Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 1153/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 10.07.2009
DECIZIA PENALĂ NR.1153/
Ședința publică din data de 26.11.2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpata HG, împotriva deciziei penale nr. 190/A din 24.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpata recurentă HG, asistată de avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind partea civilă intimată - Grup SRL și lichidatorul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului și modificarea modalității de executare a pedepsei în sensul suspendării condiționate a executării pedepsei și înlăturării dispozițiilor de confiscare a sumei. În susținerea celor solicitate arată că pedeapsa aplicată trebuie raportată la conduita inculpatei, la vârsta acesteia, la împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunii, or inculpata este o persoană în vârstă, bolnavă și care a depus diligențe pentru acoperirea prejudiciului.
Procurorul pune concluzii de admiterea recursului formulat de inculpată numai în ce privește înlăturarea executării dreptului de a alege, în rest concluzii de respingere a recursului, susținând că instanța de apel a avut în vedere la aplicarea pedepsei prevederile art.72 Cod penal, poziția oscilantă a inculpatei, valoarea prejudiciului, vârsta inculpatei și starea de sănătate.
Inculpata recurentă, luând cuvântul, solicită admiterea recursului declarându-se de acord cu susținerile apărătorului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr.4280/P/2004, înregistrat în data de 21.03.2005 la Judecătoria Timișoara sub nr. 4120/2005, a fost trimisă în judecată inculpata HG, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.215 al.1,2,3 și Cod Penal art.290 p, cu aplicarea art. 33 lit. a p, constând în aceea că a emis și falsificat două file CEC, în calitate de administrator al - SRL T, deși nu avea dreptul de a semna file cec, și fără să existe disponibil în cont, cauzând părții vătămate - Grup SRL B un prejudiciu de 1.430.441.386 ROL.
Prin nr.2324/13.09.2006 a Judecătoriei Timișoara, numita a HG fost condamnată la o pedeapsă rezultantă 3 ani închisoare, în urma contopirii unei pedepse de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3.Cod Penal cu o pedeapsă de 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanța dispunând și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și inculpata HG, cele două apeluri formând obiectul dosarului nr- al Tribunalului Timiș.
Prin nr.210/A/18.06.2007 a Tribunalului Timiș, constatând că procedura de citare a părții civile pentru termenul de judecată din momentul dezbaterii în fond a dosarului nu a fost legal îndeplinită, instanța de apel a admis cele două apeluri și a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Timișoara.
Dosarul a fost reînregistrat la prima instanță sub nr- la data de 16.07.2007.
După rejudecarea dosarului, Judecătoria Timișoara, prin sentința penală nr. 2383/03.10.2008 pronunțată în dosar nr-, a respins cererea inculpatei, formulată prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3 Cod Penal, dată faptei inculpatei prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, în infracțiunea prev. de art. 84 alin. 1 din Legea nr 59/1934.
În baza art. 215 alin. 1, 2 și 3.Cod Penal a condamnat- pe inculpata HG, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În temeiul art 65 alin 1.Cod Penal, i s- interzis inculpatei dreptul prevăzut la art 64 lit. c cu Cod Penal titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani, calculată potrivit art 53 alin 2 lit a rap Cod Penal la art 66.
Cod PenalÎn baza art 290.Cod Penal a condamnat pe aceeași inculpată la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În temeiul art 33 lit a rap la art 34 alin 1 lit b Cod Penal, au fost contopite pedepsele stabilite și i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, care urma să fie executată în regim privativ de libertate.
În temeiul art 35.Cod Penal pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev de art 64 alin 1 lit c pe Cod Penal o durată de 3 ani s-a aplicat alături de pedeapsa închisorii rezultante de 3 ani.
În baza art. 71.Cod Penal, i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute la art. 64 lit. a, b și c cu Cod Penal titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 14 și art. 346.C.P.P. a fost respinsă acțiunea civilă a părții civile - Grup SRL B, ca urmare a pierderii capacității de folosință a acesteia, prin radierea sa din Registrul Comerțului
În temeiul art 357 alin 2 lit f rap C.P.P. la art 118 alin 1 lit e s Cod Penal-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de -,1386 lei.
În temeiul art 14, art 170 și art 348.C.P.P. s-a dispus anularea filei CEC Bank seria - 302 nr - pentru suma de -,1386 lei, aflată la fila 7 din dosarul de urmărire penală.
În temeiul art. 7 rap la art. 21 lit g din Legea 26/1990, s-a comunicat un exemplar al hotărârii către ORC T în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a acesteia.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. fost obligă inculpata la plata sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În baza raporturilor comerciale existente între - SRL T al cărei administrator este inculpata HG(și avându-i ca asociați pe HG, și ) (f 12 ) și partea civilă - Grup SRL B, la data de 19.01.2004, în baza facturii fiscale cu seria B - nr -/19.01.2004, - SRL Taa chiziționat marfă de la partea civilă - Grup SRL B în valoare de 91932,4694 lei, convenindu-se ca plata să se facă prin filă CEC, aspect inserat în mod expres în cuprinsul acestei facturi (f 6 ).
Pentru plata acestei facturi fiscale, inculpata, în calitate de administrator al - SRL, dar fără a avea drept de semnătură în bancă - drept de semnătură care aparținea asociatului (f 41-45 ) - emite fila CEC Bank seria - 302 nr -, pe care o completează în parte, o semnează, o ștampilează și o trimite prin părții civile, la data de 28.01.2004 (f 10 ).
La data de 03.02.2004, - SRL a achiziționat din nou marfă de la partea civilă - Grup SRL în valoare de 51.111,6692 lei, în baza facturii fiscale cu seria B - nr -/03.02.2004, convenindu-se ca plata să se facă prin aceeași filă CEC seria - 302 nr -, aspect inserat în mod expres și în cuprinsul acestei facturi în care se prevede că plata se va face cu fila CEC respectivă, emisă anterior( 5 ).
Inculpata nu HG a adus la cunoștința reprezentanților părții civile - Grup SRL faptul că deși are calitatea de administrator al - SRL nu ea este titularul de cont la Bank, ci asociatul ei și prin urmare ea nu are drept de semnătură pentru emiterea cecurilor pe numele - SRL (f 45 ).
De asemenea, inculpata nu HG a adus la cunoștința reprezentanților aceleiași părți civile faptul că - SRL figura în baza de date a Centralei Incidentelor de plăți, că a fost declarată în interdicție bancară de a emite cecuri, că societatea nu avea disponibil în cont la data emiterii cecului și că cecul făcea parte dintr-un set de instrumente care a fost retras din circulație (f 23).
În aceste condiții, fila CEC seria - 302 nr -, completată pentru plata sumei totale de -,1386 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale seria B - nr -/19.01.2004 și seria B - nr -/03.02.2004, a fost introdusă în bancă pentru decontare la data de 08.03.2004 dar a fost refuzată la plată din lipsa totală de disponibil, trăgător aflat în interdicție bancară, filă CEC retrasă din circulație.
Urmare a acestor fapte, - Grup SRL B s-a constituit parte civilă cu suma de -,1386 lei (f 4 ), reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate către - SRL conform celor două facturi fiscale.
Această situație de fapt rezultă din probele legal administrate, atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, respectiv: fila CEC seria - 302 nr - ( 7 ), refuz de plată filă CEC (f 8 ), facturile fiscale seria B - nr -/19.01.2004 și seria B - nr -/03.02.2004 (f 5, 6 ), chitanță (f 10 ), adresa Direcției de Investigare a Fraudelor (f 11 ), adresă BNR (f 23), situații analitice Centrala Incidențelor de Plăți (f 32 ), adresa Bank - sucursala T ( 40-44 ), fișa specimen de semnătură (f 45 ), declarațiile martorilor ( 82 dosar 4120/2005), ( 90 dosar 4120/2005), ( f 13, 98 dosar 4120/2005) și declarațiile inculpatei date în cursul urmării penale și în fața instanței de judecată ( 19, 65 dosar 4120/2005).
Astfel, potrivit adresei Direcției de Investigare a Fraudelor, - SRL Taf ost înființată în baza actelor constitutive în anul 1998, fiind înregistrată la ORC sub nr J- și codul fiscal -, având ca asociați pe HG, și și ca administrator pe inculpata.HG
Din cuprinsul înscrisurilor depuse de Bank - sucursala T rezultă faptul că pentru emiterea CEC-urilor de către - SRL, în calitate de trăgător, dreptul de semnătură aparținea martorului, singura persoană din cadrul acestei societăți, abilitată să emită, să completeze, să semneze și să ștampileze cecuri în numele - SRL.
Din cuprinsul situației analitice a Centralei Incidențelor de Plăți și din cuprinsul adresei BNR rezultă că în perioada 09.02.2004-22.03.2005, perioadă în care fila CEC seria - 302 nr -, emisă în numele - SRL de către inculpată, a fost depusă pentru plată, - SRL se afla în interdicție bancară.
Cu toate acestea, - SRL a achiziționat de la partea civilă - Grup SRL marfă - carne de pui și de porc - în valoare totală de -,1386 lei, urmând ca plata acestora să se facă prin fila CEC seria - 302 nr -, potrivit facturii fiscale nr -/19.01.2004 (care a prevăzut în mod expres că plata se va face cu filă CEC) și nr -/03.02.2004 (care a prevăzut în mod expres că plata se va face cu fila CEC seria - 302 nr -, trimisă anterior, la data de 28.01.2004, prin de către - SRL către partea civilă), ambele facturi fiscale semnate de primire și ștampilate de - SRL.
Din cuprinsul situației analitice a Centralei Incidențelor de Plăți și din cuprinsul adresei BNR rezultă că, fiind introdus la plată la data de 08.03.2004, cecul a fost refuzat din lipsa totală de disponibil, cec care aparține unui set de instrumente care a fost retras din circulație.
Prin urmare, prima instanță a reținut că aceste probe confirmă pe de-o parte faptul că - SRL a emis, prin intermediul inculpatei, un instrument de plată care a fost retras din circulație - respectiv fila CEC seria - 302 nr - -, că societatea în numele căreia inculpata a emis fila CEC era în interdicție bancară de a emite cecuri, că cecul a fost emis pentru plata contravalorii tuturor mărfurilor livrate de partea civilă către - SRL, conform celor două facturi fiscale în valoare totală de -,1386 lei și că inculpata nu avea specimen de semnătură pentru a emite cecuri în numele - SRL, drept de semnătură care aparținea exclusiv martorului.
Aceste probe se coroborează și cu declarațiile martorului care arată faptul că mijlocul de plată trimis de - SRL pentru plata contravalorii facturilor fiscale nr -/19.01.2004 și nr -/03.02.2004 îl reprezintă fila CEC seria - 302 nr - cu scadență la data de 27.02.2004, aspect confirmat și de aceeași dată, trecută pe fila CEC aflată în original la dosarul de urmărire penală.
S-a reținut că deși fila CEC a fost emisă anterior facturii fiscale nr -/03.02.2004, prin intermediul acesteia - SRL dorea să achite și contravaloarea acesteia, rezultă nu doar din cuprinsul acestei facturi fiscale, semnată de primire, care prevede expres aceasta, ci și din declarația martorului, care recunoaște acest lucru, martor care mai arată faptul că acea filă CEC a fost semnată de mama sa - inculpata.
HGDe altfel, din chiar declarația inculpatei dată în cursul urmăririi penale, retractată parțial fără vreo explicație plauzibilă în cursul judecății, rezultă faptul că în calitate de administrator al - SRL s-a înțeles telefonic la începutul anului 2004 cu reprezentanții părții civile să achiziționeze de la - Grup SRL carne de pui, fiind achiziționată în acest sens marfă în valoare de 91932,4694 lei, potrivit facturi fiscale nr -/19.01.2004, semnată de primire de martorul, factură pentru plata căreia a emis fila CEC nr 302 -, semnată la rubrica trăgătorului, completată cu contul societății beneficiare și ștampilată cu ștampila - SRL, personal de ea, înaintată tot de ea către partea civilă la data de 28.01.2004 prin mandat poștal.
S-a reținut că inculpata a menționat că nu avea la data emiterii filei CEC suficient disponibil în cont pentru achitarea produselor deja achiziționate, dar că a adus la cunoștința reprezentanților societății furnizoare acest lucru, acest ultim aspect din declarația inculpatei necoroborându-se însă cu nici un alt mijloc de probă.
Mai mult, inculpata a recunoscut că la recepționera mărfurilor de la - Grup SRL, era menționat pe cele două facturi că plata se va face cu fila CEC seria - 302 nr -, despre care inculpata a arătat că a avut cunoștință și că datorită achitării debitelor restante către diverși furnizori, nu a alimentat contul - SRL T deschis la - Bank SRL, intrând în incidente de plată.
Prin urmare, prima instanță a reținut că din aceste probe rezultă că în nici un moment în intervalul în care s-au desfășurat raporturile comerciale între - SRL și - Grup SRL - începutul anului 2004, când s-a perfectat telefonic înțelegerea dintre inculpată ca administrator al - SRL și reprezentanții părții civile, 19.01.2004 când s-a emis prima factură, când aceasta a fost semnată de primire de către martorul în numele - SRL, 28.01.2004 când s-a trimis prin mandat poștal fila CEC către - Grup SRL, 03.02.2004 când s-a emis a doua factură, când aceasta a fost semnată de primire de către inculpată în numele - SRL și 08.03.2004 când fila CEC a fost introdusă la plată - reprezentanții - SRL nu au avut obiecții cu privire la plata contravalorii ambelor facturi fiscale cu fila CEC trimisă la 28.01.2004, aceștia nu au adus la cunoștința reprezentanților părții civile lipsa disponibilului în bancă, faptul că societatea este în interdicție bancară și faptul că inculpata nu avea la momentul respectiv specimen de semnătură la - Bank SRL.
Faptul că în cursul procesului penal, inculpata a susținut că pentru contravaloarea primei facturi fiscale, anterior filei CEC seria - 302 nr -, - SRL a emis alte trei file CEC, pe care însă partea civilă nu le-a introdus la plată, preferând introducerea la plată a filei CEC seria - 302 nr - pentru întregul debit restant, nu este un aspect în măsură să înlăture vinovăția inculpatei în privința faptelor sale.
În aceste condiții, declarația inculpatei dată în cursul urmăririi penale, în privința aspectelor de mai sus, se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, astfel încât, în conformitate cu prev art 69.C.P.P. și luând în considerare caracterul divizibil al declarațiilor părților și faptul că probele - administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești - nu au o valoare dinainte stabilită, prima instanță a avut-o în vedere la soluționarea cauzei și a înlăturat în rest, în privința celorlalte aspecte învederate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății.
Pentru aceleași considerente, prima instanță a reținut faptul că declarația martorului care susține că înțelegerea dintre societăți a avut loc în luna decembrie 2003, când acesta s-a deplasat la B, că părțile au convenit plata eșalonată a mărfurilor fără a stabili modul de eșalonare, că s-au plătit o parte din datorii și că fila CEC seria - 302 nr - a fost emisă pentru garanție nu este susținută de înscrisurile depuse la dosar și nici chiar de declarația inițială a inculpatei, motiv pentru care prima instanță nu a avut-o în vedere la soluționarea cauzei.
Luând în considerare aceste probe, prima instanță a apreciat că, în privința faptelor inculpatei există probe certe de vinovăție, prezumția de nevinovăție instituită de art. 23 alin. 11 Constituție, art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.52, art. 66.. pen. fiind răsturnată.
În drept, fapta inculpatei constând HG în aceea că, cu prilejul executării contractului comercial dintre - SRL și - Grup SRL, a emis fila CEC seria - 302 nr - în calitate de administrator al - SRL pentru plata sumei de -,1386 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale seria B - nr -/19.01.2004 și seria B - nr -/03.02.2004, neaducând la cunoștința reprezentanților acesteia faptul că - SRL este în interdicție bancară, lipsa totală de disponibil în cont, că CEC-ul emis aparținea unui set de instrumente care a fost retras din circulație și că nu avea calitatea de a emite un asemenea cec, semnând și ștampilând CEC-ul deși nu a avut drept de semnătură în bancă, faptă care a creat un prejudiciu pentru - Grup SRL de -,1386 lei, întrunește elementele constitutive a ale infracțiunii de înșelăciune, prev și ped de art 215 alin 1,2 și 3.
Cod PenalFapta aceleiași inculpate constând în aceea că, în aceleași împrejurări, a falsificat fila CEC seria - 302 nr - prin semnarea și ștampilarea acesteia la rubrica "semnătura trăgătorului", fără a avea drept de semnătură, care aparținea martorului, după care a trimis cecul prin mandat poștal la data de 28.01.2004 către - Grup SRL în vederea plății contravalorii facturilor fiscale nr -/19.01.2004 și nr -/03.02.2004, filă CEC care, urmare a introducerii ei spre plată de către - Grup SRL, a fost refuzată la plată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev și ped de art 290.
Cod PenalPrima instanță a reținut că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev de art 215 alin 1,2 și 3.Cod Penal, atât sub aspectul elementului subiectiv cât și sub aspectul elementului obiectiv, din moment ce inculpata, cunoscând că nu exista suficient disponibil în cont, cunoscând că nu are calitatea de a emite file CEC în numele - SRL, cunoscând că această societate se afla în interdicție bancară și cunoscând faptul că fila CEC emisă aparținea unui set de instrumente care au fost retrase din circulație, deci cu intenție, a completat, semnat și ștampilat această filă CEC, pe care a trimis-o părții civile - Grup SRL în vederea efectuării plății facturilor fiscale nr -/19.01.2004 și nr -/03.02.2004, fără a aduce la cunoștința reprezentanților societății împrejurările de mai sus, astfel încât, folosindu-se în mod mincinos de calitatea de persoană aptă să emită asemenea file CEC în numele - SRL, calitate care îi lipsea, prin intermediul acestui mijloc fraudulos, menținând în eroare reprezentanții părții civile în tot intervalul în care s-au derulat operațiunile comerciale dintre cele două societăți, a obținut un folos material injust și a pricinuit părții civile o pagubă de -,1386 lei.
S-a reținut că sunt îndeplinite și elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev și ped de art 290.Cod Penal, atât sub aspectul elementului subiectiv cât și sub aspectul elementului obiectiv, din moment ce inculpata, cunoscând că nu are calitatea de a emite file CEC în numele - SRL, a contrafăcut subscrierea filei CEC seria - 302 nr -, semnând-o și ștampilând-o la rubrica "semnătura trăgătorului", creând aparența că semnătura emană de la o persoană care trebuie să semneze un asemenea cec și a folosit cecul ca instrument de plată a celor două facturi fiscale, scop în care a trimis-o prin mandat poștal părții civile care, ulterior, a introdus-o la plată, fiind refuzată, pentru motivele expuse anterior.
În aceste condiții, cererea inculpatei, formulată prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3 Cod Penal, dată faptei inculpatei prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, în infracțiunea prev. de art. 84 alin. 1 din Legea nr 59/1934 este neîntemeiată, motiv pentru care prima instanță respin- Considerentelor expuse mai sus li se adaugă faptul că asupra aceleiași cereri s-a mai pronunțat Tribunalul Timiș în ședința publică din 18.06.2007 (f 40 din dosar -) în sensul respingerii ei, prima instanță reținând că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, un alt argument în sensul respingerii cererii sale fiind chiar decizia nr IX/2005 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, invocată și de inculpată, prin apărător ales, și care statuează că reținerea infracțiunii prev de art. 84 alin. 1 din Legea nr 59/1934 este condiționată de cunoașterea de către beneficiarul cecului, în momentul emiterii, a faptului că nu există disponibil necesar, aspect care în cauză nu rezultă din probele administrate.
Pentru considerentele de mai sus, neîntemeiate sunt și apărările inculpatei, învederate în cadrul dezbaterilor, prin apărător ales, în sensul achitării acesteia în temeiul art 10 lit d p Cod Penal pentru infracțiunea prev de art 215 alin 1, 2 și 3.Cod Penal, și în temeiul art 10 lit a p Cod Penal. pentru infracțiunea prev de art 290.Cod Penal, pe motiv că aceasta din urmă s-ar absorbi în chip în infracțiunea prev de art 215 alin 2.Cod Penal Cu privire la acest ultim aspect, prima instanță a reținut că pentru a opera absorbția ăau nei fapte care realizează conținutul constitutiv al unei infracțiuni într-o altă infracțiune, este necesar ca, în mod obiectiv, infracțiunea absorbantă să nu poată fi săvârșită altfel decât prin fapta care ar reprezenta infracțiunea absorbită, ceea ce ar însemna ca, în cauza de față, infracțiunea de înșelăciune în forma de la art 215 alin 2.Cod Penal să nu poată fi săvârșită decât printr-o faptă de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Ori chiar textul alin 2 al art 215.Cod Penal prevede pe lângă modalități exprese de realizare a acestei forme agravate - folosirea de nume sau calități mincinoase - și orice alte astfel de mijloace frauduloase care fie constituie prin ele însele infracțiuni, fie deși nu sunt infracțiuni, au o mare aparență de veridicitate. De altfel, absorbției e într-o asemenea ipoteză, i se opune în mod expres teza finală a alin 2 al art 215.Cod Penal care precizează că dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
La stabilirea și individualizarea pedepsei, prima instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72. pen. reținând în acest sens rezultatul faptelor sale, o pagubă de -,1386 lei din care nu a fost recuperată nici o sumă, atitudinea inculpatei care, deși în faza de urmărire penală învederează organelor judiciare o situație de fapt care se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probelor, ulterior, în cursul judecății expune o altă situație de fapt, neconformă realității, mijlocul fraudulos utilizat și calitatea în care a săvârșit faptele respective, aceea de administrator al - SRL, gradul de pericol social al faptelor sale fiind cu atât mai ridicat cu cât activitatea inculpatei s-a desfășurat în perioada în care societatea era în interdicție bancară, perioadă în care a achiziționat mărfuri de o valoare mare, știind că societatea nu are disponibil în cont. De altfel, în mod cert, activitatea infracțională a inculpatei a contribuit și ea la starea de insolvență a părții civile, care a dus în final la radierea acesteia din Registrul Comerțului.
Cu privire la latura civilă, prima instanță a reținut că - Grup SRL B s-a constituit parte civilă cu suma de -,1386 lei (f 4 ), reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate către - SRL conform celor două facturi fiscale.
lterior constituirii ca parte civilă, în baza sentinței comerciale nr 867/13.03.2007 a Tribunalului București - Secția a VII-a comercială, rămasă definitivă și irevocabilă (f 31), după ce s-a deschis procedura insolvenței față de partea civilă, în calitate de debitor, s-a dispus radierea acesteia de la Registrul Comerțului B, întrucât, în baza aceleiași sentințe, în baza art 131 din Legea nr 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolenței față de această societate, în lipsa oricăror bunuri mobile sau imobile valorificabile, în patrimoniul debitorului. În temeiul aceleiași sentințe, parte civilă - Grup SRL a fost radiată din Registrul Comerțului
În aceste condiții, potrivit Legii nr 31/1990 rep. partea civilă - Grup SRL a încetat să mai fie subiect de drept la data radierii sale din Registrul Comerțului B, iar potrivit art 136 din Legea nr 85/2006, prin închiderea procedurii insolvenței, judecătorul sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
Prima instanță a mai reținut, în soluționarea laturii civile, faptul că în cazul societăților cu răspundere limitată, în afara ipotezei prevăzute de art 235 din Legea nr 31/1990 rep. nu operează o transmitere a patrimoniului societății - activ și pasiv - care și-a încetat existența prin radiere către asociați sau către unicul asociat. Ori acest art 235 se interpretează restrictiv, întrucât are în vedere ipoteza asigurării stingerii pasivului și neprejudicierea creditorilor societății dizolvate, text inaplicabil în privința părții civile, întrucât închiderea procedurii insolenței față de această societate s-a datorat lipsei oricăror bunuri mobile sau imobile valorificabile, în patrimoniul său, creditorii înscriși în masa credală neputând fi îndestulați în vreun fel, temeiul juridic reținut de sentința comercială nr 867/13.03.2007 a Tribunalului București - Secția a VII-a comercială fiind cel prevăzut de art 131 din Legea nr 85/2006.
De asemenea, prima instanță a mai reținut faptul că din cuprinsul Legii nr 85/2006 nu rezultă faptul că ar fi posibilă redeschiderea procedurii insolvenței ulterior închiderii acestei proceduri, ca urmare a dobândirii unor creanțe de către debitor, lucru care ar fi imposibil în lipsa unui text de lege care să stabilească cine are calitatea de succesor în drepturi al societății comerciale radiate.
Întrucât, soluționând latura civilă în cadrul procesului penal, se analizează condițiile de introducere a acțiunii civile prin raportare la dreptul procesual civil, prima instanță a reținut faptul că partea civilă - Grup SRL - titularul acțiunii civile - a pierdut una din condițiile esențiale și indispensabile pentru a putea promova și susține o asemenea acțiune civilă, aceea de a avea capacitate de folosință, capacitate pe care a pierdut-o prin radierea sa din Registrul Comerțului, moment de la care a încetat să mai fie subiect de drept, adică titular de drepturi și de obligații.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege, a declarat apel inculpata HG, cererea fiind înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 04.12.2008 sub același număr de dosar, respectiv -.
Apelul nu a fost motivat în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererii fiind dezvoltate doar oral de către apărătorul inculpatei.
Prin decizia penală nr. 22/A/21.01.2009, pronuntata de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a admis apelul formulat de inculpata HG, împotriva sentinței penale nr. 2324/18.09.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
S-a desființat sentința apelată și rejudecând cauza, în baza art. 215 alin. 1-3.Cod Penal a fost condamnată inculpata la HG o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 64.Cod Penal în limitele art. 71.
Cod PenalÎn baza art. 81.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art. 82.Cod Penal s-a stabilit termen de încercare cu durata de 5 ani.
S-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83.
Cod PenalPe durata aplicării prevederilor art. 81.Cod Penal, având în vedere prevederile art. 71 alin. 5.Cod Penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a teza I-a și b Cod Penal, în limitele art. 71.Cod Penal
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit corect starea de fapt reținută în sarcina inculpatei, stare de fapt care nu a fost contestată de către inculpată în apel.
Nemulțumirea inculpatei a fost legată de modul de individualizare a pedepsei de către instanța de fond, fiind astfel nemulțumită de severitatea pedepsei.
Tribunalul, analizând cazierul inculpatei, a constatat că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale și că se găsește pentru prima data în zona infracțională, motiv pentru care s-a apreciat că pedeapsa își va atinge scopul și fără privarea de libertate a inculpatei.
Împotriva deciziei Tribunalului Timișa declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul T, cererea fiind înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 05.03.2009, sub același număr de dosar, respectiv -.
Prin decizia penală nr. 338/R/30.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în baza art. 38515pct. 2 lit. c C.P.P. a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr. 22/A/2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost casată decizia penală și s-a dispus rejudecarea cauzei în apel d e către Tribunalul Timiș.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că potrivit rechizitoriului Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, cu care a fost sesizată instanta de fond, inculpata a HG fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 al.1,2, 3.Cod Penal și art. 290.Cod Penal cu aplic. art. 33 lit. a
Cod PenalPotrivit prev. art. 356 alin. 2, 3.C.P.P. în caz de condamnare, în hotărâre trebuie să se cuprindă fapta sau fiecare faptă reținută de instanță în sarcina inculpatului, forma și gradul de vinovăție, circumstanțele agravante sau atenuante, starea de recidivă, iar dacă se retine în sarcina inculpatului numai o parte din faptele ce formează obiectul învinuirii, se va arăta în hotărâre pentru care nume fapte s-a pronunțat condamnare și pentru care s-a dispus încetarea procesului sau achitarea.
Astfel, instanța de apel a omis să se pronunțe, cu ocazia rejudecării cauzei și asupra infracțiunii prev. de art. 290.Cod Penal cu care a fost sesizată, a pronunțat hotărâre nelegală fiind și incident motivul prev. de art. 3859pct. 10.p Cod Penal, motiv pentru care a admis recursul parchetului, a casat decizia recurată și în baza art. 38515pct. 2 lit. c a C.P.P. dispus rejudecarea apelului declarat de inculpata, de către Tribunalul Timiș.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 29.04.2009 sub numărul de dosar -.
Apelul nu a fost motivat în scris, în cauză fiind incidente dispozițiile art.374
C.P.P.Tribunalul Timiș prin decizia penală nr. 190/A din 24.06.2009, pronunțată în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b a C.P.P. respins apelul declarat de apelanta-inculpată HG, fiica lui și, născută la 09.02.1949 în loc, județul C-S, cu domiciliul în sat, com, nr 733, jud T, cetățean român, studii medii, căsătorită, administrator al - SRL T, fără antecedente penale, posesor al CI, seria -, nr -, CNP -, împotriva sentinței penale nr. 2383/03.10.2008 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr-, ca nefondat.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate oral de către inculpată, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul a constatat că apelul este nefondat, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Instanța de apel a constatat faptul că inculpata a criticat sentința Judecătoriei Timișoara doar sub un singur aspect, și anume stabilirea modalității de executare a sancțiunii aplicate.
Inculpata a solicitat ca executarea pedepsei aplicate de Judecătoria Timișoara să se facă fără privare de libertate, prin suspendarea sub supraveghere a executării.
Potrivit dispozițiilor art.861alin.1 lit.c Cod Penal, pentru a putea dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, este necesar ca instanța să aprecieze că, ținându-se seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după săvârșirea faptei, pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.
Or, în prezenta cauză, o asemenea convingere nu poate fi formată. După cum a arătat și prima instanță, pe parcursul întregului proces inculpata a adoptat un comportament oscilant. Astfel, în faza de urmărire penală a recunoscut săvârșirea faptelor, ulterior, în cursul cercetării judecătorești, a prezentat o altă situație de fapt, încercând să inducă în eroare organele judiciare.
Apoi, instanța de apel a constatat că în prezenta cauză nu se poate face abstracție de cuantumul prejudiciului cauzat de către inculpată prin activitatea sa infracțională. În acest sens, s-a putut observa faptul că partea civilă, care între timp a și fost radiată din Registrul Comerțului, a fost prejudiciată cu suma de 143.044 lei. Deși a trecut o lungă perioadă de timp de la data desfășurării activității infracționale (aproximativ 5 ani și 6 luni) inculpata nu a depus nici un fel de diligențe pentru a contribui la recuperarea acestuia. De altfel, așa cum rezultă și din cuprinsul sentinței Judecătoriei Timișoara, acțiunile inculpatei cu siguranță au concurat la producerea stării de insolvență a părții civile, care a dus în finala la desființarea societății comerciale și radierea ei din Registrul Comerțului. Susținerile inculpatei potrivit cărora a încercat să recupereze prejudiciul, dar nu a primit nici un răspuns din partea societății creditoare, nu pot fi luate în considerare, în condițiile în care inculpata a făcut dovada plății doar a unei sume infime din valoarea prejudiciului (1200 lei). La dosar există anumite date că în cursul lunii noiembrie 2004 - SRL Taî ncercat contactarea părții civile, dar din acel moment inculpata nu a mai depus nici un efort pentru a afla care este situația judiciară a părții civile în vederea recuperării prejudiciului.
În acest context, tribunalul a apreciat că elementele existente la dosar nu pot conduce la formarea convingerii instanței că hotărârea de condamnare reprezintă un avertisment pentru inculpată și că reeducarea inculpatei poate avea loc și fără privarea de libertate, pe lângă funcția de reeducare, pedeapsa având și o funcție de constrângere, aceasta din urmă neputând fi realizată fără executarea sancțiunii în detenție.
Este adevărat faptul că inculpata este o femeie în vârstă, posibil bolnavă, însă aceste elemente au fost avute în vedere de prima instanță în momentul individualizării judiciare a pedepsei, aceasta orientând sancțiunile aplicate spre minimul special prevăzut de lege pentru faptele comise tocmai prin raportare la persoana inculpatei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b apelul C.P.P. declarat în cauză a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei penale nr.190/A/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs, în termenul legal, inculpata HG, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 10.07.2009.
Recursul declarat de inculpată nu a fost motivat în scris, ci doar oral conform mențiunilor din prezenta practicaua prezentei decizii.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că decizia penală atacată este netemeinică, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale și individualizarea pedepsei accesorii.
Starea de fapt reținută de către prima instanță și confirmată de către instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cauză. Inculpata nu a contestat comiterea faptei și implicit vinovăția acesteia, astfel încât nu va fi luată în discuție și analizată, neformând obiectul prezentei căi de atac și nefiind identificate motive de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu.
Recursul declarat de inculpată vizează exclusiv modalitatea de executare a pedepsei închisorii.
Individualizarea judiciară a pedepsei nu se face în mod arbitrar de către instanța de judecată, ci ținând cont de normele prevăzute în codul penal care stabilește anumite criterii de individualizare expres reglementate de art.72 penal, printre acestea enumerându-se și personalitatea inculpatei și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. În literatura juridică s-a precizat că acest criteriu de individualizare a pedepsei privește un complex de date referitoare la situația sau calitatea infractorului(capacitatea psihofizică, vârsta, ocupația, nivel cultural, antecedente penale, conduita după săvârșirea faptei), criteriu care reflectă cerința ca sancțiunea penală, ca reacție împotriva răului pricinuit prin săvârșirea unei infracțiuni să fie proporțională cu particularitățile făptuitorului împotriva căruia se aplică, fundamentându-se prin urmare ideea de personalizare a pedepsei, adică a fixării pedepsei concrete în raport cu particularitățile persoanei infractorului amplu cunoscute. Suspendarea condiționată a executării pedepsei, simplă sau sub supraveghere, ca mijloc de individualizare judiciară a pedepsei poate fi acordată de către instanță dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, iar din datele care caracterizează persoana inculpatei se poate desprinde o asemenea concluzia luând în considerare că anterior aceasta nu a mai fost condamnată pentru fapte de aceeași natură și a depus eforturi considerabile pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin fapta sa ilicită. Pentru atingerea scopului pedepsei așa cum este reglementat de art.52 penal se impune executarea pedepsei fără privare de libertate, luând în considerare și vârsta inculpatei, aceasta având 60 ani și nesuferind alte condamnări până la această vârstă.
Mai mult decât atât, inculpata a manifestat o conduită corectă pe parcursul procesului penal, realizând periculozitatea faptelor comise și consecințele acesteia, încercând să diminueze gradul de pericol social concret al faptei săvârșite prin recuperarea prejudiciului al cărui cuantum nu este de neglijat, fapt ce permite concluzia că față de inculpată s-ar putea realiza prevenția generală și în situația în care nu are executa pedeapsa în regim de detenție.
Astfel, în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală va admite recursul declarat de inculpata împotriva HG deciziei penale nr.190/A/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Va casa decizia penală recurată și sentința penală nr.2383/03.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- în ce privește modalitatea de executare a pedepsei și individualizarea pedepsei accesorii și rejudecând:
În temeiul art. 861alin.2 Cod penal va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatei.
În temeiul art.862Cod penal va stabili termenul de încercare de 6 (șase) ani, pe durata căruia inculpata urmând să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art.863alin.1 lit.a-d Cod penal.
Va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.864Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Va înlătura din conținutul pedepsei accesorii aplicată inculpatei interzicerea dreptului de a alege prev. de art.64 lit.a teza I Cod penal.
În temeiul art.71 al.5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, va suspenda executarea pedepselor accesorii.
Va menține în rest dispozițiile hotărârilor judecătorești recurate.
În temeiul art.192 alin3 Cod cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpata împotriva HG deciziei penale nr.190/A/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.2383/03.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- în ce privește modalitatea de executare a pedepsei și individualizarea pedepsei accesorii și rejudecând:
În temeiul art. 861alin.2 Cod penal dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatei.
În temeiul art.862Cod penal stabilește termenul de încercare de 6 (șase) ani, pe durata căruia inculpata urmând să se supună măsurilor de supraveghere prevăzut de art.863alin.1 lit.a-d Cod penal.
Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.864Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Înlătură din conținutul pedepsei accesorii aplicată inculpatei interzicerea dreptului de a alege prev. de art.64 lit.a teza I Cod penal.
În temeiul art.71 al.5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, suspendă executarea pedepselor accesorii.
Menține în rest dispozițiile hotărârilor judecătorești recurate.
În temeiul art.192 alin3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică din 26.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 02.12.2009
Tehnored.
2ex/ 07.12.2009
Prima inst.
Inst. apel-,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 10.07.2009
MINUTA DECIZIEI PENALE NR.1153/
Ședința publică din data de 26.11.2009
În temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpata împotriva HG deciziei penale nr.190/A/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.2383/03.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- în ce privește modalitatea de executare a pedepsei și individualizarea pedepsei accesorii și rejudecând:
În temeiul art. 861alin.2 Cod penal dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatei.
În temeiul art.862Cod penal stabilește termenul de încercare de 6 (șase) ani, pe durata căruia inculpata urmând să se supună măsurilor de supraveghere prevăzut de art.863alin.1 lit.a-d Cod penal.
Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.864Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Înlătură din conținutul pedepsei accesorii aplicată inculpatei interzicerea dreptului de a alege prev. de art.64 lit.a teza I Cod penal.
În temeiul art.71 al.5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, suspendă executarea pedepselor accesorii.
Menține în rest dispozițiile hotărârilor judecătorești recurate.
În temeiul art.192 alin3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică din 26.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Laura Bogdan, Anca Nacu
