în postura de a soluționa cauza înainte de audierea inculpatului.
Consider că ipoteza casării cu trimiterea dosarului la instanța de fond pentru reluarea procedurilor de judecată, este de natură să aducă atingerea duratei rezonabile și să contrazică garanțiile oferite de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pe scurt, inculpatul este trimis în judecată pentru comiterea faptei prev.de art.86 al.1 din OUG nr.195/2002, republicată, constând în aceea că la 20.07.2007, fără a avea permis de conducere a condus pe drumurile publice autoturismul cu nr.396 ZF 06 recent achiziționat din Franța.
Deși prezent în fața primei instanțe, inculpatul nu a fost audiat, iar în apel nu s-a prezentat, instanța de fond administrând totuși probele din cursul urmăririi penale.
În recurs de asemenea, inculpatul nu a fost prezent.
Dispozițiile art.38514pct.11Cod procedură penală sunt imperative, stabilind instanței de recurs, obligația de a proceda la audierea inculpatului prezent, atunci când acesta, indiferent de motive, nu a fost ascultat la instanța de fo0nd și apel.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat în cauza Dănilă - României Hotărârea din 8.03.2007 că instanța de recurs este ținută să ia măsuri pozitive în vederea audierii inculpatului, în caz contrar fiind încălcate exigențele art.6, paragraful 1 din Convenție.
Așadar, în situații ca aceasta sunt de părere că instanța de recurs nu poate soluționa cauza înainte de a epuiza toate demersurile procesuale pentru a facilita audierea inculpatului, uzând inclusiv de instituția mandatului de aducere prev.de art.183 al.1 Cod procedură penală, iar apoi inculpatul să poată alege dacă își exercită ori nu, dreptul la tăcere.
că instanța este datoare în aceste cazuri să întreprindă mai mult decât o simplă procedură de citare, iar refuzul inculpatului de a se prezenta este necesar să se degaje în mod evident, din actele dosarului.
Nu se poate susține aceasta și în prezentul dosar, care a parcurs două termene, procedura fiind realizată prin afișare.
Pe de altă parte, nu cred că reaudierea inculpatului se poate aprecia drept nepronunțare asupra unei cereri esențiale " subînțelese" care să atragă incidența cazului de casare prev.de art.3859pct.10 Cod procedură penală și implicit trimiterea cauzei în rejudecare.
Textul de lege precizat face referire la "cereri esențiale" care în opinia mea nu pot fi subînțelese, pentru că morfologia termenului nu permite o asemenea interpretare, instanța fiind silită în caz contrar să se pronunțe asupra unor cereri neformulate de părți, dar la care să ajungă obligatoriu printr-un raționament deductiv, ceea ce cred că trimite în mod serios spre arbitrariu.
În fine, modificările aduse art.3859, prin Legea nr.356/2006 au cristalizat voința legiuitorului de a reduce cazurile de casare cu trimitere, sensul reglementării urmând a conduce la accelerarea procedurilor judiciare în acord cu dispozițiile art.6 din Convenția Europeană Drepturilor Omului. Caracterul rezonabil al duratei procedurilor se apreciază având în vedere criteriile consacrate în Jurisprudența CEDO, în special complexitatea dosarului, comportamentul reclamantului și cel al autorităților.
Cauza nu poate fi socotită complexă, ea se referă la o singură infracțiune, a cărei latură obiectivă se realizează "uno inctu" comisă de un singur inculpat, dosarul de urmărire penală conținând nu mai mult de 43 de file.
Urmărirea penală a fost începută la 01.10.2007, dată la care acuzația a fost adusă la cunoștința persoanei învinuite și determină calculul termenului rezonabil.
Dosarul a parcurs trei grade de jurisdicție, culminând cu decizia majoritară pronunțată în recurs la 06.01.2009 de Curtea de Apel Pitești, care a desființat în totalitate hotărârile instanțelor inferioare, trimițând cauza în primul ciclu procesual.
În aceste condiții apreciez, că un an și 4 luni reprezintă o durată la limita rezonabilității, pentru că inculpatului nu i se poate imputa vreo culpă privind limitarea procedurilor.
Cu atât mai mult reluarea ciclului judecății de la primul grad de jurisdicție doar, pentru audierea inculpatului cred că alimentează în mod ireparabil încălcarea termenului rezonabil și implicit dispozițiile art.6 din CEDO.
Rămân în continuare la convingerea că rejudecarea cauzei în condițiile date aduce atingere de fapt drepturilor inculpatului pe motivul că le apără, deoarece se deschide calea încălcării garanțiilor privind echitatea și durata rezonabilă a procedurilor, consfințite de art.6 din CEDO, astfel încât sunt de părere că toate deficiențele constatate se puteau remedia în cursul procedurii de recurs.
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier,
Red.:
Tehn.
4 ex.
23.01.2009.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
