Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 824/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1166/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 824
Ședința publică de la 1 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Adriana Elena
GREFIER -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 83/A din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurentul inculpat personal și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică, lipsind intimata parte vătămată și intimatele părți responsabile civilmente și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care;
Curtea, din oficiu, dispune rectificarea citativului, în sensul că numiții și nu au calitatea de intimate părți responsabile civilmente, ci intimați reprezentanți legali ai intimatei părți vătămate, respectiv numai, fiind citat din eroare.
Recurentul inculpatse legitimează cu CI seria - nr.- CNP -.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpatarată că în drept recursul se întemeiază pe disp. art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală. În raport de temeiul invocat solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond, pe care o apreciază legală și temeinică. Consideră că instanța de apel a apreciat în mod greșit întreg materialul probator administrat în cauză și a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate. Sub acest aspect, solicită a se observa că așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, nu există probe certe care pot duce la concluzia că inculpatul a sustras telefonul cu intenție.Susține că motivul de recurs invocat permite o reapreciere a probatoriului administrat în cauză în vederea stabilirii existenței sau nu a elementului subiectiv.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul,consideră că în cauză nu este incident cazul de casare invocat și solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.Din coroborarea tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în fazele de cercetare judecătorească rezultă vinovăția recurentului inculpat. În acest sens face trimitere la declarațiile părții vătămate în vârstă de 13 ani, din care rezultă că inculpatul i-a sustras telefonul din buzunar după ce, inițial, a refuzat să i-l dea, la declarația martorei și a martorului ocular care, în ultima declarație dată în faza de apel a arătat că își menține declarația dată în faza de urmărire penală. În speță, martorul ocular a revenit inițial asupra declarațiilor, dar după efectuarea de cercetări a fost trimis în judecată și condamnat definitiv pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă în legătură cu declarațiile date inițial în faza de cercetare judecătorească. Nu are relevanță dacă recurentul a luat telefonul din buzunarul minorul sau dacă acesta i l-a dat inculpatului pentru a suna pe cineva întrucât, ulterior, inculpatul a plecat cu acest telefon.Luarea telefonului de către inculpat s-a făcut fără consimțământul părții vătămate, ceea ce este esențial pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de furt, cu atât mai mult cât nu existau relații de prietenie între cei doi.
Pentru aceste considerente apreciază că hotărârea de condamnare pronunțată de Tribunalul Călărași este legală și temeinică, astfel că solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, partea vătămată era prieten cu fratele său, i-a dat telefonul de bunăvoie, iar a doua zi i l-a restituit.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărașia fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul pentru săvârșirea unei infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 208 al.l - 209 al.l lit. e,g, cu aplic. art. 37 al.l lit. a Cod penal, reținându-se că, în noaptea de 21 / 22.07. 2007, în jurul orelor 3,30, în timp ce se afla pe stradă, în comuna, i-a sustras părții vătămate un telefon mobil, marca "Motorala V 360", cauzând un prejudiciu de 330 lei, recuperat prin restituirea bunului sustras.
După administrarea probelor, Judecătoria Călărașia pronunțat sentința penală nr. 41 din 30.01.2008, prin care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 208 al.l - 209 al.l lit. e,g cu aplic. art. 37 al.l lit. a Cod penal.
În baza art. 92 Cod penal cu aplic. art. 18 (1) Cod penal, a aplicat inculpatului o amendă administrativă în sumă de 500 lei.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 (1) Cod penal, a luat act că partea vătămată nu se constituie parte civilă, prejudiciul fiind acoperit în natură prin restituirea bunului sustras.
A obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Prin decizia penală nr.63/A din 25.03. 2008 Tribunalului Călărași,
s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași împotriva sentinței penale nr. 41/2008, pe care a desființat-o în tot și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleași instanțe.
S-a reținut de către tribunal că, instanța de fond, a pronunțat o soluție ce conține dispoziții contradictorii: astfel, deși reține că fapta nu îndeplinește una din condițiile de existență a infracțiunii, deoarece nu prezintă un grad de pericol social ridicat, motivează ulterior că, fapta nu a fost săvârșită cu intenție.
Apoi, aplicând dispozițiile art. 10 lit. b (1 ) Cod procedură penală, în mod greșit a făcut în cauză aplicarea art. 92 Cod penal (text abrogat) și nu se impunea, de asemenea nici aplicarea disp. art. 63 (1) Cod penal, întrucât acest articol este incident în cazul condamnării la pedeapsa amenzii penale.
Rejudecând cauza, s-a pronunțat sentința penală nr.210/10.06.2008, prin care Judecătoria Călărașia condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare; în baza art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 275/20.06.2007 a Judecătoriei Călărași și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, cumulând-o cu pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare, inculpatul având de executa de detenție, 3 ani și 7 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prev. art.64 lit. și b Cod penal.
S-a luat act că prejudiciul produs părții vătămate fost recuperat și s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielile către stat.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel care a fost admis prin decizia penală nr.152/A/18.09.2008 a Tribunalului Călărași, sentința de fond fiind casată și cauza trimisă spre rejudecare.
Soluționând cauza, Judecătoria Călărași prin sentința penală nr. 378/8.12.2008, în baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. e,g, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
În baza art.192 pct. 3 Cod procedură penală, cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, a apreciat că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv intenția.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de lângă Judecătoria Călărași, arătându-se că achitarea inc nu era fundamentată, ținând cont de circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii și de circumstanțele personale. S-a ignorat întregul material probator administrat la urmărirea penală, din care rezultă, rară putință de tăgadă, că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Față de martorul Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărașis -a sesizat din oficiu pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în prezent dosarul aflându-se pe rolul Judecătoriei Călărași, întrucât acesta a dat declarații contradictorii în cauză, deși a fost martor ocular.
Prin decizia penală nr.83/A din 30.04.2009, Tribunalul Călărași - Secția penală, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală a admis apelul declarat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași și rejudecând, în fond, l-a condamnat pe inculpatul, în baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e și g Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.74 și art.76 Cod penal, la 1 an închisoare.
În baza art.83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 7 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.275/2007 a Judecătoriei Călărași, dispunând executarea în întregime a acestei pedepse pe lângă pedeapsa pronunțată prin decizie, inculpatul urmând a executa 1 an și 7 luni de închisoare, cu aplicarea art.71 Cod penal cu referire la art.64 lit.a și b Cod penal.
S-a luat act că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost recuperat.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei către stat, reprezentând cheltuieli judiciare din care 300 lei onorariu avocat oficiu.
Instanța de apel și-a argumentat soluția apreciind, pe de o parte, că apărările inculpatului în sensul că partea vătămată i-a dat telefonul pentru a-l folosi și a-l restitui ulterior, nu are suport probator, iar pe de altă parte, martorul ocular a precizat că-și menține declarația olografă de la fila 9 din dosarul de urmărire penală, astfel că revenirea acestuia nu a fost temeinic motivată pentru a fi luată în considerare.
Decizia a fost recurată de inculpat, care oral invocă cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală, motiv pentru care a solicitat menținerea sentinței instanței de fond.
Cazul de casare prevăzut la pct.18 al art.3859Cod procedură penală presupune comiterea unei erori grave de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.
Eroarea gravă de fapt în înțelesul normei penale în discuție trebuie să fie contrară probelor administrate în cauză și esențială în a determina soluția acțiunii penale.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, critica apare ca neîntemeiată, instanța de apel apreciind corect faptul că relevant din punct de vedere juridic este că însușirea telefonului de către inculpat s-a făcut fără consimțământului părții vătămate, ceea ce este esențial pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de furt calificat, iar nu împrejurarea dacă inculpatul a luat telefonul din buzunarul minorului sau dacă acesta i l-a dat inculpatului, întrucât acesta a plecat cu el acasă.
Prin urmare, având în vedere că instanța de apel nu a denaturat probele administrate, cu atât mai mult cu cât soluția de achitare pronunțată de instanța fondului s-a bazat pe declarația martorului care însă a fost condamnat definitiv pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.83/A din 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală.
Obligă recurentul la 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red.
Dact. 2 ex./11.06.2009
- jud.
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu, Adriana Elena
