Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 311/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 311/
Ședința publică din 26 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva sentinței penale nr. 723/27.03.2002 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr. 1932/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul, în stare de deținere, asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbateri.
Contestatorul solicită casarea hotărârii și punerea de îndată în libertate, invocând art. 396 lit. e Cpp.
Apărătorul din oficiu al contestatorului, avocat, solicită admiterea contestației.
Procurorul solicită respingerea contestației în anulare, motivele invocate de contestator neîncadrându-se în cazurile limitativ prevăzute de lege. Cu privire la lit. e din art. 386, la data soluționării recursului nu era în vigoare acest text de lege.
Contestatorul, având ultimul cuvânt, arată că beneficiază de legea mai favorabile și solicită punerea sa de îndată în libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 723 din 27.03.2002, pronunțată în dosar nr. 1932/2002, Judecătoria Arada dispus în baza art,25 Cod penal, rap. la art. 215 al.2,4 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, și art. 37 lit.a Cod penal condamnarea inculpatului la 8 ani închisoare pentru instigare la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată.
În baza art. 215 al.2,5 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat același inculpat, la:
-10 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune.
În baza art. 84 al.1, pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 40 Cod penal, a fost condamnat același inculpat, la:
-1 an închisoare și 100.000 lei amendă penală pentru infracțiunea de emitere a unui CEC fără a avea toate elementele esențiale prevăzute de lege.
În baza art. 282 al.1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, a fost condamnat același inculpat, la:
-4 ani închisoare pentru infracțiunea de falsificare de monedă sau alte valori.
În baza art. 282 al.2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, a fost condamnat acealși inculpat, la:
5 ani închisoare, pentru infracțiunea de falsificare de monedă sau alte valori.
În baza art. 33 lit.a, 34 lit.e Cod penal, cu fost contopite pedepsele cu închisoarea aplicată inculpatului, în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare la care s-a adăugat amenda penală de 100.000 lei.
În baza art. 61 Cod penal s-a menținut beneficiul liberării condiționate a inculpatului, pentru restul nexecutat de 280 zile din pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare ce a fost aplicată prin sentința penală nr. 214/2000 a Tribunalului Arad.
În baza art. 215 al.2,4 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul:
, la: 7 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată.
În baza rt. 215 al.2, 3 Cod penal, a fost condamnat același inculpat, la:
-4 ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune.
În baza art. 84 al.1 pct.3 din Legea 56/1934, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, prin completarea încadrării juridice, a fost condamnat același inculpat, la:
-1 an închisoare și 100.000 amendă penală pentru infracțiunea de emitere a unui CEC fără a avea elementele esențiale prevăzute de lege.
În baza art. 33 lit.a, 34 lit.e Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare pe care inculpatul va urma să o execute fără aplicarea vreunui spor adăugându-se la această pedeapsă și amenda penală în valoare de 100.000 lei.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedepse durata reținerii și arestului preventiv începând cu 14.01.2002 până la zi pentru ambii inculpați.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpaților și s-au admis acțiunile civile exercitate de părțile vătămate SC SRL A, SC SRL A, SC SRL A și SC SA A și în consecință:
Au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile SC SRL A suma de 16.819.051 lei și părții civile SC SRL A suma de 61.656.017 lei, cu titlu de despăgubiri, respingându-se restul pretențiilor formulate de SC SRL
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile SC SRL, suma de 6.190.325 lei și părții civile SC SRL suma de 24.065.997 lei, cu titlul de despăgubiri civile. De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 81.258.010 lei, despăgubiri civile, către partea civilă SC SA
În baza art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal lit.a,b,c,e pe durata de 5 ani.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 4.500.000 lei cheltuieli judiciare și s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 1.200.000 lei, onorar avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În data de 31.12.2001, fiind determinat de către inculpatul, inculpatul s-a deplasat cu microbuzul nr. - la SC SRL A de unde cu factura fiscală nr. - a achiziționat marfă în valoare de 16.919.051 lei. Deși știa că nu are poziția necesară pentru plata ei, inculpatul a emis fila CEC seria - pe care era aplicată ștampila firmei și semnătura sa, iar celelalte menținui au fost completate integral de către reprezentantul firmei SC SRL A în prezența și cu acordul inculpatului.
Fila CEC fiind introdusă spre decontare la SC România SA - Sucursala Aaf ost refuzată însă la plată pe motivul lipsei totale de disponibil a SC SRL
După comiterea faptei inculpatul împreună cu inculpatul au încărcat împreună produsele cumpărate de la SC SRL A în microbuz și în aceeași zi inculpatul le-a valorificat fără acte, unei persoane necunoscute din A cu suma de 14.000.000 lei, din care a încasat 8.000.000 lei, 2.000.000 lei, revenindu-i lui, iar 6.000.000 lei, inculpatului.
Prejudiciul cauzat prin infracțiune este în valoare totală de 16.819.051 lei.
Anterior, inculpații au mai achiziționat marfa cu fila CEC emisă în aceleași condiții, pentru marfă în valoare de 17.216.627 lei, față de care cercetările au fost disjunse, însă SC SRL a solicitat și această sumă cu titlu de despăgubiri.
În data de 28.12.2001, inculpatul, s-a deplasat cu o mașină Ford la SC SRL A, de unde cu factura fiscală nr. - achiziționat marfa în valoare de 6.190.325 lei. Deși știa că nu are provizia necesară pentru plata ei, inculpatul a emis fila CEC seria - -, pe care era aplicată ștampila firmei și semnătura, iar celelalte mențiuni au fost completate integral, pe loc de către reprezentantul SC SRL A în prezența și cu acordul inculpatul.
Fila CEC fiind introdusă spre decontare ls SC România SA Sucursala Aaf ost refuzată la plata pe motivul lipsei de disponibil a SC SRL
După comiterea faptei inculpatul și șoferul autoturismului au încărcat împreună produsele cumpărate în mașină. În aceeași zi inculpatul le-a valorificat unei persoane necunoscute din A cu suma de 4.000.000 lei, care a fost folosită de către acesta la deplasare în
Prejudiciul cauzat prin efracție este în valoare totală de 6.190.325 lei, nu a fost reparat, astfel că partea vătămată SC SRL A s-a constituit parte civilă în procesul penal cu această sumă.
În data de 27.12.2001, fiind determinat de către inculpatul, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul la SC SRL A de unde cu factura fiscală nr. - a achiziționat marfă în valoare de 61.656.017 lei. Deși știa că nu are provizia necesară pentru plata ei, inculpatul a emis o filă CEC - 317 pe care era aplicată ștampila firmei și semnătura sa, iar celelalte mențiuni au fost completate integral, pe loc, de către reprezentantul SC SRL A în prezența și cu acordul inculpatului BE.
Fila CEC fiind introdusă spre decontare la SC România SA - Sucursala A, a fost refuzată însă la plată pe motivul lipsei totale de disponibil a SC SRL
După comiterea faptei, inculpatul și șoferul au transportat produsele cumpărate de la SC SRL A în zona Bisericii din A, unde pe o stradă îi aștepta inculpatul cu un microbuz cu număr de Italia, în care a fost încărcată marfa care a fost valorificată în
Prejudiciul cauzat este în valoare de - lei și nu a fost reparat, astfel că partea vătămată SC SRL A se constituie parte civilă cu această sumă.
În data de 03.01.2002 inculpatul s-a deplasat cu autoturismul la SC SRL A de unde, cu factura fiscală nr. - a achiziționat marfă în valoare de 24.065.997 lei. Deși știa că nu are provizia necesară pentru plata ei, inculpatul a emis o filă CEC în alb seria - -, doar având ștampila firmei și semnătura sa, iar celelalte elemente esențiale prevăzute de lege au fost completate ulterior de către reprezentantul SC SRL A, cu acordul inculpatului.
Fila CEC fiind introdusă spre decontare la SC România-SA Sucuresala Aaf ost însă refuzată la plată pe motivul lipsei totale de disponibil a SC SRL A și a faptului că societatea se afla în interdicție bancară.
După comiterea faptei, inculpatul a valorificat produsele cumpărate de la SC SRL, la o persoană necunoscută din A, fără acte și sub prețul pieții, iar banii au fost folosiți în interes personal de către acesta.
Prejudiciul cauzat este în valoare totală de 24.065.997 lei și nu a fost reparat, astfel că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu această sumă.
Inculpatul a mai comis următoarele:
În data de 03.07.2001 inculpatul, în calitate de reprezentant al SC SRL a achiziționat cu factura fiscală nr. - marfă de la SC SA A în valoare totală de 81.258.010 lei.
În schimbul ei, inculpatul pe o filă CEC cu nr. G 013 - aparținând SC SRL I, primită anterior de la fostul asociat al firmei, a aplicat în fals semnătura sa și ștampila firmei SC SRL, și a predat-o în alb reprezentantului SC SA Aceștia la expirarea termenului de 7 zile pentru plată au completat fila CEC respectivă, cu celelalte elemente prevăzute de lege și au introdus-o la SC Post SA Sucursala A care a refuzat-o la decontare pe motiv că trăgătorul SC SRL nu avea cont deschis la această bancă.
Marfa achiziționată în data de 03.07.2001 de la SC SA Aaf ost valorificată de către inculpatul la SC SRL I și deși a încasat contravaloarea mărfurilor, nu a achitat nimic din banii datorați SC SA
Prejudiciul cauzat prin infracțiune este în valoare de 81.258.010 cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a negat în continuare participarea sa la vreuna din faptele reținute în sarcina celor doi inculpați, recunoscând doar că a ștampilat o filă CEC care cunoștea că aparținea SC SRl, cu ștampila firmei SC SRL și a semnat-o, cunoscând că SC SRL nu are disponibilități bănești în cont, însă în ceea ce privește aplicarea ștampilei a unei societăți comerciale pe fila CEC aparținând altei societăți comerciale a fost precizată de inculpat ca o operațiune corectă.
Afirmațiile inculpatului au fost contrazise de declarațiile martorei care a arătat faptul că toate negocierile și formalitățile necesare schiziționării SC au fost efectuate de inculpatul, și doar în fața notarului martora a aflat că urma să cedeze firma inculpatului.
Inculpatul a căutat-o în mai multe rânduri pe martora și tot acesta i-a achitat suma de 3.000.000 lei pentru cedarea firmei.
Tot din declarațiile martorilor, s-a reținut că inculpatul l-a așteptat pe inculpatul în zona Bisericii din A cu un microbuz și l-a ajutat pe inculpatul să transporte marfa achiziționată de acesta de la SC SRL.
Mai mult, s-a reținut că inculpatul a arătat că nu ar fi executat operațiuni comerciale dacă nu ar fi fost influențat de inculpatul.
Din declarațiile inculpatului și confirmate de SC SRL, rezultă că acesta a fost condus de inculpatul, care l-a ajutat la ridicarea mărfurilor, și a fost învățat de acesta să plătească bunurile cu fila CEC, deși știa că nu există disponibilități bănești în cont.
Tot din declarațiile inculpatului, și confirmate de martorul a rezultat că i-a cerut inculpatului să meargă la SC să achiziționeze o serie de mărfuri indicate de inculpatul, și să le achite cu o filă CEC, deși știa că nu au disponibilități bănești în cont.
Inculpatul a recunoscut celelalte fapte reținute în sarcina sa, însă și-a motivat acțiunea prin aceea că el credea că va lăsa filele CEC cu titlu de garanție, urmând ca apoi din banii obținuți ca urmare a valorificării mărfurilor, să achite contravaloarea mărfurilor ridicate.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel inculpații și, ambii susținând că pedepsele aplicate sunt prea mari, solicitând reducerea lor. Și-au motivat apelurile prin aceea că nu au intenționat să înșele părțile vătămate, și că au lăsat filele CEC drept garanție, urmând ca în termenul stabilit să efectueze plățile. Inculpatul a susținut chiar că nu este vinovat.
Tribunalul Arad, prin decizia penală nr. 386 din 29 mai 2002, pronunțată în dosar nr. 2999/2002, a admis apelurile declarate de inculpații și, împotriva sentinței penale nr. 723 din 27.03.2002, pronunțată de Judecătoria Arad, în dosar nr. 1932/2002, pe care a desfințat-o cu privire la pedepse.
A înlăturat sporul de 2 ani închisoare aplicat inculpatului, astfel că acesta va executa pedeapsa rezultantă în urma contopirii, de 10 ani închisoare.
A reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit.c, 76 Cod penal și în consecință:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare în pedepsele componente de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al.2,4, pe care a redus-o la 2 ani și 6 luni închisoare, 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al.2,3 Cod penal, pe care a redus-o la 2 ani închisoare și 1 an închisoare și 100.000 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 al.1 pct.3 din Legea 50/1934, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, pe care a redus-o la 15 zile închisoare, și 4000 amendă.
În baza art. 33 lit.a, 34 lit.b Cod penal a contopit aceste pedepse în individualizarea lor, în peedapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, pe care inculpatul o va executa fără aplicarea vreunui spor, la care s-a adăugat amenda de 4.000 lei.
În baza art. 350 al.1 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 Cod penal a dedus din pedepsele aplicate, durata reținerii și arestării preventive, începând cu 16.01.2002, până la zi.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 600.000 lei, către BA T, pentru avocat oficiu, celelalte cheltuieli au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat că pedepsele aplicate raportat la valoarea prejudiciului sunt prea mari, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptelor și contribuind la aflarea adevărului în cauză. Astfel că se impune reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante. A mai constatat că față de cuantumul pedepselor aplicate inculpatului nu mai este necesar și aplicarea sporului de 2 ani, pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare fiind suficientă.
Împotriva deciziei penale nr. 386 din 29.05.2002 a Tribunalului Arad, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad care a solicitat casarea deciziei numai cu privire la inculpatul și rejudecând cauza să se mențină sentința primei instanțe, și inculpații care au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și rejudecând cauza să se reducă pedepsele având în vedere vârsta lor și valoarea prejudiciului.
Prin DP nr. 684/R/14.08.2002 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosar nr.4524/2002, în baza art. 385 /15 pct.2 lit.d Cod procedură penală a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, împotriva deciziei penale nr. 386 din 29.05.2002 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr. 2999/2002 și a sentinței penale nr. 723 din 27.03.2002 a Judecătoriei Arad, pronunțată în dosar nr. 1932/2002, au fost casate ambele hotărâri în latura penală numai cu privire la inculpatul, înlăturate dispozițiile art. 74 și 76 Cod penal, descontopită pedeapsa de 7 ani închisoare și amenda penală în valoare de 100.000 lei, și rejudecând cauza,
În baza art, 215 al.2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la:
- 4 ani închisoare.
În baza art. 215 al.2 și 3 Cod penal a fost condamnat același inculpat la:
- 3 ani închisoare,
În baza art. 84 al.1 pct. 3 din Legea 56/1934 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, au fost condamnați ambii inculpați la:
-1 an închisoare și 100.000 amendă penală, pentru infracțiunea de emitere a unui CEC fără a avea elementele esențiale prevăzute de lege.
În baza art. 33 și 34 lit.a Cod penal, au fost contopite pedepsele în cea mai grea de 4 ani închisoare și execută,4 ani închisoare și 100.000 lei amendă penală, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
În baza art. 381 Cod procedură penală s-a dedus în continuare arestul preventiv de la data pronunțării deciziei 29.05.2002 până azi și s-a menținut starea de arest a inculpaților.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor.
În baza art. 385/15 pct. 1 lit.b Cod procedură penală au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, împotriva aceleiași decizii.
În baza art. 192 al.2 Cod procedură penală au fost obligați inculpați la câte 300.000 lei cheltuieli judiciare statului în recurs.
În baza art. 192 al. ultim Cod procedură penală cheltuielile judiciare privind recursul parchetului au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că recursul parchetului este nefundat.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei, prin prisma motivelor de recurs invocate de parchet, cât și din oficiu, în baza probelor administrate în cauză, s-a constatat că ambele instanțe au reținut corect starea de fapt, au făcut o corectă încadrare juridică a faptelor în dispozițiile legale, însă în mod greșit tribunalul a admis apelul inculpatului, a reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74, 76 Cod penal, în favoarea acestuia și a redus pedeapsa la 2 ani și 6 luni închisoare, având în vedere numărul infracțiunilor comise cât și valoarea prejudiciului cauzat.
Pentru considerentele mai sus arătate s-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă și tot pentru aceleași considerente s-a constatat că pedeapsa finală de 7 ani închisoare aplicată inculpatului de prima instanță este prea severă având în vedere vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale, cât și conduita bună pe parcursul procesului.
Față de cele reținute în baza art. 385 pct.2 lit.d Cod procedură penală s-a admis recursul parchetului, au fost casate ambele hotărâri în latura penală cu privire la inculpatul, s-au înlăturat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74, 76 Cod penal, s- descontopit pedeapsa de 7 ani închisoare și amenda penală în valoare de 100.000 lei aplicată de prima instanță și rejudecând cauza:
În baza art. 215 al.2, 4 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal inculpatul a fost condamnat la, 4 ani închisoare.
În baza art. 215 al.2,3 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la, 3 ani închisoare.
În baza art. 84 al.1 din Legea 56/1934 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la, 1 an închisoare și 100.000 lei amendă penală, pentru infracțiunea de emitere a unui CEC fără a avea elementele esențiale cerute de lege.
Având în vedere că faptele sunt concurente, că inculpatul nu are antecedente penale, s-au contopit pedepsele în cea mai grea și urmează să execute 4 ani închisoare și 100.000 lei amendă penală, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
În baza art. 381 Cod procedură penală s-a dedus în continuare arestul preventiv, de la data pronunțării deciziei 29.05.2002 până azi și s- menținut starea de arest a ambilor inculpați.
Totodată, au fost menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
În ceea ce privește recursurile inculpaților, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală acestea au fost respinse ca nefondate, recursul inculpatului pentru motivele arătate cu ocazia admiterii recursului parchetului, pentru care s-au casat ambele hotărâri, iar al inculpatului, având în vedere că este recidivist cât și valoarea prejudiciului.
Prin contestația înregistrată la Judecătoria Arad la data de 31.07.2008, sub nr-, contestatorul a solicitat desființarea sentinței penale nr.723 din 27.03.2002 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr.1932/2002.
În motivarea contestației se arată că sunt incidente dispozițiile art.386 lit. c și d pr.pen, având de executat mai multe mandate pentru aceeași faptă.
Prin sentința penală nr. 2922 din 04.12.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, în temeiul art. 39.C.P.P. a fost admisă excepția de necompetență materială.
În temeiul art. 42 rap. la art. 389.C.P.P. a fost declinată competența de soluționare a contestației în anulare formulată de petentul condamnat contra sentinței penale nr. 723/27.03.2002 a Judecătoriei Arad, definitivă prin admiterea apelului conform deciziei penale nr. 386/29.05.2002 a Tribunalului Arad respectiv respingerea recursului conform deciziei penale nr. 684/14.08.2002 a Curții de Apel Timișoara, în favoarea instanței competente: Curtea de Apel Timișoara căreia i-a fost trimis dosarul nr- înregistrat la Judecătoria Arad.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Arada reținut că sentința penală nr. 723/27.03.2002 a Judecătoriei Arada rămas definitivă prin admiterea apelului, conform deciziei penale nr. 386/29.05.2002 a Tribunalului Arad, respectiv respingerea recursului conform deciziei penale nr. 684/14.08.2002 a Curții de Apel Timișoara.
Potrivit prevederilor legale aplicabile în speță și reglementate de art. 386.C.P.P. "împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f - i, cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 ind. 14 alin. 1 ind. 1 ori art. 385 ind. 16 alin. 1"
S-a reținut că instanța competentă să dispună asupra contestației în anulare pentru cazurile prev. de art. 386 lit. a, c și e este instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.
Contestația pentru cazul prev. de art. 386 lit. d se introduce la instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre.
Dispozițiile referitoare la stabilirea competenței materiale sunt obligatorii, iar sancțiunea nerespectării acestora este nulitatea absolută înc onfromitate cu disp. art. 197 alin. 2.
C.P.P.În speță, s-a apreciat că, având în vedere că petentul a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 723/27.03.2002 a Judecătoriei Arad, iar aceasta a rămas definitivă prin decizia penală nr. 684/14.08.2002 a Curții de Apel Timișoara, competența materială privind soluționarea prezentei contestații în anulare aparține Curții de Apel Timișoara.
Prin urmare, în temeiul art. 42 rap. la art. 389.C.P.P. Judecătoria Arada declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulată de petentul condamnat contra sentinței penale nr. 723/27.03.2002 a Judecătoriei Arad, defi9nitivă prin admiterea apelului, conform deciziei penale nr. 386/29.05.2002 a Tribunalului Arad, respectiv respingerea recursului conform deciziei penale nr. 684/14.08.2002 a Curții de Apel Timișoara, în favoarea instanței competente, Curtea de Apel Timișoara, dosarul fiind înregistrat la această instanță la data de 06.01.2009 sub nr-.
Analizând contestația în anulare formulată de contestator prin prisma motivelor invocate de acesta și raportat la dispozițiile legale aplicabile, instanța reține că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:
Prin sentința penală nr. 723/27.03.2002 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 1932/2002, în baza art. 25.Cod Penal raportat la art. 215 al.2,4 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal și art. 37 lit. a Cod Penal s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 ani închisoarea pentru instigare la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată; - în baza art. 215 al.2,3 cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a condamnarea Cod Penal la 10 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune; - în baza art. 84 al. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 40.Cod Penal condamnarea la 1 an închisoare și 100.000 lei amendă penală pentru infracțiunea de emitere a unui CEC fără a avea toate elementele esențiale prevăzute de lege; - în baza art. 282 al. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. a condamnarea Cod Penal la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de falsificare de monedă sau alte valori; iar în baza art. 33 lit. a, 34 lit. e Cod Penal s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoarea aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani închisoare la care se adaugă amenda penală de 100.000 lei.
Prin decizia penală nr. 386/29.05.2002 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 2999/2002 s-a dispus admiterea apelurilor declarate de inculpați și, pe cale de consecință, a fost înlăturat sporul de 2 ani închisoare aplicat inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 10 ani închisoare, soluția devenind definitivă prin decizia penală nr. 684/R/14.08.2002 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise de instanța de recurs care poate greși, fie prin nerespectarea unor dispoziții legale după care se desfășoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanță cu materialele aflate la dosar. Deci, contestația în anulare este calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi.
Pentru a asigura respectarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute în care calea de atac poate fi primită și anumite particularități în privința soluționării cererii. Potrivit art. 386.C.P.P. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, între altele, când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii (lit. a); când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare (lit. b); când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) -1) C.P.P. cu privire la care existau probe în dosar (lit. c); când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă ( lit.d) respectiv când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514alin. 11ori art. 38516alin. 1.C.P.P. (lit. e).
aceste dispoziții legale la starea de fapt prezentată de contestator drept motiv al demersului judiciar inițiat de contestator, instanța apreciază că motivele indicate nu se încadrează în cazurile enunțate, motiv pentru care, în temeiul art. 386 și ur,pr.pen. va fi respinsă contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva sentinței penale nr. 723 din 27.03.2002 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar 1932/2002.
Potrivit art. 192 al. 2.pr.pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 386 și ur,pr.pen. respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva sentinței penale nr. 723 din 27.03.2002 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar 1932/2002.
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 26.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.N- 30.03.2009
Tehnored. 2 ex - 03.04.2009
Primă instanță:- Jud. - Judecătoria Arad
Instanța de apel - Trib.A
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Anca Nacu, Florin
