Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 116/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
R O MÂ NIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. 1371/111//2005
DECIZIA PENALĂ NR. 116/A/2008
Ședința publică din 16 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Condrovici Adela JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și inculpata apelantă, domiciliată în O,-, jud.B împotriva sentinței penale nr.257 din 24 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpata fiind trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art.215 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Se constată că dezbaterea în fond asupra apelurilor a avut loc la data de 02 decembrie 2008, zi în care părțile au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea asupra apelurilor amânându-se pentru data de 09 decembrie 2008 și 16 decembrie 2008, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 257/P din 24 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art.215/1 alin.2 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 și cu art.74 lit. a,c raportat la art.76 lit. a Cod penal a fost condamnată inculpata, fiica lui și, născută la 2.03.1971 în, jud. B, cetățenie română, studii medii, contabil, loc de muncă SC SRL M, căsătorită, 1 copil minor, fără antecedente penale, cu. în M,-,. B,. 7 jud. B, la:
- 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de delapidare și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza II, b și c Cod penal, cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art.334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatei din infracțiunea prevăzută de art.290 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.40 din 82/1991 republicată cu art.13 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și cu art.74 lit. a,c raportat la art.76 lit. a Cod penal, text de lege în baza căruia a fost condamnată inculpata la:
- 3 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual.
În baza art.34 Cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de3 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza II, b și c Cod penal, cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art.86/1 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere precum și a pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a teza II, b și c Cod penal pe durata unui termen de încercare de5 ani, stabilit conform art.86/2 Cod penal.
În baza art.86/3 Cod penal a fost obligată inculpată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune a infractorilor, de pe lângă Tribunalul Bihor;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele lui de existență.
I s-a atras atenția asupra dispozițiilor art.86/4 Cod penal.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală a fost obligată inculpata la suma de 3.663.864.873 lei despăgubiri, din care suma de1.991.631.946 leiplus dobânzi până la data plății efective către SC SRL, cu sediul în B, B- - 17, -.3,.7,. 63, iar suma de1.672.232.927 leiplus dobânzi până la data plății efective către SC SRL, prin lichidator SC SRL O, P-ța 1 - nr.6,.1,.4-5 jud.
S-au respins restul pretențiilor civile formulate în cauză.
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligată inculpata la 1200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În calitate de contabilă, inculpata avea ca atribuțiuni de serviciu: conducerea evidenței contabile la cele două societăți până la nivel inclusiv de balanță iar bilanțul contabil se realiza la SC SRL Actele contabile erau conduse de inculpată, care pentru derularea activităților curente solicita de la B, prin fax sau email, sume de bani defalcate pe necesar, care intrau apoi în conturile Băncii Comerciale din O și Banca Comercială Română - Sucursala M, bănci la care aveau specimene de semnătură doar inculpata și, care deținea funcția de director la SC SRL B - Sucursala M și SC SRL O - Punct de lucru M (a se vedea fișa postului, vol. I, 25)
S-a reținut astfel în sarcina inculpatei că, în perioada ian.2000-febr.2002, prin neorganizarea corespunzătoare a evidenței contabile, utilizarea unei inginerii financiar contabile care să facă greu de urmărit realizarea operațiunilor financiare efectuate, neanalizarea conturilor prin care s-au rulat operațiunile financiare efectuate (casă, bancă, debitori, creditori, vărsăminte interne, etc.), efectuarea de înregistrări de sume mari de bani fără documente justificative, efectuarea de plăți și încasări prin bancă și casă, precum și conducerea evidenței contabile fără nici un control financiar preventiv a reușit să-și însușească de la cele două societăți a căror valori le gestiona suma totală de 3.663.864.873 lei, cu precizarea că, sustragerile din sumele aferente salariilor nu s-au putut verifica, deoarece cele două societăți nu au pus la dispoziția organului de urmărire penală statele de plată a salariilor pe perioada ian.2000-febr.2002 și nici centralizatoarele acestora, motivându-se că nu se găsesc.
Astfel:
1. Prin neorganizarea contabilității proprii, în general și în mod special cea a operațiunilor bancare și de casă, în conformitate cu prevederile legii contabilității nr.82/1991, respectiv înregistrarea cronologică și sistematică a operațiunilor patrimoniale, din suma totală ridicată de la BCR M și BCIT O de 24.349.003.033 lei, a înregistrat ca intrare în casă suma de 21.737.598.683 lei iar diferența de 2.611.404.350 lei deși ridicată efectiv în numerar din bănci și pe care a însușit-o, a înregistrat-o ca plăți ireale, fictive prin bancă către diverși furnizori, plăți la bugetele de asigurări sau chiar prin viramente interne. A se vedea raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză și anexele acestuia, din care rezultă că, folosind astfel de manopere frauduloase, inculpata a reușit să însușească 1.605.442.905 lei de la SC SRL B - Sucursala M și 1.005.961.445 de la SC SRL
2. Prin efectuarea unor plăți fictive în numerar între cele două societăți, inculpata a reușit să-și însușească suma de 439.000.000 lei, din care 182.000.000 la transferurile dintre SC SRL la SC SRL iar 257.000.000 lei din transferurile dintre SC SRL la SC SRL.
. celor 439.000.000 lei a fost posibilă pentru că inculpata, care era contabilă la cele două societăți, efectua transferurile în numerar, direct prin casieria societăților:
- fără a întocmi vreun act. Chitanță la societatea care primea suma de bani și dispoziție de plată cu anexă justificativă exemplarul 1 al chitanței de la societatea care transfera banii, încălcând astfel prevederile HG 831/1997;
- iar, apoi, pentru a nu se cunoaște realitatea: efectua înregistrări eronate prin crearea unor obligații față de creditori, stornarea acestora fără nici o justificare de diminuare a veniturilor din producția stocată și prin care, fără nici o justificare, anula dreptul de creanță asupra unor clienți.
În fapt, în toată perioada ian.2000-febr.2002, între conturile pe care le-a folosit (461-debitori, 461 creditori, 711 producție stocată, 411 drept de creanță clienți) nu a existat o corelație, soldurile finale fiind viciate de ingineriile financiar contabile efectuate tocmai pentru a nu se cunoaște mișcările reale ale disponibilităților celor două societăți, modul de utilizare a acestora și sumele însușite.
3. Prin efectuarea unor plăți fictive către diverși așa ziși beneficiari, fără documente justificative sau cu documente care nu îndeplinesc condițiile de document justificativ legal (a se vedea raportul de expertiză contabilă vol.1, 129-130 și anexele 15-16, vol.1, 167-169), în perioada ian.2000-febr.2002, inculpata și-a însușit de la cele două societăți suma totală de 613.460.523 lei, din care 204.189.041 lei de la SC SRL B, iar 409.271.482 lei de la SC SRL
În declarația de la 73 dosar, inculpata a arătat că toate acțiunile cu caracter fraudulos le-a îndeplinit la dispoziția expresă și explicită a d-nei directoare, în continuare arătând următoarele: " această afirmație a mea prin faptul că orice act prin care se realiza o operațiune financiară era obligatoriu semnată în afară de mine și de d-na directoare, iar în acest sens declar că d-na directoare cunoștea toate operațiunile frauduloase și chiar mi-a dispus să le efectuez fraudulos. Este adevărat că am dat repetate declarații în faza de urmărire penală, inclusiv o declarație în fața notarului, dar aceasta nu reprezintă adevărul și am dat-o sub imperiul stării de teamă ca urmare a faptului că am fost dusă cu forța într-un imobil situat în M, str. - care era închiriat de firma unde am fost ținută de seara de la ora 22.00 până la ora 2 noaptea de către următoarele persoane: administratorul al firmei, contabilul al firmei, directorul unei filiale de la S care se numește, dn-a, directoarea filialei M, d-na a care este secretara firmei de la sediul central din B, d-na contabilă șefă de la sediul central din B al cărei nume nu îl cunosc precum și d-l contabilul șef de la sediul central din
De asemenea, ziua următoare am fost lipsită de libertate între orele 8. până la 19.20, nu am avut posibilitatea să plec, am fost ținută cu forța împotriva voinței mele și nu mi s-a dat drumul decât după ce au fost semnate declarația autentică și actul de donație.
Mai precizez faptul că nu îmi aduc aminte cine m-a însoțit la plecarea mea în prima noapte, iar în dimineața următoare m-am deplasat la imobilul firmei singură fără să fiu însoțită sau ridicată de la domiciliu de angajații firmei.
Mai doresc să precizez că în această a doua zi în care am fost reținută, pe care nu pot să o identific exact ca dată, d-na notar a venit în jurul orelor 17 și neînsoțită de secretară.
Aceste persoane au adus în imobilul mai sus indicat de mine pe notarul public, precum și pe d-na avocat, s-a redactat înscrisul intitulat declarație aflat la 176 în dosarul de urmărire penală și am fost obligată să-l semnez împotriva voinței mele sub amenințarea că eu și toată familia mea vom avea probleme. Precizez că amenințările și starea de constrângere mi-au fost aduse de către angajații firmei, nu de către notar și avocat care au venit ulterior cu înscrisurile întocmite. De asemenea, s-a întocmit împotriva voinței mele și un contract de donație potrivit căruia apartamentul meu situat în M,-,.7, apartamentul părinților mei situat în M,-,.39 și mașina proprietatea mea marca Opel Astra constituie obiectul unei donații în favoarea firmelor și. Acest contract a fost semnat în ziua imediat următoare de soțul meu în calitate de coproprietar care a făcut acest lucru doar pentru ca eu să-mi redobândesc starea de libertate, respectiv în scopul ca eu să fiu lăsată să plec din imobilul închiriat de SC
Personal nu am plătit nici o sumă de bani cu titlu de despăgubiri însă SC B, acționând în sensul recuperării prejudiciului a vândut apartamentul proprietatea mea și a soțului meu cu precizarea că știu că în acest moment o altă familie locuiește în apartamentul nostru; a vândut mașina noastră Opel Astra, probabil în localitatea Târgu M pentru că mi s-au cerut actele mașinii iar eu le-am predat. Apartamentul proprietatea părinților mei este pe numele fiului meu minor și acum locuim acolo.
Deși consider că am fost lipsită de libertate și obligată să semnez împotriva voinței mele nu am anunțat poliția și nu am luat nici o măsură în acest sens, pentru că din amenințarea că o să avem probleme eu am înțeles că angajații firmei SC urmează să ne omoare pe mine și familia mea. Consider că valoarea bunurilor imobile la care am făcut referire mai sus este mult mai mare decât valoarea reală a prejudiciului pe care l-am produs și ca urmare am și formulat o acțiune în justiție pentru constatarea nulității înscrisurilor întocmite, respectiv a contractelor aflate și în acest dosar dar nu am avut bani să plătesc taxa de timbru și ca urmare acțiunile în justiție s-au anulat.
Pentru prejudiciul considerat ca fiind produs de mine de către părțile civile ni s-au cerut în plus și alte imobile, însă datorită faptului că eu nu mai aveam nici un alt bun care să poată fi valorificat, persoane din familia mea au fost de acord în scopul de a mă ajuta să instituie drept de ipotecă asupra imobilelor lor în favoarea celor două societăți comerciale, așa cum rezultă și din înscrisurile de la dosar.
Mai doresc să precizez că în perioada în care eu am avut calitatea de contabilă și casieră la sediul sucursalei din M s-au desfășurat în mod periodic controale din partea instituțiilor abilitate pentru a verifica plata TVA, CAS, șomaj, precum și din partea superiorilor din cadrul firmei de la B și din ia, precum și la sfârșitul fiecărei luni mergeam la B pentru închiderea de lună prezentând balanța pe luna anterioară, registrul de casă și situațiile unor conturi speciale cu privire la furnizori și clienți, iar de fiecare dată aceste controale s-au finalizat fără a fi identificată nici o problemă. Mai mult, la sediul central al firmei din B se întocmea un bilanț semestrial și cu toate acestea nu a fost niciodată identificată vreo problemă în modul de gestionare a banilor. În interiorul firmei nu era organizat un serviciu de control financiar intern. Mai doresc să precizez că în sucursala din M mai era o persoană angajată pe funcția de casieră și anume, dar și eu îndeplineam aceeași activitate pentru că am primit dispoziție de la d-na director ca numai eu să ridic bani din bancă.
să declar că absolut toate sumele de bani care au fost scoase de mine de la bancă sau din casierie în mod fraudulos, respectiv prin întocmirea de înscrisuri false le-am predat permanent în mâna d-nei care și-a însușit în totalitate aceste sume. Suma de 70-80 mil lei reprezintă suma de care am beneficiat personal și a rămas în posesia mea. Ca urmare declar că prejudiciul a fost mult mai mare în realitate, dar această parte mi-am însușit-o eu iar restul d-na.
Toate înscrisurile care au fost folosite pentru ridicarea sau transferarea frauduloasă a unor sume de bani au fost redactate de mine dar la dispoziția d-nei directoare. Contractele de ipotecă s-au redactat și s-au semnat la sediul Biroului Notarial. Declar că rudele mele care s-ar prezentat la biroul notarial au cunoscut tot timpul că instituie ipotecă asupra imobilelor doar în scopul de a mă ajuta pe mine întrucât eu personal le-am solicitat acest lucru și au semnat contractele de în acest scop, chiar dacă în conținutul contractelor s-a menționat faptul că au primit împrumut de la cele două societăți comerciale cu garanție imobiliară. Este adevărat că de la mine a pornit inițiativa unei oferte de negociere prin intermediul unei prietene din ia, dar am făcut acest gest numai din cauza stării de teamă, motiv pentru care am și solicitat sprijinul rudelor mele pentru a aduce imobilele în garanție, gest pe care nu l-aș fi făcut dacă nu aș fi fost amenințată. Această stare de dăinuit o perioadă importantă de timp."
Martora, (67) directoarea sucursalei M nu susține punctul de vedere al inculpatei cum că faptele ar fi fost comise la îndemnul martorei, dimpotrivă, când i s-a adus la cunoștință prejudiciul, inculpata a recunoscut infracțiunea de delapidare comisă, a predat apartamentele cumpărate din banii respectivi firmei și a instituit ipotecă asupra apartamentelor rudelor, obligându-se să plătească prejudiciul în totalitate, fără a fi constrânsă în vreun fel.
Martora a, supervizor la SC SRL B, audiată la 75 susține că, urmare a unui control efectuat de Administrația Financiară înainte de iulie 2002, s-au constatat niște diferențe între rezultatele controlului și evidențele sucursalei M cu privire la contribuțiile aferente salariilor datorate bugetului de stat, iar pentru a verifica aceste diferențe, a efectuat un control la firma din M asupra situației contabile. În continuare, martora afirmă următoarele: "Toate neregulile din contabilitate nu puteau fi comise decât de persoana care făcea înregistrările în contabilitate, respectiv de. nu avea obligația să verifice din punct de vedere contabil conținutul dispozițiilor de plată sau a cererilor de ridicare de numerar, semnătura sa fiind doar o condiție impusă de normele bancare pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor referitoare la mișcarea numerarului. - Cu privire la alte sume ridicate din bancă directoarea trebuia să fie informată chiar de către contabil, respectiv de către inculpată. că directorul sucursalei avea dreptul să controleze absolut toate înscrisurile pe care își depunea semnătura dar încă o dată precizez că nu avea pregătirea profesională necesară pentru a verifica din punct de vedere contabil conținutul înscrisurilor de bancă. Este adevărat că inculpata a fost solicitată la o discuție cu mai multe persoane din conducerea de la B, dar nu a fost amenințată, nu s-au făcut presiuni asupra ei, nu i s-a impus împotriva voinței ei semnarea unor înscrisuri și nici nu a fost lipsită de libertate, nu a fost reținută cu forța și nu a fost oprită nici un moment să plece. În prezența mea patronul din ia al firmei și inculpata au ajuns la o înțelegere pentru că după ce eu i-am pus în față toate rezultatele controlului inculpata a înțeles în ce situație se află, iar conducerea firmei nu a avut nici un interes să-i facă în primul rând plângere penală, ci doar interesul recuperării sumelor de bani și atunci a fost în favoarea tuturor celor prezenți să se poarte discuțiile cu privire la modalitatea acoperirii prejudiciului. Chiar inculpata a oferit valoarea tuturor bunurilor pe care le deține, iar pentru rest promisiunea că va achita în rate și eșalonat și s-a stabilit un termen posibil de 2 ani. Nu cunosc alte detalii decât că s-a stabilit ca pentru dimineața următoare părțile să se întâlnească din nou și să încheie printr-un act notarial înțelegerile la care s-a ajuns verbal cu o seară înainte, însă eu nu am fost prezentă la această a doua întâlnire și nu pot să dau alte amănunte."
Audiat fiind la 91 dosar, martorul, angajat la firma SC B, sucursala S, arată următoarele aspecte: "În luna iulie sau august 2002, s-a făcut o astfel de convocare la Sediul Sucursalei din M, iar din partea Sucursalei S am participat eu singur. La această ședință în cursul dimineții s-au discutat cu patronul problemele de producție, iar în cursul după-amiezii la o ședință la care eu nu am participat, s-au purtat discuții în biroul contabilitate între patronul din B, contabilul șef, contabila, asistenta patronului a și contabila sucursalei M. Ulterior acestei ședințe, contabilii și mi-au spus că s-a făcut un control de către, iar în cadrul acestui control s-au constatat unele deficiențe în activitatea inculpatei. În cursul aceleași seri toată lumea care a fost convocată pentru ședința de dimineață respectiv toate persoanele de mai sus, inclusiv eu, precum și d-na director am fost convocați în imobilul unde se află locuința de serviciu a firmei din M, ocazie cu care, reprezentanții și contabilii firmei au pus întrebări personal și în mod direct inculpatei cu privire la deficiențele constatate în timpul controlului și care au cauzat prejudiciu firmei. Inculpata a recunoscut explicit faptul că prin activitatea ei a cauzat prejudicii firmei. Nu îmi amintesc o sumă concretă care s-a pus în discuție deși am fost prezent la toate discuțiile. La întrebările exprese ale persoanelor cu funcții de conducere inculpata a răspuns că ea este singura implicată în producerea prejudiciului. Această ședință a durat cca 2 ore, posibil între 19,00 și 21,00 iar la terminarea ședinței aceasta a avut libertatea să plece la domiciliul său, nu a fost obligată, reținută cu forța, împiedicată să se comporte potrivit propriei sale voințe, sechestrată sau lipsită de libertate. Eu personal am remarcat o atitudine de neliniște a inculpatei în sensul că își exprima îngrijorarea de a nu fi sesizate organele penale, sau de a fi trimisă în judecată, aceasta arătând verbal că va lua toate măsurile necesare pentru repararea prejudiciului. În acest scop în dimineața următoare a avut loc o întâlnire între reprezentanții firmei și inculpată la cabinetul unui notar, întâlnire la care eu nu am mai participat. Scopul întâlnirii a fost acela ca inculpata să își pună la dispoziție o parte din bunurile sale pentru asigurarea reparării prejudiciului. De asemenea, am auzit-o afirmând și faptul că are o prietenă în ia care îi va trimite o sumă de bani în scopul de oao ajuta să acopere o parte din prejudiciu, pentru a nu fi sesizate organele judiciare."
Martora propusă de inculpată și prietenă cu inculpata arată că, în zilele de salariu aceasta petrecea mai mult timp, chiar peste orele de program în biroul d-nei directoare, semnau acte, fără să știe martora ce discuții purtau acestea. " tot peretele este din sticlă și o vedeam pe inculpat în biroul d-nei directoare, iar inculpata scria în funcție de cum îi dicta aceasta. că înainte cu 2-3 zile de salariu era chemată la lucru și stătea până după-amiaza târziu, din câte mi-a relatat inculpata. Precizez că și în ziua de salariu inculpata rămânea în biroul directoarei și după ce se sfârșea programul de lucru. Nu am remarcat nici o schimbare în vestimentația inculpatei sau în mediul ambiental în care locuia, care să mă ducă la concluzia că a intrat în posesia unei mari sume de bani. Nu știu să fi cheltuit peste măsură. În legătură cu împrejurarea în care inculpata a fost constrânsă să semneze anumite acte, arăt următoarele: să lichidez cu SC și am căutat-o pe inculpată la noul loc de muncă unde aceasta lucra și întrucât mi s-a spus că aceasta nu venise la lucru, am căutat-o acasă. Acasă copilul plângea, era supărat că o văzuse pe mama sa supărată, bunica era la spital, tatăl la serviciu. Copilul mi-a spus că seara au dus-o niște persoane necunoscute, iar a doua zi a trebuit să meargă din nou. Copilul mi-a spus că se află la Casa pe str. -. A trecut prin față ei de două ori, nu am văzut nici o mișcare, nu am sunat, apoi am plecat. După-amiază am trecut din nou pe la inculpata care mi-a spus că a fost sechestrată de mai multe persoane precum reprezentantul firmei din B, persoane din S și un reprezentant din ia care au constrâns-o să semneze un act prin care aceasta recunoaște fapta comisă și alte acte în legătură cu apartamentul. Inculpata era foarte speriată, pentru că a fost amenințată cu răul asupra familiei."
Instanța de fond a reținut că toate probele de la dosar dovedesc cu prisosință că inculpata se face vinovată de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, actele prin intermediul cărora a delapidat bani de la firmele părți civile, fiind întocmite de aceasta. Apărarea acesteia cum că sumele ridicate de la bancă le preda directoarei, din care ea și-a însușit doar 80.000.000 lei nu poate fi reținută, prejudiciul total fiind cel reținut în expertiza contabilă, indiferent de cine a profitat ulterior de sumele respective. Pe de altă parte, directoarea, în declarația dată la 67 nici nu recunoaște că și-ar fi însușit parte din banii delapidați sau că ar fi cerut inculpatei să comită infracțiunile reținute în sarcina sa. Pe de altă parte, pentru faptul că actele întocmite de inculpată trebuiau semnate și de directoarea nu înseamnă implicit că aceasta avea cunoștință de infracțiunile comise de aceasta din urmă, după cum afirmă și martora a, supervizor la SC SRL B, audiată la 75, directorul sucursalei nu avea pregătirea profesională necesară pentru a verifica din punct de vedere contabil conținutul înscrisurilor de bancă. Pe de altă parte, susținerile martorei inculpatei, numita, referitoare la faptul că nu a observat la inculpată nici o schimbare în stilul de viață și în vestimentație nu prezintă o relevanță prea mare din punctul de vedere al faptelor comise, atâta vreme cât și reprezentanții firmei susțin că inculpata și-a învestit banii în apartamente, aspect cu privire la care martora nu a făcut nici o referire.
În legătură cu apărarea formulată de inculpată cum că a fost sechestrată de reprezentanții firmei, ocazie cu care a fost obligată să semneze un act notarial prin care se obligă să repare în întregime paguba și un altul prin care inculpata două apartamente și mașina personală în favoarea firmei la care era angajată, aceasta nu a fost dovedită. Actele notariale fac dovada până la înscrierea în fals, faptul că inculpata arată că a introdus o acțiune în anularea acestor acte, dar care a fost anulată pentru neplata taxei de timbru, neproducând nici o schimbare a stării de fapt. Pe de altă parte, chiar inculpata arată că nu a anunțat poliția pentru faptul că a fost lipsită de libertate, pentru că din amenințările proferate de angajații firmei, a înțeles că urmează să fie omorâtă ea și membrii familiei, afirmație care, necoroborată cu alte probe, nu poate fi prezumată că exprimă adevărul. Martora propusă de inculpată, prezintă anumite aspecte incidentale, care nu conduc la concluzia indubitabilă că inculpata a fost sechestrată și anume, fiul inculpatei i-a relatat că persoane necunoscute au venit după inculpată acasă în seara zilei respective, abia a doua zi când s-a întâlnit cu inculpata, aceasta i-a spus că a fost sechestrată. Pe de altă parte, chiar în declarația dată în fața instanței, inculpata arată că s-a deplasat singură a doua zi la locul stabilit pentru întâlnirea cu reprezentanții firmei, fiindu-i frică de amenințările proferate de aceștia, amenințări despre care nu face referire nimeni în afară de inculpată și chiar și aceasta din urmă arată că, nu a fost amenințată expres cu moartea, ci, din modul în care i s-a vorbit a înțeles că este vorba despre o asemenea amenințare, aspect subiectiv ce nu poate fi probat în vreun fel. În realitate, între reprezentanții firmei și inculpată au avut loc anumite discuții legate de posibilitatea reparării prejudiciului produs prin delapidare și care s-au finalizat cu întocmirea celor două acte notariale. Existența unei anumite temeri la care se referă și inculpata și martora acesteia poate avea drept cauză riscul ca împotriva ei să se facă plângere penală de către conducerea firmei, nu neapărat faptul că aceasta ar fi fost amenințată, după cum arată și martorul prezent la discuții, numitul. (91)
Nu în ultimul rând, nu se face mențiune nicăieri cu privire la cauza pentru care s-a făcut donația prin act notarial de către inculpată a celor două apartamente și a mașinii proprietate personală în favoarea firmei la care era angajată, pentru o eventuală deducere a contravalorii acestora din suma totală la care a fost obligată aceasta cu titlu de despăgubiri.
Referitor la suma de bani la care se face referire în rechizitoriu, aceasta a fost stabilită prin expertiza contabilă întocmită în cauză încă din faza de urmărire penală. Eventualele nereguli în activitatea contabilă a firmei mai ales cele legate de neefectuarea controalelor prevăzute de lege, nu au o legătură directă cu infracțiunea de delapidare săvârșită și pentru care răspunzătoare se face inculpata.
Faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art.215/1 alin.2 cu art.41 alin.2 Cod penal și de fals intelectual la legea contabilității, prevăzută și pedepsită de art.40 din 82/1991 cu art.13 Cod penal cu art.41 alin.2 Cod penal. Instanța de fond a apreciat că în mod greșit s-a reținut că în cauză s-a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, de fals în înscrisuri sub semnătură privată, atâta vreme cât sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii din legea specială, text de lege care stipulează următoarele:"Efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum si omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum si a elementelor de activ si de pasiv ce se reflecta în bilanț, constituie infracțiunea de fals intelectual si se pedepsește conform legii."Există deci în speță o activitate de efectuare cu știință de către inculpată de înregistrări inexacte în contabilitate, care are ca rezultat diminuarea veniturilor în dauna celor două firme a căror contabilitate aceasta o conducea.
Față de această ultimă precizare, în baza art.334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatei din infracțiunea prevăzută de art. 290 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.40 din 82/1991 republicată cu art.13 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.72 Cod penal s-a trecut la individualizarea judiciară a pedepsei și, ținând seama de dispozițiile din partea generală a Cod penal, de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială și în legea specială, de gradul de pericol social al faptelor comise de inculpată în calitate de contabilă, împrejurările în care s-au comis acestea, paguba creată, ținând seama și de persoana acesteia, faptul că nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea acestora, susținând însă că a delapidat doar 70-80 mil lei, faptul că faptele săvârșite de aceasta au fost favorizate de neregulile existente în societate privitoare la controalele care trebuiau efectuate regulat, și a fost condamnată la:
- 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de delapidare și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza II, b și c Cod penal cu titlu de pedeapsă complementară, în baza art.215/1 alin.2 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 și cu art.74 lit. a,c raportat la art.76 lit. a Cod penal.
- 3 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art.40 din 82/1991 republicată cu art.13 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și cu art.74 lit. a,c raportat la art.76 lit. a Cod penal.
În cauză, în favoarea inculpatei au fost reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit. a, c Cod penal lipsa antecedentelor penale și atitudinea inculpatei după comiterea faptelor, prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, considerându-se astfel de către prima instanță, că se impune coborârea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.
În baza art.34 Cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza II, b și c Cod penal, cu titlu de pedeapsă complementară.
Apreciind că pronunțarea hotărârii constituie un avertisment pentru inculpată și chiar fără executarea pedepsei aceasta nu va mai săvârși infracțiuni, dată fiind persoana inculpatei, comportamentul acesteia după comiterea faptei, instanța de fond în baza art.86/1 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere precum și a pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a teza II, b și c Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.86/2 Cod penal.
În baza art.86/3 Cod penal a fost obligată inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune a infractorilor, de pe lângă Tribunalul Bihor;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele lui de existență.
I s-a atras atenția asupra dispozițiilor art.86/4 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei în cazul în care inculpatul nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanță precum și în cazul comiterii de către inculpat cu intenție a unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală a fost obligată inculpata la suma de 3.663.864.873 lei despăgubiri, din care suma de1.991.631.946 leiplus dobânzi până la data plății efective către SC SRL, cu sediul în B, B- - 17, -.3,.7,. 63, iar suma de1.672.232.927 leiplus dobânzi până la data plății efective către SC SRL, prin lichidator SC SRL O, P-ța 1 - nr.6,.1,.4-5 jud.
S-au respins restul pretențiilor civile formulate în cauză.
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligată inculpata la 1200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe penale, au declarat apel penal Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpata.
În apelul său Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihora vizat netemeinicia și nelegalitatea hotărârii instanței de fond sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând aplicarea unei pedepse privative de libertate. Se arată că modul și mijloacele de comitere ale infracțiunilor relevă un grad ridicat de pericol social și că aceasta nu a recuperat prejudiciul decât parțial.
Apărătorul inculpatei a solicitat a se dispune reaprecierea cuantumului pedepsei aplicate și înlăturarea obligării inculpatei la plata sumei de 3.663.864.873 ROL cu titlu de despăgubiri, reținând prejudiciul la limita sumei de 80.000.000 ROL. În motivarea apelului a arătat că prima instanță a înlăturat toate elementele care evidențiau o serie de aspecte privind conturarea faptei, pe de o parte, iar pe de altă parte, a ignorat o serie de împrejurări și fapte rezultate din expertizele contabile efectuate în cauză ce reprezentau reale condiții care au favorizat săvârșirea faptei. Acestea constând în deficiențe majore în organizarea activității societății comerciale din cauză. În raportul de expertiză s-a reținut că societățile nu au putut pune la dispoziția expertului statele de plată ale salariilor și centralizatoarele acestora, pentru a putea fi confruntate cu înregistrările efectuate în contabilitate și a se stabili eventualele deficiențe, motivând că nu se găsesc. Arată că inculpata a comis acțiunile cu caracter fraudulos la dispoziția expresă și explicită a directoarei, împrejurare care se confirmă prin aceea că orice act prin care se realiza o operațiune financiară era obligatoriu a fi semnat în afară de inculpată și de către aceasta. Mai arată că inculpata a dat dovadă de sinceritate, a descris amănunțit modul de lucru și activitatea societății care a fost confirmată de expertiza efectuată în cauză ca fiind cu grave și nenumărate deficiențe de ordin structural, cu responsabilități directe la nivelul conducerii societății confirmate prin actele normative la care se face trimitere.
Examinând sentința penală atacată cu apel, din oficiu și potrivit motivelor invocate, raportat la prevederile art. 371 și 378 Cod procedură penală, Curtea de Apel reține că apelul inculpatei este în parte fondat sub aspectul soluționării laturii civile, iar apelul Parchetului este neîntemeiat și urmează a fi respins, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Prima instanță a stabilit o stare de fapt reală, rezultând din probe minuțios administrate și interpretate. Pentru a se ajunge la concluzia vinovăției, legea cere ca probele să fie apte să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită de lege în favoarea inculpatei, ceea ce în speță este îndeplinit.
Faptele inculpatei astfel cum au fost reținute de prima instanță întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prevăzute și pedepsite de art. 215/1 alin. 2 Cod procedură penală cu art. 41 alin. 2 Cod penal și de fals intelectual la Legea contabilității prevăzută și pedepsită de art. 40 din Legea nr. 82/1991 cu art. 13 Cod penal cu art. 41 alin. 2 Cod penal.
Apelul Parchetului prin care se cere aplicarea unei pedepse cu privare de libertate apare ca neîntemeiat, prima instanță procedând la o individualizare judiciară justă a pedepsei în baza art. 72 Cod penal. Se are în vedere gradul de pericol social al faptelor comise de inculpată în calitate de contabilă, paguba creată, că a recunoscut săvârșirea acestora parțial în sensul că nu a delapidat decât 80.000.000 lei, împrejurarea că nu are antecedente penale.
Pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere aplicată inculpatei, îndeplinește condițiile de legalitate și temeinicie.
De menționat că la individualizarea pedepsei se are în vedere că inculpata a avut o comportare bună în societate, nu face parte dintr-un mediu infracțional, are doi copii minori, dintre care ultimul sub 2 ani. Inculpata regretă săvârșirea faptelor și se are în vedere și situația personală deosebită pe care aceasta o are. Se are în vedere starea de sănătate gravă în care se găsește mama acesteia, numita, diagnosticată cu hepatită cronică cu virus C, cu tratament perfuzabil la domiciliu, precum și gradul de handicap mediu în care se află fiica sa, născută la 25 ianuarie 2006.
Vinovăția inculpatei a fost just reținută iar apărarea acesteia că și-a însușit doar 80.000.000 lei nu poate fi acceptată, prejudiciul în total fiind cel reținut în expertiza contabilă, indiferent de cine a profitat ulterior de sumele respective, iar directoarea audiată nu recunoaște că și-ar fi însușit parte din banii delapidați sau că i-ar fi cerut inculpatei să comită infracțiunile.
Nu în ultimul rând inculpata a invocat faptul că a dat dovadă de sinceritate, a descris în mod amănunțit modul de lucru și activitatea societății care a fost confirmată de expertiza din cauză ca fiind cu grave și nenumărate deficiențe de ordin structural, cu responsabilități directe la nivelul conducerii societății confirmate prin actele normative la care se face trimitere.
Apelul inculpatei este fondat în sensul că părțile civile intimate și-au recuperat parțial prejudiciul prin vânzarea apartamentelor achiziționate de inculpată.
Din contractele de vânzare cumpărare depuse în apel rezultă că CLB - Filiala Mar ecuperat din vânzarea celor 2 apartamente către alte persoane fizice sumele de 80.000.000 lei și respectiv 460.000.000 lei, iar CLs uma de 80.000.000 lei și 240.000.000 lei.
Astfel, în baza art. 998 și următoarele Cod civil, art. 14 și art. 346 Cod procedură penală se vor reduce despăgubirile în sensul obligării inculpatei către C L la suma de - lei ROL (- lei), plus dobânzi până la data plății efective și respectiv către CLp rin lichidator C SRL O la suma de - lei ROL (- lei) plus dobânzi până la data plății efective.
Totodată, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat apelul penal al PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR.
În baza art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală,
ADMITE apelul penal declarat de inculpata, împotriva sentinței penale nr. 257 din 24 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o desființează în sensul că:
Reduce despăgubirile în sensul obligării inculpatei către C L la suma de - lei ROL (- lei), plus dobânzi până la data plății efective și respectiv către CLp rin lichidator C SRL O la suma de - lei ROL (- lei) plus dobânzi până la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu inculpata și părțile civile lipsă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 decembrie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red. decizie - A /05.01.2009,
Judec. fond -
Tehnodact. 2 ex./05.01.2009.
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Sotoc Daniela
