Contestație (plângere) cu privire la măsurile asigurătorii (art.168 c.p.p.). Decizia 825/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 677/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 825
Ședința publică de la 1 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Adriana Elena
GREFIER -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de contestatorulROMÂNIA SAîmpotriva încheierii de ședință din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurenta contestatoare ROMÂNIA SA prin consilier juridic în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr. 016 depusă la dosar, lipsind intimata parte civilă MINISTERUL FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că la dosar au fost depuse precizări din partea intimatei părți civile ANAF.
Președintele completului dă citire precizărilor depuse la dosar.
Reprezentantul recurentei contestatoarearată că prin precizările formulate de partea pe care o reprezintă se face dovada că societatea a achitat cererile accesorii la zi, inclusiv penalitățile. În acest sens,depune la dosar un set de înscrisuri.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei contestatoareavând cuvântul, arată că temeiul de drept al recursului îl reprezintă art. 385/9 pct. 9 și 10 teza finală Cod procedură penală, sens în care consideră că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de recurs. Așa fiind, solicită admiterea recursului astfel cum, a fost formulat, casarea încheieri atacate și a se dispune rejudecarea cererii de instanța a cărei încheiere a fost recurată în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală.
Reprezentantul parchetuluisolicită respingerea recursului declarat de contestatoare ca fiind neîntemeiat. Astfel cum rezultă din adresa depusă la dosar din partea intimata parte civilă ANAF rezultă că SC ROMANIA SRL nu a acoperit prejudiciul produs statului - pe de o parte, iar pe de altă parte, chiar dacă ar fi existat suficiente date la dosar, solicită a se avea în vedere că aceste penalități de întârziere vor curge până la ultimul leu pe care partea civilă trebuie să îl plătească statului. Având în vedere că prejudiciul produs statului nu a fost acoperit, apreciază cererea neîntemeiată. Chiar și în aceste condiții solicită a se observa că și în cererea inițială, formulată în fața judecătorului fondului, partea responsabilă civilmente a solicitat ridicarea sechestrului asigurător pentru a efectua împrumuturi la bănci, necesare activități comerciale. Ori, această cerere este neîntemeiată pentru că aceasta reprezintă doar o strategie pe care se presupune că societatea și-o dorește pentru o activitate comercială ulterioară, dar aceasta nu are nici o legătură cu prejudiciul ce trebuie reparat statului.
Față de aceste aspecte solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.Reprezentantul recurentei contestatoaresolicită a se constata că reprezentantul parchetului face confuzie între SC ROMANIA SRL și INSTALAȚII MECANICO-ELECTRICE SA, această din urmă societate fiind cea care a solicitat împrumutul. Societatea pe care o reprezintă solicită să caseze niște bunuri ce au valoare de inventar egală cu zero, având în vedere că a fost achitată integral suma dispusă prin rechizitoriu.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 16.03.2009, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția I Penală, s-a dispus respingerea ca nefondată a cererii de ridicare a măsurii sechestrului asigurător formulată de petenta România
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că ăsurile asigurătorii luate asupra patrimoniului părții responsabile civilmente SC România SA prin Ordonanța din 14.07.2006 a Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în baza art.110 C.P.P. rap. la art.165 al.2 urmează C.P.P. să acopere repararea pagubei probabile rezultată în urma activității infracționale desfășurată de inculpații, și G, în acest sens partea civilă Ministerul Finanțelor constituindu-se parte civilă cu suma de 145.000.000.000 ROL la care se adaugă și penalitățile.
De asemenea, SC România SA fiind parte responsabilă civilmente va putea fi urmărită deci, pentru plata întregii sume datorată bugetului de stat.
In cadrul primului motiv de ridicare a sechestrului se precizează că bunurile sechestrate și-au diminuat valoarea cu 1.362.291, 23 RON ca urmare a trecerii timpului și depășirii duratei normale de funcționare.
Invocarea acestui motiv de ridicare a sechestrului apare ca fiind oarecum surprinzătoare în condițiile în care măsura asiguratorie este luată ca garanție a acoperirii prejudiciului. în această situație dacă bunurile sechestrate și-au redus valoarea soluția logică ar fi nu de ridicare a sechestrului ci din contră instituirea acestei măsuri și asupra altor bunuri pentru a se menține valoarea sechestrului inițial.
Cum în speța de față ANAF are un comportament procesual ce se caracterizează printr-o inactivitate desăvârșită - punându-se în mod rezonabil întrebarea dacă biroul juridic al acestei instituții nu a fost cumva desființat - tribunalul apreciază că nu se impune instituirea din oficiu a sechestrului și asupra unor altor bunuri.
Al doilea motiv de ridicare a sechestrului îl reprezintă netemeinicia acestuia.
Tribunalul a constatat că măsurile asigurătorii dispuse în speță au fost luate in vederea acoperirii pagubei probabile produsă prin activitatea inculpaților din prezenta cauză, partea civila ANAF constituindu-se parte civilă cu suma de 145.000.000.000 ROL și penalități.
Răspunderea civilă în speță este una delictuală, caracterizată prin solidaritate, ANAF putând urmări pentru plata întregii sume pe orice inculpat sau parte responsabilă civilmente, inclusiv SC ROMÂNIA SA.
Cum bunurile sechestrate de la această societate comercială au o valoare cu mult mai decât valoarea indicată în cererea de constituire de parte civilă - bunuri ce s-au și devalorizat după cum a recunoscut petenta - tribunalul nu identifica nici un motiv pentru ridicarea totală sau parțială a sechestrului.
Efectuarea de plăți ulterioare la bugetul de stat nu reprezintă un motiv de ridicare al sechestrului in condițiile în care societatea comercială este una activă, desfășoară activități comerciale în continuare astfel încât este normal să-și îndeplinească în continuare obligațiile fiscale față de stat.
Petenta nu este de acord cu suma trecută în expertiza este un aspect ce va fi analizat pe fondul cauzei in condițiile administrării de probe.
C de-al treilea motiv invocat de petenta este că nu recunoaște datoriile explicitate în suplimentul de expertiză deoarece expertul ar fi întocmit acest supliment ca martor fiind de altfel sancționat disciplinar de.
Așa cum s-a arătat în ședința publică, petenta se află în eroare cu privire la modalitatea de participare a domnului expert în cadrul procesului penal.
Acesta, în toate fazele a avut exclusiv calitatea de expert si niciodată pe cea de martor.
Expertul a întocmit raportul d expertiză și i s-au cerut ulterior lămuriri suplimentare de către procuror.
Instituția incidență este cea prevăzută de art 124 alin 2 Cod procedură penală, lămuririle fiind date în scris și conform procedurii de la ascultarea martorilor.
scrise date de expert fac parte integrantă din raportul de expertiza.
Criticile raportului de expertiză astfel întocmit urmează procedura prevăzută de art 125 Cod procedură penală.
În ceea ce privește sancționarea disciplinară a domnului expert prin Hotărârea nr 81/17.10.2008 a Comisiei Superioara de Disciplină a, pe motiv că a participat la urmărirea penală atât ca expert cât și ca martor într-o cauză pendinte instanțelor judecătorești, Tribunalul constată următoarele.
Contestația a fost formulată de inculpații si, fiind asistați de unul din apărătorii din prezenta cauza, criticându-se fondul expertizei dar si faptul că domnul expert a participat și ca martor în procesul penal.
Comisia de disciplină s-a subrogat în atribuțiile instanței judecătorești și a făcut aprecieri asupra calității în care a participat domnul expert în cadrul procesului penal în condițiile în care cauza penală nu primise o soluție definitivă, instanța penală nu se pronunțase asupra aspectelor criticate deși avea competența să o facă și a dispus suspendarea acestuia din exercițiul profesiei împiedicând instanța să-l mai cheme pe acesta să dea lămuriri în condițiile art. 124 alin 1 și 2 Cod procedură penală.
Tribunalul a constatat că prin încheierea de la acest termen s-a pronunțat asupra calității participării numitului în procesul penal, această calitate fiind de expert.
Tribunalul a constatat ca membrii comisiei de disiplină a au săvârșit o imixtiune gravă în actul de justiție subrogându-se instanței de judecată și împiedicând buna desfășurare a procesului penal prin punerea în imposibilitate a instanței să ceară lămuriri expertului din prezenta cauză, soluție dată cu ignorarea fățișă a dispozițiilor din legea organică reprezentate de art 124 alin 1 și 2 Cod procedură penală și bazate pe interpretarea unui cod deontologic al contabililor.
Există deci indicii privind săvârșirea de către membrii ce au pronunțat hotărârea nr 81/2008 a infracțiunii prevăzute de art 248 Cod penal.
Oricum, inserarea în cadrul motivării hotărârii de sancționare a expertului a unui extras din Codul etic național al profesioniștilor contabili in sensul"Principiul obiectivității impune o obligație tuturorprofesioniștilor contabili de a nu-si compromite profesia din cauza unorerori, conflicte de interese sau dincauzainfluentei nedorite a unor altepersoane" (fila 30 voiul IV instanța) tocmai de către persoane care au săvârșit o imixtiune gravă în actul de judecată, denotă un înalt grad de cinism.
Criticile aduse fondului sau formei expertizei urmează a fi făcute în fața instanței penale, singura cu competențe a lua masuri în acest sens și de a da interpretarea legală dispozițiilor Codului d e procedură incidente, cu evitarea interpretărilor partizane și ajuridice.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,contestatoarea România,care a criticat soluția instanței pentru motive de nelegalitate și netemeinicie din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 9 și 10.C.P.P. arătând, în esență, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate, de natură să garanteze drepturile părții și să influențeze soluția procesului.
Astfel, recurenta-contestatoare a arătat că prima instanță a reținut în mod eronat că motivele cererii de ridicare a sechestrului asigurător au fost diminuarea valorii bunurilor sechestrate și netemeinicia măsurii asigurătorii. Recurenta a precizat că, în realitate, cererea sa s-a întemeiat pe achitarea integrală a prejudiciului cauzat bugetului de stat și rămânerea fără obiect a măsurii asigurătorii, motive ce nu au fost examinate de către instanță.
Or, în condițiile în care din înscrisurile depuse rezultă că recurenta a achitat părții civile suma de 6.277.040 lei, aprecierea instanței că aceste sume ar reprezenta plăți ulterioare la bugetul de stat este neîntemeiată.
În final, recurenta a invocat și faptul că aspectele legate de dubla calitate a expertului nu au constituit motive de sine stătătoare ale cererii de ridicare a sechestrului, lămuririle exhaustive ale instanței de fond sub acest aspect depășind obiectul cererii.
Pe parcursul soluționării recursului, partea civilă Statul Român prin a depus la dosar precizări în cuprinsul cărora a arătat că România nu a achitat integral prejudiciul cauzat bugetului de stat, a cărui valoare a fost indicată ca fiind 9.076.474 lei.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect, critica recurentei privind motivarea încheierii recurate prin raportare la argumente străine de motivele cererii de ridicare a sechestrului asigurător este neîntemeiată.
Astfel, Curtea constată că, în cuprinsul cererii scrise din data de 21.11.2008, aflată la dosarul de fond, România a invocat, printre altele, atât necorespondența funcțională a unor bunuri sechestrate în prezent, ca urmare a depășirii duratei normale de funcționare, cât și netemeinicia măsurii asigurătorii.
În acest context, se justifică examinarea aspectelor menționate de către instanța de fond care, cu prilejul soluționării cererii de ridicare a sechestrului asigurător, avea obligația de a examina toate argumentele de fapt invocate în susținerea acesteia, chiar dacă ele nu au constituit și motive de ordin juridic.
Curtea constată că și aspectele referitoare la dubla calitate a domnului, respectiv aceea de expert contabil și de martor, au fost antamate de către contestatoare în cuprinsul cererii sale, examinarea detaliată a acestora de către instanță reprezentând astfel expresia obligației judecătorului de a analiza toate argumentele invocate de parte în susținerea cererii deduse judecății.
Împrejurarea că aspectele menționate anterior au fost examinate în detaliu, acordându-se acestora prevalență asupra chestiunii achitării sau nu a prejudiciului presupus cauzat bugetului de stat, nu poate fi echivalată cu o motivare a încheierii prin raportare la elemente străine de obiectul ei, cât timp judecătorul are posibilitatea de a efectua în motivarea hotărârii sale o analiză critică proprie a tuturor elementelor relevante avute în vedere la pronunțarea soluției.
Apreciind astfel că invocarea nemotivării încheierii recurate este lipsită de suport, Curtea constată că și sub aspectul pretinsei omisiuni a instanței de fond de a se pronunța asupra tuturor probelor administrate, invocată de recurentă, critica acesteia este neîntemeiată.
Astfel, din examinarea considerentelor încheierii pronunțate la data de 16.03.2009, rezultă că tribunalul a avut în vedere, chiar dacă succint, și susținerea contestatoarei cu privire la achitarea integrală a prejudiciului. Apreciind însă că plățile efectuate de către România au avut ca destinație achitarea altor obligații fiscale către stat, instanța de fond a concluzionat că nu se justifică ridicarea sechestrului asigurător, cu atât mai mult cu cât valoarea prejudiciului presupus cauzat este superioară celei achitate de partea civilă.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond a avut în vedere și s-a pronunțat asupra ipotezei efectuării de plăți către bugetul de stat, temeinicia argumentelor instanței de fond și concordanța acestora cu probele administrate putând fi cenzurate în recurs cu ocazia examinării fondului, fără a se impune astfel rejudecarea cauzei de către prima instanță.
În acest sens, Curtea constată că argumentul principal invocat de către recurenta România în susținerea cererii sale de ridicare a sechestrului asigurător l-a constituit achitarea sumei de 6.277.040 lei către bugetul de stat, sumă care, în opinia contestatoarei, reprezintă întregul prejudiciu cauzat prin activitatea infracțională și la a cărui reparare solidară poate fi ținută.
Aprecierea instanței de fond în sensul că plățile efectuate ar viza alte obligații fiscale decât cele generate de activitatea infracțională este criticabilă, în condițiile în care, așa cum rezultă din adresa nr. -/28.05.2009 a ANAF (depusă la dosar în recurs), suma achitată reprezintă parte a prejudiciului de 9.067.474 lei stabilit prin expertiza contabilă și în vederea reparării căruia Statul Român s-a constituit parte civilă.
Independent de această inadvertență existentă în încheierea recurată, luând în considerare înscrisurile noi depuse în recurs, Curtea apreciază că măsura asigurătorie a sechestrului dispusă asupra bunurilor România este în continuare temeinic justificată, iar ridicarea acesteia în actuala fază procesuală nu ar corespunde scopului său legal.
Astfel, Curtea constată că măsura sechestrului asigurător a fost dispusă în cauză până la concurența valorii probabile a prejudiciului infracțional, valoare care, până la pronunțarea unei hotărâri asupra fondului cauzei, este cea stabilită prin actul de inculpare. În virtutea drepturilor sale procesuale, România are dreptul de a propune și de a obține administrarea de probe în dovedirea netemeiniciei acestui prejudiciu, probe a căror relevanță urmează a fi analizată însă după efectuarea cercetării judecătorești și numai cu ocazia deliberării asupra fondului cauzei.
A examina în această fază legalitatea modului de calcul al prejudiciului de către organul de urmărire penală, prin prisma aspectelor avute în vedere de către recurentă la achitarea doar a sumei de 6.277.040 lei (respectiv aspectele legate de dubla calitate a expertului contabil), echivalează cu antamarea unor chestiuni de fond, asupra cărora doar instanța învestită cu soluționarea cauzei urmează a se pronunța, după administrarea tuturor probelor concludente în lămurirea completă a situației de fapt.
În acest context, Curtea apreciază că temeinicia cererii de ridicare a sechestrului asigurător trebuie examinată doar prin rapoprtare la probele administrate până la acest moment procesual și care, așa cum s-a argumentat anterior, relevă doar o achitare parțială a prejudiciului cauzat bugetului de stat.
Pe cale de consecință, luând în considerare finalitatea măsurii asigurării, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 163.C.P.P. Curtea apreciază că menținerea sechestrului asigurător este necesară în vederea asigurării reparării integrale a prejudiciului, inclusiv a obligațiilor fiscale accesorii, iar soluția primei instanțe este temeinică.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea România împotriva încheierii din data de 16.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga contestatoarea la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea SC ROMÂNIA SA împotriva încheierii de ședință din 16.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /11.06.2009
Dact. 2 ex./18.06.2009
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu, Adriana Elena
