Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 775/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1213/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 775
Ședința publică de la 25 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpațiișiîmpotriva încheierii de ședință din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpațiși, ambii în stare de arest și asistați de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 737 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul recurenților inculpațisolicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și punerea în libertate a inculpaților. Din punctul de vedere al apărării, încheierea este netemeinică, insuficient motivată, în doar două pasaje, la modul generic si general sunt invocate aspectele pe baza cărora s-a dispus prelungirii măsurii arestării preventive. În continuare susține că nu se mai impune menținerea arestării preventive pentru că nu există probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, arată că inculpați sunt arestați de aproximativ 8 luni și solicită a se aprecia asupra rezonabilității duratei arestări preventive - aspect ce este în concordanță atât cu practica CEDO, cât și cu Constituția României și Codul d e procedură penală. În urma flagrantului au fost identificați cei doi inculpați, dar asupra acestora nu s-a găsit nici o cantitate de droguri. Până la acest moment au fost audiați martori, dar nici unul dintre aceștia nu a declarat că ar fi cumpărat droguri de la recurenți. Mai mult decât atât, cu ocazia perchezițiilor domiciliare, la locuințele inculpaților nu au fost identificate droguri. Pe parcursul cercetării judecătorești urmează a fi audiați martori cu identitate protejată și consideră că la acest moment procesual probele administrate până în prezent nu au demonstrat că inculpații nu au avut o implicare directă la traficul cantității de 1 kg heroină, dar există - din punctul de vedere al apărării - certitudinea că probele ce urmează a fi administrate în continuare sunt de natură să nu influențeze în nici un fel punerea în libertate a inculpaților. Până în prezent, nu
s-au depus la dosarul cauzei nici un fel de dovezi sau probe că inculpații ar încerca în vreun fel zădărnicirea cercetării judecătorești și aflarea adevărului.
Față de cele arătate mai sus solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, cercetarea inculpaților în stare de libertate.
Reprezentantul parchetuluiarată că din ansamblul motivării făcută de judecătorul fondului rezultă că acesta a avut în vedere atât activitatea infracțională a inculpaților - pe de o parte -, iar pe de altă parte - temeiurile prevăzute de Codul d e procedură penală în temeiul cărora se poate dispune menținerea inculpaților în stare de arest preventiv. Chiar dacă motivarea este scurtă, a răspuns tuturor condițiilor prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală.
Cu privire la celelalte elemente invocate de apărare, în sensul că inculpații nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că s-a încălcat termenul rezonabil, arată că până la acest moment nu poate fi vorba de încălcarea termenul rezonabil deoarece dosarul este unul complex, cu foarte mulți inculpați,trebuie administrate foarte multe probe și nu se poate imputa instanței amânarea judecării cauzei deoarece a depus toate diligențele ce au fost necesar pentru soluționarea dosarului.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, nu poate fi vorba de lăsarea în libertate a celor doi inculpați deoarece activitatea acestora a fost săvârșită în mod continuat, ceea ce reprezintă o perseverență infracțională, iar în ceea ce-l privește pe - este cunoscut cu antecedente penale -.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt,solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, arătând că are un copil minor în întreținere.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față.
Prin încheierea din 30.04.2009, Tribunalul București - secția I penală a dispus, între altele, menținerea stării de arest preventiv pentru inculpații și.
Pentru a decide astfel, în esență, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale iar temeiurile care au determinat inițial luarea acestei măsuri se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, s-a apreciat că se deduce din natura, gravitatea și modalitatea de realizare a activității infracționale și din amploarea și nocivitatea fenomenului de trafic de droguri.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații criticând-o pentru netemeinicie în sensul că n-ar exista probe referitoare la pericolul pentru ordinea publică și nici probe certe referitoare la vinovăția în comiterea activității infracționale pentru care sunt trimiși în judecată.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate și reține în acest sens următoarele:
1. Inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional în scopul comiterii infracțiunii de trafic de droguri și trafic de droguri de mare risc, iar din probatoriul care susține actul de inculpare se decelează mai mult decât indicii temeinice referitoare la presupusa activitate infracțională pentru care au fost trimiși în judecată.
2. Având în vedere că prin sintagma "pericol pentru ordinea publică" este desemnată o stare și nu un fapt, dovedirea acesteia nu se realizează printr-un mijloc de probă anume, ci se deduce, folosind, în analiză, criteriile impuse în art.136 alin.8 Cod procedură penală, din circumstanțele reale și personale așa cum rezultă din probele dosarului.
Astfel, distinct de pericolul social al infracțiunilor, (pentru care există indicii temeinice că au fost comise de inculpați) conectarea constantă și evidentă la mediul infracțional orientat pe trafic de droguri a inculpaților, modul organizat în care au desfășurat activitatea ilicită, întinderea în timp a acesteia, numărul mare de persoane implicate, toate aceste aspecte vădesc un potențial criminogen major al acestora și justifică temerea că în stare de libertate ar relua comiterea aceluiași gen de infracțiuni, din care, de altfel, au făcut un mod de obținere a mijloacelor de subzistență, ceea ce constituie un pericol pentru ordinea publică.
Așa fiind, Curtea nu poate primi criticile recurenților referitoare la lipsa probelor în ceea ce privește acest aspect.
3. În altă ordine de idei, privarea de libertate a inculpaților este impusă și de necesitatea asigurării bunului mers al cercetării judecătorești în condițiile unei cauze, cu o complexitate sporită atât prin numărul mare de inculpați cât și prin întinderea activității infracționale.
4. Față de inculpați s-a menținut arestarea preventivă cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale referitoare la libertatea persoanei.
Concluzionând, Curtea constată realizată condiționalitatea impusă de art.160 alin.3 Cod procedură penală și implicit, constată că încheierea atacată este temeinică și legală, motiv pentru care în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați și împotriva încheierii din 3 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București - secția I-a penală.
Obligă fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. AL 2 ex./10.06.2009
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Nicoleta Grigorescu, Simona Cîrnaru
