Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 347/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 347
Ședința publică de la 19 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Scriminți Elena
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
La ordine fiind soluționarea recursului penal, având ca obiect " contestație la executare " promovat de condamnatul recurent, fiul lui și, născut la data de 11 august 1964, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, împotriva sentinței penale nr.143 din o5.o3.2oo8 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă condamnatul recurent, aflat în stare de arest, asistat de avocat ( apărător desemnat din oficiu).
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Avocat, având cuvântul, după ce în prealabil a luat legătura cu condamnatul recurent învederează instanței că acesta dorește să-și retragă recursul promovat. Solicită a fi interpelat în acest sens.
Identificat după datele de stare civilă care corespund datelor din dosar, condamnatul declară că își retrage recursul promovat împotriva sentinței penale 143 din o5.o3.2oo8 pronunțată de Tribunalul Iași, solicitând a se lua act de declarația sa.
În acest sens condamnatului i-a fost luată și o declarație scrisă, cele declarate fiind consemnate într-un proces - verbal, care după ce a fost semnat de președintele de complet, grefier și condamnat, s-a atașat la dosarul cauzei.
Avocat, solicită a se lua act de declarația condamnatului de retragere a recursului. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se lua act de manifestarea de voință a condamnatului de retragere a recursului promovat împotriva sentinței penale nr.143 din o5.o3.2oo8 pronunțată de Tribunalul Iași.
Condamnatul având ultimul cuvânt, solicită a se lua act de declarația sa de retragere a recursului.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 143 din 05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă contestația formulată de condamnatul, aflat în Penitenciarul Iași împotriva sentinței penale nr. 208/09.03.2004 a Tribunalului Iași.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În pronunțarea acestei sentințe tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 208/09.03.2004 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr. 3825/2003 definitivă prin decizia penală nr. 208/10.06.2004 a Curții de Apel Iașia fost admisă cererea formulată de contestatorul-condamnat privind contopirea pedepselor cu închisoare ce i-au fost aplicate, prin sentințele penale nr. 334/01.09.1999 a Tribunalului Iași, definitivă, nr. 639/14.11.2000 a Tribunalului Iași, și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare.
Totodată, s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului perioada arestării preventive și cea executată de la 28.01.1999 la zi.
Împotriva acestei sentințe condamnatul a formulat contestație la executare - având același obiect cu cea dedusă prezentei judecăți - fiind soluționată prin sentința penală nr. 751/2005 a Tribunalului Iași în sensul admiterii acesteia - dar care a fost desființată și modificată prin decizia penală nr. 642/18.09.2007 a Curții de Apel Iași (în sensul respingerii contestației).
S-a reținut în considerentele deciziei menționate că în mod corect prima instanță nu a dedus din pedeapsa totală de 17 ani închisoare perioada deținerii de la 4.03.1993 - 9.11.1998, deoarece această perioadă a fost executată anterior întreruperii executării pedepsei de 12 ani închisoare ce i-a fost aplicată acestuia prin sentința penală nr. 130/21.09.2004 a Tribunalului Militar București, iar noile infracțiuni pentru care s-au aplicat pedepsele ce au format obiectul contopirii au fost comise în timpul întreruperii executării acestei pedepse (de 12 ani închisoare), astfel că, în acest caz fiind incidente dispozițiile art. 39 alin. 2 Cod penal, la contopirea pedepselor se ia în calcul numai restul de pedeapsă rămas neexecutat.
Ulterior, condamnatul a mai formulat încă o contestație contra executării aceleiași sentințe, având același obiect, cu cea dedusă prezentei judecăți, fiind soluționată prin sentința penală nr. 223/5.04.2007 a Tribunalului Iași, în sensul respingerii acesteia, soluție ce a rămas definitivă prin decizia penală nr. 642/18.09.2007 a Curții de Apel Iași (prin retragerea apelului).
În considerentele sentinței menționate anterior s-a motivat că nu este posibilă deducerea perioadei executate de condamnatul contestator în intervalul 4.03.1993 - 9.11.1998 deoarece, în cazul în care persoana condamnată săvârșește în perioada întreruperii executării pedepsei, o nouă infracțiune, sau mai multe infracțiuni, devin operante dispozițiile art. 39 alin. 2 Cod penal care prevăd că "dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior".
Cum motivul invocat de condamnat în prezenta contestație a fost analizat cu prilejul soluționării contestațiilor anterioare prin hotărârile judecătorești anterior enunțate, rămase definitive, constatând că în condițiile speței sunt operante dispozițiile art. 39 alin. 2 Cod penal și nu ale art. 39 alin. 1 Cod penal, iar în prezent nu există vreun impediment la executarea pedepsei de 17 ani închisoare ori vreo cauză de micșorare a acestei pedepse ce ar putea fi analizată din oficiu, instanța o va respinge ca nefondată.
În termen legal sentința a fost recurată de condamnatul fără a fi precizate motivele de casare.
Prezent fiind la termenul din 19 iunie 2008, contestatorul a declarat că-și retrage recursul declarat în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 4 alin. 2 cu referire la art. 369 Cod procedură penală până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat.
Față de manifestarea de voință a contestatorului-recurent și raportat dispozițiilor legale sus-menționate urmează a se lua act de retragerea căii de atac exercitate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 4 Cod procedură penală, ia act de declarația de retragere a recursului formulat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 143 din 05.03.2008, a Tribunalului Iași.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 140 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei, onorariu de avocat oficiu, care va fi avansată din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 Iunie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
25.06.2008
2 ex.-
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Ciubotariu, Scriminți Elena
