Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 743/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
753/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 743
Ședința publică din 25 mai 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Piciarcă Dumitrița
JUDECĂTOR 2: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 3: Ion Tudoran
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel ști a fost reprezentat de procuror.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul - condamnat - contestator împotriva sentinței penale nr. 284/13.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția II a Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința de la data de 14.05.2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, iar Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 21.05.2009 și ulterior la data de 25.05.2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.284/F din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), s-a respins - ca nefondată - contestația la executare formulată de contestatorul -, cu obligarea acestuia la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că prin cererea sa, petentul -, a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 826/17. 06. 2004 a Tribunalului București Secția l-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 2131/29. 03. 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 cu referire la art. 10 din Legea nr.143/2000 și art. 26 rap. la art. 3 alin. 1 și 2 cu referire la art. 10 din Legea nr. 143/2000.
În motivarea cererii, petentul-condamnat a arătat că a formulat un denunț care a condus la arestarea și condamnarea numitului, solicitând astfel reducerea la Jap edepsei și invocând prevederile art.461 alin.1, lit.d Cod procedură penală.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța fondului apreciat contestația la executare formulată de petentul-condamnat ca fiind nefondată și a respins-o ca atare, reținând că, într-adevăr, numitul a fost trimis în judecată și condamnat pentru trafic de droguri, însă la data când a fost formulat și înregistrat denunțul lui deja organele de urmărire penală desfășurau de mult activități de urmărire penală cu privire la numitul; organele de urmărire penală aveau deja infiltrat în rețeaua traficanților de droguri un investigator sub acoperire care efectua cumpărări autorizate de heroină de la numitul, fapt care a condus instanța de fond la concluzia că denunțul condamnatului nu a avut niciun efect asupra anchetei desfășurate de către organele de urmărire penală.
Împotriva sentinței penale nr.284/F din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), a promovat recurs petentul-condamnat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art.19 din Legea nr.682/2002, în cauză impunându-se reducerea pedepsei ce a fost aplicată condamnatului.
Curtea, examinând recursul declarat, prin prisma criticilor aduse, cât și din oficiu - în conformitate cu prevederile art.385 alin.3 Cod procedură penală - constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare - potrivit art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală - pentru considerentele ce urmează:
Astfel, prin sentința penală nr. 826/17.06.2004 a Tribunalului București Secția l-a penală, definitivă prin decizia penală nr.2131/29. 03. 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 16 ani închisoare, pentru săvârșirea de infracțiuni incriminate de Legea privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.
La data de 23 septembrie 2004 (deci după condamnarea sa în primă instanță) petentul formulează un denunț (aflat la fila 62 vol.II p), intitulat "" (înregistrat la la 24.09.2004), prin care descrie anumite împrejurări, indică nume de cetățeni români și străini, printre care " " sau "", specifică diferite sume de bani cu susținerea că erau "în vederea achiziționării de heroină", însă toate aceasta fiind situate în timp la diverse date din anul 2001.
Este adevărat că arestarea numitului s-a dispus prin încheierea de ședință din 27 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr.1369/2005), deci ulterior denunțului făcut de, însă la fila 2 - dosar nr.177/D/P/2004 al Ministerului Public - - se află ordonanța emisă de această unitate la data de 11 aprilie 2005, prin care se reține că la 20 iulie 2004 organele de cercetare s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul - cetățean deține și vinde mari cantități de droguri pe teritoriul României, pe care le introduce în țară pe ruta Turcia-Bulgaria.
Mai mult, tot din actele de urmărire penală, se reține că la data de 23 aprilie 2004, - cetățean sirian (ce făcea parte din rețeaua constituită de mai mulți traficanți, printre care și ) a fost prins când încerca să pătrundă în Ungaria, prin Vama Nădlag, cu o cantitate de 10 kg heroină.
Curtea arată că, potrivit dispozițiilor art.461 alin.1 lit.d din Codul d e procedură penală - invocate de condamnat - contestația la executare formulată în temeiul juridic mai sus enunțat este admisibilă numai în situația când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
În cauza dedusă judecății se apreciază că pentru a putea beneficia de reducerea pedepsei conform art. 19 din Legea nr. 682/2002, care reprezintă o cauză de micșorare a pedepsei "persoana care are calitatea de martor în sensul art.2 lit.a pct.1 și 2 și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății, denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni, beneficiază de reducerea la Jal imitelor pedepsei prevăzute de lege", se impunea ca denunțul să conducă efectiv la facilitarea identificării și tragerea la răspundere penală a acelui "", ceea ce nu rezultă din actele dosarului, cercetările cu privire la inculpatul începând cu mult înainte de formularea denunțului, după o amplă și îndelungată supraveghere (investigatori, colaboratori, cumpărări supravegheate etc).
Oricum, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, acel denunț - care nu prezintă date certe, el putând fi chiar ticluit din poveștile aflate în penitenciar, poate fi apreciat și ca o sfidare a actului de justiție, ca o încercare de a scăpa mai ușor de urmările faptelor sale, pentru care trebuie să răspundă.
Pentru toate aceste argumente, Curtea, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul și, constatând că acesta este în culpă procesuală, în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul - împotriva sentinței penale nr.284/13.03.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care se avansează onorariul parțial al apărătorului din oficiu, 25 lei din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Piciarcă DumitrițaJudecători:Piciarcă Dumitrița, Lefterache Lavinia, Ion Tudoran
