Contestație (plângere) cu privire la măsurile asigurătorii (art.168 c.p.p.). Decizia 523/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.523/
Ședința publică de la 13 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Maria Uzună
Grefier - -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în B-, sector 2, împotriva încheierii de ședință din data de 30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect contestație (Plângere) cu privire la măsurile asigurătorii (art.168 C.P.P.)
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurentului inculpat, pentru care se prezintă avocat în substituire avocat R, în baza delegației de substituire N/13.11.2008, emisă de Baroul C - Cabinet Individual.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-282 cod pr.penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală,
Procurorul având cuvântul, precizează că la termenul anterior a solicitat ca apărătorul recurentului să depună la dosar ordonanța împotriva căruia se plange.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, învederează că are în posesie numai concluziile scrise care i-au fost înmanate de domnul avocat R. În urma discuțiilor avute cu acesta i s-a comunicat faptul că recursul este formulat împotriva unei încheieri pronunțată de instanța de fond, anterioare, prin care i s-a respins cererea formulată la fond.
Instanța, constată că în concluziile scrise și depuse la dosar rezultă faptul că ordonanța este din 19 august 2004 procurorului, dosarul Parchetului de pe langa Tribunalul București nr.3265/P/2004.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, susține că în dosarul dedus judecății are împuternicire avocațială pentru o altă parte, fiind prezent la termenele de judecată și are cunoștință în mare despre ce este vorba. Din cate cunoaște, în acest dosar a fost demarată urmărirea penală la B și apoi a fost declinat către C, rechizitoriul a fost întocmit ulterior la C și s-a procedat la sesizarea instanței de judecată, cauza aflandu-se în faza de judecată în fond la Tribunalul Constanța. Are cunoștință că, pe parcursul procesului, însă nu știe la care termen, s-a formulat în cursul cercetării judecătorești o plangere împotriva măsurii asiguratorii instituită prin ordonanța din 19 august 2004.
Instanța, constată, în raport de concluziile scrise că cererea vizează ordonanța unui procuror și, față de decizia în interesul legii, solicită părțile să pună concluzii cu privire la modul de contestare a măsurilor asiguratorii luată în cursul urmăririi penale, data și, după sesizarea instanței.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că în concluziile scrise formulate de colegul său se motivează că, potrivit art.168 alin.1 cod pr.penală în contra măsurilor asiguratorii și a modului de aducere la îndeplinire se poate face contestație de orice persoană interesată sau de părțile din proces, se pot plange procurorului de judecată în orice fază a procesului penal. Din economia textului invocat a apreciat că în ce privește plangerea împotriva măsurii asiguratorii competența se determină în raport de faza procesului și nu în raport de organul care a dispus această măsură. S-a apreciat de colegul său că, deși este luată măsura la momentul 2004 de către parchet din moment ce s-a adresat din cursul cercetării judecătorești la fond cu o plangere este îndreptățit să formuleze în temeiul art.168 alin.2 cod pr.penală recurs separat la încheierea prin care s-a respins cererea de ridicare a acelui sechestru asigurator. Mai departe, în concluziile scrise s-au motivat împrejurările de fond care în opinia apărătorului sunt justificate ca să solicite prin recurs admiterea acestuia și, cu consecința ridicării sechestrului dispus.
Pe cale de consecință, solicită a se lua act de concluziile scrise depuse la dosar.
Procurorul având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea soluției recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru ca instanța de fond să se pronunțe efectiv asupra ordonanței care s-a depus astăzi la dosar.
În toată încheierea de ședință din 30.09.2008 care este recurată se face vorbire numai despre o ordonanță, alta decât cea ce care s-a depus la această dată. În toată încheierea recurată se face vorbire despre ordonanța nr. 3265/P/2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța emisă la data de 19 august 2008. În primul rând trebuie stabilit stadiul procesual, obiectul cauzei, ori când se critică o altă ordonanță decât cea cu privire la care instanța de fond s-a pronunțat, hotărârea nu apare în opinia sa, ca o hotărâre care să fie înțeleasă.
Învederează că nu cunoaște care este stadiul dosarului nr.3265/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, pentru că, dacă dosarul ar fi încă în faza de urmărire penală competentă să soluționeze o asemenea plângere, având în vedere recursul în interesul legii nu ar fi instanța competentă ci procurorul, dacă dosarul ar fi încă în faza de urmărire penală. Dacă dosarul s-ar fi concretizat printr-o trimitere în judecată, numai atunci instanța de judecată ar fi competentă să soluționeze plângerea privind o măsură asiguratorie.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- ( nr. în format vechi 2304/2004) s- respins ca nefiind pertinentă și utilă cererea inculpatului privind efectuarea unei expertize contabile.
S-a respins ca nefondată excepția nulității absolute a procesului verbal prin care s-a instituit măsura asiguratorie sechestrului asupra imobilelor inculpatului.
S-a respins ca nefiind utilă efectuarea unei expertize imobiliare asupra bunurilor aparținând inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 29.09.2008 inculpatul prin apărătorul său a solicitat efectuarea unei expertize contabile care să determine valoarea totală a prejudiciului.
Inculpatul a mai formulat în temeiul art.168 cod pr.penală, o plângere împotriva măsurii dispuse prin ordonanța din 19.09.2008 în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 3265/P/2004. Se solicită pe de altă parte efectuarea unei expertize care să stabilească valoarea imobilelor.
Se invocă nulitatea absolută a procesului-verbal de sechestru având în vedere că nu se cunoaște care este valoarea pagubei pretins a fi produsă de inculpat, nici valoarea bunurilor sechestrate, care nu au fost individualizate. Se mai arată că nu există elemente pe baza cărora să se poate deduce că inculpatul încearcă să-și înstrăineze lucrurile.
Asupra cererilor formulate, instanța constată:
În ce privește întinderea prejudiciului, instanța constată că potrivit art. 116 cod pr.penală, instanța dispune efectuarea unei expertize atunci când sunt necesare cunoștințele unui expert pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei.
Inculpatul este trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin.1,2,3,4,5 Cod penal, în dauna SC SRL.
Pe parcursul urmăririi penale SC SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 2.787.897.151 lei reprezentând contravaloarea mărfii livrate către SC SRL precum și 700.000.000 lei ROL daune morale.
În ceea ce privește expertiza contabilă solicitată de inculpat aceasta apare ca nefiind pertinentă, vădit inutilă raportat la acuzațiile ce se aduc inculpatului privind o singură societatea comercială, față de obiectul acuzațiilor și probatoriile care se administrează în acest gen de cauze.
S-a mai invocat de către inculpat nulitatea absolută a procesului-verbal de sechestru.
Prin ordonanța din 19.09.2008 în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 3265/P/2004 s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor proprietatea inculpatului: un teren de 428 mp plus construcție, situate în satul; un teren de 1235 mp și o construcție, situate tot în satul.
Instanța apreciază că măsura a fost dispusă în mod temeinic și legal (la momentul în care s-a luat măsura existând indicii certe de comitere a unei fapte penale ) și se încadra scopului prevăzut de art.163 cod pr.penală, acela al reparării pagubei produse prin infracțiune, desigur dacă în urma administrării și examinării întregului material probator, se constată vinovăția inculpatului și celelalte condiții ale răspunderii delictuale îndeplinite.
Valoarea probabilă a pretinsului prejudiciului era stabilită pe baza filelor cec la care se adăuga suma solicitată cu titlul de daune morale. De asemenea, organele de cercetare penală au solicitat și obținut de la Primăria informații cu privire la proprietățile inculpatului, valoarea lor de impunere, astfel că măsura asiguratorie,s-a dispus în concordanță cu dispozițiile art.163 alin2 cod pr.penală, adică până la concurența valorii probabile a pagubei.
Mai trebui remarcat că la luarea măsurii asiguratorii proprietățile inculpatului erau afectate de instituirea a două ipoteci în favoarea SC SA, ceea ce ar fi putut determina un posibil risc al concurenței creditorilor la eventuala executare silită.
In termen legal, s-a declarat recurs de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din 30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- prin care s-a dispus respingerea plângerii formulate împotriva ordonanței din 19.08.2008 prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra a două imobile.
Examinând recursul declarat, în raport de criticile formulate cât și din oficiu, curtea constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- s-a dispus respingerea excepțiilor de nulitate absolută a procesului verbal prin care s-a instituit măsura asiguratorie asupra imobilului inculpatului.
Astfel, instanța a constatat că prin ordonanța procurorului din 19.08.2004 în dosarul penal nr.3265/P/2004 a Tribunalului Constanța, s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului pe un teren de 428. plus construcție situat în și un teren de 1235. și o construcție situate în satul.
Cum, în prezent, inculpatul este trimis in judecată pentru o infracțiune de prejudiciu, respectiv de complicitate la înșelăciune în formă gravă, iar cercetarea judecătorească nu s-a definitivat, în mod corect instanța de fond a luat măsura provizorie a sechestrului asigurator.
După soluționarea definitivă a procesului penal dacă inculpatul nu va fi găsit vinovat de producerea vreunui prejudiciu și dacă acesta va fi acoperit se va restabili situația anterioară prin scoaterea de sub sechestru a acestor bunuri.
De altfel, în perioada 2004-2008, inculpatul a formulat mai multe cereri de scoatere de sub sechestru, iar instanțele s-au pronunțat în acest sens, respingându-le ca nefondate.
Pe cale de consecință, cu bunurile pe care s-a dispus sechestru asigurator aparțin inculpatului, măsura dispusă se încadrează în dispoziția legală ce guvernează în cauză.
Urmează ca, în baza art.385 ind.15 pct. 1 lit.b cod pr.penală, a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul și în baza art.192 cod pr.penală, a-l obliga la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b cod pr.penală,
Respinge recursul declarat de inculpatul - domiciliat în B-, sector 2, împotriva încheierii de ședință din data de 30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.192 cod pr.penală,
Obligă pe recurent la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud. - -
2 ex./18.11.2008
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Costea Grigorescu, Maria Uzună
