Contestație (plângere) cu privire la măsurile asigurătorii (art.168 c.p.p.). Decizia 14/2007. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 14/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2007
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean JUDECĂTOR 2: Angela Hărăstășanu
- - - JUDECĂTOR 3: Laura Popa
- - - președinte secție
- grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul și de partea interesată - SRL împotriva încheierii de ședință din data de 18 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, asistat de avocat și pentru partea interesată - SRL B, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declarară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și potrivit art. 38513Cod procedură penală acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat pentru recurenții și - SRL solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 18.10.2007 și în urma rejudecării să se constate că menținerea măsurii asiguratori dispusă prin ordonanța 152/P/2003 din 27.06.2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV este o măsură ilegală, întrucât aceasta a încetat de drept la data de 12.11.2003 când s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002. Potrivit dispozițiilor legii art. 249 alin.2 raportat la art. 245 lit. din Codul d e procedură penală această situație trebuia să fie menținută de către organul de urmărire penală urmând ca, într-un termen de 30 de zile partea civilă să introducă acțiune civilă la instanța civilă. Prin rechizitoriul prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală, organul instrumentator nu a dispus nimic în legătură cu această măsură, ceea ce impune concluzia că ea și- încetat valabilitatea la data emiterii rechizitoriului. Infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt cu totul altele decât infracțiunea de spălare de bani. Ca atare, în opinia sa, consideră că această măsură și-a încetat valabilitatea din momentul când s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.
Pe de altă parte, luarea măsurii asigurătorii a sechestrului se impune în scopurile prevăzute de lege pentru a asigura executarea pedepsei amenzii, a confiscării speciale sau pentru a asigura valoarea prejudiciului. Or, din examinarea ordonanței nr. 152 din 27.06.2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV rezultă că această măsură a fost luată în scopul aflării adevărului și preîntâmpinării scurgerilor unor sume de bani de la bugetul statului în interesul soluționării totale și exhaustive a cauzelor penale privind societățile comerciale administrate de inculpatul. Este evident, că principiul legalității statuat de art. 2 din Codul d e procedură penală a fost încă încălcat din, scopul luării acestei măsurii fiind altul decât cel pentru care art. 163 alin. 2 din Codul procedură penale prevede luarea aceleiași măsuri.
De asemenea, mai arată că și sub un alt aspect măsura este nelegală. Luarea măsurii asigurătorii se poate lua asupra bunurilor învinuitului sau părții civilmente responsabile, or în speța de față măsura asiguratorie a fost luată asupra bunurilor societății SRL în condițiile în care această societate nu are calitate de parte procesuală în cauză. Partea civilmente responsabilă în proces este - SRL care este cu totul o altă societate, iar - SRL nu are nici un fel de calitate în cadrul procesului care se află pe rolul instanței de judecată. Deși a învederat aceste aspecte instanței de fond, această instanță a soluționat cauza prin prisma altor considerente care sunt străine de dispozițiile legii.
Față de toate aceste considerente solicită admiterea recursului și să se constate că măsurii asiguratorie dispusă prin ordonanța 152/P/2003 din 27.06.2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOVa încetat de drept la data de 12.11.2003 când s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, astfel încât - SRL să poată să beneficieze de sumele și de bunurile care au fost sechestrate din anul 2003. acumulate în contul societății sunt enorme, are datorii care cresc zi de zi față de bugetul statului, iar din această cauză societatea SRL nu mai poate funcționa.
Reprezentantul Ministerului Public arată că-și menține concluzii puse la data de 23.11.2007, în sensul respingerii recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii de ședință din data de 18.10.2007 a Tribunalului Brașov, ca legală și temeinică, motivat de faptul că argumentele ce au determinat la data de 27.06.2003 înființarea sechestrului asigurator subzistă și în prezent indiferent de încadrarea juridică dată faptelor. Eventuale soluții de scoatere de sub urmărire penală sau schimbarea încadrării juridice a faptelor nu pot influența legalitatea acestei măsuri.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt arată că-și menține concluzii apărătorului său ales. Solicită ridicarea sechestrului asigurator.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr- s-a respins plângerile formulate de inculpatul și partea interesată B împotriva ordonanței de instituire a sechestrului și popririi emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV la data de 27.06.2003 în dosarul 152/P/2003.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că:
Prin ordonanța de aplicare a măsurii asigurătorii a popririi emisă la 27.06.2003 în dosarul nr. 152/P/2003 s-a dispus înființarea sechestrului asigurator și poprirea în fondurile a sumelor de bani solicitate ci titlu de rambursare sau cu orice titlu de către următoarele societăți comerciale - "" SRL B, - " " SRL B și - " " SRL B (filele 11-12, vol. I, dosar nr. 2679/P/2003).
Apărătorul inculpatului și al "părții interesate" - "" SRL își întemeiază în principal plângerea, formulată în sensul art. 168 alin. 1 Cod procedură penală, pe faptul că la momentul emiterii ordonanței actualmente contestate, 27.06.2003, inculpatul era cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de "spălare de bani" prevăzută de art. 23 din Legea 656/32002, infracțiunea relativ la care, prin rechizitoriu, s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală.
Tribunalul a observat că, din punct de vedere faptic, argumentele ce au determinat - la 27.06.2003 - înființarea sechestrului asigurător și popririi subzistă independent de încadrarea juridică dată faptelor ce le-ar fi comis inculpatul.
Astfel eventualele soluții de scoatere de sub urmărire penală sau de schimbare a încadrării juridice inițiale dată faptelor inculpatului nu pot influența legalitatea ordonanței contestate atât timp cât aceeași situație de fapt a determinat, parțial, întocmirea în cauză a rechizitoriului de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Tribunalul a mai observat strânsa legătură între faptele penale ce i se impută inculpatului prin rechizitoriu - printre care art. 20 raportat la art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal tocmai pentru solicitarea unor sume de bani cu titlu de rambursare sau prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990 - și sumele de bani indisponibilizate prin ordonanța procurorului actualmente contestată ceea ce impune, pentru buna desfășurare a procesului penal menținerea ordonanței indicate.
Față de toate cele expuse tribunalul - în concordanță și cu opinia Curții de APEL BRAȘOV care, exemplificativ, prin decizia penală nr. 299/2004 sau prin decizia penală nr. 32/2005, a reținut legalitatea ordonanței contestate - a respins plângerile formulate de către inculpatul și partea interesată - "" SRL B împotriva ordonanței de instituire a sechestrului și popririi emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV la 27.06.2003 în dosar nr. 152/P/2003.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul și partea interesată B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se admită plângerile formulate de recurenți și să se constate că măsura asigurătorie dispusă prin ordonanța 152/P/2003 din 27.06.2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOVa încetat de drept la data de 12.11.2003.
În motivarea recursului formulat s-a arătat de către inculpați că luarea măsurii asigurătorii s-a făcut prin ordonanța 152/P/2003 din 27.VI.2003 a parchetului în considerarea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23.656/2002; prin rechizitoriul din 12.XI 2003 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru această infracțiune, fiind trimis în judecată pentru alte infracțiuni (evaziune fiscală, tentativă la înșelăciune, fals prevăzut la legea contabilității și folosirea creditului societății în scop contrar) ce au format obiectul cercetării penale alături de infracțiunea de spălare de bani.
Potrivit art. 163.C.P.P. măsurile asigurătorii se iau în cazul procesului penal în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune precum și prin garantarea executării pedepsei amenzii; ori din conținutul ordonanței 152/P/203 a procurorului rezultă că măsura asiguratorie a fost instituită în acest dosar în alt scop decât cel prevăzut de lege, respectiv în scopul "aflării adevărului și preîntâmpinării scurgerii unor sume de bani de la bugetul statului în interesul soluționării totale și exhaustive a cauzelor penale privind societățile comerciale administrate de.
Pe altă parte, art. 163 alin 2 Cod procedură penală statuează că măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se iau asupra bunurilor inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, ori din chiar cuprinsul ordonanței atacate rezultă că măsura asiguratorie a fost luată în speță asupra bunurilor unei societăți ce nu avea nici o calitate în proces. Parte responsabilă civilmente în proces este SRL iar nu SRL care nu are nici o calitate în proces dar care este prejudiciată prin blocarea bunurilor și sumelor cu urmări dintre cele mai păgubitoare.
Prin actul de scoatere de sub urmărire penală procurorul nu a dispus menținerea sechestrului asigurător deși avea obligația să se pronunțe asupra acestei măsuri conform art. 249 al. 2 Cod procedură penală rap. la art. 245 lit. c Cod procedură penală situație în care singura concluzie logică este aceea că măsura asiguratorie și- încetat valabilitatea la data adoptării soluției, adică la 12.XI.2003. Enumerarea la rubrica "date suplimentare" a rechizitoriului a măsurii luate în cursul urmăririi penale, nu poate fi asimilată măsurii menținerii sechestrului asigurător, deoarece nu reprezintă o astfel de măsură; astfel potrivit art. 203 Cod procedură penală organul de urmărire penală adoptă măsuri procesuale prin ordonanță sau rezoluție; ambele trebuie motivate; apare deci evident că mențiunile referitoare la măsurile asigurătorii au avut rolul de a descrie măsurile luate în cursul urmăririi penale.
Argumentul primei instanțe conform căruia scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea de spălare de bani - adică infracțiunea care a justificat luarea măsurii asigurătorii - nu are nici o relevanță în privința măsurii asigurătorii atâta timp cât situația de fapt care a determinat luarea măsurii se regăsește în infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, contravine flagrant principiului legalității reglementat de art. 2 Cod procedură penală care guvernează procesul penal și nesocotește dispozițiile art. 163 și respectiv 249 al. 2 Cod procedură penală.
Analizând hotărârea penală atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului instanța de recurs constată că recursurile formulate de inculpatul și SRL împotriva acesteia sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin rezoluția din 10.06.2003 dată în dosarul 152/P/2003 al Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Serviciul de combatere a criminalității organizate și antidrog s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 din Legea 656/2002 apreciindu-se de către procuror că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 36 din Legea 345/2002, faptă ce constituie infracțiunea predicat pentru infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 din Legea 656/2002; ca și stare de fapt se reține în cuprinsul rezoluției, printre altele că în jurul datei de 23 aprilie 2003 inculpatul a solicitat rambursarea TVA în cuantum de 1.400.000.000 lei (rol) urmare a încheierii unei tranzacții; tranzacția a constat în aceea că la data de 20.11.2002 inculpatul, în calitate de persoană fizică a vândut unei alte persoane fizice utilaje în valoare de 178.144 Euro - aproximativ 5 miliarde lei la acea dată. Aceste utilaje au fost revândute la data de 18.04.2003 de către persoana fizică societății al cărei administrator unic era respectiv - B (și pe care a înființat-o la data de 3. 04.2003) și către - LEASING SRL B; la data de 23.04.2003 C 92 SRL prin administratorul și - - Leasing SRL au vândut către SRL B administrată de toate utilajele vândute anterior de către inculpatul în calitate de persoană fizică către.
Prin Ordonanța din data de 27.06.2003 dată de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Serviciul de combatere a criminalității organizate și antidrog în dosarul nr. 152/P/2003 s-a dispus înființarea sechestrului asigurător și poprirea în fondurile Direcției Generale a Finanțelor Publice Bas umelor de bani solicitate cu titlu de rambursare TVA sau cu orice alt titlu de către următoarele societăți comerciale: SRL B, B și SRL
Pentru a se lua această măsură parchetul a reținut în cuprinsul ordonanței că în dosarul menționat s-a început urmărirea penală și se efectuează cercetări privindu-l pe sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 din Legea 656/2002 constând în esență în aceea că în luna aprilie 2003 inculpatul a solicitat rambursarea TVA în cuantum de 1.400.000.000 lei (rol) urmare a încheierii unei tranzacții; tranzacția a constat în aceea că la data de 20.11.2002 inculpatul, în calitate de persoană fizică a vândut unei alte persoane fizice utilaje în valoare de 178.144 Euro - aproximativ 5 miliarde lei la acea dată. Aceste utilaje au fost revândute la data de 18.04.2003 de către persoana fizică societății al cărei administrator unic era respectiv - B (și pe care a înființat-o la data de 3. 04.2003) și către - LEASING SRL B; la data de 23.04.2003 C 92 SRL prin administratorul și - - Leasing SRL au vândut către SRL B administrată de toate utilajele vândute anterior de către inculpatul în calitate de persoană fizică către.
Prin rezoluția din 7.07.2003 dată în dosarul 152/P/2003 de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Serviciul de combatere a criminalității organizate și antidrog s-a dispus conexarea dosarelor 249/P/2002 (în care inculpatul era cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 215 al. 1,2 Cod penal, art. 290 și 298 Cod penal și art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990 republicat, art. 12, 13 din Legea 87/1994) și respectiv 70/P/2003 ( în care inculpatul era cercetat pentru aceea că a dispus înregistrarea în contabilitate a unei facturi emise de RA-VI SRL B - societate administrată de către el pentru care ulterior a solicitat rambursare de TVA) la dosarul 152/P/2003 dată fiind conexitatea în care se aflau faptele cercetate în cele trei dosare.
Prin rechizitoriul întocmit la data de 12.11.2003 de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Serviciul de combatere a criminalității organizate și antidrog în dosarul 152/P/2003 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prev. de art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal, art. 20 rap. la art. 215 alin 1,2, 5 Cod penal, art. 20 rap. la art. 215 alin 1,2 Cod penal, art. 31 al. 2 Cod penal rap. la art. 31 din Legea 82/1991 republicată, rap. la art. 289 Cod penal, art. 266 pcr. 2 din Legea 31/1990 cu modificările și completările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea de tentativă la înșelăciune prev. de art. 215 al 1,2 Cod penal reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instanței s-a arătat în cuprinsul acestuia că fapta constă în aceea că inculpatul în calitate de administrator la SRL a solicitat la datele de 26.03.2003 și respectiv 7.05.2003 Administrației Financiare suma totală de 1.283.338.779 lei cu titlu de rambursare TVA, solicitare pentru care s-a folosit de documente justificative scriptice ce evidențiau realizarea unor tranzacții comerciale între SRL - - Leasing SRL sau SRL - - 92 SRL.
Totodată prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru faptele prev. de art. 23 din Legea 656/2002 cu aplicarea art. 13 Cod penal
Întrucât urmărirea penală a fost efectuată în cauză de către procuror, potrivit art. 263 al. 3 Cod procedură penală procurorul a inserat în cuprinsul acestuia datele suplimentare prev. de art. 260 Cod procedură penală, arătând că în cursul urmăririi penale a luat măsuri asigurătorii constând în înființarea sechestrului asigurător asupra mijloacelor fixe aparținând SRL, SRL și poprirea în fondurile DGFP Bas umelor de bani solicitate cu titlu de rambursare TVA provenită ca urmare a tranzacțiilor scriptice derulate pe relația SRL, - 92 SRL, măsură dispusă prin ordonanța nr. 152/2003 din 27.06.2003.
În analizarea plângerilor formulate de inculpatul și partea interesată C SRL B împotriva măsurii asiguratorii menționate trebuie pornit de la împrejurarea că împotriva acestei măsuri asigurătorii inculpatul și societatea menționată a mai formulat plângere atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața primei instanțe în primul ciclu procesual (fila 51 încheierea din 5.02.2004 din dosarul 2679/2003 al Tribunalului Brașov ), plângere respinsă prin încheierea din 12.03.2004 pronunțată de Tribunalul Brașov în același dosar, astfel cum aceasta a fost modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 299/R/6.04.2004 a Curții de APEL BRAȘOV; argumentele aduse de inculpat și de C SRL B în susținerea plângerilor formulate împotriva măsurii asiguratorii instituie, au fost în cea mai mare parte aceleași ca și cele iterate în fața instanței în prezent (mai puțin susținerea conform căreia măsura asiguratorie ar fi încetat de drept la data sesizării instanței urmare a omisiunii procurorului de a menționa expres menținerea ei prin prisma soluției de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 din Legea 656/2002). Considerentele care au stat la baza pronunțării deciziei penale nr. 299/R/6.04.2004 a Curții de APEL BRAȘOV în dosarul464/2004 al aceleiași instanțe - intrate în puterea lucrului judecat - rămân valabile și în prezent, astfel încât sub aspectul cerințelor prev. de art. 168 Cod procedură penală, care conferă dreptul de a contesta o măsură asiguratorie învinuitului, inculpatului, părții responsabile civilmente și oricărei persoane care justifică un interes, nici unul dintre recurenți nu îndeplinește această condiție.
Sumele de bani indisponibilizate prin ordonanța de înființare a sechestrului și respectiv a popririi asigurătorii, reprezintă sume de bani solicitate de inculpat cu titlu de rambursare TVA sau cu orice alt titlu în calitatea acestuia de administrator al societăților menționate în cuprinsul ordonanței, inclusiv SRL B și nu în calitate de persoană fizică, astfel încât măsura nu-l vizează pe inculpat iar acesta nu are nici un drept sau interes propriu, ca persoană fizică, în temeiul căreia să conteste măsura.
Condiția nu este îndeplinită nici în ceea ce privește recurenta SRL întrucât măsura asiguratorie se referă la sume de bani (rambursări TVA) cu privire la care s-a reținut că ar fi consecința săvârșirii unor infracțiuni de către inculpatul, ca administrator al mai multor societăți comerciale, inclusiv SRL și pentru care DGFP Bae xercitat acțiunea civilă în procesul penal. Aceste sume de bani au fost poprite în conturile DGFP B și nu ale societății - SRL, (conturi în care de altfel nu au ajuns nici odată); nu se poate susține deci că ar exista un drept de proprietate asupra acestor sume de bani, ele reprezentând în fapt, conform învinuirilor aduse inculpatului prin actul de sesizare al instanței, sume de bani cu care inculpatul, în calitate de administrator al mai multor societăți, inclusiv SRL a încercat să înșele DGFP B; împrejurarea că aceste sume nu au fost plătite societăților administrate de inculpat (inclusiv - SRL), deci nu au ieșit din proprietatea DGFP a fost de natură a conduce la reținerea în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a dispozițiilor art. 20 Cod penal (respectiv tentativă) raportat la infracțiunea de înșelăciune și nu la reținerea infracțiunii consumate de înșelăciune.
sumelor de bani aflate în mâinile părții civile DGFP constituie o problemă care depinde de modul de soluționare a cauzei penale în fond și nu poate fi rezolvată pe calea incidentală a unei plângeri împotriva unei măsuri procesuale; C ar fi trebuit să invoce un interes sau un drept care nu depinde de soluționarea prezentei cauze. Așa fiind se constată că nici SRL nu justifică un interes legitim și necontestat pentru a putea formula plângere împotriva ordonanței de aplicare a măsurii asigurătorii a popririi dată la data de 27.06.2003 în dosarul 152/P/2003.
Față de considerentele exprimate anterior care conduc la concluzia că nici unul dintre cei doi recurenți nu justifică vre-un drept propriu sau vre-un interes asupra sumelor de bani sechestrate respectiv poprite în conturile DGFP B (și care să nu depindă de soluționarea prezentei cauze) care să le confere sub aspect procesual dreptul de a se prevala de dispozițiile art. 168 Cod procedură penală, hotărârea primei instanțe de a respinge prin încheierea de ședință din data de 18.10.2007 dată în dosarul - plângerile formulate de inculpatul și partea interesată SRL B împotriva ordonanței de instituire a sechestrului și popririi emisă la data de 27.06.2003 în dosarul 152/P/2003, apare legală și temeinică.
De asemenea, prin prisma acestor considerente motivele de recurs invocate de recurenții contestatori în susținerea plângerilor formulate și respectiv a recursurilor declarate referitoare la conținutul ordonanței de aplicare a măsurii asigurătorii (scopul înființării măsurii - altul decât cel pentru care se putea aplica măsura conform art. 163 Cod procedură penală), la lipsa calității de parte responsabilă civilmente în proces a SRL - prejudiciată prin blocarea bunurilor și sumelor cu urmări dintre cele mai păgubitoare - încetarea de drept a măsurii asigurătorii prin nemenționarea în actul de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului referitor la infracțiunea de spălare de bani prev. de art 23 din Legea 656/2002 a menținerii sechestrului asigurător apar ca nefondate, ele neputând servi ca fundament pentru pronunțarea unei hotărâri de admitere a recursurilor formulate.
În considerarea celor expuse în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatul și partea interesată SRL B împotriva încheierii de ședință din 18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal -, pe care o va menține.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală vor fi obligați recurenții să plătească statului câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de inculpatul și SRL împotriva încheierii de ședință din data de 18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurenții să plătească statului câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. /30.01.2008
Dact. /04.02.2008
2 exemplare
Jud. fond:
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Angela Hărăstășanu, Laura Popa
