Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 436/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.436
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Ion Stelian Mihai Viorel
- - -
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 23.02.1962, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.137 din data de 10.04.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art.460 alin.1 și 6 Cod procedură penală rap.la art.461 alin.1 lit.d Cod procedură penală, a fost respinsă contestația la executare formulată de condamnat privind executarea sentinței penale nr.193 din data de 28 martie 2006 Tribunalului Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1718 din 16 mai 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care i s-a aplicat acestuia o pedeapsă rezultantă de 11 (unsprezece) ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev.de disp.art.64 lin.1 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal, ca pedeapsă complementară pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor de înșelăciune prev.și ped.de disp.art.215 alin.1,3,4 și 5 Cod penal cu aplicarea disp.art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, fals în declarații prev.și ped.de disp.art.291 Cod penal cu aplicarea disp.art.37 lit.b Cod penal și infracțiunea prev.de disp.art.266 pct.2 din Legea 31/1990 republicată, cu aplicarea disp.art.37 lit.b Cod penal și aplicarea finală a disp.art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal și art.35 alin.1 Cod penal, privind concursul de infracțiuni, fapte din perioada octombrie 2002 - ianuarie 2003 ca neîntemeiată.
A fost obligat condamnatul - contestator la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - condamnat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației nr.2712/20009, aflată la fila 10 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru condamnatul, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, arată că nu mai are cereri de formulat ori excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat ori excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
- 2 -
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat ori excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-condamnat, a arătat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de disp.art.461 lit.d Cod procedură penală, în sensul că acesta nu a săvârșit infracțiunea de înșelăciune în formă continuată cu consecințe deosebite de grave, ci infracțiunea prevăzută și pedepsită de Legea nr.59/1934, respectiv legea CEC-ului, solicitând instanței admiterea recursului și schimbarea încadrării juridice pe calea contestației la executare, urmând a i se aplica pedepse corespunzătoare cu noua încadrare juridică a faptelor.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de condamnat ca nefondat și menținerea hotărârii anterioare ca fiind legală și temeinică, întrucât la data soluționării cauzei atât în fond cât și în căile de atac era în vigoare decizia nr.IX din data de 24 octombrie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție și a fost avută în vedere de instanțele anterioare, iar motivul invocat nu poate constitui o cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei în sensul textului de lege mai sus menționat.
Condamnatul având ultimul cuvânt, solicită instanței admiterea recursului și schimbarea încadrării juridice a faptelor, întrucât instanțele brașovene în mod abuziv au dispus condamnarea sa la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare, nefiind luate în considerare declarațiile sale în care a precizat că filele cec emise de el erau fără acoperire, iar autoritatea de lucru judecat reținută în cauză nu se regăsește în principiile de bază, fiind astfel încălcat principiul aflării adevărului.
Totodată, a solicitat a se lua act de conținutul dosarului, de ilegalitățile comise pe parcursului judecării cauzei și sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Verificând lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.137 din data de 10 aprilie 2009, Tribunalul Prahova în baza disp.art.460 alin.1 și 6 rap. la disp.art.461 alin.1 lit.d Cod procedură penală, a respins contestația la executare formulată de condamnatul fiul lui și, născut la data de 23.02.1962 în comuna, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, privind executarea sentinței penale nr.193 din data de 28 martie 2006 Tribunalului Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1718 din 16 mai 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care i s-a aplicat acestuia o pedeapsă rezultantă de 11 (unsprezece) ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev.de disp.art.64 lin.1 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal, ca pedeapsă complementară pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor de înșelăciune prev.și ped.de disp.art.215 alin.1,3,4 și 5 Cod penal cu aplicarea disp.art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, fals în declarații prev.și ped.de disp.art.291 Cod penal cu aplicarea disp.art.37
- 3 -
lit.b Cod penal și infracțiunea prev.de disp.art.266 pct.2 din Legea 31/1990 republicată, cu aplicarea disp.art.37 lit.b Cod penal și aplicarea finală a disp.art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal și art.35 alin.1 Cod penal, privind concursul de infracțiuni, fapte din perioada octombrie 2002 - ianuarie 2003 ca neîntemeiată.
Tribunalul Prahova și-a motivat hotărârea, reținând că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- la data de 05 august 2008, condamnatul a formulat contestația la executare cu privire la sentința penală nr.193/28 martie 2006 Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală nr.1718/16 mai 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a aplicat acestuia o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În motivarea contestației la executare, condamnatul a precizat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art.461 lit.d Cod procedură penală, în sensul că la data soluționării cauzei atât în fond cât și în căile de atac, era în vigoare decizia nr.IX din data de 24 octombrie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost admis un recurs în interesul legii și s-a stabilit că emiterea unei file cec fără să existe la tras disponibilul necesar acoperirii acestuia, constituie infracțiunea prev.de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934,respectiv legea CEC-ului, atunci când situația este cunoscută și acceptată de beneficiar, iar în cazul când s-a făcut prin inducerea lui în eroare în scopul obținerii unui folos material injust, constituie infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 alin.4 Cod penal, numai dacă s-a produs o pagubă beneficiarului cec-ului, ori în cauză situația a fost cunoscută de beneficiarii săi și se impune schimbarea încadrării juridice pe calea contestației la executare formulată și dând eficiență acestei decizii să i se aplice pedepse corespunzătoare cu noua încadrare juridică a faptelor, așa cum acesta a arătat.
În dovedirea contestației la executare, contestatorul a depus la dosar copie de pe mandatul de executare nr.199/2006 din 21 mai 2008 emis de Tribunalul Brașov în baza sentinței penale nr.193/2006 a aceleiași instanțe și a solicitat să fie atașat dosarul în care s-a pronunțat sentința penală pe care o contestă și a mai depus la dosarul cauzei copie de pe decizia nr.IX/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție la care a făcut referire în motivarea contestației sale la executare.
Instanța din oficiu a dispus atașarea dosarului penal nr.1048/P/2003 în care s-a pronunțat sentința penală nr.193/28 martie 2006 Tribunalului Brașov, fiind atașat acest dosar, cât și copie legalizată de pe sentința penală precizată.
Având în vedere că inițial, contestatorul și-a întemeiat cererea atât pe disp.art.461 lit.c, cât și art.461 lit.d Cod procedură penală, la termenul de judecată din data de 21 octombrie 2008 după consultarea apărătorului său ales, acesta a apreciat că temeiul legal al cererii sale îl constituie numai disp.art.461 lit.d, în sensul că a intervenit o cauză de micșorare a pedepsei cu ocazia executării sentinței penale.
În raport de disp.art.461 lit.d Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că este competent a se pronunța în cauză întrucât, potrivit disp.art.460 alin.6 Cod procedură penală, este instanța corespunzătoare în grad instanței de executare, respectiv Tribunalului Brașov, iar la data formulării contestației condamnatul se afla în stare de deținere la enitenciarul Ploiești, deci în raza de competență teritorială a Tribunalului Prahova.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma susținerilor contestatorului și a disp.art.461 lit.d Cod procedură penală, la care a făcut referire
- 4 -
condamnatul, în sensul că motivele invocate de acesta se încadrează în disp.art.461 lit.d Cod procedură penală, instanța a apreciat că susținerile acestuia sunt neîntemeiate, pentru motivele care se vor arăta în continuare:
Astfel, pe baza probatoriilor existente la dosar, instanța a constatat că prin sentința penală nr.193/28 martie 2006 Tribunalului Brașovs -a dispus condamnarea contestatorului la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare pentru comiterea în concurs a mai multor infracțiuni, respectiv înșelăciune calificată și în formă continuată, fals în declarații și infracțiunea prev.de art.266 pct.2 din legea nr.31/1990.
În esență, s-a susținut prin actul de sesizare al instanței de judecată că inculpatul, contestator în cauza de față, în calitate de administrator al unei societăți comerciale a indus în eroare reprezentanții altor societăți comerciale prin emiterea unui număr de 10 file cec în valoare de peste 40.000.000 lei, deși cunoștea că pentru valorificarea acestora nu exista acoperirea necesară în scopul obținerii pentru suine a unui folos material injust, cauzând părților civile un prejudiciu total de 10.755.498.842 lei.
De asemenea, s-a mai reținut că acesta a declarat necorespunzător în fața unui notar public cu privire la deținerea de către acesta a unei calități de asocial, deși art.14 lit.d din Legea 31/1900 îi interzicea să devină asociat unic la o nouă societate comercială, întrucât mai avea această calitate și la o altă societate.
Sentința penală arătat a fost atacată de contestator în condițiile legii, atât la Curtea de Apel Brașov cât și la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar soluția de condamnare a acestuia a rămas definitivă la ÎCCJ prin decizia penală nr.1718/16 mai 2008 în care s-a dispus ca în final, pentru infracțiunile precizate condamnatul să execute pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare, la care s-a adăugat și o pedeapsă complementară pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale, cu precizarea că modificarea sentinței primei instanțe, în sensul majorării cuantumului pedepsei aplicate condamnatului, s-a realizat cu ocazia judecării apelului declarat de parchet la soluția pronunțată de prima instanță de judecată.
Potrivit disp.art.461 lit.d Cod procedură penală, contestația contra executării unei hotărâri penale se face atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Așa cum s-a arătat în practica judiciară (decizia nr.2017/2003 a Curții de Apel București ) pe calea contestației la executare poate fi invocată orice cauză de micșorare a pedepsei cu condiția ca aceasta să se ivească în cursul executării pedepsei.
S-a mai precizat (decizia nr.4607/1999 a Curții Supreme de Justiție) că prin contestația la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat.
În sensul celor arătate, pe calea contestației la executare se pot invoca numai aspecte ce privesc în mod exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea nu se poate ajunge pe această cale la modificarea unor sentințe rămase definitive.
De asemenea, s-a mai arătat că este inadmisibil ca pe această cale să se schimbe încadrarea juridică dată faptei prin hotărârea definitivă de condamnare sau să
- 5 -
se procedeze la o reindividualizare a pedepsei întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat.
În speță, condamnatul - contestator a arătat că pe parcursul judecării cauzei la ribunalul Brașov și apoi în căile de atac, la instanțele superioare, respectiv Curtea de Apel Brașov și apoi Înalta Curte de Casație și Justiție, deși era în vigoare decizia nr.IX/24 octombrie 2005 ÎCCJ, aceasta nu a fost avută în vedere de către instanțele de judecată cu ocazia judecării fondului cauzei și apoi a căilor ordinare de atac, arătând că dacă ar fi luată în considerare această decizie, instanțele ar fi trebuit să schimbe încadrarea juridică a faptei comise de acesta din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată și cu consecințe deosebit de grave prev.de disp.art.215 alin.1,3,4,5 cuz aplic.disp.art.41 alin.2 și a disp.art.37 lit.b Cod penal, în infracțiunea prevăzută de disp.art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934, respectiv legea cec-ului, întrucât acesta nu a indus în eroare pe beneficiar în scopul obținerii unui folos material injust, deoarece, a susținut că în momentul efectuării tranzacțiilor beneficiarii aveau cunoștință de faptul că acesta se afla în incapacitate de plată.
Analizând criticile formulate de contestator prin prisma disp.art.461 lit.d Cod procedură penală și a practicii judiciare constante existente în materie, s-a constatat că motivul învederat de acesta nu poate constitui o cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei în sensul textului de lege arătat, din mai multe considerente.
Este adevărat că la data soluționării cauzei atât în fond cât și în căile ordinare de atac era în vigoare decizia nr.IX/24 octombrie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar aceasta a și fost avută în vedere de către instanțele de judecată, încă de la instanța de fond când această instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de contestator, situație avută în vedere și de instanțele de control judiciar, iar pe de altă parte, sentința penală nr.193/2006 a Tribunalului Brașov rămânând definitivă și irevocabilă și căpătând autoritate de lucru judecat nu mai poate fi modificată pe calea contestației la executare, în sensul rediscutării schimbării încadrării juridice a faptei comise de către contestator, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, pe de o parte situația învederată nu este un incident ivit în cursul executării sentinței penale, acesta fiind învederat și anterior cu ocazia judecării cauzei în fond și în căile ordinare de atac, iar pe de altă parte, nu se poate ca pe calea contestației la executare să se înfrângă principiul autorității de lucru judecat, așa cum s-a precizat în mod constant în practica instanței supreme (decizia nr.4607/1999 a Curții Supreme de Justiție, arătată mai sus).
În raport de considerentele arătate, tribunalul a apreciat că nu este admisibil ca pe calea contestației la executare instanța să procedeze la modificarea unei sentințe rămase definitivă și intrată în autoritate de lucru judecat prin schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care contestatorul a fost în mod definitiv judecat, situația învederată de contestator neîncadrându-se în dispozițiile exprese ale art.461 lit.d Cod procedură penală, motive pentru care aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul, susținând că în cauză sunt întrunite condițiile prev.de disp.art.461 lit.d Cod procedură penală, în sensul că nu a săvârșit infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, ci infracțiunea prevăzută și pedepsită de Legea nr.59/1934, respectiv legea CEC-ului.
- 6 -
Se solicită admiterea recursului, admiterea contestației la executare și schimbarea încadrării juridice.
Curtea, verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, în raport de motivele de recurs invocate, constată că recursul este nefundat, așa cum se va arăta în continuare.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt.
Se constată că recurentul și-a motivat în drept contestația la executare invocând disp.art.461 alin.1 lit.d Cod procedură penală.
Trebuie precizat că acest caz este incident numai când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Din acest text rezultă că pe calea contestației la executare se poate constata numai cauza sau incidentul care conduce la stingerea sau micșorarea pedepsei, neputându-se modifica hotărârea definitivă, prin pronunțarea unei alte soluții.
Din practica judiciară în materie, rezultă că această contestație constituie un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării pedepsei și este inadmisibil ca pe această cale să se schimbe încadrarea juridică dată faptei prin hotărâre definitivă de condamnare, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat.
Prin urmare, se constată că hotărârea atacată este temeinică și legală, fapt pentru care în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează să se respingă recursul ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul fiul lui și, născut la data de 23 februarie 1962, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva sentinței penale nr.137 din data de 10 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 18 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Ion Stelian Mihai Viorel
Grefier
- 7 -
Red.ȘF
Tehnored.EV
4 ex./23.06.2009
dos.f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Ion Stelian Mihai Viorel
