Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 1154/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--10.09.2009
DECIZIA PENALĂ NR.1154/
Ședința publică din data de 26.11.2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul C S, părțile civile, Societatea Comercială a Românească- Vienna Insurance SA B, partea responsabilă civilmente " Gaz Distribuție" SA T M și inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 89 di 03.09.2009, pronunțată de Tribunalul C S, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă pentru SC a Românescă SA B consilier juridic -, cu delegație de reprezentare, partea civilă recurentă asistat de avocat ales, și partea civilă intimată, lipsind partea responsabilă civilmente SC Gaz SA T M, partea civilă recurentă, părțile civile intimate, Spitalul Municipal de urgență C, Spitalul Orășenesc, Spitalul Clinic nr.1 Județean- Clinica de Chirurgie Plastică T, Spitalul Clinic Județean de Urgență T Clinica de, Casa Austria, lipsind și inculpatul recurent pentru care se prezintă avocat din oficiu din cadrul Baroului T, cu delegație al dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se prezintă soția părții civile decedate care depune la dosar în copie certificatul de moștenitor.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Procurorul sintetizează oral motivele de recurs formulate în scris, criticând decizia penală pentru netemeinicie sub aspectul soluției de schimbare a încadrării juridice a faptei de distrugere din culpă reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 219 alin.3 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 219 alin. 1 Cod penal. Solicită admiterea recursului casarea deciziei atacate și condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 219 alin. 3 Cod penal cu menținerea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
Apărătorul ales al părții civile recurente, avocat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacată și rejudecând cauza, condamnarea inculpatului pentru toate infracțiunile reținute prin rechizitoriu, și obligarea acestuia la plata daunelor materiale așa cum au fost determinate în expertizele efectuate în judecarea apelului. În ce privesc daunele morale, solicită suma indicată în constituirea de parte civilă. Solicită obligarea inculpatului în solidar cu SC E - GAZ, ca pe lângă cheltuielile de judecată stabilite de către tribunal la plata onorariului de avocat în cuantum de 500 Ron, cheltuieli efectuate cu deplasarea 100 Ron, și chiria plătită de partea civilă recurentă, corespunzătoare intervalului octombrie- noiembrie 2009 în cuantum de 2.000 Ron. Depune la dosar acte doveditoare ale acestor cheltuieli și contracte de închiriere pe anul 2008 și 2009. În ce privește cererea de introducere în cauză a moștenitorilor, această cerere este irelevantă, întrucât acesta nu a avut cerere de apel, și deci nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
Consilier juridic - invocă prevederile art. 20 Cod procedură penală. Pe fond susține recursul așa cum a fost formulat la instanța de apel în sensul că și-a însușit raportul de expertiză întocmit de expertul, că cealaltă expertiză a fost efectuată de o societate care nu avea specialitate în efectuarea unor astfel dee xpertize și că achitarea inculpatului ar fi legală. Cu privire la latura civilă a cauzei solicită să se constate că instanța de fond nu a procedat corect la acordarea despăgubirilor, solicitând diminuarea lor. Solicită respingerea recursului formulat de părțile civile.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului considerând că în cauză sunt incidente prevederile art. 385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală coroborat cu art. 385/9 alin.1 pct.10 Cod procedură penală, deoarece atât instanța de fond cât și cea de apel au înlăturat fără să motiveze expertiza tehnică întocmită de expertul tehnic, ce constituie o probă esențială pentru soluționarea cauzei, și mai mult, ambele instanțe nu au făcut nici o referire la fișa postului în care sunt enumerate atribuțiile de serviciu în raport de care ar trebui să se stabilească eventuala culpă. Mai susține că instanța de apel nu a pus în discuție în prezenta inculpatului schimbarea încadrării juridice așa cum prevede art. 334 Cod procedură penală. Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la prevederile art.10 lit.c Cod procedură penală cu consecința exonerării inculpatului de la plata oricăror despăgubiri civile prin respingerea acțiunilor civile formulate de către părțile vătămate. Solicită admiterea recursurilor formulate de partea responsabilă civilmente și al asiguratorului, și respingerea recursului părții vătămate. Cu privire la recursul formulat de procuror pune concluzii de respingere.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursurilor formulate de inculpat, părțile civile, partea responsabilă civilmente și asiguratorul, apreciind că probele au fost corect administrate, despăgubirile corect individualizate iar în ce privește introducerea în cauză a moștenitorilor pune concluzii de respingere ca tardiv formulată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.191/26 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar -, în baza art.217 al.4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare; în baza art.219 al.3 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare; s-a respins solicitarea procurorului de schimbare a încadrării juridice din art.219 al.3 Cod penal în art.219 al.1 Cod penal; în baza art.10 lit.f și art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală, a fost încetat procesul penal față de același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.184 al.1 și 3 (parte vătămată ); în baza art.10 lit.f și art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală, a fost încetat procesul penal față de același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.184 al.1 și 3 (parte vătămată ); în baza art.10 lit.f și art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală, a fost încetat procesul penal față de același inculpat, pentru săvârșirea infr.prev.de art.184 al.1 și 3 (parte vătămată ); în baza art.10 lit.f și art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală, a fost încetat procesul penal față de același inculpat, pentru săvârșirea infr.prev.de art.246 Cod penal cu aplic.art.13 Cod penal; în baza art.33 - 34 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 3 (trei) ani închisoare; în baza art.88 Cod penal, s-a dispus computarea, din durata executării pedepsei, reținerea de 24 de ore începută cu data de 29 august 2006 orele 1435, dispusă prin ordonanța de reținere a IPJ -S; în baza art.861- 862Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe perioada termenului de încercare de 6 ani cu sancțiunea art.864Cod penal; în baza art.863al.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca, condamnatul să se supună măsurilor de supraveghere prev.de art.863lit.a, b și c Cod penal; s-a dispus ca supravegherea condamnatului să se facă de către Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul C-
În baza art.346 al.4 Cod procedură penală, a fost lăsată nesoluționată latura civilă a cauzei, cu privire la pretențiile formulate de părțile civile Spitalul Municipal de Urgență C, Spitalul Orășenesc C, Spitalul Clinic de Urgență T, Clinica de, Chirurgie Plastică și - Casa Austria T, Spitalul Clinic nr.1 Județean - Clinica de Chirurgie T, (daune morale și materiale legate de infracțiunea prev.de art.184 al.1 și 3 Cod penal); au fost admise pretențiile părții civile și a fost obligat inculpatul, împreună cu partea responsabilă civilmente SC - Gaz Distribuție Tîrgu și asiguratorul pentru răspundere civilă delictuală SC Românească "" SA, la plata sumei 14.300 lei despăgubiri; au fost admise, în parte, pretențiile părților civile, și și a fost obligat inculpatul, față de partea responsabilă civilmente SC - Gaz Distribuție Tîrgu M, asiguratorul pentru răspundere civilă delictuală SC Românească "" și partea civilă la 275.633 lei despăgubiri și 5000 lei daune morale; a fost obligat inculpatul, față de partea responsabilă civilmente SC - Gaz Distribuție Tîrgu M, asiguratorul pentru răspundere civilă delictuală SC Românească "" și partea civilă la plata sumei de 94.124 lei despăgubiri și 5000 lei daune morale; a fost obligat inculpatul, față de partea responsabilă civilmente SC - Gaz Distribuție Tîrgu M, asiguratorul pentru răspundere civilă delictuală SC Românească "" și partea civilă la plata sumei de 20.294 lei despăgubiri și 5000 lei daune morale; au fost respinse pretențiile părții civile; s-a constatat că partea civilă nu a formulat pretenții; a fost obligat inculpatul, împreună cu partea responsabilă civilmente SC - Gaz Distribuție Tîrgu-M, față de partea civilă, la 25.550 lei cheltuieli de judecată; față de partea civilă, la 1.250 lei cheltuieli de judecată; față de partea civilă, la 100 lei cheltuieli de judecată; față de partea civilă,a la 1000 lei cheltuieli de judecată; a fost obligat inculpatul, împreună partea responsabilă civilmente SC - Gaz Distribuție Tîrgu M, la 25.000 lei cheltuieli judiciare față de stat, din care suma de 19.254,2 lei RON reprezentând contravaloarea expertizei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din data de 24 noiembrie 2006, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.217 al.4 Cod penal, art.219 al.3 Cod penal, art.184 al.1, 3 Cod penal, art.184 al.1 și 3 Cod penal, art.184 al.1 și 3 Cod penal, art.246 Cod penal cu aplic.art.33 lit.a Cod penal; s-a reținut că, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, inculpatul nu a dispus măsurile necesare pentru a preîntâmpina cele două explozii care au avut loc în localitatea la imobilele nr.81 și 79, la datele de 19 și 21 februarie 2006, soldate cu distrugeri de bunuri materiale și vătămarea corporală a trei persoane.
Din analiza probelor aflate la dosar, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La data de 19 februarie 2006 în localitatea, la imobilul cu nr.81 situat pe str. -, s-a produs o explozie soldată cu distrugerea imobilului și vătămarea numitei, care a fost internată în Spitalul, suferind arsuri de gradul III, pentru a căror vindecare au fost necesare 55 zile.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă, solicitând daune morale, iar apoi, în fața instanței de judecată în ședința publică din 05 martie 2007 arată că renunță la daunele morale, iar pentru imobilul distrus prin incendiu s-a constituit parte civilă cu suma de 450.000 Euro daune materiale.
Deși anunțat despre această explozie, inculpatul nu a luat toate măsurile necesare pentru a preîntâmpina producerea unui nou eveniment. Inculpatul s-a mulțumit să trimită la fața locului pe muncitorii și, care au constatat că la imobilul cu nr.79 există scurgeri de gaze și i-au adus la cunoștință inculpatului, dar acesta nu a cuprins acest fapt în procesul verbal întocmit (declarație de martor, filele 77, 78 dosar).
Inculpatul a tratat cu ușurință faptul că s-ar mai putea produce încă o explozie și nu a luat măsurile necesare care se impuneau, iar în data de 21 februarie 2006 avut loc încă o explozie soldată cu distrugerea imobilului de la nr.81, situat pe str.- din și cu vătămarea corporală a numiților și, suferind arsur,i pentru a căror vindecare au fost necesare 55 zile îngrijiri medicale.
Părțile vătămate s-au constituit părți civile cu suma de 150.000 Euro și respectiv 500.000 Euro.
Din actele dosarului nu rezultă că cele trei părți vătămate, respectiv, și, ar fi formulat plângere prealabilă, în conformitate cu disp.art.279 Cod procedură penală, în termen de 2 luni de zile, conf.art.284 Cod procedură penală.
Cu privire la cauza și modul în care au avut loc cele două explozii, s-au întocmit două expertize tehnice: una în faza de urmărire penală de către P - care a făcut determinări științifice în condiții de laborator, ajungând la concluzia că exploziile s-au produs datorită scurgerii de gaze din conducta de alimentare și acumularea lor în pământ.
Cea de-a doua expertiză, întocmită în faza de judecată de către expert ing., a stabilit drept cauză a producerii celor două explozii, nerespectarea instrucțiunilor de utilizare a gazelor de către proprietarii imobilelor.
Instanța a înlăturat această probă, respectiv expertiza întocmită de expert, considerând că prima expertiză, cea întocmită de P, este obiectivă și corespunde realității, aceasta fiind întocmită de cercetători în domeniu, prin refacerea întregului mecanism al producerii exploziilor, în condiții de laborator; din procesul verbal de cercetare la fața locului din 22 februarie 2006, reieșit că, conducta de distribuire a gazului la capătul de reducțiune de diametru mic ( 114 mm), este fisurată pe o lungime de aproximativ 75%; martorul, în declarația de la filele 77-78 dosar, a relatat că, cu ocazia controlului efectuat după prima explozie, a detectat la imobilul nr.79 o scăpare de gaze, despre care l-a anunțat pe inculpat, care se găsea în biroul său, în prezența a încă trei persoane, aceste persoane fiind martorii și (declarațiile de la filele 113-116 dosar), care au arătat că fisura la conducta de gaz a fost depistată de organele de poliție, cu ocazia cercetării la fața locului și se datorează faptului că, conducta avea o vechime de 40 de ani și traficului intens din zonă; tot din procesul verbal de constatare la fața locului din 22 februarie 2006, reieșit că gurile de aerisire erau înfundate ca urmare a lucrărilor de întreținere a străzii, efectuate anterior.
Prima instanță a reținut că, în baza acestor probe, inculpatul este vinovat, deoarece, în temeiul atribuțiilor sale de serviciu, nu a luat măsurile ce se impuneau pentru a preîntâmpina producerea primei explozii, iar apoi, deși avertizat asupra acestui fapt, l-a tratat cu ușurință, crezând în mod nejustificat că nu va mai avea loc nici o explozie și nu a luat măsurile necesare care se impuneau.
Cu privire la cele două imobile distruse și a bunurilor materiale care se găseau în ele, s-au constituit părți civile cu suma de 450.000 Euro daune materiale și 50.000 Euro daune morale; cu suma de 1.500.000.000 lei vechi daune materiale și 500.000.000 lei vechi daune morale; cu suma de 14.300 lei; cu suma de 200.000.000 lei vechi daune materiale și 50.000.000 lei daune morale; cu suma de 200.000.000 lei vechi daune materiale și 50.000.000 lei daune morale.
S-a constituit parte civilă și, însă, deși instanța a solicitat, prin adresele formulate, ca aceasta să-și precizeze pretențiile, nu a făcut acest lucru.
În dosarul cauzei, cu privire la aceste pretenții, s-au efectuat expertize tehnice: una pentru bunurile mobile, de către expert și două expertize în construcții: una efectuată de expert și cea de-a doua de experții, G și.
Instanța a apreciat că expertiza pertinentă cauzei este cea efectuată de cei trei experți, și a înlăturat expertiza întocmită de expert.
Cu privire la bunurile distruse prin cele două explozii, s-au audiat martorii (184 dosar), (185 dosar).
De asemenea, la fila 221 dosar există un contract de închiriere încheiat între partea civilă și numita, prin care partea civilă a închiriat de la numita, casa cu curte și grădină situată în str.- nr.29, acesta plătind chirie proprietarei suma de 1000 RON pe lună.
Având în vedere probele administrate pe latură civilă, instanța a apreciat că pretențiile părților civile, și, sunt dovedite în parte, iar cu privire la pretențiile formulate de partea civilă, a constatat că acestea nu sunt dovedite.
În cauză s-au constituit părți civile și Spitalul Municipal C, Spitalul, Spitalul Clinic de Urgență T, Clinica de, Chirurgie Plastică și - Casa Austria T, Spitalul Clinic nr.1 Județean - Clinica de Chirurgie
De asemenea, în cauză a fost introdusă ca parte responsabilă civilmente SC - Gaz Distribuție Tîrgu M și ca asigurator de răspundere civilă delictuală SC Românească "" SA Reșița.
Instanța a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infr.prev.de art.217 al.4 Cod penal și art.219 al.3 Cod penal, iar cea de a doua faptă a inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infr.prev.de art.219 al.3 Cod penal, și nu pe cea prev.de art.219 al.1 Cod penal, având în vedere prejudiciul produs.
Cu privire la infracțiunile prev.de art.184 al.1 și 3 Cod penal, art.184 al.1 și 3 Cod penal, art.184 al.1 și 3 Cod penal (părți vătămate, și ), instanța a constatat că lipsește plângerea prealabilă.
S-a reținut de instanță că referitor la infr.prev.de art.246 Cod penal, unde prin Legea 58/2008, care prevede că trebuie ca partea vătămată să formuleze plângere prealabilă; în acest caz, instanța a apreciat că se face aplicarea art.13 Cod penal, deoarece de la săvârșirea faptei a apărut o lege penală mai favorabilă - Legea 58/2008, care prevede existența plângerii prealabile, care în vechea reglementare a art.246 Cod penal nu era cerută.
Instanța a considerat că legea penală mai favorabilă este acea lege care are prevederi mai favorabile atât sub aspectul condițiilor încriminării, cât și sub aspectul sancțiunii, la dosarul cauzei neexistând o plângere în acest sens, deoarece la data începerii urmăririi penale nu se cerea plângere prealabilă prin textul incriminator (art.246 Cod penal).
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere prev.art.72 Cod penal, respectiv faptul că inculpatul este infractor primar, că a avut o atitudine sinceră în fața instanței, precum și pericolul social al faptei, considerând că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special cu suspendarea executării sub supraveghere, este suficientă pentru îndreptarea conduitei inculpatului.
Împotriva hotărârii judecătoriei au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, asigurătorii a Românească - Vienna Insurance Grup SA B, apelantul parte responsabilă civilmente E-- GAZ SA T M, părțile civile, și inculpatul, criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegală.
În apelul parchetului s-a arătată că sentința primei instanțe este nelegală, întrucât în speță nu au fost respectate prevederile art. 863alin. 1 Cod penal, iar instanța avea obligația să precizeze care sunt datele de prezentare ale inculpatului la judecătorul delegat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare a infractorilor, deoarece în lipsa acestei mențiuni, măsura nu-și poate atinge scopul, neputând fi pusă în executare; s-a stabilit de către instanță ca inculpatul să respecte doar obligațiile prev. de art. 863alin. 1 Cod penal, lit. a, b și c, și nu tuturor măsurilor prevăzute de acest articol.
S-a susținut că în mod greșit instanța a dispus încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 246 Cod penal, cu aplic. art. 13 Cod penal; art. 258 alin. 2 Cod penal condiționează punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile prev. de art. 246, 247 și 250 alin. 1-4 Cod penal, când sunt săvârșite de funcționari, de introducerea plângerii prealabile; toate faptele care au fost săvârșite de funcționari începând cu data de 28.03.2008 au nevoie de o plângere prealabilă pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, iar faptele aflate în curs de urmărire penală sau în curs de judecată urmează regimul punerii în mișcare a acțiunii penale, în vigoare la data săvârșirii lor; cu privire la modificările aduse art. 246 Cod penal, părțile vătămate și au depus plângere penală împotriva inculpatului pentru această infracțiune; instanța de judecată a procedat în mod eronat, dispunând încetarea procesului penal în baza art. 10 lit. f Cod procedură penală, deși în mod corect trebuia să dispună condamnarea inculpatului și pentru această faptă.
S-a mai susținut că, în mod eronat, instanța a respins solicitarea procurorului de schimbare a încadrării juridice din art. 219 alin. 3 Cod penal în art. 219 alin. 1 Cod penal, ținând cont prejudiciul produs, fără a detalia în ce constă acest prejudiciu.
În apelul asigurătorului a Românească - Vienna Insurance Grup SA B, s-a arătat că la soluționarea laturii penale, inculpatul a fost condamnat în condițiile în care probatoriul științific administrat legal și procedural în fața instanței i-a dovedit nevinovăția; instanța a dat o importanță artificială expertizei efectuate de SA, pe care o contestă și ale cărei concluzii se solicită a fi înlăturate, întrucât nu se regăsesc actele de cercetare ale celor două evenimente de către personalul de specialitate al părții responsabile civilmente E-On Gaz SA; s-au ignorat obiecțiunile formulate de partea responsabilă civilmente și disp. art. 124-125 Cod procedură penală, iar solicitarea inculpatului, în apărare - de a se efectua o nouă expertiză tehnică a fost respinsă.
În privința infracțiunii prev. și ped. de art. 217 alin. 4 Cod penal, s-a susținut că o asemenea faptă nu poate fi reținută în sarcina inculpatului, prin lipsa intenției directe și a elementului constitutiv al laturii subiective - care lipsește chiar în forma pretinsei intenții indirecte; s-a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a, art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală; în subsidiar, s-a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală - fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
În privința infracțiunii prev. și ped. de art. 219 alin. 1 Cod penal, după reîncadrarea juridică în art. 219 alin. 3 Cod penal, s-a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală; în raportul de expertiză, în care s-a concluzionat de către expert că exploziile de la imobilele nr. 81 și 79 s-au datorat culpei proprietarului și a consumatorului - parte vătămată.
Cu privire la modul de soluționare a laturii civile a cauzei, s-a arătat că, în condițiile în care este reținută culpa exclusivă a părților vătămate în producerea exploziilor din 19 și 21 februarie 2006, cererile acestora de a li se acorda despăgubiri pentru daunele și distrugerile produse și de acordare de daune morale pentru suferințele produse prin vătămări corporale nu pot fi admise, fiind consecințe ale culpei proprii, manifestată prin neglijență și încălcări prin nesocotire a normelor de exploatare a consumatorilor de gaze; s-a solicitat respingerea în totalitate a pretențiilor formulate, iar în subsidiar, diminuarea cuantumului despăgubirilor acordate părților civile.
S-a susținut că o adevărată și integrală reparare a pagubei se putea realiza doar luând în considerare prețurile de evaluare ale imobilelor de la data producerii exploziilor, ținând seama de gradul de uzură și materialele din care erau construite aceste imobile.
În privința despăgubirii acordate părții civile s-a arătat că în componența totalului acordat de 275.633 lei, se impune ca în locul valorii de înlocuire (de nou) de 224.333 lei să fie inclusă și acordată valoarea reală de 23.887 lei, fără lucrări de demolare și degajare nedovedite și fără taxe și cheltuieli care ar fi legate de edificarea unui imobil nou și nu de plata celui vechi, din care să se scadă materialele recuperabile.
În apelul părții responsabile civilmente E-- GAZ SA T M, s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 217 alin. 4 Cod penal și art. 219 alin. 3 Cod penal; s-a solicitat achitarea - în baza art. 10 lit. d, pentru infracțiunea prev. de art. 217 alin. 4 Cod penal și achitarea - în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală, pentru infracțiunea prev. de art. 219 alin. 3 Cod penal; în ambele rapoarte de expertiză tehnică efectuate în cauză de SA și de către inginer, precum și în procesele verbale de verificare întocmite imediat după explozie, s-a reținut că nu a fost semnalată prezența gazelor în subsolul imobilului nr. 79, acumulările de gaze au fost numai în camerele de la parter, provenite din instalațiile interioare al imobilului; s-a mai reținut că în urma rezultatelor măsurătorilor din data de 22.02.2006, nu s-a semnalat prezența gazelor în zona afectată, emanațiile de gaze ce au generat declanșarea exploziilor au provenit din instalațiile de utilizare ce aparțin exclusiv consumatorilor de gaze naturale.
În ce privește latura civilă a cauzei, s-a solicitat respingerea în totalitate a pretențiilor, atât în ceea ce privește despăgubirile cât și daunele morale, iar în subsidiar, s-a solicitat diminuarea despăgubirilor materiale, în sensul acordării valorii de înlocuire a imobilelor, respectiv cea de la data producerii evenimentului.
În apelul părții civile s-a arătat că inculpatul se face vinovat și de săvârșirea infracțiunii prev. de 246 Cod penal, iar instanța a dispus în mod eronat încetarea procesului penal, aplicând art. 13 Cod penal, deoarece în materie procesual penală nu sunt aplicabile prevederile legii mai favorabile; în ceea ce privește soluția de achitare, pronunțată de instanța de fond, pentru săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prev. de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal, s-a susținut că este greșită, deoarece s-a formulat plângere, s-a făcut constituirea de parte civilă și s-a depus certificat medico-legal, prin care se atestă leziunile suferite, ce au necesitat 40 de zile de îngrijiri medicale, încă din perioada cercetărilor penale.
În ceea ce privește latura civilă, s-a susținut că instanța a făcut o interpretare eronată a probelor existente la dosar; deoarece la dosar se află două expertize privind valoarea de înlocuire a imobilului deteriorat în întregime, acestea au stabilit valori diferite, iar la pronunțarea hotărârii a fost luată în calcul expertiza care îi este defavorabilă; s-a solicitat efectuarea unei noi expertize, care să stabilească valoarea de nou, de înlocuire, de reconstrucție a imobilului, deteriorat în proporție de 100%, precum și efectuarea unei noi expertize privind valoarea bunurilor mobile, deoarece în expertiza efectuată la instanța de fond, expertul nu a răspuns la toate obiectivele și nici la obiecțiuni.
În apelul părții civile s-a arătat că inculpatul se face vinovat și de săvârșirea infracțiunii prev. de 246 Cod penal, iar instanța a dispus în mod eronat încetarea procesului penal, aplicând art. 13 Cod penal; în ceea ce privește soluția de achitare, pronunțată de instanța de fond, pentru săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prev. de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal, s-a susținut că este greșită, deoarece s-a formulat plângere, s-a făcut constituirea de parte civilă și s-a depus certificat medico-legal, prin care se atestă leziunile suferite, ce au necesitat 55 de zile de îngrijiri medicale, încă din perioada cercetărilor penale.
În apelul inculpatului s-a arătat că în mod greșit s-a reținut în sarcina inculpatului, infracțiunea prev. de art. 217 alin. 4 Cod penal, având în vedere atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă a infracțiunii.
S-a susținut că inculpatul nu a avut nici o acțiune directă asupra instalațiilor sau conductelor de distribuire a gazului, solicitându-se schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 217 alin. 4 Cod penal în infr. prev. de art. 219 alin. 1 Cod penal; totodată, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 219 alin. 3 Cod penal în infr. prev. de art. 219 alin.1 Cod penal; prima instanță nu a reținut că părțile civile au operat modificări în instalațiile proprii de gaz, modificări de natură să pună în pericol funcționarea acestora, nerespectând reglementările imperative în domeniu; în mod nejustificat, instanța de fond a înlăturat expertiza pe care a dispus-o, motivând hotărârea doar pe expertiza efectuată în faza de urmărire penală, cele două expertize fiind contradictorii, având obligația să pună în discuție aspectele contradictorii și să se lămurească printr-o nouă expertiză.
Prin decizia penală nr. 88/03.09.2009, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, apelul declarat de partea civilă a fost respins ca nefondat, iar celelalte apeluri au fost admise, sentința penală nr- pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosar nr.-, a fost desființată parțial în latură penală (cu privire la încadrarea juridică a faptelor prev. de art. 219 alin. 3 Cod penal, art. 217 alin. 4 Cod penal, art. 246 Cod penal, cuantumul pedepsei și modalitatea de executare a pedepsei) și parțial în latură civilă și în consecință:
A condamnat inculpatul (fiul lui și, născut la 03 februarie 1964 în mun.P, județul H, cet.română, studii Facultatea de Mașini și Instalații, inginer la SC - Gaz Districtul 5, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, aparține de H, domiciliat în C,-, județul C-S, posesor al CI seria - nr.-, emisă de Poliția C, fără antecedente penale), prin schimbarea încadrării juridice - în baza art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunea prev. de art. 219 alin. 3 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 219 alin. 1 Cod penal:
- la 2 (doi) ani închisoare.
A condamnat același inculpat, prin schimbarea încadrării juridice - în baza art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunea prev. de art. 217 alin. 4 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 219 alin. 1 Cod penal:
- la 2 (doi) ani închisoare.
A condamnat același inculpat, prin schimbarea încadrării juridice - în baza art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 249 alin. 1 Cod penal:
- la 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod procedură penală, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 (patru) ani, conform art. 82 Cod penal.
A atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 83, 84 Cod penal.
A înlăturat aplicarea disp. art. 861și urm. Cod penal.
A înlăturat obligarea inculpatului, a părții responsabile civilmente E-- Gaz Distribuție Tîrgu M și asigurătorului a Românească - Vienna Insurance Grup SA la plata sumei de 5.000 lei daune morale față de partea civilă.
A obligat inculpatul, partea responsabilă civilmente E-- Gaz Distribuție Tîrgu M și asigurătorul a Românească - Vienna Insurance Grup SA B la 280.118 lei despăgubiri civile materiale și la plata sumei de 17.000 lei (c/val. chirie pentru perioada aprilie 2008 - august 2009) față de partea civilă.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul parte civilă, împotriva sentinței penale nr.191/26.05.2008, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosar nr.-
A constatat că a Românească - Vienna Insurance Grup SA - sucursala C-S nu are calitate procesuală în cauză.
A respins cererea de cheltuieli judiciare, formulată de apelanții părți civile,.
Pentru a pronunța această decizie penală instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță, pe baza ansamblului probelor aflate la dosar, a stabilit corect starea de fapt, însă a reținut eronat forma vinovăției (intenția) și în consecință, a făcut o eronată încadrare juridică a unora dintre faptele reținute în sarcina inculpatului, în disp. art. 217 alin. 4 Cod penal (distrugere prin incendiere), art. 219 alin. 3 Cod penal (distrugere din culpă) și art. 246 Cod penal (abuz în serviciu contra intereselor persoanelor).
Astfel, tribunalul a apreciat că pentru producerea exploziilor din 19 și 21 februarie 2006 și care au avut ca urmare distrugerea imobilului din nr. 81 și nr. 79 (aparținând părților vătămate și ), se impune a se reține vinovăția inculpatului, însă nu sub forma intenției, ci a culpei inculpatului, care - în calitate de șef district 5 la E- On Gaz SA, a încălcat din culpă îndatoririle de serviciu, cauzându-se consecințele de distrugere a bunurilor și vătămare a integrității corporale a părților vătămate; de altfel, chiar din sentința primei instanțe (pagina 2) se reține că inculpatul "a tratat cu ușurință faptul că s-ar mai putea produce o nouă explozie".
S-a constatat că din probele dosarului rezultă că inculpatul - district 5, E-On Gaz SA nu a depus nici o diligență în sensul înlocuirii conductei de distribuire a gazului metan, deși aceasta avea o vechime de 44 de ani, deși conform HG nr. 2139/30.11.2006 pentru aprobarea catalogului privind desfășurarea și duratelor normelor de funcționare a mijloacelor fixe, durata normelor de funcționare a conductelor, branșamentelor și instalațiilor tehnologice pentru distribuția gazelor, este de 12 - 18 ani, ce înseamnă că rețeaua de distribuție a gazelor de pe strada - avea termenul de garanție depășit cu 26 - 32 de ani și nu a luat măsuri în vederea verificării și desfundării răsuflătorilor de pe strada -, deși acestea erau înfundate în urma asfaltării care avusese loc anterior.
De asemenea, s-a constatat că deși a aflat de la martorul despre existența scurgerii de gaz, nu a luat măsuri ferme pentru a stabili care este situația reală, acceptând cu ușurință posibilitatea producerii unui eveniment, lucru care a și avut loc în urma exploziei celui de-al doilea imobil cu nr. 79.
Din expertiza de specialitate efectuată de P rezultă că exploziile de la imobilele cu nr. 81 și nr. 79 s-au produs ca urmare a scurgerii de gaz prin fisura găsită la conducta de gaz care alimenta imobilele cu număr par de pe strada -, respectiv în apropierea intersecției cu strada 8 -, fisură aflată vis-a-vis de cele două imobile avariate.
Totodată, s-a constatat că din probele dosarului reiese că urmare a cercetărilor dispuse de, doar o latură a străzii unde s-a produs explozia imobilului cu nr. 81 și omisiunea determinărilor cu aparatul, s-au încălcat dispozițiile prevăzute de la Ordinul 58/2004 pct. 3.8, care prevedeau în mod expres că trebuiau efectuate controlul scăpărilor de gaz pe toată lungimea traseelor, conductelor și branșamentelor, pct. 3.10, care impuneau ridicarea capacelor răsuflătorilor și verificarea prezenței gazului la imobilele vecine și pct. 3.11, care prevede că, controlul trebuie extins la întreaga zonă unde era posibilă infiltrarea gazelor.
Având în vedere motivele arătate, tribunalul a reținut că fapta inculpatului de încălcare din culpă a îndatoririlor de serviciu menționate, nu constituie infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal, ci întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. 1 Cod penal, astfel că se va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 246 alin. 1 Cod penal, în infr. prev. de art. 249 alin. 1 Cod penal.
Întrucât săvârșirea de către inculpat a infr. prev. de art. 249 alin. 1 Cod penal (neglijență în serviciu), a avut ca urmare vătămarea intereselor legale ale părților vătămate și prin distrugerea unor bunuri, s-a reținut în sarcina inculpatului și comiterea infracțiunilor de distrugere din culpă.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor de distrugere, s-a reținut că probele dosarului nu sunt concludente în sensul existenței intenției indirecte (conform susținerilor din rechizitoriu), pentru explozia din data de 21 februarie 2006, în condițiile în care împrejurările în care s-a produs această explozie, sunt de natură a dovedi existența culpei.
Așa fiind, s-a apreciat că cele două fapte de distrugere se impune a fi încadrate în distrugere din culpă, prev. de disp. art. 217 alin. 1 Cod penal, astfel că s-a schimbat încadrarea juridică din art. 217 alin. 1 Cod penal în art. 219 alin. 1 Cod penal (pentru fapta din 21 februarie 2006) și din art. 219 alin. 3 Cod penal în art. 219 alin. 1 Cod penal (pentru fapta din 19 februarie 2006).
S-a apreciat că nu se poate reține forma agravantă prev. de alin. 3 art. 219 Cod penal, întrucât nu este îndeplinită condiția referitoare la consecințele deosebit de grave, deoarece încadrarea juridică se face în funcție de prejudiciul la comiterea faptei și nu în funcție de valori, stabilite ulterior, actualizate.
Având în vedere motivele arătate, s-a apreciat că sunt nefondate celelalte susțineri invocate în apelurile declarate în cauză, referitoare la încadrarea juridică a faptelor și în sensul achitării inculpatului; nu se justifică achitarea, întrucât există vinovăție sub forma culpei inculpatului.
În ce privește susținerea privind expertiza efectuată de către experți neautorizați, s-a constatat că raportul de expertiză tehnică de specialitate, al cărui constatări au fost reținute de instanță, nu a fost efectuat de către un expert neautorizat ci de către o instituție de specialitate în domeniu, abilitată să efectueze asemenea expertize, respectiv (Institutul Național pentru Securitate Minieră și Protecție SA, P).
S-a apreciat că sunt nefondate și motivele de apel referitoare la aplicarea disp. art. 10 lit. f Cod procedură penală cu privire la faptele prev. de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal, întrucât deși prin ordonanța din 6 noiembrie 2006 Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș (fila 163A dosar urmărire penală), s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal, pentru care era necesară plângerea prealabilă a părților vătămate - în cauză nu s-a procedat conform art. 286 Cod procedură penal, astfel că s-a reținut justificat că plângerile depuse ulterior la instanță sunt tardive.
Referitor la latura civilă a cauzei, s-a reținut că prima instanță a obligat inculpatul cu partea responsabilă și asigurătorul la repararea prejudiciilor cauzate prin săvârșirea infracțiunilor și, în mod legal, a lăsat nesoluționată acțiunea civilă a părților vătămate față de incidența disp. art. 10 lit. a Cod procedură penală, pentru infracțiunile de vătămare corporală din culpă.
S-a reținut, însă, că eronat s-au acordat daune morale de 5.000 lei părții vătămate - parte civilă, întrucât din înscrisurile aflate la dosar (fila 89 dosar prima instanță), rezultă că acesta renunță la aceste daune, pentru care a fost despăgubit.
Referitor la despăgubirile acordate părții civile (care a declarat apel, investind în mod legal instanța de control judiciar), s-a constatat că pentru despăgubirile materiale de 275.633 lei acordate acestei părți civile, în hotărâre nu se menționează în mod concret calculul acestui prejudiciu, astfel că se impune stabilirea corectă a valorii acestui prejudiciu material, în apel s-a solicitat, s-a încuviințat și s-au efectuat două expertize de specialitate pentru stabilirea valorii bunurilor mobile și a imobilului aparținând părții civile.
Pe baza probelor aflate la dosar, tribunalul a apreciat că prejudiciul material cauzat părții civile, prin săvârșirea faptelor reținute în sarcina inculpatului, este în sumă de 280.118 lei, (din care 55.290 lei c/val. bunurilor mobile distruse și 274.828 lei valoarea de înlocuire a imobilului).
Astfel, în urma exploziei, părții civile i-au fost distruse bunurile mobile indicate în cererile aflate la dosar; valoarea de înlocuire a acestor bunuri a fost stabilită prin expertiza efectuată inițial la suma de 22.200 lei (fila 149 vol.I dosar fond); conform precizării expertului (fila 162 vol.III dosar fond) la data efectuării expertizei, bunurile evaluate nu mai existau fiind distruse; la obiecțiunile la expertiză, expertul a precizat că partea vătămată poate achiziționa bunuri similare din magazine specializate, cu grad de uzură similar(fila 228 vol.II dosar fond).
Din expertiza efectuată în apel, cu privire la valoarea bunurilor mobile distruse, rezultă că bunurile mobile suspuse evaluării au o valoare de 55.290 lei (la data de 23 decembrie 2008).
Având în vedere că părții vătămate i-au fost distruse bunurile mobile, și nu s-a făcut vreo dovadă în sensul că acestea ar mai putea fi folosite, tribunalul a apreciat că se impune a se reține pentru o reparare integrală și echitabilă a acestui prejudiciu, valoarea de 55.290 lei, întrucât nu ar fi echitabil ca partea vătămată să fie obligată să achiziționeze și să folosească, în locul bunurilor distruse, alte bunuri de la magazinele care comercializează bunuri uzate.
În ceea ce privește pretențiile părții civile cu privire la imobilul distrus, tribunalul a apreciat că acest prejudiciu cauzat părții civile este în sumă de 224.828 lei, ce reprezintă valoarea de înlocuire (de nou) a imobilului și anexelor în sumă de 224.333 lei, din care s-a scăzut valoarea materialelor recuperabile de 47.99 lei și s-a adăugat costul lucrărilor de demolare și degajare de 5.294 lei; (224.333-4.799+5.294=224.828 lei); aceste valori au fost stabilite prin expertiza efectuată în cauză de trei experți judiciari (, G și ), fila 141 vol.III dosar fond;
Deși prin expertiza efectuată în apel pentru imobilul distrus, s-au stabilit valori de înlocuire mai mari (fila 249 dosar apel), de 246.000 lei, respectiv 251.496 lei (această valoare a fost apreciată ca fiind corectă și de expertul desemnat de asigurător, conform notelor fila 289 dosar apel) și 68.300 lei pentru anexe, instanța a apreciat că aceste valori sunt mari pentru o despăgubire echitabilă și integrală pentru un imobil (și anexe), situat în.
Totodată, s-a constatat că în apel partea civilă a solicitat și plata sumei de 17.000 lei pentru chiria aferentă perioadei aprilie 2008 - august 2009, plătită în baza contractelor de închiriere depuse la dosar pentru imobilul pe care a fost nevoit să-l închirieze, ca urmare a faptului că i-a fost distrusă propria locuință; se apreciază că această sumă este justificată și dovedită și se impune acordarea despăgubirii de 17.000 lei pentru chiria aferentă perioadei menționate.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă, s-a constatat că este nefondat; în mod justificat s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă, în raport de incidența art. 10 lit. f Cod procedură penală, întrucât după schimbarea încadrării juridice, partea civilă nu a fost chemată și întrebată dacă înțelege să formuleze plângere pentru art. 184 alin. 1, 3 Cod penal, astfel că plângerea a fost formulată la instanță cu depășirea termenului legal prev. de art. 284 Cod procedură penală; în această situație acțiunea civilă nu poate fi rezolvată în prezenta cauză datorită imposibilității instanței penale de a soluționa acțiunea civilă, lipsind cadrul legal al investirii; în acest caz, partea civilă se poate adresa cu acțiune civilă separată în fața instanței civile.
Împotriva ambelor hotărâri judecătorești au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul C S, părțile civile, Socetatea Comercială " a Românească- Vienna Insurance Grup Sa B, partea responsabilă civilmente Societatea Comercială " E - Gaz Distribuție " SA T M și inculpatul reiterând motivele de apel.
Recursurile nu sunt fondate, pentru motivele care vor fi analizate în continuare, urmând a fi respinse.
Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul CSe ste de reținut că schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în seama inculpatului, din infracțiunea de distrugere din culpă, prev. de art. 219 alin. 3 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 219 alin. 1 Cod penal este temeinică și legală, deoarece încadrarea juridică în infracțiunea de distrugere din culpă, în formă simplă s-a făcut ținându-se seama că ulterior valoarea acestuia s-a majorat ca urmare a actualizării sumelor pe baza inflației nu este de natură să conducă la agravarea răspunderii penale a inculpatului.
Cu privire la recursurile declarate de către inculpat și partea responsabilă civilmente Societatea Comercială E-- Gaz Distribuție SA este de reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, rap. la art. 10 lit.d Cod procedură penală, iar în subsidiar a dispozițiilor art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, rap. la prevederile art.10 lit.c Cod procedură penală, întrucât din probele administrate în cauză, rezultă că fapta reținută în seama inculpatului prin schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de distrugere simplă din culpă, întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni și a fost săvârșită de către inculpat.
Cu privire la recursul declarat de Societatea Comercială a Românească- Vienna Insurance Grup " SA B este de subliniat faptul că asiguratorul răspunde în baza contractului de asigurare și în limita poliței de asigurare, astfel că atâta timp cât în latura penală asupra inculpatului este dovedită, iar în latura civilă întinderea prejudiciului este stabilită, răspunderea contractuală a asiguratorului, nu poate fi înlăturată.
Recursurile declarate de părțile civile și sunt de asemenea nefondate, iar criticile nu sunt întemeiate. Sumele acordate acestora cu titlu de despăgubiri civile, reprezintă o justă și reală reparare a prejudiciilor produse acestora, iar la stabilirea cuantumului despăgubirilor au fost avute în vedere toate probele administrate în cauză.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 38515alin.1 pct. 1 lit.b Cod procedură penală recursurile vor fi respinse ca nefondate, iar în baza prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, fiecare parte civilă - recurentă va fi obligată la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului procurorului rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art.38515alin.1, pct.1, lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S și părțile civile, Baterca, Societatea Comercială "a Românească - INSURANCE " SA B, partea responsabilă civilmente " GAZ DISTRIBUȚIE" SA T M și inculpatul împotriva deciziei penale nr.89/03.09.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr.-.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar în temeiul prevederilor art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului procurorului rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 08.12.2009
Tehnored.
2ex/09.12.2009
Prima inst. - Jud.
Inst. apel., - Trib. C
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--10.09.2009
MINUTĂ DECIZIA PENALĂ NR.1154/
Ședința publică din data de 26.11.2009
În temeiul prevederilor art.38515alin.1, pct.1, lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S și părțile civile, Baterca, Societatea Comercială "a Românească - INSURANCE " SA B, partea responsabilă civilmente " GAZ DISTRIBUȚIE" SA T M și inculpatul împotriva deciziei penale nr.89/03.09.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr.-.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar în temeiul prevederilor art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului procurorului rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Laura Bogdan, Anca Nacu
