Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 108/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 108
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea apelului formulat de inculpatul, împotriva SP nr. 170/22.06.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul lipsă, avocat din oficiu G, lipsă fiind partea civilă intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului, ca nefondat, și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de prima instanță.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin SP nr. 170/22.06.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr-, în baza art.215 alin.2, 3 și 4 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art.215 alin.2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 5 (cinci) ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune.
În baza art.11 pct.2 lit. b Cod procedură penală raportat la art.10 lit. g Cod procedură penală a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru 2 infracțiuni prevăzute de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 republicată prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art.84 pct.2, 3 din Legea nr.59/1934 republicată.
În baza art.36 și 34 lit. a Cod penal a fost contopeită pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2096/17.12.2000 pronunțată de Judecătoria sector 6 B în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare pe care urmează să o execute fără aplicarea vreunui spor.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
A fost sczut din pedeapsa aplicată inculpatului durata executată de la 29.02.2000 până la 28.02.2001 și de la 29.03.2002 până la 18.06.2002.
A fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC Serv SRL G prin lichidator judiciar O S și obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 102.067,497 lei cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânda legală de la 30 noiembrie 1999 și până la executare.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 1230/P/1999 înregistrat la Tribunalul Arad la data de 20 iulie 2000 fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.215 alin.2, 3 și 5 Cod penal și 2 infracțiuni prevăzute de art.84 pct.2 și 3 din Legea nr.59/1934. S-a reținut în sarcina acestuia prin actul de acuzare că în luna septembrie 1999, în calitate de asociat unic la SC SRL A, a cumpărat de la partea vătămată SC Serv SRL G cantitatea de - kg. cu prețul de -,970 lei, marfă pe care a revândut-o ulterior cu un preț mai mic, către SC SRL P, în contul unei datorii mai vechi și la perfectarea tranzacției, prin intermediul numitului, au fost înmânate reprezentantului părții vătămate trei CEC -uri la ordin, fiecare pentru suma de 500.000.000 lei, pentru a le introduce în bancă la 30 zile după livrarea mărfii, plata CEC-urilor fiind însă refuzată deoarece societatea inculpatului se afla în situația de interdicție bancară și nu avea în cont provizia necesară pentru efectuarea plății.
S-a reținut, de asemenea, că inculpatul a emis un CEC pe care l-a semnat și pe care a aplicat ștampila societății a cărei asociat unic era, drept garanție pentru plata mărfii cumpărate de la SC -Agro SA B, în acest CEC nefiind înscrise de către inculpat toate elementele esențiale, care au fost completate ulterior de către o altă persoană, CEC -ul fiind refuzat la plată deoarece societatea se afla în interdicție bancară și nu avea în cont disponibil bănesc.
Prin sentința penală nr. 67 din 19 martie 2001 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 4419/2000 inculpatul a fost condamnat la 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b, c și e Cod penal pe o perioadă de 5 ani, în baza art. 215 alin.2, 3, 4 raportat la art.215 alin.5 Cod penal și la două pedepse de câte 1 an închisoare în baza art.84 alin.1 pct.3 din Legea nr. 59/1934 prin schimbarea calificării juridice. În baza art.33 lit. a, 34 lit. a, 35 alin.1, 36 Cod penal pedepsele au fost contopite cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2096 din 17 decembrie 2000 Judecătoriei sector 1 B în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b, c și e Cod penal pe o perioadă de 5 ani. Totodată s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 și 64 Cod penal, art.36 alin.3 Cod penal și s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă.
Prin decizia penală nr. 357/A din 3 septembrie 2001 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 3189/P/2001 s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 67/2001 a Tribunalului Arad.
Sentința penală nr.67/2001 a Tribunalului Arad a rămas definitivă prin nerecurare și drept urmare s-a emis mandatul de executare nr. 97/2001 din 8 octombrie 2001 al Tribunalului Arad. La data de 15.10.2001 apărătorul inculpatului a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 357/2001 a Curții de APEL TIMIȘOARA. La data de 29.03.2002 inculpatul a fost arestat în baza mandatului de executare nr.97/2001 al Tribunalului Arad.
Prin decizia penală nr.2474/16.05.2002 Curtea Supremă de Justiție a admis recursul declarat de inculpatul, a casat decizia penală nr.357/2001 a Curții de APEL TIMIȘOARA și sentința penală nr. 67/2001 a Tribunalului Arad și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad, menținând starea de arest a inculpatului. Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că inculpatul nu a fost legal citat la judecarea cauzelor.
Prin sentința penală nr. 519 din 6.06.2002 pronunțată de Tribunalul București secția I Penală în dosarul nr. 2058/2002, definitivă prin neapelare la 18.06.2002, s-a admis contestația la executare formulată de condamnatul și s-a dispus anularea mandatului de executare nr. 97/2001 al Tribunalului Arad. Condamnatul nu a fost pus în libertate întrucât a început executarea altor pedepse cu închisoarea.
În urma rejudecării, prin sentința penală nr. 7 din 20 ianuarie 2003 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 4959/2002 inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare în baza art.215 alin.2, 3, 4 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal, prin înlăturarea dispozițiilor art.215 alin.5 Cod penal și la două pedepse de câte 1 an închisoare în baza art.84 alin.1 pct. 3 din Legea nr.59/1934 prin schimbarea încadrării juridice. Aceste pedepse au fost contopite cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2096/17.12.2000 a Judecătoriei sector 1 B în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. Totodată s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.64, 71 Cod penal, art.88 Cod penal și s-a admis acțiunea civilă.
Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia penală nr. 316/A din 20 septembrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 2338/ a admis apelurile declarate de inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva sentinței penale nr. 7 din 20.01.2003 a Tribunalului Arad pe care a desființat-o și rejudecând a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, a constatat grațierea pedepselor aplicate pentru art.84 alin.1 pct. 3 din Legea nr.59/1934, apoi a recontopit pedepsele în cea mai grea de 5 ani închisoare.
Prin decizia penală nr. 2373/3 mai 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și inculpatul și a casat decizia penală nr.316/A din 20.09.2006 a Curții de APEL TIMIȘOARA și sentința penală nr. 7 din 20.01.2006 a Tribunalului Arad și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.
În considerentele deciziei de casare s-a reținut că instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului fără a verifica în ședință publică, oral, nemijlocit și contradictoriu probele strânse în cursul urmăririi penale precum și alte probe necesare soluționării cauzei, pe care în virtutea rolului activ și în vederea aflării adevărului era obligată să le administreze, lipsind astfel cercetarea judecătorească.
Prin sentința penală nr. 101/PI din 24 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARAs -a soluționat conflictul de competență ivit între Judecătoria Arad și Tribunalul Arad și s-a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.
Ca urmare a stabilirii competenței cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 24.05.2008 formând obiectul prezentului dosar.
În faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut derularea activității așa cum a fost reținută prin rechizitoriu, cu mențiunea că a emis CEC - urile drept garanție pentru plata ulterioară a prețului, societatea al cărei asociat unic era, urmând la rândul său să încaseze sume mari de bani din care ar fi urmat să se efectueze plățile către creditori.
În fața instanței inculpatul s-a prezentat și a fost ascultat menținând cele declarate în faza de urmărire penală, subliniind faptul că nu a dorit înșelarea părții civile, plata urmând să se facă după 30 zile de la ridicarea mărfii, în funcție de sumele pe care societatea sa trebuia să le încaseze de la clienți.
Investită cu rejudecarea cauzei pe fond și văzând limitele rejudecării, conform art. 385/18 Cod procedură penală tribunalul, a procedat la citarea în cauză a martorilor audiați în faza de urmărire penală respectiv, și Martorii și s-au prezentat în fața instanței fiind audiați iar în privința martorei s-a dat eficiență dispozițiilor art.327 alin.3 Cod procedură penală întrucât este plecată din țară, fiind imposibilă audierea.
În apărare inculpatul a solicitat audierea martorilor și, cerere de probațiune admisă de instanță. Martorul a fost citat cu citație și s-a emis mandat de aducere pe numele acestuia din care a rezultat că nu mai locuiește la adresa indicată din anul 2007 și nu se cunoaște noua adresă. Față de această împrejurare și având în vedere că inculpatul nu s-a mai prezentat în fața instanței și a renunțat la apărătorul ales, constatând imposibilitatea administrării acestei probe, instanța a revenit asupra acesteia. Martorul, martor propus în apărare, a depus la dosarul cauzei un înscris prin care solicita audierea sa prin comisie rogatorie întrucât nu are posibilitatea materială de a se prezenta în fața instanței și față de împrejurarea că inculpatul nu s-a mai prezentat în fața instanței, a renunțat la serviciile apărătorului ales și nu a luat legătura cu apărătorul desemnat din oficiu, în vederea formulării de întrebări pentru acest martor, instanța a revenit și asupra acestei probe.
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză atât în faza de urmărire penală și anume - file CEC, facturi fiscale, plângerile părții vătămate, declarațiile martorilor, C, declarațiile inculpatului, cât și cele administrate în mod nemijlocit în fața instanței respectiv declarațiile martorilor și, declarația inculpatului, prima instanță a reținut următoarele:
În cursul lunii septembrie 1999 inculpatul, asociat unic la SC SRL Aac umpărat de la partea vătămată SC Serv SRL G, reprezentată de martorul, cantitatea de - kg cu prețul de 1500 lei/kg. S-a întocmit factura fiscală nr. - din 20 septembrie 1999, în valoare totală de 1.020.674.970 lei și la solicitarea inculpatului, această marfă a fost livrată direct către SC SRL Prețul de vânzare al mărfii către această societate a fost mai mic de 1000 lei/kg și livrarea s-a făcut în contul unei datorii mai vechi a SC SRL către această societate. Între părți s-a stabilit ca plata mărfii să se facă în 30 zile de la ridicarea mărfii, prin filă CEC, lăsată cu ocazia ridicării mărfii. Derularea tranzacției între inculpat și partea vătămată s-a făcut prin intermediul martorului, care a predat reprezentantului părții vătămate respectiv martorului 3 file CEC semnate, ștampilate cu ștampila SC SRL A, completată cu toate elementele, inclusiv suma, cu scadența la 30 zile. De precizat este faptul că filele CEC au fost trimise de inculpatul martorului, fiind doar semnate și ștampilate, fără a avea completate celelalte elemente.
După expirarea celor 30 zile inculpatul a solicitat reprezentantului părții vătămate să amâne introducerea CEC-urilor spre decontare, susținând că va efectua plata prin ordin de plată, ceea ce nu s-a realizat. În aceste împrejurări reprezentantul părții vătămate în data de 30 noiembrie 1999 a introdus în bancă spre decontare două dintre filele CEC primite de la inculpat și unitatea bancară BRD A le-a refuzat la plată, comunicând părții vătămate că SC SRL A nu are disponibil bănesc în cont, că se află în interdicție bancară și că CEC -urile prezentate aparțin unui set de instrumente bancare retrase. Inculpatul, în declarațiile date în faza de urmărire penală a recunoscut că avea cunoștință despre faptul că societatea sa se afla în interdicție bancară din 29.08.1999, dar a emis CEC-urile drept garanție pentru plata mărfii și crezând că societatea sa va încasa suma de la alți clienți.
Prin infracțiune s-a cauzat părții vătămate SC Serv SRL G un prejudiciu în sumă de 102.067.497 lei sumă cu care această societate s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpatului și la plata dobânzilor legale. În cursul procesului penal față de partea civilă s-a dispus începerea procedurii falimentului și s-a desemnat ca lichidator judiciar SC SRL M C, societate care la rândul său și-a modificat denumirea în O S, societate care a fost legal citată.
În luna august 1999 inculpatul în numele SC SRL Aac umpărat de la SC Agro SA B diferite cantități de combustibil " M " și " P " cu prețul de 692.383.444 lei, tranzacție efectuată prin intermediul martorului, care a prezentat și predat reprezentantului acestei societăți drept garanție un CEC la ordin semnat și ștampilat de către inculpat.
Prima instanță a schimbat încadrarea juridică din rechizitoriu din art.215 alin.2, 3 și 5 Cod penal, având în vedere că potrivit art.146 Cod penal, prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de - lei și față de prejudiciul cauzat părții vătămate, nu se impune reținerea dispozițiilor alin.5 al art.215 Cod penal.
Având în vedere Decizia nr. IX/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, a cărei aplicare este obligatorie potrivit art.414/2 alin.3 Cod procedură penală, instanța, în baza art.334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică din rechizitoriu din art.215 alin.2, 3 și 5 Cod penal în art.215 alin.2, 3 și 4 Cod penal și din 2 infracțiuni prevăzute de art.84 pct.2, 3 din Legea nr.59/1934 republicată în 2 infracțiuni prevăzute de art.84 alin.1 pct. 2 din Legea nr.59/1934 republicată.
Faptele inculpatului astfel cum au fost descrise mai sus constituie infracțiunile de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.2, 3 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal și 2 infracțiuni prevăzute de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 republicată.
Susținerile inculpatului privind lipsa intenției în comiterea infracțiunii de înșelăciune respectiv a laturii subiective sunt neîntemeiate și au fost respinse întrucât aceasta rezultă din faptul că marfa cumpărată de la partea vătămată a fost livrată direct unei alte societăți ( SC SRL P), în contul unei datorii mai vechi a SC SRL A, cu un preț mult mai mic decât cel cu care a fost cumpărată dar și din atitudinea inculpatului, care fiind căutat de reprezentantul părții vătămate a promis că va achita debitul, ceea ce nu a făcut nici până în prezent, astfel că rezultă fără dubiu intenția sa de a induce în eroare partea vătămată.
În limitele legale ale pedepselor prima instanță l-a condamnat pe inculpatul la 5 ani închisoare în baza art.215 alin.2, 3 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 215 alin.2, 3 și 5 Cod penal.
Văzând că faptele din prezenta cauză se află în situația concursului de infracțiuni cu faptele pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr.2096/17.12.2000 a Judecătoriei sector 6 B, instanța în baza art.36 și 34 lit. b Cod penal a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală susmenționată în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare pe care urmează să o execute fără aplicarea vreunui spor.
Văzând limitele de pedeapsă ale infracțiunilor prevăzute de art.84 alin.1 pct. 2 din Legea nr.59/1934 republicată, dispozițiile art.122 alin.1 lit. e și alin.2 Cod penal și datele comiterii faptelor, prima instanță în baza art.11 pct.2 lit. b Cod procedură penală raportat la art.10 lit. g Cod procedură penală a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru 2 infracțiuni prevăzute de art.84 alin.1 pct. 2 din Legea nr.59/1934 republicată, constatând intervenită prescripția răspunderii penale a acestuia.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 Cod penal respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, aspect care rezultă din modul de comitere al acesteia, din valoarea mare a prejudiciului cauzat și care până în prezent nu a fost reparat precum și de persoana inculpatului. De remarcat este faptul că deși nu este recidivist inculpatul a suferit mai multe condamnări pentru infracțiuni similare, fapt ce denotă perseverența sa infracțională. Pe de altă parte, prin atitudinea sa inculpatul a tergiversat soluționarea cauzei întrucât deși cunoștea despre existența prezentei cauze pe rolul instanței, s-a prezentat doar la 3 termene de judecată, a fost ascultat, a formulat cereri de probațiune după care nu s-a mai prezentat în fața instanței, împrejurare care a dus la imposibilitatea administrării probelor propuse în apărare.
S-a apreciat că scopul pedepsei așa cum este definit de art. 52 Cod penal poate fi atins în cazul inculpatului prin executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate.
Ca o consecință condamnării, prima instanță a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege. Instanța, în temeiul art. 3 din Protocolul nr. 1 - Dreptul de a vota - CEDO și jurisprudența în materie - Hotărârea din 30.03.2004 - Hirst versus Marea Britanie - nu a interzis inculpatului dreptul de a alege reținând că față de natura infracțiunii care a atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestui drept, inculpatului fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
În baza art. 36 alin.3 Cod penal a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului durata executată de la 29.02.2000 până la 28.02.2001 și de la 29.03.2002 până la 18.06.2002.
Reținând vinovăția inculpatului pentru fapte cauzatoare de prejudiciu instanța, în baza art.14 alin.3 lit. b, art.346 Cod procedură penală și art.998 cod civil a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC SERV SRL G prin lichidator judiciar O S și a obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 102.067,497 lei cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânda legală de la 30 noiembrie 1999 și până la executare.
În baza art.191 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva SP nr. 170/22.06.2009 a Tribunalului Arad, a declarat apel inculpatul, care a solicitat în motivele scrise, casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, pentru completarea cercetării judecătorești.
Examinând sentința penală apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art.371 alșin.2 C.P.P. instanța constată că apelul formulat de către inculpatul, este nefondat, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică și legală.
Astfel, instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, pe baza întregului material probator existent în cauză, dar și vinovăția inculpatului, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în forma prev.de art.215 alin.2,3,4 Cod Penal, făcând o corectă individualizare judiciară a pedepsie aplicate pentru această infracțiune, luându-se în calcul gradul de pericol social al faptei comise, valoarea mare a prejudiciului cauzat, care nu a fost reparat până în prezent, dar și persoana inculpatului, care a suferit mai multe condamnări pentru infracțiuni similare, ce dovedește o perseverență infracțională, iar pedeapsa de 5 ani închisoare executabilă în regim de detenție este de natură să conducă la reeducarea inculpatului.
În cea ce privește încadrarea juridică a faptei de înșelăciune, instanța de fond în mod judicios dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art.215 alin.2,3,5 Cod Penal, în art.215 alin.2,3,4 Cod Penal, cu aplicarea art.13 ca Cod Penal urmare a interpretării textelor legale în materie, dar și a aplicării dispozițiilor decizie nr. IX/2005 a ÎCCJ, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.
Instanța de fond, în mod judicios a apreciat că se impune încetarea procesului penal împotriva inculpatului, pentru două infracțiunii prev.de art.84 alin.1, pct.2 din 59/1934, republicată, făcându-se în același schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu, din art.84 pct.2 și 3 din aceeași lege, deoarece între timp a intervenit prescripția răspunderii penale, conform art.122 alin.1, lit.e și alin.2
Cod PenalAcțiunea civilă exercitată de către partea civilă a fost corect soluționată prin obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, cu dobândă legală, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, punându-se în valoare principiul reparării integrale a pagubei.
Singurul motiv de apel al inculpatului, a fost acela de a critica hotărârea apelată, solicitând completarea cercetării judecătorești ca urmare a trimitere cauzei spre rejudecare la prima instanță, însă această solicitare nu poate fi satisfăcută, deoarece în speța de față nu subzistă nici una din situațiile de desființare cu trimitere spre rejudecare, la prima instanță, nefiind incidentă nici o situație de nulitate absolută a hotărârii judecătorești, iar procedura de citare a fost îndeplinită în mod legal.
Văzând că nu există motive de desființare a hotărârii penale recurate, aceasta fiind temeinică și legală, instanța urmează să respingă ca nefondat apelul formulat de către inculpat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1, lit.b C.P.P. respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul, împotriva SP nr. 170/22.06.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 alin.2 obligă C.P.P. inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
G - - -
GREFIER
- -
RED: GB/29.10.2009
Dact: 2 exempl/ 29 Octombrie 2009
Primă instanță: Tribunalul Arad
Jud:
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
