Contestație (plângere) cu privire la măsurile asigurătorii (art.168 c.p.p.). Decizia 621/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 621/
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în municipiul C, B-dul - nr.4, județul C și municipiul C, B-dul - nr.6, județul C, împotriva sentinței penale nr.15 din data de 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect plângere împotriva măsurii asigurătorii, conform art.168 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare, se constată lipsa recurentului contestator.
Curtea, față de lipsa recurentului contestator, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, se constată lipsa recurentului contestator.
Prin referatul oral al cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că recurentul contestator, a depus la dosar, motivele de recurs.
În speță, conform art.2781al.10 Cod procedură penală, curtea califică calea de atac formulată de contestator ca fiind recurs și nu apel.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și să se constate că sentința penală pronunțată de Tribunalul Constanța, este
temeinică și legală și în mod corect s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul împotriva unei măsuri luată în temeiul art.168 Cod procedură penală.
Precizează că în acest sens există și un recurs în interesul legii pronunțat de Înalta Curte de casație și Justiție - Decizia nr.71/2007, conform căruia "competența de soluționare a plângerii formulate în baza art.168 Cod procedură penală, revine procurorului în cursul urmării penale și, respectiv instanței, în cursul judecății".
Apreciază că instanța de fond a respins în mod corect ca inadmisibilă plângerea petentului, ulterior măsura dispusă în cursul urmăririi penale, ar putea fi criticată odată cu soluția care se va da.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că prin sentința penală nr.15 din data de 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr.6534/-, s-a dispus în baza art. 275 - 278 Cod procedură penală, respingerea ca inadmisibilă a plângerii formulate de petentul - domiciliat în C, str. - nr.6, jud. C, CNP - -, împotriva rezoluției procurorului nr. 575/II/2/2007, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța la data de 21.07.2008, în dosarul nr. 958/P/2007.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală
A obligat petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la instanță sub nr-, petentul a formulat plângere împotriva măsurii indisponibilizării unor bunuri de către organele judiciare și organele Gărzii Financiare, potrivit procesului verbal încheiat în urma percheziției efectuată la sediul societății al cărei administrator este petentul, dar și plângere împotriva rezoluției nr. 575/II/2/2007, emisă de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța la data de 21.07.2008 în dosarul nr. 11209/P/2007 al
aceluiași parchet, prin care a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent la procuror conform art. 275-278 cod procedură penală.
În esență, petentul precizează că a formulat plângere împotriva măsurii luată de organele de poliție privind indisponibilizarea, la data de 27 septembrie 2007, sumelor de: 59.850 euro -bani personali, 77.021 dolari SUA -bani personali, 145.000 lei -bani personali, 559.240 lei -bani aparținând societăților comerciale, precum și de indisponibilizare a cantității de 137.177, 05 grame bijuterii din aur, din care 102.749,55 grame bijuterii din aur -bunuri personaleși 34.427,50 grame bijuterii din aur,aparținând societăților comercialeal căror asociat și administrator este.
Cu privire la proveniența bunurilor ridicate petentul a precizat că a fost verificată de Garda Financiară anterior percheziției, fiind justificată cu acte și cu evidențele contabil-financiare a celor 23 de societăți din activitatea desfășurată, potrivit obiectului de activitate.
Petentul a susținut că măsura indisponibilizării este nelegală întrucât obiectele și sumele de bani indisponibilizate și ridicate de organele de poliție nu reprezintă mijloace de probă în înțelesul dispozițiilor art. 94 și 95 cod procedură penală.
Pe de altă parte, petentul susține nelegalitatea măsurii prin împrejurarea că a fost luată într-o cauză care are drept obiect cercetarea infracțiunii prev. de art. 5 din Legea nr. 241/2005, o infracțiune de pericol și nu de rezultat, iar susținerea procurorului cu privire la existența infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 93 lit. b din Legea nr. 656/2002, într-o cauză reunită târziu cu cealaltă cauză, aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, este neîntemeiată atâta vreme încât, după cunoștințele petentului, nu a fost începută urmărirea penală, condiție necesară pentru admisibilitatea unei cereri de percheziție.
De altfel, susține petentul, dacă la fundamentul solicitării autorizării percheziției ar fi stat infracțiunea de spălare de bani, instanța competentă după materie ar fi fost Tribunalul Constanța, nicidecum Judecătoria Constanța, instanță care a emis autorizația de percheziție.
Într-o altă ordine de idei, petentul susține că măsura indisponibilizării bunurilor este nelegală și din perspectiva faptului că ar putea fi considerată o măsură asigurătorie - sechestrul judiciar - și în această situație era necesar să fie dispusă de procuror prin ordonanță și nu de lucrători de poliție sau ai Gărzii Financiare, prin proces verbal de percheziție.
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 958/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, instanța reține următoarele:
Petentul este cercetat în dosarul nr. 958/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța alături de făptuitorul, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de spălare de bani, prev. de art. 93
lit. b din Legea nr. 656/2002 și evaziune fiscală, prev. de art. 5 din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, în calitate de asociat și, respectiv, administrator ( ), prin intermediul unui număr de 23 societăți comerciale, au ascuns,în perioada 2006 - 2007, proveniența ilicită a sumei de aproximativ 500.000 euro.
În sarcina învinuitului se reține și faptul că la data de 26 septembrie 2007 împiedicat organele Gărzii Financiare să pătrundă în imobilul situat în C,-, unde se găseau documente aparținând și bunuri rezultate din activitatea mai multor societăți comerciale la care este asociat.
La data de 26 septembrie 2007, ca urmare a unei percheziții domiciliare autorizate de Judecătoria Constanța în dosarul nr-, organele de poliție judiciară au procedat la efectuarea percheziției.
Bunurile și sumele de bani identificate au fost ambalate și sigilate în 7 saci textili cu sigiliul MIRA seria 18587, astfel cum s-a consemnat în procesul-verbal de percheziție, iar un exemplar al acestui proces-verbal a fost înmânat învinuitului.
Cantitățile de bijuterii și sumele de bani indisponibilizate de organele de poliție fac obiectul cercetărilor penale care se efectuează față de cei doi făptuitori, iar proveniența bunurilor ridicate și indisponibilizate nu a fost verificată de Garda Financiară anterior percheziției și nici până în prezent verificările efectuate de Garda Financiară nu au fost definitivate.
Astfel cum se susține în rezoluția emisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța obiectul cercetărilor penale se referă tocmai la proveniența sumelor de bani și a cantității de bijuterii care au fost indisponibilizate de organele de poliție, iar până la stabilirea caracterului lor licit, au regimul corpurilor delicte, conform dispozițiilor art. 95 cod procedură penală.
De asemenea, se reține că procurorul, în cuprinsul rezoluției prin care a respins ca nefondată plângerea petentului, a precizat că, în speță, temeiurile care motivează existența "unor fapte caracteristice răspunderii penale" sunt sesizarea Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, precum și sesizarea Gărzii Financiare, în urma căreia s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 5 din Legea nr. 241/2005.
Față de susținerile petentului în cuprinsul plângerii, instanța a pus în vedere acestuia să facă precizări cu privire la obiectul cauzei.
Ca atare, petentul a precizat că plângerea sa este întemeiată pe dispozițiile art. 2781cod procedură penală, întrucât prin soluționarea plângerii formulate conform art. 275 - 278 cod procedură penală de către procuror i-au fost lezate interesele sale legitime.
Având în vedere aceste aspecte, în raport de admisibilitatea prezentei plângeri instanța reține următoarele:
Conform art. 2781cod procedură penală, după respingerea plângerii făcută conform art. 275 - 278 cod procedură penală împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere.la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Din perspectiva acestor dispoziții legale reținem că este admisibilă plângerea formulată de orice persoană ale cărei interese legitime sunt lezate de modalitatea în care procurorul soluționează plângerea făcută conform art. 275 - 278 cod procedură penalăîmpotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror.
În speță, se constată că nu ne aflăm în prezența unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale ori a unei ordonanțe sau rezoluții de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, ci ne aflăm în prezența uneiplângeri formulate împotriva rezoluției prin care procurorul care efectuează urmărirea penală a respins plângerea formulată de persoana vătămată împotriva măsurii de indisponibilizare a unor bunuri și sume de bani de către organele de urmărire penală.
Or, o asemenea plângere, formulată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta, poate fi soluționată, conform art. 278 cod procedură penală, de către prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel.
Cum în speță, potrivit adresei nr. 958/P/2007 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța la data de 20.10.2008, dosarul cu numărul precizat mai sus se află în lucru la doamna procuror, care deține și funcția de prim-procuror al aceluiași parchet, plângerea formulată de persoana al cărei interes legitim este lezat trebuia adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA.
De altfel, se poate observa că însuși petentul confirmă împrejurarea că a formulat plângere împotriva actelor prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța (fila 45 din dosarul instanței), plângere soluționată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA prin rezoluția nr. 301/II/2/2008, emisă la data de 08 august 2008 (filele 55 - 60 din dosarul instanței).
În termen legal, împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs vizează în esență, următoarele aspecte:
- încălcarea dispozițiilor art.21 din Constituția României;
- nereglementarea modalității în care pot fi atacate alte rezoluții ale procurorului ce nu se încadrează în dispozițiile art.275 - 278 Cod procedură penală;
- încălcarea drepturilor la un proces echitabil prin îngrădirea limitelor procedurale exercitate de către un temei de drept incomplet.
La Curtea de APEL CONSTANȚA, cauza a fost înregistrată sub nr.6543/-.
Verificând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul declarat de petentul, este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect, prima instanță a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul, împotriva măsurii de indisponibilizare a unor bunuri și sume de bani de către organele de urmărire penală.
Potrivit deciziei în interesul legii nr.71/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a plângerii formulată în baza art.168 Cod procedură penală, revine procurorului în cursul urmăririi penale și respectiv instanței în cursul judecății.
Cum în cauză ne aflăm în situația unei plângeri formulată în cursul urmăririi penale, plângerea adresată instanței, este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, curtea în baza art.38515alin.1 pct.1 lit."b" Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul petent.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515alin.1 pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în municipiul C, B-dul - nr.4, județul C și municipiul C, B-dul - nr.6, județul C, împotriva sentinței penale nr.15 din data de 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Obligă recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Jud.fond
Red.dec.Jud./02.11.2009
Tehnored.Gref./ 2 ex.
Data: 02.11.2009
Președinte:Eleni Cristina MarcuJudecători:Eleni Cristina Marcu, Viorica Lungu, Maria
