Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 1269/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2151Cod penal; art. 210 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1269
Ședința publică de la 17 2009
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Claudia Lăutaru
JUDECĂTOR 3: Tamara
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Pe rol, soluționarea recursurilor penale promovate de părțile civile ȘI DTS și, împotriva deciziei penale nr. 38/A de la 06 aprilie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Mehedinți - Secția Penală, privind pe intimata - inculpată R.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat ales reprezentând pe recurenții - părți civile ȘI DTS și, precum și avocat desemnat din oficiu, reprezentând pe intimata - inculpată R.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții - părți civile ȘI DTS și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și în primă teză, trimiterea în rejudecare a cauzei la instanța de apel, iar în teză subsidiară, rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, în sensul condamnării inculpatei pentru ambele acțiuni reclamate, cu obligarea la recuperarea prejudiciului și la plata cheltuielilor judiciare conform chitanțelor depuse. În motivarea recursului s-a arătat că apelul a fost soluționat de un judecător incompatibil - judecător, al cărei soț a asistat în calitate de avocat pe inculpata R într-un proces civil, astfel că era incident cazul de incompatibilitate prev.de art.48 lit.d De C.P.P. asemenea s-a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatei, deși există riscul înstrăinării patrimoniului, iar infracțiunile din speță sunt provocatoare de prejudicii însemnate. S-a invocat că instanțele nu s-au preocupat de stabilirea corectă a încadrării juridice a infracțiunilor deduse judecății, deoarece însușirea bijuteriilor de către inculpată, în condițiile în care partea vătămată i le-a împrumutat, deoarece erau concubini, trebuia reținută drept infracțiune de abuz de încredere prev.de art.213 p, iar nu infracțiunea de furt prev.de art.210 p, precum și că însușirea banilor rezultați din activitatea comercială a societății, constituie infracțiune de delapidare prev.de art.2151p, care trebuia reținută în sarcina inculpatei, în sensul pronunțării unei soluții de condamnare.
S-a criticat soluția de achitare a inculpatei în temeiul art.10 lit.d p, arătându-se că în mod nejustificat au fost înlăturate depozițiile soților, reținându-se în schimb probele testimoniale în apărare, deși martorii erau rude sau prieteni ai inculpatei, arătându-se totodată că invocarea dispozițiilor G 15/1996 excede cadrului procesual.
Avocat, având cuvântul pentru intimata - inculpată Ras olicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele motive: cazul de incompatibilitate invocat nu este dovedit în cauză; încadrarea juridică a faptelor reclamate este legală, în raport de plângerea părților civile; pentru soluția de aplicare criticată, s-a arătat că este susținută de întreg probatoriul administrat, deoarece nu există dovezi concrete de săvârșire a infracțiunilor, situație în care și cererea de instituire a sechestrului asigurator a fost justificata respinsă.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului a formulat următoarele concluzii: pentru critica referitoare la cazul de incompatibilitate prev.de art.48 lit.d p, s-a arătat că partea civilă nu a formulat cerere de recuzare și nu s-a dovedit pretinsul interes al magistratului; pentru cererea de sechestru asigurator s-a arătat că aceasta reprezintă un accesoriu al rezolvării laturii civile și,astfel, acțiunea civilă fiind lăsată nesoluționată, nu se putea dispune instituirea sechestrului asigurator; pentru criticile referitoare la încadrarea juridică a infracțiunilor, s-a arătat că partea civilă a reclamat dispariția bijuteriilor de aur în cantitate de 120 gr, ceea ce echivalează cu infracțiunea de furt, iar nu de abuz de încredere: în privința banilor rezultați din vânzarea autoturismelor, s-au formulat concluzii de schimbare a încadrării juridice din infr.prev.de art.2151p, în infr.prev.de artr.266 din Legea 31/1990, dar în ceea ce privește vinovăția inculpatei, s-a arătat că nu există probe certe privind comiterea infracțiunii, situație în care achitarea în temeiul art.10 lit.d p, este legală și temeinică.
Având cuvântul în replică, avocat pentru recurenți, a arătat că își însușește cererea de schimbare a încadrării juridice, iar pentru omisiunea de a formula cerere de recuzare, a arătat că recurenții au descoperit cauza de incompatibilitate cu ocazia formulării recursului.
Având cuvântul, avocat pentru intimata inculpată Ras olicitat respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, cu menținerea hotărârilor recurate.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 239/29.01.2009 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S, în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod Procedură penală, achitarea inculpatei R - fiica lui G și, născută la 3.06.1964 în localitatea, județul B, domiciliată în Dr. Tr. S,-, - 3,. 4,. 1, județul M - pentru infracțiunea prevăzută de art. 210 cod penal, raportat la art. 208 alin. 1 cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod Procedură penală, a fost achitată inculpata pentru infracțiunea prevăzută de art. 2151alin. 1 cod penal.
S-a respins acțiunea civilă formulată de părțile civile și SC și SRL, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin plângerea formulată la data de 21.11.2007, petentul solicitat desființarea ordonanței nr. 5425/P/2006 din 13.08.2007 Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu T. confirmată prin rezoluția nr. 679/II/2/2007 din 06.11.2007 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu S, prin care s-a dispus: - scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 lei învinuitei R, pentru comiterea infracțiunilor prev de art. 215 al. 1 și art. 293 cod penal; - scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 600 lei învinuitului R, pentru infracțiunile prev de art. 26 rap. la art. 215 al. 1 și art. 292 cod penal; - scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei R pentru infracțiunile prev de art. 2151și art. 210 cod penal, întrucât faptele nu există.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că este nemulțumit de soluția dată de parchet, întrucât faptele pentru care s-a aplicat amendă administrativă prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor reclamate în plângere, iar intimata R a săvârșit infracțiunile de delapidare și furt. De asemenea, a susținut că în mod neîntemeiat procurorul de caz a înlăturat declarațiile martorilor audiați și a reținut că aceste faptele descrise în plângerea penală formulată, nu există.
Prin încheierea dispusă de Judecătoria Dr.Tr.S la data de 18.02.2008, în baza art. 2781, alin. 8, lit. cod procedură penală, a fost admisă plângerea formulată de petentul în contradictoriu cu intimații R și R; a fost desființată ordonanța nr. 5425/P/2006 din 13.08.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S și ordonanța nr. 679/II/2/2007 din 06.11.2007 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S - în ceea ce privește soluția de scoatere de sub urmărire penală a învinuitei R, pentru infracțiunile prev de art. 2151și art. 210 cod penal și a fost reținută cauza spre judecare, cu privire la aceste infracțiuni.
Totodată, prin aceeași încheiere a fost menținută soluția de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 lei în sarcina învinuitei R, pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art. 215 al. 1 și art. 293 cod penal; a fost menținută soluția de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 600 lei învinuitului R, pentru infracțiunile prev de art. 26 rap. la art. 215 al. 1 și art. 292 cod penal.
Din analiza actelor și lucrărilor existente în dosarul de urmărire penală atașat în cauză, instanța de fond a reținut, în fapt, că partea vătămată și inculpata R au întreținut relații de concubinaj începând cu luna noiembrie 2005, iar în luna ianuarie 2006 au înființat ȘI RL. având ca obiect principal de activitate întreținerea și repararea autovehiculelor; că în acest scop au angajat cu contract de muncă două persoane; din extrasul de cont al societății rezultă că în perioada 01.01 - 08.12.2006 nu s-au efectuat operațiuni; că unica activitate desfășurată de acea societate comercială a constat în vânzarea a două autovehicule către martorii, la data de 14.11.2006 și, la 15.11.2006, pentru care au fost emise facturi și chitanțe fiscale, fără însă a se face dovada că aceste operațiuni au fost înregistrate în evidența contabilă a acestei societăți.
S-a mai reținut de prima instanță că nu este cert că inculpata ar fi delapidat acea societate comercială cu suma de 22250 lei (pretins încasată din vânzarea acelor două vehicule) și că ar fi sustras suma de 4000 euro și bijuterii aparținând părții vătămate.
Împotriva acelei sentințe, în termen legal a declarat apel partea vătămată, în nume propriu și în calitate de reprezentant al părții civilă ȘI L, susținând, în esență, că prima instanță nu a dat dovadă de rol activ; că nu a ținut cont de probele administrate în cauză, că din acele probe rezultă cu certitudine că sumele rezultate din vânzarea celor două vehicule au fost luate de inculpată pentru a fi depuse la BRD - bancă la care acea societate avea deschis cont, dar că acele sume de bani nu au mai ajuns niciodată în contul societății. S-a mai arătat că inculpata avea în mod cert atribuții de gestionare sau administrare, că nu are relevanță în cauză dacă operațiunile au fost sau nu înregistrate în evidența contabilă a societății și că în mod neîntemeiat au fost înlăturate ca subiective depozițiile martorilor propuși de părțile vătămate în apărare.
În privința sumei de 4000 euro, s-a arătat că din probele administrate în cauză, a rezultat fără echivoc că acea sumă a fost împrumutată numitului și apoi restituită de acesta inculpatei, dar că aceasta din urmă nu i-a înmânat părții vătămate, ci și i-a însușit pe nedrept.
Referitor la bijuterii, s-a arătat că, în baza art. 334.C.P.P. se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 210.Cod Penal în infracțiunea prev. de art. 213.
Cod PenalÎn final, s-a solicitat potrivit art. 163-165.C.P.P. instituirea sechestrului asigurător asupra bunului imobil proprietatea inculpatei, situat în Dr.Tr.S,-, - 4,. 4,.1.
Prin decizia penală nr. 38/A de la 06 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Penală, s-a dispus respingerea, ca fiind nefondate, apelurile declarate de părțile civile C și L și și au fost obligați apelanții la plata către stat a sumei de câte 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Onorariile pentru avocații desemnați din oficiu, în sumă de câte 300 lei, s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a constatat în esență că, în cauză, nu s-a dovedit că inculpata și-ar fi însușit respectiva suma de bani reclamată în plângerea penală formulată de petiționar, pe de o parte, deoarece depozițiile martorilor audiați în cauză apar ca subiective, atâta vreme cât respectivele operațiuni comerciale nu au fost înregistrate în contabilitatea ȘI; pe de altă parte deoarece, prin prisma prevederilor art. 6 alin.2 lit. din OG 15/1996, modificată prin legea 507/2004, nu se putea realiza plata în numerar a unor debite mai mari de 5.000 lei, ci prin virament bancar. În cauza de față, s-a pretins de către părțile vătămate că prețul vânzării celor două autovehicule ar fi fost încasat în numerar de ȘI și că, ulterior emiterii celor două chitanțe fiscale, inculpata ar fi trebuit să depună suma respectivă de bani la bancă în contul acestei societăți.
Tribunalul a constatat că în mod corect a fost înlăturată de prima instanță depoziția martorului, întrucât depoziția sa era în contradicție cu declarațiile părții vătămate, administrator al ȘI (martorul declarând că săptămânal se vindeau cam 1-2 mașini, iar partea vătămată a arătat în memoriile depuse la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S că firma nu avea front de lucru). Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că la dosarul cauzei nu au fost depuse acte contabile din partea respectivei societăți comerciale, care să confirme realizarea unor astfel de operațiuni.
În privința celei de-a doua infracțiuni (prevăzută de art. 208 rap. la 210 Cod penal), probele administrate în cauză nu au demonstrat că inculpata și-ar fi însușit suma de 4000 euro și o serie de bijuterii.
Instanța de apel a constatat că probele administrate în cauză nu au dovedit împrejurarea că inculpata și-ar fi însușit astfel de bunuri și nici titlul sub care se pretinde de partea vătămată că i-ar fi dăruit astfel de bunuri (dar manual sau împrumut de folosință), motiv pentru care s-a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 208-210 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 213 Cod penal.
Existând un dubiu cu privire la săvârșirea de către inculpata intimată Rai nfracțiunilor prevăzute de art. 215 indice 1, art. 208 - 210 și art. 213 Cod penal, acest dubiu profitând inculpatei -. care se bucură în continuare de prezumția de nevinovăție - apelurile părților civile s-au apreciat ca nefondate și au fost respinse ca atare.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs - în termen legal - părțile civile ȘI DTS și, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie, astfel: - incompatibilitatea unuia dintre judecătorii aflați în compunerea completului de apel, arătându-se că soțul acestuia a avut calitatea de apărător într-o cauză civilă și astfel magistratul ar avea interes în cauză; - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de sechestru asigurator formulată de părțile civile, deși acestea au argumentat că prin faptele inculpatei s-a produs un prejudiciu important și există riscul ca aceasta să-și înstrăineze bunurile; - instanța de apel nu s-a preocupat de stabilirea încadrării juridice a faptelor penale reclamate, deși a reținut că inculpata folosit bijuteriile împrumutate de partea civilă, fără a le restitui, precum și că sumele de bani rezultate din vânzarea a două autoturisme, provin din operațiuni comerciale realizate de partea civilă societatea la care inculpata avea calitate de administrator. Față de acestea s-a solicitat în primă teză casarea deciziei și trimiterea cauzei în rejudecare, iar în teză subsidiară, rejudecarea de către instanța de recurs în sensul condamnării inculpatei și obligării acesteia la plata c/valorii prejudiciilor.
Curtea, analizând recursul promovat, prin prisma motivelor de casare prev.de art.3859pct.3,10, 17 și 18 p, reține:
În privința motivului de casare prev.de art.3859pct.3 p, - există un caz de incompatibilitate pentru unul din magistrații care au alcătuit completul din faza de apel, referitor la magistratul - se constată că în motivarea recursului s-a atașat în copie, încheierea din 22 iunie 2007, stată în dosarul nr- al Judecătoriei Drobeta TR.S și copia împuternicii avocațiale din 13.04.2007, contract de asistență juridică nr.1796/2007 din care rezultă că în cauza civilă având ca părți pe reclamantul și pârâtă pe R, având ca obiect pretenții, pârâta a fost asistată de apărătorii aleși și (filele 30,31 dos.recurs).
Ori, existența cazului de incompatibilitate invocat prev.de art.48 lit.d p, este necesar ca partea care formulează această solicitare, să administreze dovezi din care să rezulte împrejurările care permit concluzia că magistratul este interesat sub orice formă, în cauza respectivă.
În speță, se constată că soluționarea apelului declarat de părțile civile s-a realizat în perioada 19 februarie 2009 - 6 aprilie 2009, iar cauza civilă invocată, datează din 2007, privește alte părți decât cele din speță, situație în care nu se poate reține motivat că magistratul judecător aflat în compunerea instanței ce a soluționat apelul era incompatibil.
În ceea ce privește criticile întemeiate pe motivele de casare prev.de art.3859pct.17 și 18 p, se rețin următoarele:
În plângerea formulată de petentul la data de 22 noiembrie 2006 acesta a reclamat că inculpata Rap lecat la data de 15 noiembrie 2006 din domiciliul comun, părțile fiind anterior concubini, și că a sustras bijuterii din aur în cantitate de 120 grame și suma de 4.000 euro, pentru ca în plângerea detaliată atașată dosarului de urmărire penală, petentul să învedereze că în luna ianuarie 2006 au înființat împreună SC și SRL, ambii fiind administratori, având ca obiect de activitate între altele, vânzarea de autoturisme second - hand, iar la data de 14 noiembrie 2006, respectiv 15 noiembrie 2006, societatea a vândut cumpărătorilor și, autoturismele Cielo și respectiv Opel Astra pentru sumele de 10.000 lei și 12.250 lei, sume de bani care au rămas în posesia inculpatei, pentru a-i depune la BRD; petentul a arătat că, profitând de absența sa din locuință, inculpata a plecat atât cu sumele de bani rezultate din vânzarea autoturismelor, cât și cu bijuteriile care se aflau în locuință (plângerea și declarațiile aflate la filele 10 - 24 dos.urm.pen.).
În cursul cercetării judecătorești în primă instanță a plângerii formulate de petent în baza art.2781p, petentul susține aceleași împrejurări, iar prin încheierea din 18 februarie 2008, Judecătoria Dr.Tr.S s-a considerat investită cu acțiune penală pentru infracțiunile de delapidare prev.de art.2151alin.1 p și de furt la plângere prealabilă prev.de art.210 rap.la art.208 alin.1 p, constând în fapt în aceea că la data de 15 noiembrie 2006 inculpata și-a însușit bijuteriile din aur pe care le deținea cu titlul de împrumut, de la petentul, precum și suma totală de 22.500 lei rezultată din activitatea comercială a societății SC și SRL (vânzarea a două autoturisme conform facturilor fiscale nr.1 din 14.11.2006 și nr.2 din 15.11.2006), inculpata R având calitatea de asociat cu 50% din părțile sociale și administrator al societății.
Din analiza probelor testimoniale, coroborate cu declarațiile părții vătămate și a inculpatei R se reține că inculpata a fost văzută de martori din anturajul părților purtând bijuterii din aur (martorii în declarația din 22 ianuarie 2009 - fila 87 dosar fond - relatează că a observat că inculpata purta o verighetă și un ghiul; martorul în declarația din 22 ianuarie 2009 - fila 88 dosar fond - arată că a fost de față când partea vătămată a constatat că îi lipseau bijuteriile, martorul cunoscând că bijuteriile respective aparțineau fostei soții ale părții vătămate și erau doar împrumutate inculpatei, să le folosească; martora în declarația din 6 iunie 2007 fila 95 dos.urm.pen. arată că în perioada cât inculpata a trăit în concubinaj cu partea vătămată a observata că aceasta purta mai multe bijuterii, afirmând numai despre inelele pe care le avea, că i-au fost dăruite de partea vătămată; martorul în declarația din 5 iunie 2007 fila 96 dos.urm.pen.arată că a observat că atunci când părțile plecau în oraș, inculpata purta mai multe bijuterii pe care martorul le-a recunoscut ca aparținând fostei soții ale părții vătămate), inculpata, în declarația din 23 octombrie 2008 (fila 73 dosar fond) - recunoscând că a dispus de mai multe bijuterii, dăruite de partea vătămată cu ocazia aniversărilor, respectiv un lanț, o brățară, câteva inele.
Totodată, în privința sumelor de bani rezultate din vânzarea autoturismelor se constată că atât partea vătămată, cât și inculpata R (la data întocmirii actului constitutiv al SC și SRL - 10 ianuarie 2006) aveau calitatea de administratori ai societăți, iar prin facturile nr.1 din 14.11.2006 și 2 din 15.11.2006 societatea a vândut două autoturisme pentru suma totală de 22.250 lei (filele 27,28 dos.urm.pen.), martorii cumpărători și relatând că prezenți la încheierea convențiilor au fost ambele părți, precum și că partea vătămată, care a primit banii de la cumpărători, a remis sumele respective inculpatei, solicitându-i să-i depună la bancă; din extrasul bancar depus la dosar de partea vătămată rezultă însă că sumele respective nu au intrat în contul societății (filele 31,32 dos.urm.pen).
În aceste condiții, în cauză era necesar să se pună în discuția părților încadrarea juridică a acestor fapte, deoarece atât judecătoria cât și tribunalul nu au stabilit o situație de fapt certă, privitor la modalitatea în care bijuteriile au intrat în posesia inculpatei, respectiv ca dar manual - prima instanță invocând declarațiile martorilor și, în sensul că bijuteriile au fost dăruite de partea vătămată concubinei sale, aspecte care se coroborează cu recunoașterea la interogatoriu a inculpatei, iar instanța de apel reținând că nu s-a stabilit că inculpata și-a însușit aceste bunuri sau titlul sub care le-a dobândit - sau ca împrumut de folosință; această distincție trebuie realizată deoarece în cazul darului manual dobândirea proprietății asupra bijuteriilor îndreptățește actele ulterioare de dispoziție asupra lor, în timp ce în cazul transformării detenției în posesie, cu rea credință de către inculpată, întrunește elementele constitutive ale abuzului de încredere, prev.de art.213 p, dacă bijuteriile au fost numai împrumutate, ori, în cazul în care inculpata nu avea nici un titlu legitim pentru deținerea bijuteriilor, luarea lor în posesie constituie infracțiunea de furt incriminată în art.210 p rap.la art.208 alin.1
De asemenea, în privința sumelor de bani rezultate din operațiuni comerciale realizate de societate, instanțele aveau obligația să se preocupe să stabilească dacă în speță această activitate constituie delapidare prev.de art.2151alin.1 p, sau infracțiunea specială incriminată de art.266 din Legea 31/1990 republicată, în raport de calitatea inculpatei - administrator al unei societăți comerciale cu răspundere limitată.
Totodată se constată că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra cererii de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatei, dezvoltată cu ocazia dezbaterilor consemnate în practicaua deciziei penale 38/A/6 aprilie 2009, în condițiile în care măsurile asiguratorii reglementate de art.163 alin.2 p, sunt un accesoriu al rezolvării laturii civile a cauzei, după cum dispune art.346 alin.2 p, coroborat cu art.357 alin.2 lit.c
C.P.P.În raport de aceste considerente se reține incidența în cauză a motivului de casare prev.de art.3859pct.10 p, instanța de apel omițând să se pronunțe asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, inclusiv sub aspectul omisiunii ascultării inculpatei, conform prevederilor art.378 alin.11p, care au caracter imperativ.
În consecință, recursul promovat de părțile civile este fondat, urmând ca în conformitate cu disp.art.38515pct.2 lit.c p, să fie desființată decizia și să fie trimisă cauza pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Mehedinți, cu ocazia rejudecării, urmând să fie analizate criticile privitoare la încadrarea juridică a infracțiunilor și la stabilirea situației de fapt privitor la existența infracțiunilor și vinovăția inculpatei, iar pe latură civilă privitor la existența, întinderea prejudiciului și necesitatea aplicării măsurilor asiguratorii.
Văzând și dispoz.art.192 alin.3 p;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile penale promovate de părțile civile ȘI DTS și, împotriva deciziei penale nr. 38/A de la 06 aprilie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Mehedinți - Secția Penală, privind pe intimata - inculpată R.
Casează decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel - TRIBUNALUL MEHEDINȚI.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. jud.: ---
Jud. apel:
Dact. 3 ex.//IS/05.02.2010
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Claudia Lăutaru, Tamara
