Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 375/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 375
Ședința publică din data de 27.05.2009
PREȘEDINTE: Ion Stelian
JUDECĂTORI: Ion Stelian, Vasile Mărăcineanu Ștefan Fieraru
- -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul -, fiul lui și, ns.la data de 14.01.1988, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 169 din data de 24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins ca nefondată contestația.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - condamnat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru condamnatul arestat, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru condamnatul, arată că acesta consideră că i s-a dedus din pedeapsa aplicată o perioadă mai scurtă de timp decât cea executată, respectiv nu i s-a dedus perioada de 4 ani și 2 luni închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 28/2003 pronunțată de Tribunalul Prahova, precum și a perioadei executată la zi de 2 ani și 6 luni închisoare din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 48/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Față de toate acestea solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului declarat de condamnat ca fiind nefondat și menținerea sentinței atacate întrucât este legală și temeinică, în mod corect fiind dispusă contopirea pedepselor executate.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, apreciază că s-a dedus foarte puțin din pedeapsa executată, lăsând la aprecierea instanței cuantumul care urmează a fi dedus.
Consideră că, de la vârsta de 14 ani de când este arestat și până la 21 de ani cât are în prezent este o perioadă destul de lungă, în care a avut posibilitatea să conștientizeze gravitatea faptelor comise.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Verificând lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 169 din data de 24 martie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondată contestația formulată de către condamnatul -, fiul lui și, ns. la data de 14.01.1988, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni.
Tribunalul Dâmbovița și-a motivat hotărârea, reținând că, prin sentința penală nr. 111 pronunțată de Judecătoria Moreni la 28 ianuarie 2009, în dosarul nr-, în baza disp. art. 449 al.2 pr.penală rap. la disp. art. 42 pr.penală, a fost declinată competența de soluționare a cererii formulată de către condamnatul, fiul al, ns. la data de 14.01.1988, CNP -, deținut în Penitenciarul Mărgineni, având ca obiect contopire pedepse, în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin cerere condamnatul a solicitat contopirea pedepselor care i-au fost aplicate prin sentința penală nr. 318/31.10.2006 și 319/31.10.2006, ambele pronunțate de Judecătoria Sinaia și nr. 48/24.01.2008 și 497/07.11.2006, pronunțate de Tribunalul Prahova.
Instanța a constatat însă că, prin sentința penală nr. 48 pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 24.01.2008, fuseseră deja contopite pedepsele aplicate condamnatului prin sentințele penale nr. 318 și nr.319/2006 pronunțate de Judecătoria Sinaia și prin sentința penală nr. 497 pronunțată de Tribunalul Prahova la 7.11.2006, acesta aflându-se în executarea pedepsei rezultante de 7 ani și 6 luni închisoare.
Față de situația că această ultimă pedeapsă a fost stabilită de către o instanță superioară în grad judecătoriei, s-a apreciat că Tribunalului Dâmbovița îi revine competența de soluționare a cauzei ca instanță corespunzătoare în grad Tribunalului Prahova ( instanță de executare ), în raza căruia se află Penitenciarul Mărgineni, unde este încarcerat condamnatul.
Pe rolul Tribunalului Dâmbovița, cauza a fost înregistrată sub nr- la 16 februarie 2009.
La termenul din data de 24 martie 2009 la cererea tribunalului, condamnatul și-a precizat obiectul cererii, susținând că solicită ca din pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare, stabilită în urma contopirii altor trei pedepse, să-i fie dedusă perioada de 4 ani și 2 luni închisoare, pe care deja a executat-o, fiind vorba prin urmare de o contestație la executare, întemeiată pe disp. art. 461 al.1 lit. pr.penală.
În cuvântul său, apărătorul condamnatului a cerut ca din pedeapsa de 7 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 28/2003, să fie dedusă perioada de 4 ani și 2 luni închisoare, precum și aceea executată la zi, de 2 ani și 6 luni închisoare din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 48 pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 24 ianuarie 2008.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că, cererea nu poate fi primită potrivit următoarelor considerente:
Prin sentința penală nr. 48 pronunțată de Tribunalul Prahova la 24.01.2008, în dosarul nr-, în conformitate cu disp. art. 449 al.1 lit.a C.P.P. au fost contopite pedepsele aplicate condamnatului prin sentința penală nr. 497 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 7.11.2006, definitivă prin decizia nr. 41 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI la data de 19.02.2007, fiind înlăturată totodată revocarea liberării condiționate pentru restul de 1466 zile neexecutate din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 28/2003 a Tribunalului Prahova și puse în individualitatea lor, acest rest precum și pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr.318/31.10.2006 a Judecătoriei Sinaia, modificată prin decizia penală nr. 27/2007 a Tribunalului Prahova.
Prin aceeași sentință s-a înlăturat revocarea liberării condiționate pentru restul de 1466 zile neexecutate din pedeapsa dispusă prin sentința penală nr. 315/31.10.2006 a Judecătoriei Sinaia, definitivă prin decizia penală nr. 9/12.01.2007 a Tribunalului Prahova, repunându-se în individualitatea lor acest rest și pedeapsa de 2 ani închisoare pentru fapta din 6.06.2006.
În urma contopirii pedepselor de 7 ani și 6 luni închisoare, 5 ani închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare și de 2 ani închisoare, instanța a dispus executarea de către condamnat a pedepsei celei mai grele, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare.
În baza disp. art. 61 a fost revocată liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 1466 zile închisoare, care a fost contopit cu pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, în final condamnatul având de executat 7 ani și 6 luni închisoare, din care a fost dedusă perioada executată, începând cu 29.07.2006 la zi.
Așa după cum s-a constatat prin sentința penală nr.48 pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 24.01.2008, în dosarul nr- faptele pentru care s-a dispus condamnarea petiționarului prin sentința penală nr. 318/31.10.2006 a Judecătoriei Sinaia, modificată prin decizia penală nr. 27/24.01.2007 a Tribunalului Prahova, prin sentința penală nr. 319/31.10.2006 a Judecătoriei Sinaia și prin sentința penală nr. 497/07.11.2006 a Tribunalului Prahova au fost comise la 6.06.2006, 27.06.2006, 7/8.07.2006 și 29.07.2006 fiind concurente, particularitatea lor constând în aceea că toate apar săvârșite în perioada celor 1466 zile rămase neexecutate din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 28/2003 pronunțată de Tribunalul Prahova, pentru care a fost pus în libertate condiționat.
În aceste condiții au devenit incidente disp. art. 61 al.1 cod penal, instanțele dispunând revocarea liberării condiționate și contopirea restului neexecutat din pedeapsa anterioară de 7 ani închisoare, cu pedepsele aplicate pentru infracțiunile săvârșite ulterior.
Cum operațiunea de contopire s-a realizat între acest rest și pedepsele stabilite pentru celelalte infracțiuni, în mod evident nu putea fi dedusă din pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare, perioada executată de către condamnat din pedeapsa de 7 ani închisoare care-i fusese aplicată prin sentința penală nr. 28/2003 pronunțată de către Tribunalul Prahova, până la 31.03.2006, când a fost pus în libertate condiționat cu un rest de 1466 zile neexecutate, în acest caz fiind aplicabile regulile speciale prevăzute de disp. art. 61 al.1
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul, care și-a motivat cererea pe aceleași motive invocate în contestație, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond admiterea contestației așa cum a fost formulată.
S-a susținut că din pedeapsa aplicată i s-a dedus o perioadă mai scurtă de timp decât cea executată, respectiv nu i s-a dedus perioada de 4 ani și 2 luni închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 28/2003 a Tribunalului Prahova și perioada de 2 ani și 6 luni închisoare din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 48/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Critica nu este întemeiată.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar în raport de motivele invocate, se constată că recursul este nefondat așa cum se va arăta în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 461 al.1 lit.d pr.penală, contestația contra executării unei hotărâri penale definitive se poate face numai atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
În speță, atât prin cererea adresată primei instanțe, cât și prin motivele de recurs, condamnatul contestator a înțeles să conteste sentința penală nr. 48 din 24.01.2008 pronunțată de către Tribunalul Prahova, solicitând deducerea din pedeapsa aplicată a perioadelor considerate executate, așa cum s-a arătat mai sus.
Din analiza lucrărilor dosarului, se constată că operațiunea de contopire a pedepselor a fost legal efectuată, că s-a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispoz. art. 61 al.1
Prin urmare, hotărârea atacată este temeinică și legală, fapt pentru care, Curtea, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală, urmează să respingă recursul ca nefondat.
Văzând și disp.art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul -, fiul lui și, ns.la 14.01.1988, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 169 din 24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul - inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ion Stelian, Vasile Mărăcineanu Ștefan Fieraru
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./4.06.2009
nr- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ion StelianJudecători:Ion Stelian, Vasile Mărăcineanu Ștefan Fieraru
