Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 521/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.521/
Ședința publică de la 24 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de:
- inculpatul - domiciliat în sat, comuna, județul C;
- partea civilă în calitate de curator al părții civile - domiciliată în C,-;
- partea civilă - domiciliat în comuna, județul C;
- partea civilă - domiciliat în comuna, județul C;
- partea civilă - domiciliată în comuna, județul C;
împotriva deciziei penale nr.178 din data de 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1112 din data de 29 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.178 Cod penal.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 17 septembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 24 septembrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA -
Asupra recursurilor penale de față:
Curtea constată că prin sentința penală nr. 1112/29.06.2007, Judecătoria Constanțaa hotărât:
În baza art. 334.pr.pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul, prin aparator, din infractiunea prevazuta de art. 184 al. 2, 4.pen. în infractiunea prevazuta de art. 184 al. 2.pen. ca nefondata.
În baza art. 184 al. 2,4.pen. inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81.pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de incercare de 3 ani, stabilit in conditiile art. 82.pen. punându-se in vedere inculpatului prevederile art. 83.pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a fost constatată grațiată pedeapsa aplicata inculpatului si s-a constatat redus termenul de incercare la durata de 2 ani, punându-se în vedere inculpatului prevederile art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Instanța de fond a admis in parte actiunea civila a partii civile Pase, prin curator, și în baza art. 14 pr.pen. art. 346.pr.pen. art. 998 si urm. cod civil, inculpatul a fost obligat alaturi de asiguratorul, la plata catre partea civila a sumei de 12.000 lei, reprezentand despagubiri civile pentru daune morale, respingându-se restul pretentiilor civile ca nefondate.
Prima instanță a admis actiunile civile ale partilor civile Spitalul Clinic Judetean Constanta si Spitalul Municipal M și inculpatul a fost obligat alaturi de asiguratorul la plata catre partea civila Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta a sumei de 1.128,65 lei si la plata catre partea civila Spitalul Municipal Mas umei de 2.088,19 lei, reprezentand despagubiri civile pentru daune materiale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
In data de 28.02.2001, inculpatul se afla la volanul autoturismului marca 1300, cu umar de inmatriculare -, de culoare pe care il conducea pe DJ 226, prin localitatea de, cu sens de deplasare catre comuna de. Soseaua are o singura de deplasare pe fiecare sens.
In aceeasi directie, dar in autoturismului condus de inculpat se deplasa autoturismul marca Volkswagen, cu numar de inmatriculare -, de culoare, condus de martorul -, iar in spatele autoturismului condus de inculpat de deplasa autoturismul marca cu numar de inmatriculare -, de culoare neagra, condus de martorul.
Ajungand in dreptul dispensarului din comuna, martorul - a semnalizat intentia de oprire a autoturismului, dupa care a iesit de pe carosabil in mod regulamentar, stationand pe marginea din partea dreapta, rportat la sensul sau de deplasare. Observand manevra de incetinire si intentia de stationare a martorului -, martorul a semnalizat intentia de depasire a autoturismului condus de inculpatul si s-a incadrat corespunzator pe de pe contrasens, pentru a efectua depasirea.
sa observe faptul ca martorul se angajase regulamentar in depasire, ocupand deja singura de pe contrasens, inculpatul s-a angajat si el in depasirea autotursmului stationat ( cel condus de - ), ceea ce a condus la crearea unei stari de pericol pentru autoturismul condus de martorul, care nu a mai avut spatiul necesar deplasarii pe contrasens, fiind nevoit sa paraseasca carosabilul, iesind de pe catre acostamentul si apoi trotuarul aflat in partea raportat la sensul sau de deplasare.
In acelasi moment, pe trotuarul respectiv se deplasau partea vatamata Pase si martora, martorul neputand evita acrosarea si accidentarea a partii vatamate, care a cazut la pamant.
Fiind transportata la spital de catre martorul, partii vatamate i-au fost acordate ingrijiri medicale, stabilindu-se ca, in urma accidentului rutier, acesta a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12 luni de ingrijiri medicale, ramanand si cu infirmitate permanenta, urmare craniectomiei suferite, aspecte ce rezulta din raportul de constatare medico-legala nr. 452/AC/22.08.2001 al SML Constanta.
Prin decizia penală nr. 178/01.04.2009 Tribunalul Constanțaa admis apelurile declarate de apelantul intimat inculpat, apelantul intimat parte civilă Pase prin curator și apelanta intimată asigurator SC Românească SA C împotriva nr. 1.112/29.06.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dos.pen. nr- (2647/2006), a fost desființată sentința penală apelată și, rejudecând, a dispus:
Respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev.de art. 184 alin.2 și 4 în infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1 și 2
În baza art. 11 pct.2 lit.c cu C.P.P. aplic. art. 10 lit.g în C.P.P. ref. a art. 13 alin. 1 și 3 și C.P.P. art. 121 alin. 1, art. 122 alin.1 lit.d C.P.P. art. 124 s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped.de art. 184 alin. 2 și 4 ca efect al intervenirii prescripției.
Instanța de apel a dispus majorarea cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul alături de asigurator către partea civilă de la suma de 12.000 lei la suma de 50.000 lei urmând ca asiguratorul SC Românească SA C să suporte aceste daune în limita cuantumului plafonului legal de 8.000 lei.
Astfel, Tribunalul Constanțaa apreciat ca irelevantă declarația martorei, în condițiile în care la data producerii accidentului avea 10 ani - o percepție redusă asupra manevrelor regulamentare ale șoferului sau a indicatoarelor de bord, declarația fiind cu atât mai subiectivă în condițiile în care martora este fiica inculpatului iar detaliile sale privind regularitatea manevrelor inițiate de șofer sau a semnalizării indicatoarelor de bord sunt extrem de precise pentru a putea fi cunoscute de un neinițiat în materie, cu atât mai puțin la vârsta de 10 ani.
În cauză s-a dispus, la solicitarea inculpatului, efectuarea unui raport de expertiză criminalistică, sens în care tribunalul a reținut din Raportul de expertiză criminalistică nr. 153/25.07.2008 întocmit de INEC B în concordanță cu concluziile acestuia că accidentul în cauză s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului care s-a angajat în depășire fără să se asigure sau să efectuze manevrele regulamentare punându-l în imposibilitate tehnică de evitare a acestuia pe martorul.
La solicitarea apărătorului părții vătămate s-a efectuat în cauză un nou Raport de expertiză medico - legală nr. 205/.12.2008 de către SML C care apreciază în concluzii că există legătură de cauzalitate între leziunile produse în urma accidentului rutier la care a fost supusă partea vătămată și decesul acestuia.
Raportul de expertiză medico - legală nr. 205/.12.2008 întocmit de către SML C nu a fost avizat de către Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului Național de Medicină Legală Minovici așa cum rezultă din Adresa nr. E- din data de 13.03.2009 emisă de această instituție.
În raport de acest aspect tribunalul nu a putut reține concluziile conform cărora există legătură de cauzalitate între leziunile produse în urma accidentului rutier la care a fost supusă partea vătămată și decesul acestuia.
Astfel este indubitabil aspectul conform căruia in data de 28.02.2001, în timp ce conducea un autoturisim, inculpatul nu s-a asigurat in mod coresunzator la efectuarea unei manevre de depasire, provocand astfel un accident soldat cu vatamarea corporala a partii vatamate Pase (pentru a carui vindecare au fost necesare 12 luni de ingrijiri medicale, acesta ramanad cu infirmitate permanenta ), întruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporale din culpa, prevazuta de art. 184 al. 2, 4.pen.
Dincolo de momentul faptei și încadrarea juridică a acesteia, tribunalul a reținut decesul ulterior al părții vătămate însă nu în condițiile în care se poate confirma științific că există legătură de cauzalitate între leziunile produse în urma accidentului rutier la care a fost supusă partea vătămată și decesul acestuia.
Sentința instanței de fond a fost desființată în condițiile în care, în apel a intervenit prescripția astfel că devin incidente,în raport și de solicitările inculpatului de continuare a procesului - dispozițiile exprese în materie respectiv penal art. 11 pct.2 lit.c cu C.P.P. aplic. art. 10 lit.g în C.P.P. ref.la art. 13 alin. 1 și 3 și C.P.P. art. 121 alin. 1, art. 122 alin.1 lit.d C.P.P. art. 124, astfel că tribunalul a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped.de art. 184 alin. 2 și 4 ca efect al intervenirii prescripției.
Tribunalul Constanțaa reținut ca insuficient cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul alături de asigurator către partea civilă în raport de perioada mare de convalescență a părții vătămate, de decesul ulterior al acestuia care - chiar fără legătură de cauzalitate între leziunile produse în urma accidentului rutier la care a fost supusă partea vătămată și decesul acestuia - a produs traumatizarea ireversibilă curatorului sora acestuia care i-a acordat îngrijiri permanente și a apreciat echitabilă în cauză suma de 50.000 lei.
În raport de data producerii accidentului, tribunalul a apreciat ca incidente prevederile art. 10 alin.1 lit.b din Ordinul CSA aprobat prin HG nr.1194/2000 de modificare a Legii nr. 136/1995, astfel că a dispus ca asiguratorul SC Românească SA C să suporte aceste daune în limita cuantumului plafonului legal de 8.000 lei incident expres la acea dată conform textelor de lege menționate.
Împotriva deciziei penale nr. 178/ 01.04.2009 a Tribunalului Constanța au declarat recurs inculpatul și părțile civile, în calitate de curator al părții civile, Pase, Pase - și Pase.
În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului, s-a solicitat casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru efectuarea unei noi expertize, în caz contrar fiindu-i încălcat dreptul la apărare și dreptul la efectuarea probatoriului în condiții de contradictorialitate, iar în subsidiar, pe fond, să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul dispozițiilor art.11 alin.(1) pct.(2) lit.a raportat la art.10 lit.c) Cod procedură penală, arătându-se că: la pronunțarea hotărârilor s-a dat importanță unor rapoarte de expertiză pe care inculpatul nu a avut posibilitatea să-și formuleze apărări profesionale; reținerea stării de fapt care a condus la condamnarea inculpatului nu s-a bazat pe mijloace de probă reale ci doar pe ipoteze și păreri fără ca instanțele să poată indica o probă concretă și directă împotriva inculpatului cu excepția expertizelor efectuate în condiții de nelegalitate și subiectivism; expertiza efectuată la instanța de apel a avut aceleași concluzii ca și cele efectuate anterior; toate expertizele efectuate în cauză au avut în vedere viteza autoturismului condus de inculpat, în ultima dintre acestea ajungându-se la concluzia că inculpatul circula cu o viteză de 55 km/; modul de calcul al vitezei, urmele de frânare reținute în rapoartele de expertiză au la bază un raport al Poliției ce nu are nici cel puțin o planșă fotografică; numitul depășise viteza legală de 40 km/ în localitate, acesta având permisul de conducere obținut cu mai puținde 5 luni înainte de accident; expertiza a stabilit că numitul a fost forțat să evite impactul cu autoturismul condus de către inculpatul și astfel a ieșit de pe carosabil, deși din chiar planșele simulate din raportul de expertiză rezultă că nici un moment inculpatul nu a ocupat toată de pe contrasens; măsurătorile au fost efectuate într-un mod total neprofesionist de către un singur polițist, cu o ruletă; procesul verbal al cercetării la locul faptei este incomplet și lapidar întocmit, în lipsa oricăror planșe fotografice, absolut determinante în achetarea accidentelor de circulație; declarații de martori oculari audiați în cauză au fost înlăturate atât de instanța de fond cât și de către instanța de apel.
Cu privire la majorarea cuantumului daunelor morale, recurentul inculpat a apreciat că aceasta nu este justificată și nici argumentată, solicitându-se înlăturarea daunele morale; s-a reținut în cauză că a trecut o perioadă lungă de timp și victima a avut o suferință lungă, ori nu s-a demonstrat niciodată acest lucru și nici faptul acestea au dus la moartea victimei, solicitându-se a se observa că moștenitorii victimei nu și-au însușit toți trei acțiunea civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs ale recurentelor părți civile Pase, prin curator, și Pase, în ceea ce privește soluționarea laturii penale s-a aratat că înțeleg să critice soluția instanței de apel, întrucât a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală în culpă în infracțiunea de ucidere din culpă, având în vedere că pe parcursul judecății a decedat partea vătămată și că există legătură de cauzalitate între leziunile produse și cauzele care au condus la decesul victimei; s-a apreciat că în mod greșit a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice; Institutul de Medicină Legală Minovici, prin adresa nr. E- din data de 13.03.2009 a comunicat instanței că nu a avizat raportul întocmit de SML C cu motivarea că trebuia să efectueze o nouă expertizare a cadavrului; s-a învederat instanței de apel că în conformitate cu dispozițiile art.114 Cod procedură penală nu era necesară autopsierea deoarece moartea părții vătămate nu a fost violentă, cauza care a generat decesul fiind cunoscută; cauza fiind pe rolul instanțelor și urmărirea penală efectuată în 2001 rezultă că starea părții vătămate s-a agravat datorită accidentului produs de inculpat.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de apel a pus în vedere moștenitorilor părții vătămate să prezinte un certificat de calitate de moștenitor; unul singur dintre moștenitori, respectiv Pase a prezentat un certificat de naștere și s-a considerat că acesta a acceptat tacit moștenirea, iar altul a prezentat un act din care rezulta că a acceptat în mod expres moștenirea; în această situație, s-a arătat că instanța de apel trebuia să stabilească care dintre cei doi sunt îndreptățiți să solicite despăgubiri, considerându-se că descendentul Pase are calitate de moștenitor.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor, recurenții părți civile Pase, prin curator, și Pase au apreciat că acesta este insuficient, derizoriu, precizând că a învederat instanței de apel că asiguratorul nu a despăgubit partea vătămată și a solicitat în baza art.13 alin.(1), art.36 alin.(1), art.39 lit.e) și g) din Legea nr.32/1]995 acordarea despăgubirilor civile daune materiale și daune materiale, actualizate în raport de indicele de inflație.
Curtea constată că recurenții părți civile Pase - și Pase nu au motivat în scris recursurile formulate și nici nu s-au prezentat la nici un termen în fața instanței de recurs pentru a motiva oral recursurile declarate.
Fiind întrebat la termenul din data de 17.09.2009, inculpatul a precizat că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
În fața instanței de recurs nu s-a administrat nici un mijloc de probă nou.
Examinând hotărârile recurate, în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că toate recursurile declarate în cauză sunt nefondate, pentru următoarele:
Prima instanță și instanța de apel au reținut corect starea de fapt și au făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului sub forma culpei prev. de art. 19 pct 1 lit. b Cp.
Astfel, Curtea reține că în cursul urmaririi penale au fost efectuate mai multe rapoarte de expertiza tehnica, dupa cum urmeaza: raportul întocmit de expertul tehnic G ( filele 67-80 dos. UP ), ale carui concluzii sunt in sensul ca vinovat de producerea accidentului se fac atât inculpatul, care a intrat neregulamentar in depasire, ulterior initierii manevrei de depasire de catre martorul, cat si partea vatamata Pase, care se deplasa pe acostament, desi exista trotuar in zona, fiind si sub influenta bauturilor alcoolice; al doilea raport de expertiza, întocmit de expertii, si G ( filele 85-99 dos. UP ), ale carui concluzii sunt in sensul ca vinovati de producerea accidentului sunt ambii conducatori auto, respectiv inculpatul si martorul, care nu s-au asigurat corespunzator la efectuarea manevrei de depasire, precum si partea vatamata care circula pe acostament. Cele doua rapoarte mentionate au fost efectuate de catre experti din cadrul Biroului Judetean Constanta de Expertize.
Ulterior, în cauza a fost intocmit raportul de expertiza criminalistica numarul 48/09.02.2005 de catre Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice B, ale carui concluzii sunt în sensul ca martorul a fost primul care s-a angajat in manevra de depasire a celor doua autoturisme, iar accidentul putea fi prevenit doar de inculpatul, daca s-ar fi asigurat corespunzător înaintea începerii efectuării manevrei de depasire.
Un alt raport de expertiza a fost efectuat de catre Institutul National de Expertize Criminalistice B, care a concluzionat ca primul care s-a angajat in depasire a fost martorul, ca partea vatamata Pase circula in mod regulamentar si ca singurul care putea evita producerea accidentului era inculpatul, daca s-ar fi asigurat in prealabil initierii manevrei de depasire.
Curtea reține că și instanța de apel a încuviințat, la solicitarea inculpatului, efectuarea unui raport de expertiză criminalistică, sens în care s-a întocmit Raportul de expertiză criminalistică nr. 153/25.07.2008 întocmit de INEC B, prin care s-a concluzionat că accidentul în cauză s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului care s-a angajat în depășire fără să se asigure sau să efectuze manevrele regulamentare punându-l în imposibilitate tehnică de evitare a acestuia pe martorul.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond și cea de apel au reținut, ca singurul vinovat de producerea accidentului a fost inculpatul, care nu a observat manevra de depasire deja initiata de catre marorul, astfel incat s-a angajat in mod neregulamentar in depasirea autoturismului stationat, având în vedere aspectele stabilite de catre experti, astfel cum au fost acestea retinute in cele patru rapoarte de expertiza intocmite, si in special in cuprinsul rapoartelor intocmite de catre experti din cadrul Laboratorului Interjudetean si din cadrul Institutului National de Expertize Crimininalistice.
Astfel, în mod temeinic a fost reținută explicația științifică și obiectivă oferita de catre expertii mentionati, care pleaca de la constatarea ca latimea de 6,00 metri a carosabilului de la locul accidentului, nu permitea, in mod evident, raportat la latimea autoturismelor, deplasarea in paralele a trei autoturisme; pe cale de consecinta, in mod evident, concomitent cu angajarea in vederea stationarii a autoturismului condus de -, unul dintre ceilalti doi conducatori auto, respectiv inculpatul si, s-a angajat cel dintai in depasirea acestuia. Ori, astfel cum s-a retinut si in expertiza, pe carosabil s-a constatat existenta unei singure urme de franare, cu o lungime de 17 metri, existenta pe de circulatie de pe contrasens, raportat la sensul de deplasare al celor trei autoturisme. Aceasta unica urma de franare apartinea autoturismului condus de si a permis atat stabilirea vitezei cu care acesta circula ( aprox. 48 km/ ), cat si concluzia ca a fost cel care s-a angajat cel dintai in depasire, in timp ce inculpatul, sa se asigure corespunzator, s-a angajat si el ulterior in depasire, creând starea de pericol ce l-a determinat pe sa iasa de pe carosabil si sa il accidenteze pe partea vatamata. Urmare calculelor efectuate de catre experti, a rezultat ca, "anterior producerii blocarii rotilor - avand ca efect imprimarea de caracteristice pe suprafata de rulare, exista o perioada de timp continuta in respectivul fenomen. Corespunzator acestei durate de timp, autovehiculul, desi se afla in cadrul fenomenului de franare, parcurge un spatiu de cca 14,6 metri. ". S-a mai stabilit ca la momentul initierii manevrei de franare, autoturismul condus de se afla la o distanta de 2,3 metri de marginea din a carosabilului, calculata de la rotile din partea ale masinii si la o distanta de 0,7 metri de axul drumului ce desparte cele doua sensuri de circulatie, calculata de rotile din dreapta, deci ocupa integral de pe contrasens raportat la sensul de deplasare al celor trei autovehicule.
Prin urmare, în mod judicios s-a reținut că, în condițiile in care urma de franare a autoturismului condus de incepe de pe opusa de circulație, în mod evident martorul se deplasa, anterior initierii acestei manevre de franare, tot pe contrasens, si deci implicit inițiase deja manevra de depășire la momentul la care inculpatul a patruns si el pe contrasens pentru a efectua respectiva depășire.
În ceea ce priveste declaratiile martorilor audiati in dosar, instanța de fond și cea de apel au reținut în mod corect că acestea conțin aspecte contradictorii și nu pot fi reținute în cauză, iar declarația martorei, audiată de către instanța de apel, este subiectivă, fiind fiica inculpatului, și în mod corect a fost înlăturată, în condițiile în care la data producerii accidentului avea 10 ani - o percepție redusă asupra manevrelor regulamentare ale șoferului sau a indicatoarelor de bord iar detaliile sale privind regularitatea manevrelor inițiate de șofer sau a semnalizării indicatoarelor de bord sunt extrem de precise pentru a putea fi cunoscute de un neinițiat în materie, cu atât mai puțin la vârsta de 10 ani.
Având în vedere că în cauză au fost efectuate în total 5 expertize tehnice (inclusiv la solicitarea inculpatului), ultimele 3 fiind efectuate de către instituții cu autoritate în domeniu, Curtea constată că nu este fondată solicitarea inculpatului de casare a hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru efectuarea unui nou raport de expertiză tehnică criminalistică.
Față de considerentele expuse, Curtea reține că nu sunt temeinice motivele de recurs ale inculpatului cu privire la mijloacele de probă prin care instanța de fond și ce a de apel au reținut starea de fapt.
Faptul că modul de calcul al vitezei, viteza autoturismului condus de către martorul, urmele de frânare reținute în rapoartele de expertiză au la bază un raport al Poliției ce nu are nici cel puțin o planșă fotografică și că procesul verbal al cercetării la locul faptei este incomplet și lapidar întocmit, în lipsa oricăror planșe fotografice, absolut determinante în anchetarea accidentelor de circulație, faptul că din chiar planșele simulate din raportul de expertiză rezultă că nici un moment inculpatul nu a ocupat toată de pe contrasens nu au relevanță deosebită în cauză atâta timp cât inculpatul nu a contestat modalitatea de consemnare a urmelor de frânare determinate de către autoturismul condus de către martorul, avute în vedere la realizarea ultimelor 3 rapoarte de expertiză de către instituții de expertize criminalistice cu autoritate în domeniu ( respectiv Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice B și Institutul National de Expertize Criminalistice B ) prin care s-a concluzionat în mod constant că accidentul în cauză s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului care s-a angajat în depășire fără să se asigure sau să efectuze manevrele regulamentare punându-l în imposibilitate tehnică de evitare a acestuia pe martorul.
Încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat este legală, instanța de fond și cea de apel efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
În ceea ce privește motivul de recurs al părților civile Pase, prin curator, și Pase privind încadrarea juridică dată faptei, aceștia criticând respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de vătămare corporală în culpă în infracțiunea de ucidere din culpă, Curtea reține că acesta nu este temeinic având în vedere că Raportul de expertiză medico - legală nr. 205/.12.2008 întocmit de către SML C, prin care s-a apreciat în concluzii că există legătură de cauzalitate între leziunile produse în urma accidentului rutier la care a fost supusă partea vătămată și decesul acestuia, nu a fost avizat de către Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului Național de Medicină Legală Minovici așa cum rezultă din Adresa nr. E- din data de 13.03.2009 emisă de această instituție.
În mod corect instanța de apel a constat că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, fiind incidente, în raport și de solicitările inculpatului de continuare a procesului, dispozițiile exprese în materie respectiv penal art. 11 pct.2 lit.c cu C.P.P. aplic. art. 10 lit.g în C.P.P. ref.la art. 13 alin. 1 și 3 și C.P.P. art. 121 alin. 1, art. 122 alin.1 lit.d C.P.P. art. 124, astfel că în mod temeinic tribunalul a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped.de art. 184 alin. 2 și 4 ca efect al intervenirii prescripției.
În ceea ce privește motivele de recurs care vizează latura civilă a cauzei, Curtea constata ca nici aceste nu sunt temeinice.
Astfel, criticile inculpatului cu privire la majorarea cuantumului daunelor morale, recurentul inculpat solicitând chiar înlăturarea daunele morale, nu sunt intemeiate avand in vedere ca este evident ca prin imobilizarea la pat pentru o lunga perioada de timp a unei persoane active din punct de vedere social, in varsta de 57 de ani, i s-au cauzat acesteia atat un prejudiciu de agrement cat si suferinte psihice acute, si prin urmare cuantumul daunelor morale acordate de catre instanta de apel sunt justificate.
de aceleasi considerente, Curtea constata ca si motivele de recurs ale recurenților părți civile Pase, prin curator, și Pase prin care au solicitat majorarea despagubirilor acordate de catre instanta de apel, apreciind ca acestea sunt derizorii, sunt nefondate, neputandu-se retine ca suma de 50.000 lei acordata cu titlu de daune morale este o suma derizorie.
De asemenea, solicitarea acestora ca despagubirile materiale si morale acordate sa fie actualizate cu rata inflatiei nu este temeinica, avand in vedere ca la constituirea de parte civila nu s-a mentionat acest lucru ( a se vedea constituirea de parte civila de la termenul din 28.02.2007 din instantei de fond) si prin urmare aceast motiv de recurs reprezinta de fapt o modificare a actiunii civile ulterior citirii actuluide sesizare, fapt care contravine art. 15 alin. 2.proc.pen. in absenta unui consimtamint al inculpatului pentru modificarea actiunii civile.
In ceea ce priveste motivele de recurs atat ale inculpatului cat si ale părți civile Pase, prin curator, și Pase privind calitatea de parti civile in cauza, Curtea constata ca acestea sunt nefondate, din comportamentul acestora reiesind ca acestia au acceptat in mod tacit mostenirea dupa defunctul Pase, ei prezentandu-se la diferite termene in instantei de apel, iar din adresa reiese ca nu s-a deschis dosar succesoral cu privire la defunctul Pase ( 103 dosar apel).
Raportat la aspectele invederate anterior, Curtea va respinge - art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală - ca nefondate recursurile inculpatului si partilor civile.
Conform art.192 alin.(2), (4) Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat și părțile civile Pase, Pase -, Pase și vor fi obligate la câte 30 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.189 Cod procedură penală, onorariul parțial de 100 lei pentru avocat, se va plăti din fondurile
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile penale declarate de:
- inculpatul - domiciliat în sat, comuna, județul C;
- partea civilă în calitate de curator al părții civile - domiciliată în C,-;
- partea civilă - domiciliat în comuna, județul C;
- partea civilă - domiciliat în comuna, județul C;
- partea civilă - domiciliată în comuna, județul C;
împotriva deciziei penale nr.178 din data de 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1112 din data de 29 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-.
Conform art.192 alin.(2), (4) Cod procedură penală, obligă pe recurentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat și părțile civile Pase, pase -, Pase și la câte 30 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.189 Cod procedură penală, onorariul parțial de 100 lei pentru avocat, se va plăti din fondurile.
Conform art.309 alin.ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud. fond.:
Jud.apel:,
tehnored.dec.jud.: -
2 ex./09.10.2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Dan Iulian Năstase, Daniel
