Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 449/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.449
Ședința publică de la 25.06.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 3: Gabriel Crîșmaru
*
GREFIER - - -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău -
legal reprezentant de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului formulat de contestatorul G împotriva sentinței penale nr.101/P din data de 06.05.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-contestator G - în stare de arest - asistat de avocat oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, care a învederat faptul că recurentul a depus un memoriu, după care:
Nefiind cereri de formulat, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a arătat că, față de motivul invocat de contestator - respectiv modul de individualizare a pedepsei aplicate în cauză - și prevederile art.461 Cod pr.penală, lasă soluția la aprecierea instanței. A solicitat plata onorariului de avocat oficiu din fondul
Procurorul, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului formulat de contestator, ca nefondat, motivele invocate de acesta nefiind prevăzute de art.461 Cod pr.penală. A solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-contestator G, în cuvântul său, a lăsat soluția la aprecierea instanței.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.101/P din data de 06.05.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a respins ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul, deținut în Penitenciarul Bacău, privind executarea pedepsei de 9 (nouă) ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.142 din 3.08.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală, onorariul pentru apărător oficiu în sumă de 100 lei, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art.192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat condamnatul să plătească statului suma de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărârea prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Piatra Neamț sub nr- din 11 februarie 2009 condamnatul Gaf ormulat contestație împotriva executării pedepsei de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.142/2007 a Tribunalului Neamț pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav.
Contestatorul G nu a motivat cererea de contestație la executare.
Judecătoria Piatra Neamț a solicitat și a primit relații de la locul de deținere cu privire la pedeapsa pe care o execută G, din adresa nr.21586/06 martie 2009 Penitenciarului Bacău rezultând că acesta fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii tentativă la omor deosebit de grav, și a început executarea la 10 iulie 2007.
Întrucât potrivit dispozițiilor art.461 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.460 alin.1 Cod procedură penală, contestația contra executării hotărârii penale se poate face fie la instanța de executare (în speță Tribunalul Neamț ), fie la instanța corespunzătoare în grad în a cărei rază teritorială se află locul de deținere, în baza art.42 Cod procedură penală cu Judecătoria Piatra Neamța declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț - Secția Penală.
Contestația la executare a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț la data de 18.03.2009.
Contestatorul a precizat că este nelămurit cu privire la pedeapsa pe care o are de executat, de 9 ani închisoare, pentru că știa că are de executat 3 ani și 4 luni închisoare.
Prin memoriile depuse la dosar a invocat că suferă de boli psihice, iar în regimul de detenție este supus la tratamente care îl afectează și mai mult. A solicitat reducerea pedepsei.
S-a dispus atașarea dosarului nr. 1095/P/2005 al Tribunalului Neamț, care nu a fost posibilă, deoarece dosarul este înaintat la Curtea de Apel Bacău, dar s-a depus copia sentinței penale nr. 142/P/2006 din 6.07.2006, pronunțată în acel dosar, cu referat întocmit de Biroul de executări penale, privind data și modalitatea rămânerii definitive.
Examinând contestația, precum și actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 142/P/3.08.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, definitivă prin decizia penală nr. 191/16.10.2007 a Curții de Apel Bacău și decizia penală nr. 5649/26.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul Gaf ost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174, 176 lit. c Cod penal.
Anterior, acesta fusese condamnat, prin sentința penală nr. 180/P/2006 din 29.05.2007 a aceleiași instanțe, pronunțată în dosarul nr. 1093/P/2005, definitivă prin decizia penală nr. 102 din 15.05.2007 a Curții de Apel Bacău, la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 74 alin.1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 2 ani. Prin aceeași hotărâre, în baza art. 112 lit. a Cod penal și 113 Cod penal, i s-a aplicat și măsura de siguranță a obligării la tratament medical a contestatorului, până la însănătoșire.
Fiind concurente faptele pentru care au fost aplicate cele două pedepse cu închisoarea, de 9 ani și respectiv de 3 ani și 4 luni, Tribunalul Neamț, prin sentința penală nr.142/P/2007 a dispus contopirea celor două pedepse, a condamnat contestatorul la pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, a menținut dispozițiile referitoare la tratamentul medical și a anulat formele de executare emise în dosarul 1093/P/2005.
La data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 142/P/2007 Tribunalul Neamța emis mandatul de executare a pedepsei nr. 173/P/2007 din 26.11.2007, în conținutul căruia s-au cuprins toate mențiunile referitoare la pedeapsa curentă, la pedeapsa anterioară, la pedeapsa rezultantă, cât și cele referitoare la aplicarea tratamentului medical obligatoriu până la însănătoșire.
Dispozițiile privind cuantumul pedepsei pe care o are de executat contestatorul, de 9 ani închisoare, sunt în deplină concordanță cu hotărârile judecătorești anterior menționate, neconstatându-se nici un fel de nelămuriri sub acest aspect.
În mod indubitabil, contestatorul G are de executat 9 ani închisoare și trebuie să urmeze un tratament medical, până la însănătoșire.
Astfel, motivul invocat de acesta, cu privire la nelămuriri legate de pedeapsa de executat, în sensul dispozițiilor art. 461 alin.1 lit. c Cod procedură penală, este neîntemeiat, mandatul de executare a pedepsei cuprinzând mențiuni certe și clare sub acest aspect.
Și cel de-al doilea motiv invocat de contestator, referitor la cuantumul pedepsei, este neîntemeiat, întrucât nu se regăsește în cazurile prevăzute de art. 461 Cod procedură penală care reglementează contestația la executare.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs contestatorul.
În motivarea scrisă a recursului și în susținerile orale făcute și prin apărătorul desemnat din oficiu a fost criticată hotărârea recurată, susținându-se nu s-au reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante, în condițiile în care infracțiunea pentru care a fost condamnat a fost săvârșită după ce a fost lovit de victimă, care era colegul său de muncă, că a cooperat cu organele judiciare, că avut o bună comportare și este bolnav de anumite afecțiuni psihice.
Analizând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
Prin sentința penală nr. 180/P/2006 din 29.05.2007 a aceleiași instanțe, pronunțată în dosarul nr. 1093/P/2005, definitivă prin decizia penală nr. 102 din 15.05.2007 a Curții de Apel Bacău, contestatorul a fost condamnat la pedeapsa principală de 3 (trei) și 4 (patru) luni închisoare și la 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 74 alin.1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 2 ani, tot pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art. 174 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și c și alin.2 Cod penal și art.76 alin.2 Cod penal.
Prin aceeași hotărâre, în baza art. 112 lit. a Cod penal și 113 Cod penal, i s-a aplicat și măsura de siguranță a obligării la tratament medical a contestatorului, până la însănătoșire.
Prin sentința penală nr.142/P din data de 03.08.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a dispus condamnarea contestatorului, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art. 174, 176 lit.c Cod penal, la pedeapsa principală de 9 (nouă) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
Prin aceeași hotărâre, în baza art.33 lit.a, art.34 lit.a și art.35 Cod penal, s-a dispus contopirea celor pedepselor aplicate prin cele două hotărâri de condamnare în pedeapsa cea mai grea, cea de 9 (nouă) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a dispus anularea formelor de executare emise în baza primei sentințe de condamnare.
Prin decizia penală nr. 191 din data de 16.10.2007, pronunțată de Curtea de Apel Bacăus -a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, iar prin decizia penală nr. 5649 din data de 26.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins recursul formulat de acesta, astfel că hotărârea de condamnare a rămas definitivă.
În conformitate cu prevederile art.461 Cod procedură penală, se poate formula contestație la executare în următoarele cazuri:
"a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării."
Ori, examinând motivele contestație la executare invocate de recurentul-contestator, se constată că în mod corect prima instanță a reținut că nu se regăsesc printre cele enumerate mai sus și a respins cererea formulată.
Aspectele invocate de recurentul-contestator, referitoare la împrejurările în care a săvârșit infracțiunea, comportarea sa anterior comiterii infracțiunii, cât și pe parcursul procesului penal, precum și starea s-a de sănătate, puteau fi avute în vedere de instanța investită cu soluționarea fondului cauzei, iar nu pe calea contestației la executare.
Hotărârea instanței care a soluționat fondul cauzei are autoritate de lucru judecat inclusiv cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei principale, astfel că nu se poate aduce atingere autorității de lucru judecat pe cale contestație la executare prin reținerea de circumstanțe atenuate și reducerea cuantumului pedepsei principale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-contestator.
În baza art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-contestator împotriva sentinței penale nr.101/P din data de 06.05.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 100 lei, avocat.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.06.2009, în prezența recurentului-contestator.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Pt. jud.
A în
PREȘEDINTE COMPLET
GREFIER,
Red.sent.pen.
Red.dec.
2 ex.
01.07/01.07.2009
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Ecaterina Ene, Gabriel Crîșmaru
