Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 509/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.509/
Ședința publică de la 17 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 2: Daniel Dinu
JUDECĂTOR 3: Eleni
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de contestatoarea(fostă )- domiciliată în C, str.-, împotriva sentinței penale nr.311 din data de 12.08.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect contestație la executare.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru contestatoarea (fostă ), care a lipsit, avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.93496/2009, emisă de Baroul Constanța - Societate civilă de avocați.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurenta contestatoare (fostă ) solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond, admiterea contestației la executare. Consideră că în cauză trebuie să se aprecieze dacă în cauză sunt incidente dispozițiile art.127, art.128 Cod penal, în sensul, dacă amânarea executării pedepsei este o cauză de întrerupere a executării pedepsei. Arată că una dintre păreri constă în faptul că numai întreruperea executării pedepsei ca și săvârșirea unei infracțiuni sunt considerate de legiuitor în mod expres ca fiind cauze care întrerup termenul de prescripție.
Apreciază că se impune admiterea contestației, să fie anulate formele de executare și să se constate împlinit termenul de prescripție al executării pedepsei. Legiuitorul nu a stabilit expres că amânarea executării pedepsei este o cauză de întrerupere a executării pedepsei nu se poate deroga și nici adăuga la lege, dispozițiile fiind expres prevăzute de lege. Menționează că la instanța de fond a făcut o comparație între prescripția răspunderii penale pe de o parte și prescripția executării pedepsei pe de altă parte. Consideră că prin soluția pronunțată de Tribunalul Constanțas -a adăugat la lege și de asemenea s-a înrăutățit situația condamnatei.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de contestatoarea și de menținere a sentinței de fond ca temeinică și legală. Apreciază că sentința penală nr.311/2009 se sprijină pe dispozițiile art.128 Cod penal și face trimitere la faptul că petenta condamnată a beneficiat în mai multe rânduri de amânarea executării pedepsei iunie 2000 - 3 decembrie 2002, care nu putea intra în calcul termenului de prescripție prevăzut de lege, respectiv de 8 ani și 6 luni, care curge de la momentul la care a început efectiv executarea pedepsei, respectiv 3 decembrie 2002. Apreciază că în mod just Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată contestația la executare.
- CURTEA -
Deliberând asupra recursului penal de față,
Constată că, prin sentința penală nr. 311/12.08.2009, Tribunalul Constanțaa hotărât:
În baza art. 461 alin 1 lit d) Cod procedură penală raportat la art. 125-127 Cod penal a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de petenta condamnată împotriva executării sentinței penale nr. 1/07.01.1998 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. R 1003/1997, definitivă la data de 01.06.2000.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut din actele și lucrările că mandatul nr. 1/1998 emis în dosarul nr. /1997 al Tribunalului Constanta nu a fost pus in executare întrucat in perioada 23.06.2000-23.12.2002, petenta a beneficiat de amanarea executarii pedepsei în baza sentintei penale nr. 406/2000 a Tribunalului Constanta pâna la incetarea cauzei care a determinat amanarea, a sentintei penale nr. 602/03.11.2000 a Tribunalului Constanta, pe o durata de 1 an incepand cu data de 23.10.2000, prin sentinta penala nr. 377/2001 a Tribunalului Constantaa fost amanata executarea pedepsei pana la data de 26.08.2002 si prin sentinta penala nr. 393/2002 a Tribunalului Constantaa fost amanata executarea pedepsei pana la data de 3.12.2002.
De asemenea, s-a constatat că petenta s-a sustras ulterior executarii pedepsei, emițându-se atât mandat european cat si mandat de urmarire internationala in vederea extradarii, însă până la această dată nu a fost confirmata încarcerarea condamnatei.
Conform art. 126 lit.b proc.pen. termenul de prescriptie a executarii pedepsei aplicate este de 5 ani la care se adauga pedeapsa ce urmeaza a fi executata, în cazul de fata, 3 ani si 6 luni inchisoare, si se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.
Prin urmare, prima instanță a reținut că petenta a beneficiat de amânarea executarii pedepsei în perioada 23.06.2000-3.12.2002, perioada in care cursul prescriptiei a fost suspendat, conform dispozitiilor art. 128.proc.pen. prescriptia reluandu-se cursul de la momentul la care a incetat cauza suspendarii si anume de la data de 3.12.2002, data de la care începe sa curga termenul de 8 ani si 6 luni în cazul petentei condamnate, aceasta fiind și vointa legiuitorului, care a prevazut in situatia in care un condamnat beneficiaza de mai multe amanari ale executarii pedepsei, să nu se ia în considerare aceasta perioada de timp, tocmai pentru a evita ca o persoana să reușească să se sustragă de la executarea acesteia, prin obținerea mai multor amanari ale executarii ei,
neputându-se accepta ca o persoana poate beneficia in acelasi timp si de amanarea executarii pedepsei, iar termenul de prescriptie a executarii pedepsei curge in favoarea lui.
Împotriva hotărârii a declarat recurs condamnata .
În dezvoltarea motivelor de recurs, expuse oral la termenul din data de 17.09.2009 de către petentă prin apărătorul său ales, s-a solicitat admiterea contestației la executare, considerându-se că în cauză trebuie să se aprecieze dacă în cauză sunt incidente dispozițiile art.127, art.128 Cod penal, în sensul, dacă amânarea executării pedepsei este o cauză de întrerupere a executării pedepsei; s-a arătat că una dintre păreri constă în faptul că numai întreruperea executării pedepsei ca și săvârșirea unei infracțiuni sunt considerate de legiuitor în mod expres ca fiind cauze care întrerup termenul de prescripție.
În consecință, s-a apreciat că se impune admiterea contestației, anularea formele de executare și să se constate împlinit termenul de prescripție al executării pedepsei; legiuitorul nu a stabilit expres că amânarea executării pedepsei este o cauză de întrerupere a executării pedepsei și nu se poate deroga și nici adăuga la lege, dispozițiile fiind expres prevăzute de lege; s-a mai menționat că la instanța de fond a făcut o comparație între prescripția răspunderii penale pe de o parte și prescripția executării pedepsei pe de altă parte și deci prin soluția pronunțată de Tribunalul Constanțas -a adăugat la lege și de asemenea s-a înrăutățit situația condamnatei.
La solicitarea instanței de recurs, s-a depus la dosar copie a certificatului de căsătorie a petentei, din care Curtea reține că la data de 25.01.2003 petenta s-a căsătorit cu numitul -, după căsătorie petenta dobândind numele "" ( 13 dosar recurs ).
În recurs nu s-au administrat mijloace de probă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul declarat de către petentă este nefundat, pentru următoarele:
Petenta a solicitat admiterea contestatiei la executare împotriva executării sentinței penale nr. 1/07.01.1998 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. R 1003/1997, definitivă la data de 01.06.2000, cu consecinta constatării prescriptiei executarii pedepsei, cu motivarea că s-a împlinit termenul de prescriptia a executării pedepsei prevazut de art.126 proc.pen. si nu a intervenit o intrerupere sau suspendarea cursului acesteia, iar pentru prescriptia executarii pedepsei nu s-a prevazut o prescriptie speciala, ca in cazul prescriptiei raspunderii penale.
Curtea reține, din cuprinsul referatul întocmit de Biroul Executari penale din cadrul Tribunalului Constanta, că petenta a beneficiat de amânarea executării pedepsei in perioada 23.06.2000-3.12.2002, perioada in care cursul prescriptiei a fost suspendat, conform dispozitiilor art. 128 alin. 2.proc.pen. prescriptia reluandu-se cursul de la momentul la care a incetat cauza suspendarii si anume de la data de 3.12.2002, data de la care incepe sa curga termenul de 8 ani si 6 luni în cazul petentei condamnate ( fostă ).
Curtea constată că nu este temeinic motivul de recurs al petentei, constând în faptul că numai întreruperea executării pedepsei ca și săvârșirea unei infracțiuni sunt considerate de legiuitor în mod expres ca fiind cauze care întrerup termenul de prescripție, având în vedere că prevederile art. 127 alin. 1 Cod procedură penală invocate sunt aplicabile doar în cazul în care a început executarea pedepsei.
Ori, în speță, începerea executării pedepsei nu a avut loc până la data de 3.12.2002, ca urmare a faptului că petenta a obținut amânarea executării pedepsei în perioada 23.06.2000-3.12.2002.
Nu este temeinic nici motivul de recurs constând în faptul legiuitorul nu a stabilit expres că amânarea executării pedepsei este o cauză de întrerupere a executării pedepsei și nu se poate deroga și nici adăuga la lege, dispozițiile fiind expres prevăzute de lege, și că instanța de fond a făcut o comparație între prescripția răspunderii penale pe de o parte și prescripția executării pedepsei pe de altă, având în vedere că potrivit art. 128 alin. 2 Cod penal s-a prevăzut expres că "cursul termenului prescripției prevăzute în art. 126 ( prescripția executării pedepsei ) este suspendat în cazurile și condițiile prevăzute în Codul d e procedură penală".iar potrivit art. 454 alin. 2 Cod procedură penală "instanța de executare ține evidența amânărilor acordate și, la expirarea termenului, ia măsuri pentru emiterea mandatului de executare, iar dacă mandatul a fost emis, ia măsuri pentru aducerea lui la îndeplinire".
Prin urmare, Curtea constată că pe perioada amânării executării pedepsei este suspendat cursul termenului prescripției executării pedepsei.
În consecință, Curtea reține că în perioada 23.06.2000-3.12.2002, a fost suspendat cursul termenului prescriptiei executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatei ( fostă ) prin sentința penală nr. 1/07.01.1998 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. R 1003/, prescriptia reluându-și cursul de la momentul la care a încetat cauza suspendarii si anume de la data de 3.12.2002, dată de la care începe sa curga termenul de 8 ani si 6 luni în cazul petentei condamnate ( fostă ), care se va împlini la data de 3.06.2011.
Față de considerentele expuse, în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul declarat de către recurenta ( fostă ), cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare, potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul penal declarat de contestatoarea(fostă )- domiciliată în C, str.-, împotriva sentinței penale nr.311 din data de 12.08.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
Conform art.192 alin.(2) Cod procedură penală, obligă recurenta la,plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.309 alin.ultim.Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Jud. fond.:
tehnored.dec.jud.: -
2 ex./6.10.2009
Președinte:Dan Iulian NăstaseJudecători:Dan Iulian Năstase, Daniel Dinu, Eleni
