Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 5/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 5
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea apelurilor formulate dePARCHETUL DE PE TRIBUNALUL VASLUIsicondamnatul, fiul lui - si, nascut la 15.11.1951 - in prezent detinut in Penitenciarul I, impotriva sentintei penale nr.532 din data de 12.11.2008 pronuntata de Tribunalul Vaslui in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta condamnatul apelant si intimat asistat de av. - aparator desemnat din oficiu de catre Baroul d e Avocati I, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Dupa verificarea actelor si lucrarilor dosarului, nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea apelurilor.
Reprezentanta Ministerului Public avand cuvantul, considera ca s-au incalcat dispozitiile privind competența de către instanta de fond, este calea de atac a apelului, motiv pentru care apreciaza apelul fondat si solicita admiterea.
Av. pune concluzii de admitere a apelului formulat de Parchet, precum si al condamnatului.
Avand ultimul cuvant condamnatul apelant sustine că, in cursul zilei de ieri, a fost dus la clinică, unde s-a constatat că este suspect de TBC. Potrivit art.385 ind.8 Cod procedura penala instanta nu poate să-i ingreuneze situatia.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 532/12 noiembrie 2008 Tribunalului Vasluis -a respins ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 84/14 septembrie 1994 Tribunalului Vaslui și acesta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, condamnatul, deținut la data formulării cererii în Penitenciarul d e maximă siguranță Poarta Albă, a formulat contestație la executarea Sentinței penale nr.84/14.09.1994 a Tribunalului Vaslui.
Condamnatul își întemeiază cererea sa pe dispozițiile art. 386 lit. d Cod procedură penală și o susține prin prevederile Decretului nr. IV/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că în cazul infracțiunii de omor calificat prevăzut de art.174-175 lit. c Cod penal, nu sunt aplicabile dispozițiile art.75 alin.1 lit. b Cod penal privind circumstanța agravantă ce se referă la săvârșirea infracțiunii prin violențe asupra membrilor familiei.
De asemenea, condamnatul a contestat aplicarea agravantei prevăzute de art.176 alin.1 lit. a Cod penal, fără să o motiveze.
A fost atașat dosarul nr.911/1994 al Tribunalului Vaslui în care s-a pronunțat sentința penală nr. 84/14.09.1994.
Analiza cererii s-a făcut fără citarea părților, avându-se în vedere că, deși condamnatul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.386 lit.d Cod procedură penală, din conținutul cererii nu rezultă că ea se întemeiază în fapt pe aceste dispoziții.
Deși nu a fost citat, contestatorul - deținut în Penitenciarul Vaslui - a fost prezentat la termenul din data de 12 noiembrie 2008 și a susținut aceleași motive ca și în cererea scrisă, fără să poată face alte precizări.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Sentința penală nr. 84/14.09.1994, a fost condamnat la pedeapsa de 20 ani închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și omor deosebit de grav prevăzut de art.174-175 lit. ca C odului penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
S-a reținut că în noaptea de 24 spre 25 ianuarie 1994, a aplicat multiple lovituri, la o durată mare de timp, tatălui său, cauzându-i leziuni care au dus la deces.
Sentința a rămas definitivă prin respingerea apelului și recursului, declarate de către condamnat.
Condamnatul a formulat prezenta cerere intitulând-o,contestație în anulare, și a indicat ca temei juridic dispozițiile art.386 lit. d Cod procedură penală.
Din motivarea cererii rezultă că nu este vorba despre existența a două hotărâri definitive pronunțate împotriva aceleiași persoane pentru aceeași faptă. Dimpotrivă, rezultă că motivele invocate de către condamnat nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de contestație în anulare care, eventual, să determine și instanța competentă.
Verificându-și competența, Tribunalul Vaslui constată că este competent să judece cererea raportat la temeiul juridic invocat de către condamnat în condițiile în care, din motivarea cererii nu rezultă că aceste motive de contestație sunt dintre cele enumerate în art.386 lit. a-e Cod procedură penală.
În ceea ce privește procedura de judecată, instanța nu poate urma procedura prevăzută de art.391 alin.2 Cod procedură penală și, constatându-se că motivele pe care se sprijină contestația nu sunt dintre cele prevăzute de art.386 Cod procedură penală și că în sprijinul acesteia nu se depun și nu se invocă dovezi care să fie la dosar, contestația va fi respinsă ca inadmisibilă.
Deși contestatorul se află în stare de deținere și a fost prezent, nu i s-a asigurat apărător din oficiu, întrucât în această situație apărarea nu este obligatorie, art.392 alin.2 Cod procedură penală se referă doar la procedura de judecare după admiterea în principiu sau în cazul prevăzut de art. 461 lit. se arată că atunci când condamnatul se află în stare de deținere sunt aplicabile doar dispozițiile art.375 alin.2 și 3 Cod procedură penală, care se referă la citarea părților și prezența obligatorie a inculpatului când acesta se află în stare de deținere.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, condamnatul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termenul revăzut de art. 363 cod procedură penală, condamnatul - contestator și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.
În motivarea apelului contestatorul arată că este nemulțumit de respingerea contestației solicitând admiterea apelului și rejudecarea acesteia cu citarea tuturor părților din proces în vederea schimbării încadrării juridice a faptei pentru care a fost condamnat.
În motivarea apelului Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui arată că hotărârea instanței de fond este nelegală din următoarele motive:
1. Hotărârea judecătorească pronunțată de instanța de fond este lovită de nulitate absolută, conform dispozițiilor art. 197 alin. 2 pr. pen. fiind dată cu încălcarea dispozițiilor relative la competența după materie.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 389 pr. pen. contestația în anulare pentru cazurile prevăzute în art. 386 lit. a-c și e se introduce la instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, iar pentru cazul prevăzut în art. 386 lit. d la instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre.
Cum pentru cazurile prevăzute de art. 386 lit. a, b, c, e pr.pen. poate fi atacată cu contestație în anulare numai hotărârea penală pronunțată de instanța de recurs, care este o decizie, competentă să verifice, potrivit prevederilor art. 391.pr.pen. existența condițiilor necesare pentru admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, fără citarea părților, era Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală, și nu Tribunalul Vaslui.
Tribunalul ar fi fost competent să verifice condițiile pentru admisibilitatea în principiu doar în situația în care hotărârea contestată nu ar fi fost susceptibilă de contestație în anulare din cauză că ar fi rămas definitivă în fata instanței de fond, iar intervenția instanței de recurs ar fi apărut ca nejustificată. Cum hotărârea contestată a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de de către Înalta Curte de Casație și Justiție (decizia penală nr. 2974 din 6.12.1995), Tribunalul, ca primă instanță, nu putea verifica dacă instanța de control judiciar a încălcat anumite reguli de procedură sau a comis o eroare de judecată.
Fiind contestată o decizie pronunțată de instanța de recurs, instanța nu se putea pronunța asupra acestei contestații în anulare decât tot printr-o decizie, și nu printr-o sentință, așa cum în mod greșit a făcut-
În cauza de față, contestatorul a arătat în mod explicit în cererea adresată instanței că își întemeiază contestația în anulare pe cazul prevăzut de art. 386 lit. d pr.pen. Verificarea existenței a două hotărâri pronunțate față de contestator pentru aceeași faptă nu intra în competența instanței care a pronunțat hotărârea de condamnare, ci în competența instanței la care a rămas definitivă ultima hotărâre. Pentru fapta de omor comisă de s-a pronunțat o singură hotărâre judecătorească, respectiv sentința penală nr. 84/1994 a Tribunalului Vaslui, definitivă prin respingerea apelului și a recursului inculpatului. Prin urmare, potrivit disp. art. 416-417.pr.pen. "instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre" la care face referire art. 389 alin. 2.pr.pen. este, în cazul de față, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, și nu Tribunalul Vaslui. Această din urmă instanță ar fi fost competentă după materie să judece contestația în anulare întemeiată pe disp. art. 386 lit. d pr.pen. doar în situația în care hotărârea contestată ar fi rămas definitivă prin neapelare.
Consideră, deci, că hotărârea atacată este nelegală, fiind pronunțată de o instanță necompetentă după materie să soluționeze contestația în anulare cu care a fost sesizată.
2. Față de temeiul invocat de contestator în cererea sa, respectiv cel prev. de art. 386 lit. d pr.pen. în mod greșit instanța s-a pronunțat asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare în loc să o soluționeze pe fond. Acesta este singurul caz pentru care legea (art. 391 și 392 pr.pen.) nu prevede procedura prealabilă a examinării în principiu, trecându-se direct la judecarea contestației. Sub acest aspect, instanța de fond a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 392 pr.pen. considerând fără temei că acest text de lege se aplică doar la procedura de judecare a contestației în anulare după admiterea în principiu a acesteia, indiferent de cazul de contestație invocat.
3. Au fost încălcate disp. art. 392 alin. 3.pr.pen. text de lege care prevede că judecarea contestației prevăzute în art. 386 lit. d se face cu citarea părților interesate în cauza în care s-a pronunțat ultima hotărâre. în cauza de față persoana interesată care se impunea a fi citată era partea civilă, care a fost citată la judecarea cauzei în fond și în căile ordinare de atac.
Având în vedere primul motiv invocat, solicită, în baza disp. art. 379 punctul 2 lit. b pr.pen. admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, admiterea excepției de necompetență după materie a Tribunalului Vaslui și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, urmând ca la soluționarea cauzei această din urmă instanță să aibă în vedere și celelalte critici aduse în apelul parchetului la adresa hotărârii sus-menționate.
Chiar dacă instanța de fond a menționat la finele hotărârii că aceasta este supusă căii de atac a recursului, consideră că instanța de control judiciar trebuie să califice calea de atac ca fiind apel deoarece contestația se întemeiază pe cazul prevăzut de art. 386 lit. d pr.pen. a fost soluționată în mod greșit de aceeași instanță care a soluționat și fondul cauzei în loc să fie soluționată de instanța de recurs, iar hotărârea la care face referire contestatorul era din cele supuse apelului și recursului.
Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile declarate în cauză sunt fondate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 386 Cod procedură penală "împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: lit. a - e din Codul d e procedură penală".
În art. 387 Cod procedură penală sunt prevăzute persoanele care pot face contestație în anulare în fiecare caz în parte iar în art. 388 Cod procedură penală termenul de introducere a contestației.
Instanța competentă să judece contestația în anularea este, conform art. 389 Cod procedură penală, instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, în cazurile prevăzute în art. 386 lit. "a-c și e" sau instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre, în cazul prevăzut art. 386 lit. d Cod procedură penală.
În speța dedusă judecății există o singură hotărâre de condamnare și anume sentința penală nr. 84 din 14 septembrie 1994 Tribunalului Vaslui rămasă definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului inculpatului prin decizia penală nr. 33/18.04.1995 a Curții de Apel Iași și respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei din apel, prin decizia penală nr. 2974 din 6 decembrie 1995 Curții Supreme de Justiție - Secția penală, dată în dosarul penal nr. 1158/1995.
Prin această hotărâre a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, 175 lit. c, art. 176 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În motivele scrise ale contestației în anulare și în precizările făcute în fața instanței, condamnatul arată că este nemulțumit de încadrarea juridică dată faptei și de reținerea prevederilor art. 75 lit. b Cod penal și art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal, precizând ca temei de drept al cererii dispozițiile art. 386 lit. d Cod procedură penală și invocând decizia nr. IV /2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Față de motivele invocate de condamnatul contestator și dispozițiile legale în materie, instanța competentă să soluționeze contestația în anulare este instanța de recurs, în fața acesteia rămânând definitivă sentința penală nr. 84/14 septembrie 1994 Tribunalului Vaslui, prin decizia penală nr. 2974 din 6 decembrie 1995 - Secția penală.
Pentru aceste considerente, sentința penală nr. 532/12 noiembrie 2008 Tribunalului Vaslui este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor relative la competența după materie, nulitate prevăzută de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.
Instanța de apel apreciază că nu se mai impune analiza celorlalte motive de apel față de nelegalitatea constatată și în baza art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală se vor admite apelurile declarate de condamnatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva sentinței penale 532/12 noiembrie 2008 Tribunalului Vaslui pe care o va desființa. În baza art. 39, 42 și art. 389 Cod procedură penală instanța va declina în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală - competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 2974/1995 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și se va trimite dosarul acestei instanțe.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și condamnatul împotriva sentinței penale nr. 532/12.11.2008 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o desființează.
Dispune trimiterea cauzei la, instanța competentă a soluționa contestația în anulare formulată de condamnat împotriva deciziei penale nr. 2974/1995 a
Cheltuielile judiciare, inclusiv onorariul pentru apărător din oficiu, rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. M-
Tehnored.
02 ex.
15.02.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Mihaela Chirilă
