Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Sentința 87/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 344/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ NR. 87
Ședința publică de la 2 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
GREFIER - - -
____
MINSTERUL PUBLIC- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - este reprezentat legal prin procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale, având ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul, împotriva mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 116 din 20 august 2008 emis de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul,personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai sunt alte cereri sau excepții de invocat, motiv pentru care, Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul din oficiu pentru contestator pune concluzii de admitere a contestației la executare așa cum a fost formulată și pe fond, a se dispune deducerea din hotărârea atacată a perioadei executate de la 16 ianuarie 2006 la 25 iunie 2006, solicitând a se constata că aceasta a fost perioadă de arest preventiv executată din pedeapsa pronunțată de Tribunalul.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației la executare ca fiind nefondată, apreciind că în mod corect Curtea de Apel a dedus perioadele privind arestul preventiv.
Mai solicită a se avea în vedere că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că petentul condamnat ar fi fost arestat preventiv în perioada 16 ianuarie 2006-25 iunie 2006. Din primul înscris, intitulat "Certificat de punere în libertate" la pct.1 se arată începutul executării pedepsei și sfârșitul, când ar fi fost executată pedeapsa și nu când efectiv aceasta a fost executată, așa cum se prevede în următorul alineat la pct. 2.
În ce privește al doilea înscris depus, precizează că acesta este un certificat referitor la asigurarea de șomaj, iar faptul că au fost defalcate în mod separat două perioade, evidențiază practic că prima perioadă 20 ianuarie 2006.25 iunie 2006, condamnatul ar fi fost în libertate, iar cu privire la cealaltă perioadă, în care petentul a fost efectiv arestat.
Contestatorul, în ultimul cuvânt, arată că a fost condamnat 21 luni din care 7 luni executate efectiv, iar 14 luni cu suspendare și că a fost arestat din data de 25 noiembrie 2005 - 25 iunie 2006. Totodată, arată că i-au fost revocate 14 luni din suspendarea privind prima condamnare.
CURTEA,
Asupra contestației la executare de față.
La data de 4.03.2009, numitul a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr.102 din 15.04.2008, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI - secția a II-a penală, invocând împrejurarea că în mod greșit autoritățile judiciare române au dedus prevenția sa atunci când au recunoscut, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004, hotărârile emise de instanțele din Austria care-l priveau.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de exigențele art.461 alin.1 lit. Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală contestată a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, formulată în conformitate cu dispozițiile art. 129, art. 149 și art. 150 din Legea nr. 302/2004.
S-a recunoscut sentința Tribunalului Regional din din 16.01.2006, sentința Tribunalului Regional din din 30.08.2006 și decizia Curții de Apel din din 13.03.2007 precum și a decizia din 11.05.2007 a Tribunalului Regional din - Austria și s-a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 6 ani și 9 luni închisoare.
S-a dedus prevenția de la 25.11.2005 la 16.01.2006 și de la 25.06.2006 la zi.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rezoluția din 3.04.2008 Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa sesizat instanța în vederea recunoașterii și punerii în executare a sentinței Tribunalului Regional din dată în 13.03.2007 în dosarul nr. 10 Bs 35/07h, a deciziei din 11.05.2007 a Tribunalului Regional din dată în dosarul nr. 23 Hv 4/06f privind pe condamnatul.
S-au avut în vedere următoarele împrejurări:
Prin sentința din 16.01.2006 dată în dosarul nr. 23 Hv 4/06f Tribunalul Regional - Austria, numitul a fost condamnat la 21 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție în cadrul unei organizații criminale, parțial sub formă consumată și parțial rămas în faza de tentativă și tentativă de fals în înscrisuri oficiale.
Tribunalul Regional, la data de 30.08.2006, în dosarul nr. 12 Hv 99/06f l-a condamnat pe la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru infracțiuni de furt grav în mod profesional prin efracție, sub forma tentativei și a faptei consumate.
S-a dedus prevenția de la 25.06.2006 la 30.08.2006.
Prin decizia din 20 decembrie 2006, Curtea Supremă de Justiție din Austria a respins recursul în anulare formulat în dosarul nr. 12 Hv 99/06g.
De asemenea, Curtea de Apel din a respins recursul formulat împotriva sentinței penale din 30.08.2006 a Tribunalului Regional pronunțată în dosarul nr. 12 Hv 99/06 g, apreciind că revocarea celor 21 de luni suspendate de Tribunalul Regional este legală și temeinică, rezultând o pedeapsă totală de 6 ani și 9 luni închisoare.
S-a constatat că sentințele penale sunt definitive și executorii și îndeplinesc condițiile art. 115 alin. 1 și ale art. 116 din Legea nr. 301/2004 în sensul că:
- sunt pronunțate de instanțe competente ale altui stat;
- România și-a asumat o asemenea obligație;
- a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din;
- hotărârile nu au fost pronunțate pentru o infracțiune politică sau militară, ci pentru infracțiuni de drept comun;
- s-a respectat ordinea de drept a statului român;
- hotărârile penale pot produce efecte juridice în România potrivit Legii române, infracțiunile găsindu-și corespondent în dispozițiile art. 20, 208, 209, 288 Cod penal;
- nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași fapte împotriva aceleiași persoane în România;
- persoana nu a fost transferată într-un alt stat, iar soluția să fie recunoscută de România.
De asemenea, au fost respectate dispozițiile art. 125 alin. 3 din Legea nr. 302/20004, în sensul că persoana transferabilă și-a dat consimțământul la recunoaștere și transfer în fața autorității competente străine.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, precum și din cele depuse drept probă de către contestator, Curtea, sesizată cu contestația la executare formulată de contestatorul constată că acesta a fost condamnat de către Tribunalul Regional la o pedeapsă privativă de libertate de 21 de luni (fila 135 dosar) cu suspendare, privind o parte de 14 luni (fila 41 dosar), executând partea necondiționată de 7 luni în perioada 25.11.2005 - 25.06.2006 (filele 36,53 dosar).
Ulterior, prin hotărârea Tribunalului Regional a fost condamnat la o pedapsă de 5 ani închisoare și i s-a dedus perioada de arest anterior din 25.06.2006 până în 30.08.2008 (fila 50), revocându-se totodată suspendarea condiționată și având de executat în total 6 ani și 9 luni închisoare.
Având în vedere aceste aspecte, susținute și de înscrisurile provenind de la locul de deținere din Austria, din care rezultă că acesta a fost privat de libertate neântrerupt de la 25 noiembrie 2005 la zi(filele 22-24 dosar), Curtea, în temeiul art. 461 alin. 1 lit. d Cod proc. pen. va admite contestația formulată de contestatorul.
Va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.116 din 20.08-2008 Curții de Apel București și va dispune emiterea unui nou mandat de executare.
Constată că prin sentința penală nr.102 din 15.04.2008 a
s-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepse de 6 ani și 9 luni închisoare într-un penitenciar din România.
Va deduce prevenția de la 25.11.2005 la zi.
Onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația.
Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.116 din 20.08.2008 al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Dispune emiterea unui nou mandat de executare.
Constată că prin sentința penală nr.102 din 15.04.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, definitivă, s-au recunoscut sentința Tribunalului Regional din 16.01.2006, sentința Tribunalului Regional din din 30.08.2006, decizia Curții de Apel din din 13.03.2007 și decizia din 11.05.2007 a Tribunalului Regional din - Austria și s-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani și 9 luni închisoare într-un penitenciar din România.
Deduce prevenția de la 25.11.2005 la zi.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 aprilie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER,
Red.
Dact. 6 ex./6.04.2009
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă
