Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 312/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 312/
Ședința publică din 26 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 356/A din 19.12.2008 pronunțată de Trib unalul T în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpare-recurentă, asistată de avocat ales din cadrul Baroului T, nereprezentat intimatul -asigurător SC " Românească "SA, lipsă partea civilă-intimat, nereprezentată partea civilă-intimată Clinica Ortopedie-- Spitalul Județean
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatei-recurente, avocat, solicită în principal, admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Timiș în vederea efectuării unei expertize de specialitate. În subsidiar, solicită ca în rejudecare, să se rețină circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit.a, b, c, rap. la art.76 lit. e și Cod Penal să se aplica inculpatei o pedeapsă sub minimul special. În latură civilă, solicită respingerea pretențiilor civile, reținându-se culpa comună. Precizează că inculpata a avut o poziție procesuală sinceră, corectă, a recunoscut că accidentul s-a datorat și culpei ei, însă este necesară efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru a lămuri modul de producere a accidentului, viteza cu care trebuie să circule partea vătămată și posibilitatea pe care o avea pentru a evita impactul. Mai solicită a se reanaliza soluția pronunțată în latura civilă și penală și a fi diminuate pretențiile ca nedovedite, neexistând probe din care să rezulte întinderea prejudiciului, dar și avându-se în vedere culpa comună a celor două părți în producerea accidentului.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, pedeapsa aplicată inculpatei fiind corect individualizată, iar culpa este exclusivă a inculpatei, întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 52 al. 2 din OUG 195/2002. Se mi arată că din expertiza efectuată rezultă că obligația inculpatei de a se asigura era evidentă.
Inculpata-recurentă, având ultimul cuvânt, se arată de acord cu susținerile apărătorului său.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 946/11.04.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În temeiul art. 81-82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 359 Cpp, i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 71 alin. 2 Cpd penal, i s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
A fost admisă în parte acțiunea civilă și a fost obligată inculpata, în baza art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 998 și următoarele cod civil la 7081,44 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență T; 5000 de euro, daune morale, către partea civilă; 600 de lei contravaloarea onorariului avocat către partea civilă.
S-a constatat că repararea prejudiciului este garantată de asigurătorul SC Românească SA și a fost obligat acest asigurător, alături de inculpată, la plata sumelor mai sus arătate, în limitele legale și contractuale.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 500 de lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1672/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat sub număr unic de dosar -, a fost trimisă în judecată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, reținându-se în fapt că la data de 10.01.2007, în jurul orelor 11:45, inculpata a condus autoturismul marca Croma cu nr. de înmatriculare - pe str. - - din T dinspre str. - - spre str. -. Ajungând la intersecția cu str. -, inculpata nu a respectat semnificația indicatorului "cedează trecerea" și a intrat în coliziune cu autocamionul marca cu nr. de înmatriculare -, condus regulamentar pe drumul cu prioritate de către. În urma impactului, numitul a pierdut controlul autocamionului și a intrat în imobilul cu nr. 78 de pe str. -.
Urmare a accidentului rutier, partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 120 de zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 500/C/28.03.2007.
Prima instanță a mai reținut și constituirea de parte civilă în cauză a Spitalului Clinic Județean de Urgență T pentru suma de 7081,44 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de spitalizare acordate părții vătămate, depunând în susținerea pretențiilor foaia de observație și decontul de cheltuieli.
S-a mai reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză pentru prejudiciul cauzat și pentru beneficiul nerealizat, solicitând obligarea inculpatei la plata următoarelor sume de bani: 18.000 lei - autoutilitara cu nr. de înmatriculare -, cabina distrusă în totalitate, defecțiuni grave la direcție, motor și caroserie; 1800 lei - cheltuieli medicale, respectiv medicamente, certificatul medico-legal, cârje reglabile, plăți în perioada spitalizării; 220 de lei - cheltuieli pentru alte medicamente; 2640 lei - cheltuieli generale, respectiv îmbrăcămintea distrusă în urma accidentului, lenjerie spitalizare, hrana în perioada spitalizării, însoțitorul, produse igienico-sanitare, deplasări cu taxiul domiciliu-spital, medicină legală; 2300 de lei - cheltuieli efectuate în perioada postoperatorie; 18000 lei - pierderi financiare în perioada ulterioară accidentului. Totodată, partea civilă a mai solicitat și acordarea de daune morale în cuantum de 10.000 de euro.
Prima instanță a reținut, din declarațiile martorilor și, că segmentul de drum pe care s-a produs accidentul rutier era cuprins în zona limitatorului de viteză de maxim 30 km/. Însă, s-a reținut că pentru derularea unei corecte circulații rutiere pe drumurile publice, obligația de a respecta regulile de circulație incumbă tuturor participanților la trafic, indiferent pe ce artere rutiere își rulează autovehiculele.
În cauză, prima instanță a observat că dacă partea vătămată care conducea un autovehicul cu tiraj greu și gabarit în comparație cu autoturismul condus de inculpată, ar fi rulat cu viteza restricționată de maxim 30 km/ și ar fi corespuns parametrilor tehnici impuși pentru a se înscrie în trafic, impactul între cele autovehicule ar fi putut fi evitat în totalitate. În același timp, prima instanță a mai reținut și faptul că inculpata nu putea bănui că autovehiculul condus de partea vătămată nu corespundea parametrilor impuși pentru a circula și, cu atât mai mult, că nu respecta restricția de viteză.
Cu toate acestea, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatei, cu caracter în special sancționator preventiv, săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, iar la individualizarea pedepsei aplicate acesteia a avut în vedere elementele prevăzute de art. 72 Cod penal, modul concret de săvârșire a faptei, raportat la prevederile art. 52 Cod penal, apreciind că aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientate spre minimul prevăzut de lege cu suspendarea condiționată a executării acesteia este de natură a avea impactul scontat asupra inculpatei.
Având în vedere cele reținute cu privire la latura penală a cauzei, prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență T și a dispus obligarea inculpatei la plata cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părții vătămată și a admis în partea acțiunea civilă formulată de partea civilă, în sensul că a obligat inculpata la plata unei părți a sumei solicitate cu titlu de daune morale și a respins cererea de obligare a inculpatei la plata despăgubirilor materiale, cu excepția cheltuielilor de judecată către partea civilă. Prima instanță a considerat nejustificate sumele solicitate de partea civilă cu titlu de despăgubiri materiale, apreciind că se impune ca partea vătămată să fie determinată să-și recunoască și să suporte consecințele propriei sale culpe anterioare și concomitente producerii evenimentului rutier.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpata și partea civilă, apeluri înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș la data de 16.06.2008 sub același număr unic de dosar.
Partea civilă a criticat sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la latura civilă a cauzei prin neacordarea despăgubirilor materiale solicitate, al căror cuantum chiar dacă s-a reținut de către prima instanță și culpa părții vătămate în producerea accidentului ar fi trebuit diminuat proporțional cu culpa acesteia, prima instanță încălcând dispozițiile art. 998-999 Cod civil, mai ales că nu a fost administrată nici o probă din care să reiasă culpa părții vătămate în producerea accidentului.
Partea civilă a mai arătat că doar din culpa exclusivă a inculpatei s-a produs accidentul rutier, din expertiza auto efectuată în cauză reieșind că deformările autovehiculului fiind posibile în limita vitezei de 30 km/ și nereținându-se nici un defel al sistemului de frânare al autovehiculului condus de partea vătămată, concluzionându-se în expertiză că autoutilitara condusă de partea vătămată a circulat normal, iar accidentul a fost urmarea nerespectării obligației de a ceda trecerea în intersecție de către inculpată.
Totodată, s-a arătat că în mod eronat prima instanță a apreciat că nu au fost dovedite și justificate despăgubirile materiale solicitate de partea civilă, fără însă a ține seama de declarațiile martorilor și Romanta și de faptul că înainte de accident partea civilă obținea venituri din transport, lucru care nu mai este posibil din moment ce autoutilitare este inutilizabilă în urma accidentului.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordat de prima instanță, s-a arătat că acestea este redus, avându-se în vedere suferințele fizice și psihice îndelungate, șocul accidentului, pericolului de a-și pierde viața, imposibilitatea de a face sport, imposibilitatea permanentă de a-și folosi picioarele la fel ca înainte, împrejurări față de care apreciază ca justificată suma de 10000 de euro cu titlu de daune morale.
Inculpata apelantă a criticat sentința judecătoriei pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că motivarea primei instanță este superficială, aceasta neanalizând sub nici un aspect probele administrate în cauză în vederea aprecierii gradului de vinovăție al fiecărei părți implicate în accident, neformându-se convingerea că inculpata este vinovată de săvârșirea infracțiunii, prima instanță neadministrând probele necesare pentru stabilirea adevărului în cauză, limitându-se la a trata în mod superficial dosarul, astfel încât nu au fost înlăturate dubiile existente cu privire la persoana din culpa căreia s-a produs accidentul. Mai arată că expertul, prin expertiza auto efectuată în cauză, exprimă păreri subiective, iar nu obiective, întrucât nu există un calcul matematic pentru stabilirea vitezei de deplasare, nu s-a ținut seama de limitarea de viteză pentru acea porțiune de drum, mai ales că dacă partea vătămată ar fi circulat cu viteza regulamentară de 30 km/ nu ar fi putut să lovească autoturismul inculpatei. Apreciază că accidentul s-a produs ca urmare a nerespectării indicatorului "limitare de viteză" de către partea vătămată, care a circulat cu o viteză mai mare de 30 km/, astfel încât în momentul în care inculpata a intrat în intersecția unde nu a dat interes indicatorului "cedează trecerea", a observat la aproximativ 100 de metri autoturismul părții vătămate, considerând că dacă aceasta ar fi circulat cu viteza regulamentară inculpata ar fi putut traversa intersecția. În susținerea acestei ipoteze solicită să se țină seama de poziționările și de deformările suferite de autoturisme după momentul impactului, care ar fi lăsat alte urme decât cele existente. Pentru toate aceste motive, inculpata apelantă a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și rejudecarea cauzei, în sensul, în principal, al achitării inculpatei, iar în subsidiar, în sensul diminuării pedepsei aplicate acesteia de prima instanță cu reținerea și a culpei părții vătămate în producerea accidentului și implicit reducerea cuantumului daunelor morale acordate acesteia și menținerea respingerii despăgubirilor materiale.
Prin decizia penală nr. 356/A din 19.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct 1 lit b cod pr pen a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta inculpata împotriva sentinței penale 946 / 11 04 2008 Judecătoriei Timișoara pronuntata in dosar -.
In baza art 379 pct 2 lit a cod pr pen a fost admis apelul formulat de partea civila.
A fost desființată sentința apelata si rejudecând pe fond:
In temeiul art 14 si 346 cod pr pen raportat la art 998 si urm cod civil raportat la art 313 din Legea 95/2006 a fost obligată inculpata sa achite in favoarea partii civile Spitalul Clinic Judetean de Urgenta T suma de 7081,44 lei.
In temeiul art 14 si 346 cod pr civ raportat la art 998 si urm cod civ a fost obligată inculpata sa achite in favoarea partii civile suma de 5000 EUR sau contravaloare in lei la data platii cu titlu de daune morale si suma de 18 000 RON despagubiri materiale privind reparatiile autovehiculului avariat. Respinge in rest pretentii civile. S-a constatat ca asiguratorul de raspundere civila SC SA va răspunde alături de inculpata in limitele legale si contractuale.
In temeiul art 193 cod pr pen a obligat inculpata sa achite in favoarea partii civile suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentand costul onorariului de avocat in prima instanță.
S-a menținut în rest sentința atacata.
Instanta de apel a analizat sentinta atacata in limita criticilor formulate dar si sub toate aspectele de fapt si de drept prin raportare la prevederile art 371 cod pr pen apreciind ca aceasta este netemeinica sub aspectul modului de solutionare a actiunii civile si a lipsei considerentelor avute in vedere la stabilirea vinovatiei in ce priveste solutionarea laturii penale.
Instanta de apel și-a însușit aprecierea primei instante constând în aceea ca inculpata se face vinovata de savarsirea infractiunii prev de art 184 alin 2, 4 cod penal iar vinovatia acesteia a constat in faptul ca a patruns in intersectia semnalizata cu indicatorul "cedează trecerea" în condițiile in care pe drumul cu prioritate circula autocamionul condus de partea civila si urmarea a coliziunii dintre cele doua autovehicule partea civila a pierdut controlul autocamionul si a intrat intr-un imobil de pe str. -.
S-a apreciat ca incalcarea prevederilor art 57 alin 2 din OUG 195/2002, privind nerespectarea semnificatiei acestui indicator este probata prin declaratia partii civile, care sustine ca a patruns in intersectie si a fost lovit de autoturismul condus de inculpata care nu a oprit la indicatorul "cedeaza trecerea", prin declaratia martorului C-tin care a circulat in spatele autocamionului condus de partea civila si a remarcat ca acesta a fost lovit de un autoturism care venea din partea dreapta si nu a acordat prioritate de trecere, prin declaratiiile inculpatei, fila 9 si fila 11 dosar urmarire penala prin care relateaza initial ca nu a oprit la indicatorul "cedeaza trecerea" dar a incetinit iar ulterior in declaratia de la fila 9 relateaza ca fiind obosita nu a acordat prioritate autocamionului condus de partea civila.
Instanța de apel a reținut că în cursul judecății inculpata a declarat ca autovehiculul condus de partea civila avea viteza prea mare si acest lucru a condus de asemenea la consecintele de mai sus, iar in motivele de apel arata ca, de gradul de vizibilitate al strazii si punctul de impact, pe baza unui calcul se putea stabili daca victima avea sau nu posibilitatea de a evita impactul.
De asemenea, s-a reținut că în cursul cercetarii judecatoresti prima instanta a administrat proba cu expertiza tehnica auto la solicitarea inculpatei si conform obiectivelor solicitate de aceasta, experita necontestata de parti. In obiectivele propuse pentru expertiza inculpata solicita expertului sa se pronunte daca autovehiculul condus de partea civile avea o viteza de deplasare peste limita legala admisa pe acea portiune de drum si daca imprejurarea ca acesta nu avea efectuata inspectia tehnica periodica a avut o inraurire asupra accidentului pornind de la ideea ca in aceste conditii nu avea dreptul sa circule pe drumurile publice.
Instanta de apel a remarcat împrejurarea ca expertul nu a fost chemat sa se pronunte asupra vinovatiei inculpatei, aceasta recunoscand faptul ca nu a acordat prioritate de trecere, ci sa se pronunte daca nu exista si o culpa a partii civile.
Tribunalul și-a însușit opinia expertului in sensul ca neefectuarea inspecției tehnice periodice este o abaterea care nu are relevanta asupra vinovatiei inculpatei in conditiile in care nu s-a probat imprejurarea ca autovehiculul de mai sus chiar nu a corespuns din punct de vedere tehnic, iar o astfel de culpa a partii civile, chiar in conditiile in care s-ar proba, este subsidiara fara de culpa inculpatei care este determinanta in producerea accidentului.
De asemenea, s-a considerat că nerespectarea limitei de viteza impusa pe acel sector de drum, respective 30 km/ora, nu a fost probat, dar inexistenta urmelor de franare denota faptul ca partea civila a circulat normal tocmai bazandu-se pe faptul ca circula pe drumul cu prioritate.
Instanta de apel a constatat ca in mod corect judecătoria a dispus condamnarea inculpatei pentru savarsirea infractiunii de mai sus si aceasta se impunea prin faptul ca inculpata are culpa exclusiva la producerea accidentului.
de aceasta imprejurare, s-a reținut că in mod corect s-a aplicat acesteia o pedeapsa de 1 an inchisoare cu aplicarea dispozitiilor art 81-82 cod penal.
In ce priveste cuantumul pedepsei, s-a apreciat că aceasta corespunde limitelor legale prevazute de legiuitor si criteriilor generale de individualizare prev de art 72 cod penal, avandu-se in vederea atat imprejurarile concrete ale savarsirii faptei, cat si conduita procesuala a inculpatei care a avut o atitudine oscilanta in ce priveste vinovatia sa si nu a depus diligenta pentru repararea prejudiciului produs partii civile.
In ce priveste solutionarea actiunii civile, de imprejurarea ca s-a stabilit culpa exclusiva a inculpatei in producerea vatamarii partii civile si la distrugerea autovehiculului implicat in accident, s-a dispus modificarea sentintei in sensul ca va fi obligata aceasta, alaturi de achitarea contravalorii daunelor morale astfel cum au fost stabilite de instanta de fond, si la plata sumai de 18 000 lei reprezentand contravaloarea reparatiilor pentru autovehiculul avariat.
Instanta de apel a observat ca suma de 5000 EUR cu titlu de daune morale, astfel cum a fost pretinsa de partea civila, reprezentand contravaloarea prejudiciului fizic si psihic suportat de partea civila pentru cele 120 zile de ingrijiri medicale, în ce priveste acest prejudiciu sunt indeplinite conditiile cerute de textul art 998 cod civil in ce priveste angajarea raspunderii civile delictuale in sensul ca au fost probate atat existenta unei fapte ilicite savarsita de inculpata, culpa exclusiva a acesteia, precum si existenta unui prejudiciu cert de natura nepatrimoniala, acesta rezultand din numarul mare de zile de ingrijiri medicale suportate de victima, din leziunile avute si interventiile medicale suportate fiind internata la Clinica de Ortopedie din perioada 10 01 2007- 02 02 2007 cu politrumatism, plaga contuza frontala, contuzie toracica, fractura cap peroneu drept, asa cum rezulta din foaie de observatie fila 15 dosar judecatorie. In ce priveste cuantumul acestuia, s-a apreciat că suma de 5000 EUR poate stabili un just echilibru intre prejudicial produs si posibilitatile de reparare ale acetuia.
Instanta de apel a considerat ca despagubirile materiale urmare a distrugerii autoutilitarei conduse de partea civila si implicate in accident sunt de asemenea justificate, acestea fiind dovedite prin devizul de lucrari depus in instantei de apel din care rezulta care ar fi valoarea reparatiilor bunului in prezent. Prin raportare la acest inscris, instanta de apel si-a format parerea ca suma pretinsa de partea civila este o suma rezonabila, raportat la valoarea de achizitionare a bunului si uzura acestuia si pretul reparatiilor efective, astfel cum este descris in devizul indicat. Pentru aceste considerente a dispus obligarea inculpatei si la achitarea acestei sume.
Tribunalul a confirmat faptul ca celelalte despagubiri suportate de partea civila nu au fost probate, declaratiile de martori nercoroborate cu alte dovezi cu privire la eventualele cheltuieli suportate de partea civila neputand forma convingerea instantei cu privire la intinderea cheltuielilor suportate de partea civila.
S-a reținut ca inculpata avea contract in ce priveste incheiarea asigurarii obligatorii de raspunderea civila cu SC SA, societate care a participat in cauza in calitatea de asigurator, iar de prevederile Legii nr. 136/1995 aceasta societate urmeaza sa raspunda alaturi de inculpata in ce priveste rapararea prejudiciului in limitele legale si contractuale.
Pentru considerentele expuse mai sus a fost admis apelul formulat de partea civila, in temeiul art 379 pct 2 lit a cod pr pen, rejudecata cauza pe fond in limitele arate mai sus si modificata sentinta judecatoriei.
In ce priveste apelul formulat de inculpata tribunalul l-a apreciat ca neîntemeiat în conditiile in care lipsurile cu privire la nemotivarea hotarârii nu impunea desfiintarea acesteia si au fost suplinite de instanta de apel.
S-a reținut că, în opinia inculpatei, daca victima circula cu viteza reglementata de lege pe acel sector de drum, respectiv 30 km/ avea posibilitatea sa parcurga distanta pana la impact, dar si sa opreasca autivehiculul in 12 secunde si in consecinta putea sa evite accidentul chiar daca inculpata a patruns in intersectie fara sa se asigure. Instanta de apel a considerat ca nu se poate reprosa victimei ca nu a avut reactia cea mai potrivita pentru a preveni impactul, în conditiile in care starea de pericol a fost creata prin conduita culpabila a inculpatei, prin frânare, iar in ce privește posibilitatea ca acesta sa fi circulat cu depasirea limitei legale expertul s-a pronuntat prin aceea ca avariile suferite de autoutilitara condusa de victima erau posibile chiar la o viteza de 30 km la ora.
Împotriva deciziei penale nr. 356/A/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 16.06.2008 a declarat recurs în termenul legal (la data de 23.12.2008 - data ștampilei poștei) inculpata, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția Penală sub nr- din 03.03.2009.
Pentru motivarea recursului, inculpata a depus un memoriu azi, la primul termen de judecată în recurs, cu depășirea termenului prev. de art. 38510alin. 2.pr.pen. prin care a solicitat casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș în vederea efectuării unei expertize tehnice de specialitate iar în subsidiar, rejudecându-se cauza, reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a, b, c și Cod Penal coborârea pedepsei sub minimul special conform art. 76 lit. e Cod Penal, precum și respingerea pretențiilor civile reținând culpa comună la producerea accidentului, arătând că: instanța de apel a respins cererea în probațiune formulată de inculpată cu privire la efectuarea unei expertize tehnice pentru probarea gradului de culpabilitate al părții vătămate la producerea accidentului, aspect ce putea avea consecințe juridice, atât în privința laturii penale, dar mai cu seamă în privința laturii civile.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu conform art. 3859alin. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul inculpatei este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Se observă că motivul de recurs privind respingerea unei cereri în probațiune nu se numără printre cazurile în care se poate face recurs, expres și limitativ arătate în art. 3859alin. 1.pr.pen.
Pentru a fi incident motivul de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 10.pr.pen. este necesar ca instanța să nu se fi pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Or, instanța de apel s-a pronunțat motivat supra cererii în probațiune la termenul de judecată din 19.12.2008, iar prima instanță și instanța de apel s-au pronunțat cu privire la probele administrate, făcând o corectă evaluare a acestora.
În privința motivului de recurs referitor la reținerea de circumstanțe atenuante, se consideră că nici acesta nu poate fi reținut, art. 3859alin. 1 pct. 14.pr.pen. prevăzând că se poate face recurs în cazul când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din Codul penal sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Prima instanță a aplicat o pedeapsă de 1 an închisoare, în limitele prevăzute de lege (de la 6 luni la 3 ani - art. 184 alin. 2 și 4.pen.), corespunzătoare gradului de pericol social al faptei și al făptuitoarei, ținând cont de împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii (numărul și felul normelor rutiere încălcate - conducerea unui autovehicul pe drumurile publice în stare de oboseală, neacordarea de prioritate prin nerespectarea semnificației indicatorului "cedează trecerea").
Prima instanță și instanța de apel au apreciat în mod just că inculpata are o culpă exclusivă la producerea accidentului, câtă vreme nu s-a putut reține încălcarea vreunei norme rutiere în sarcina părții civile.
Curtea constată că în cauză nu sunt incidente alte motive de recurs ce pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art. 3859alin. 3.pr.pen.
Referitor la solicitarea inculpatei prin apărător de a se respinge pretențiile civile ca nedovedite și ca urmare a reținerii culpei comune, instanța de recurs constată că nici această cerere nu se încadrează în motivele de recurs expres și limitativ arătate în art. 3859alin. 1.pr.pen. în condițiile în care s-a stabilit că prima instanță a procedat în mod corect prin reținerea culpei exclusive a inculpatei.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 356/A/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 16.06.2008.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 356/A/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 16.06.2008.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpata recurentă la plata sumei de 100 lei cheltuielile judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red /03.04.2009
Dact 2.ex./06.04.2009
Prima instanță - Judecătoria Timișoara - jud.
Inst. apel - Tribunalul Timiș - jud.
- jud.
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Anca Nacu, Florin
