Dare de mită (art. 255 cod penal). Decizia 111/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 273/2009)
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 111
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11 mai 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
GREFIER: - -
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea declarat de inculpatul - împotriva sentinței penale nr. 5 din 20.01.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul - inculpat, personal, asistat juridic de apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La întrebarea instanței, apelantul - inculpat precizează că este de acord să fie audiat și în fața instanței de apel; se ia declarație inculpatului, declarație consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul ales al apelantului - inculpatsolicită admiterea probei cu înscrisuri, în parte fiind deja depuse la dosar, și tot în cadrul acestei probe solicită efectuarea unei adrese către Direcția Generală Anticorupție pentru a ne înainta conținutul integral al transcrierii convorbirii menționate în procesul verbal. Totodată, solicită admiterea probei testimoniale cu 1 martor, respectiv reaudierea martorului, cel care cunoaște relația și canatorie dintre denunțător și inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public,în ceea ce privește efectuarea adresei către Direcția Generală Anticorupție, solicită respingerea acestei cereri având în vedere că la fila 18 din dosar se află conținutul integral al convorbirii telefonice; într-adevăr, sunt menționate pe alocuri "" și se precizează că discuția este neinteligibilă și nu a putut fi tradusă, însă nu există nici un indiciu în sensul că acea discuție nu ar fi fost redată în integralitate.
În consecință, apreciază că această solicitare este neîntemeiată, sens în care solicită respingerea cererii întrucât transcrierea există la dosar, în integralitatea ei.
De asemenea, solicită respingerea ca nefiind utilă cauzei reaudierea martorului, întrucât acesta a fost audiat atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de fond, cu respectarea dispozițiilor legale, astfel încât nu se justifică o reaudiere a acestuia; mai mult, nu au apărut elemente noi cu privire la situația de fapt, raportat la ceea ce s-a reținut până în prezent de către instanța de fond.
Curtea, după deliberare, respinge probele solicitate, la dosarul de urmărire penală existând procesul verbal ce consemnează transcrierea convorbirilor purtate între inculpat și denunțător, iar martorul a fost audiat atât de către instanța de fond, cât și de către instanța de apel, iar in declarația de la acest termen a inculpatului, acesta a precizat ca la discuțiile purtate cu denunțătorul nu a mai participat nici o altă persoană.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al apelantului - inculpat solicită admiterea apelului și desființarea hotărârii atacate, având în vedere următoarele considerente:
Atât în rechizitoriu cât și în hotărârea instanței de fond apelată, se reține ca situație de fapt împrejurarea că inculpatul, atunci când i s-a solicitat la postul de poliție, invitat de partea vătămată, să predea permisul de conducere, acesta a refuzat și, mai mult, a oferit polițistului 200-300 euro pentru a distruge dosarul sau pentru a-i obțină o soluție favorabilă.
Analizând lucrările dosarului, solicită să se constate că denunțul din 21 iunie 2008 și procesul verbal întocmit la 06 august 2008 ce redă convorbirea din data de 22 iulie 2008, demonstrează că această convorbire este posibil să se fi purtat la data de 22 iulie 2008, iar procesul verbal prin care i se solicită inculpatului predarea permisului de conducere, este 24 iulie 2008.
Revenind la succesiunea evenimentelor, inculpatul a fost în noaptea de 23/24.02.2008 oprit de către agentul de poliție, i s-a reținut o stare ca fiind sub influența alcoolului și i s-a întocmit dosar penal pe această situație de fapt.
Apreciază că inculpatul nu avea cum să ceară polițistului distrugerea dosarului având în vedere că acesta își administrase în respectivul dosar toate apărările de rigoare; mai mult decât atât, așa cum declară și martorul, cel care s-a aflat în mașina cu care inculpatul s-a deplasat în noaptea din 23/24.02.2009, inculpatul nu se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Este de reținut că în perioada februarie - iunie 2008 polițistul nu a mai făcut nici un act în respectivul dosar de urmărire penală. În toată această perioadă polițistul nu a încercat să facă altceva decât să obțină de la inculpat o sumă de bani. Este adevărat că inculpatul nu a procedat corect atunci când polițistul i-a cerut bani, însă asta nu demonstrează că acesta era hotărât să-i dea polițistului bani, și cu atât mai puțin să ceară acestuia să distrugă dosarul.
În consecință, poziția denunțătorului urmează să fie apreciată de către instanță chiar prin prisma celor menționate de acesta prin cererea formulată la data de 21 iulie 2008, în care spune că: "realizând că susnumitul mă pune în situația de a comite infracțiunea de luare de mită, m-am hotărât să sesizez Direcția Generală de Anticorupție, cu prezentul autodenunț".
Inculpatul avea deja permisul de conducere suspendat, chiar polițistul fiind cel care ii dăduse acestuia o dovadă pentru o perioadă de două zile.
Față de cele prezentate mai sus, având în vedere declarația dată la acest termen de către inculpat, precum și declarația martorului, care a transmis așa zisa amenințare transmisă inculpatului de către polițist " dacă nu vii, îți fac dosar penal", să se dea o nouă reapreciere a probelor administrate, să se admită apelul și să se dispună achitarea inculpatului.
Așa cum se poate constata, hotărârea instanței de fond se bazează în motivare pe cele două probe, procesul verbal de la 24 iulie 2008 și transcrierea.
În consecință, solicită desființarea hotărârii instanței de fond, să se dispună achitarea inculpatului, apreciind că în cauza sunt incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap, la art. 10 lit. d Cpp, în sensul că acea discuție cuprinsă în procesul verbal de transcriere, cât și declarația din 24.02.2008, nu sunt serioase.
În subsidiar, dacă instanța va aprecia că textele invocate mai sus nu sunt incidente în cauză, solicită instanței să facă aplicarea disp. art. 10 lit. b ind. 1 Cpp și art. 11 pct. 2 lit. a Cpp.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică, în ceea ce privește reținerea vinovăției inculpatului și condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 255 alin.1 Cod penal rap. la art. 7 alin.2 din Legea nr.78/2000, având în vedere întreg materialul probatoriu administrat; în sarcina inculpatului s-a reținut faptul că acesta i-a propus polițistului, martor denunțător, o sumă de bani, 200-300 euro, pentru ca acesta să dea foc dosarului, propunându-i în acest sens martorului să se deplaseze pe malul râului
În sensul acestei situații de fapt există o transcriere a înregistrării audio - video a convorbirilor din 22.07.2008, transcriere din care rezultă foarte clar existența discuției dintre agentul de poliție și inculpat, în sensul că inculpatul propune agentului de poliție să dea foc dosarului, oferindu-i în schimbul acestui fapt suma de 200-300 euro.
De asemenea, la dosar sunt declarațiile constante le martorului denunțător, în sensul celor menționate în transcrierea convorbirilor și anume faptul că inculpatul este cel care i-a propus o sumă de bani pentru ca acest martor să se deplaseze pe malul râului A pentru a da foc dosarului.
Apreciază că inculpatul se face vinovat de infracțiunea ce i-a fost reținută în sarcină, că susținerile sale în sensul că martorul este cel care i-ar fi solicitat sa-i dea o sumă de bani sunt doar simple susțineri, care nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă; cei doi martori audiați în cauză, și, sunt martori ce nu au participat la momentul la care au avut loc discuțiile între inculpat și agentul de poliție, deci nu cunosc nimic cu privire la acele discuții.
Apreciază că inculpatul, cu intenție directă, a oferit o suma de bani agentului de poliție, pentru ca acesta să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, mai concret, pentru ca acesta să distrugă dosarul penal înregistrat pe numele inculpatului.
De asemenea, apreciază că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, și în cauză nu sunt incidente disp. art. 18 ind. 1 Cp, întrucât apreciază că inculpatul prezintă un grad de pericol prin consecințele pe care fapta pe care acesta a săvârșit-o le poate genera. Mai mult, inculpatul a încercat să determine un organ al statului, care avea obligația să asigure aplicarea și respectarea corectă a legii, în schimbul unei sume de bani, să distrugă un dosar penal.
Față de toate aceste considerente, având în vedere și comportamentul inculpatului, conduita acestuia, precum și urmările care se produc prin comiterea unor astfel de fapte, apreciază că nu pot fi reținute în cauză disp. art. 18 ind. 1 Cpp, fapta prezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Consideră însă că hotărârea instanței de fond este nelegală doar sub aspectul omisiunii aplicării disp. art. 71 alin. 5 Cp, în ceea ce privește suspendarea executării pedepselor accesorii.
În consecință, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate, cu aplicarea disp. art. 71 alin. 5 Cp privind suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a teza a II și lit. b Cp.
Apelantul - inculpat, având cuvântul, se raliază concluziilor apărătorului său; precizează că a venit la el, trimis fiind de polițist, și i-a făcut propunerea privind distrugerea dosarului contra unei sume de bani.
C U TEA
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 5/20.01.2009 Tribunalul Călărași - Secția Penală a espins cererile de achitare formulate de inculpatul, prin apărător.
În baza art.255 alin.1 Cod penal raportat la art.7 alin.2 Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul, la 6 luni închisoare.
A făcut aplicarea art.71 și 64 lit. a și b Cod penal.
A făcut aplicarea art.81-82 Cod penal, pe o durată de 2 ani și 6 luni, ce constituie termen de încercare.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
A obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei către stat, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză, prima instanță a reținut că în noaptea de 23/24.02.2008, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza com., agentul de poliție G, din cadrul Postului de Poliție, a oprit în trafic autoturismul marca 1310, cu nr. de înmatriculare -, ce se deplasa pe ruta -, la volanul căreia a fost identificat inculpatul.
Întrucât acesta prezenta halenă alcoolică și neavând posibilitatea testării cu aparatul etilotest, agentul de poliție l-a condus pe inculpat la Poliția Oltenița, pentru a fi testat, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Inculpatul nu a putut să sufle în aparatul etilotest fiind condus la Spitalul Municipal Oltenița, și, după ce a refuzat efectuarea celei de-a doua probe de sânge, i s-a stabilit totuși o alcoolemie de 1,60 gr. %0, conform buletinului de analiză nr.90/27.03.2008.
După recoltarea de probe biologice, inculpatul a fost condus la sediul poliției, unde i-a fost consemnată declarația olografă și i-a fost solicitat permisul de conducere, în vederea reținerii, însă acesta a prezentat doar o dovadă din care rezultă că, anterior, permisul îi fusese reținut pentru o altă abatere.
Fiind citat ulterior la Postul de Poliție, în vederea predării permisului de conducere, acesta a refuzat categoric, solicitându-i polițistului să nu-i ridice permisul și să-i propună în dosar o soluție favorabilă, iar în schimb acesta să-i ofere o sumă de bani, respectiv 200-300 euro.
Urmare acestei oferte, în data de 21 iulie 2008 agentul de poliție Gaf ormulat un autodenunț către Direcția Generală Anticorupție - Biroul Teritorial Călărași, prin care a relatat cele prezentate.
În baza autorizației nr.28/2008 a Tribunalului Călărașia fost efectuată de către procurorul specializat din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, în colaborare cu organe ale poliției judiciare din cadrul DNA - Biroul Teritorial Călărașio înregistrare audio - video a convorbirilor ce au avut loc în data de 22 iulie 2008 între agentul de poliție menționat și inculpat, la Postul de Poliție.
După transcrierea înregistrării, rezultă că inculpatul îi propune agentului de poliție să rupă dosarul privindu-l pe acesta, în schimbul sumei de 200-300 euro. Mai mult decât atât, inculpatul îi cere chiar să se deplaseze împreună pe malul râului A, iar polițistul să dea foc dosarului întocmit în schimbul "cadoului" în euro, drept recompensă pentru acest gest.
Apărătorul inculpatului a solicitat achitarea acestuia în baza art.11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, însă această cerere nu poate fi primită atât timp cât probele indică existența intenției directe a inculpatului de a oferi polițistului o sumă de bani, pentru ca acesta să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv să-i întocmească dosar penal.
Nici cererea referitoare la achitarea inculpatului în baza art.11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. b indice 1 Cod procedură penală cu referire la art.18 indice 1 Cod penal nu poate fi admisă, întrucât fapta comisă de inculpat are gradul de pericol al unei infracțiuni, denotă periculozitate sporită, nu atât prin modul concret de comitere, ci prin consecințele pe care o astfel de faptă le poate genera.
La individualizarea pedepsei inculpatului s-a avut în vedere pe lângă modalitatea de săvârșire a infracțiunii deduse judecății, circumstanțele personale ale acestuia, infractor primar, cu o stare precară de sănătate, ce obține venituri din activități licite, astfel că scopul pedepsei și reeducarea inculpatului se pot realiza și prin pronunțarea unei pedepse cu închisoare fără privare de libertate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând în principal achitarea pe temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală motivat de lipsa intenției inculpatului de a mitui, iar în subsidiar solicită achitarea pe temeiul prev de art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală.
În susținerea apelului inculpatul arată că nu a avut intenția de a mitui pe polițist, ci din contră polițistul a încercat să obțină de la inculpat o sumă de bani, în susținerea acestei aprecieri fiind și împrejurarea că în perioada februarie - iunie 2008 polițistul nu a mai făcut nici un act în respectivul dosar de urmărire penală.
În cauză, acuzarea se sprijină pe procesul verbal din 24.07.2008 și transcrierea convorbirii dintre polițist și inculpat, probe insuficiente pentru condamnare.
Curtea, examinând potrivit art. 371 și art378 Cod procedură penală apelul inculpatului constată că acesta nu este întemeiat.
Instanța de apel făcând aplicarea art. 378 Cod procedură penală la termenul din 11.05.2009 a audiat nemijlocit pe inculpat, acesta arătând că polițistul este cel care a avut inițiativa de a discuta cu inculpatul pentru prelungirea dovezii de conducere auto, că polițistul i-a cerut suma de 200 euro pentru a distruge dosarul (dar la discuția aceasta nu a mai participat, vreo altă persoană), dar și faptul că inculpatul de comun acord cu polițistul au stabilit să meargă într-un loc stabilit, pentru arderea dosarului.
Din probele administrate în cauză, dar și din declarația inculpatului din apel se constată că apărările sale, în sensul lipsei intenției de a mitui pe polițist, se bazează pe o interpretare personală a împrejurărilor faptice, fără a produce vreo dovadă care să-i susțină apărarea.
În această situație se constată că prima instanță corect a cenzurat apărările inculpatului și a reținut temeinic existența infracțiunii de dare de mită, cum și a vinovăției inculpatului.
Acesta a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. 1 Cod penal în formă calificată cerută de art. 7 alin. 2 din Legea 78/2000, constând în aceea că a promis agentului de poliție G suma de 300 euro pentru ca acesta să distrugă dosarul penal, înregistrat pe numele inculpatului pentru o infracțiune la regimul circulației rutiere.
Elementul material al acestei infracțiuni se săvârșește anterior efectuării actului de serviciu, iar sub aspect subiectiv fapta este comisă cu intenție directă, ori indirectă, scopul urmărit pentru comiterea faptei fiind un element indispensabil pentru stabilirea vinovăției.
În cauză inculpatul a fost depistat în noaptea de 23/24.02.2008 de polițistul conducând pe drumul public autoturismul marca 1310 cu nr. de înmatriculare -, constatându-se în urma analizei toxicologice că inculpatul avea o alcoolemie de 1,60 gr.% 0, dar și că avea permisul de conducere auto reținut, tot pentru săvârșirea unei abateri la regimul circulației rutiere.
Scopul urmărit de inculpat era acela de a nu fi tras la răspundere penală pentru fapta comisă, solicitând polițistului în schimbul sumei oferite distrugerea dosarului, care fusese deja înregistrat în evidențele poliției.
Demersul inculpatului în sensul oferirii sumei de bani a avut loc mult ulterior datei de 23/24.02.2008, respectiv la 15.07.2008, urmat de un altul la 18.07.2008, ceea ce arată că inculpatul a realizat împrejurările în care acționează, forma vinovăției fiind cea a intenției directe.
Din nicio dovadă nu rezultă că polițistul ar fi avut inițiativa distrugerii dosarul, ori că i-ar fi cerut bani inculpatului. Dacă ar fi existat o asemenea ipoteză, polițistul nu ar mai fi înregistrat dosarul, dar acesta în urma insistențelor inculpatului și al refuzului acestuia de a se prezenta pentru predarea permisului la 21.07.2008 formulează un denunț împotriva inculpatului, obținându-se apoi de la Tribunalul Călărași autorizarea înregistrării convorbirii dintre polițist și inculpat.
Din procesul-verbal din 06.08.2008 de redare a acestei convorbiri rezultă clar, expres și direct că inculpatul este cel care a oferit polițistului o sumă de bani (îți dau și eu dreptul cât zici matale; să nu mă la dare de mită; îți dau și eu două trei sute de euro și dosarul ; ca să văd eu că dispare dosarul; îi dăm foc îi dăm foc amândoi ne găsim și mergem la A peste două trei ore eu vin cu banii, cu dosarul cu bricheta îi dai foc și am plecat; nu te cunosc, nu mă cunoști), pentru distrugerea dosarului deja înregistrat. A pretinde că un asemenea demers (cum este redat în derulare) nu a fost făcut cu intenție directă, echivalează nu doar cu negarea evidenței, dar și cu negarea propriilor susțineri. Mai mult, în declarația din apel inculpatul arată că și această convorbire înregistrată a fost în sensul ca polițistul să-l determine să-i dea o sumă de bani, deși nici nu a invocat și nici nu rezultă că asupra inculpatului s-au exercitat presiuni psihice ori fizice.
Instanța de apel constată la inculpat un demers nu doar îndrăzneț, dar reflectând un mod obișnuit de a-și rezolva problemele litigioase așa încât nu poate fi primită solicitarea în sensul lipsei intenției, aceasta fiind sub forma intenției directe.
Astfel că cererea de achitare pe temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală nu poate fi primită.
Nici solicitarea de achitare pe temeiul prev. de art.10 lit.1Cod procedură penală nu poate fi acceptată. De astfel se poate observa că între cele două solicitări există o contradicție evidentă și nu se poate aprecia că faptei îi lipsește gradul de pericol social corespunzător unei infracțiuni.
Inculpatul a acționat cu intenție directă, demersurile sale au avut o durată în timp, au fost îndreptate împotriva unui funcționar ce exercită autoritatea de stat și urmărea nu doar zdruncinarea încrederii în autoritatea statului, dar și distrugerea unor dovezi ce-l incriminau pentru o faptă penală.
În aceste împrejurări nu se poate reține lipsa unui pericol social al faptei scăzut, valorile sociale ocrotite și încrederea în funcționarii ce exercită autoritatea statului nefiind lipsită de importanță.
În raport de aceste considerente criticile inculpatului nu sunt admisibile, însă pentru motive de nelegalitate a sentinței constatate din oficiu, apelul urmează a fi admis.
Instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 71 și art. 64 lit. a și b Cod penal, când în mod legal trebuia să-i fie interzis doar dreptul prev. de art. 64 lit. a teza a II- Aceasta întrucât nu-i poate fi aplicată inculpatului o decădere din exercițiul unui drept (dreptul de a alege), al cărui conținut nu este afectat de comiterea infracțiunii.
Un alt motiv de nelegalitate se referă la faptul că deși s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale potrivit art. 81 - 82 Cod penal, instanța a omis să suspende și executarea pedepsei accesorii, așa cum impune obligatoriu art. 71 alin. 5 Cod penal.
Pentru aceste din urmă considerente, va fi admis apelul inculpatul potrivit art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală și se va desființa sentința doar în aceste limite.
Urmează a face aplic. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul - împotriva sentinței penale nr. 5/20.01.2009 a Tribunalului Călărași - Secția Penală, în dosarul nr-.
Desființează în parte sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
Face aplicarea art.71 - 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și inculpat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red. -
Dact./01.06.2009
Ex. 2
Red / Tribunalului Călărași - Secția Penală
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Carmen Veronica Găină
