Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni.
| Comentarii |
|
Dosar nr- - nr.OUG 195/2002 -
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Criticile formulate de inculpat referitoare la inexistența probelor de vinovăție sunt nefondate, Curtea constatând că în raport de întreg ansamblul probator administrat la urmărirea penală până în acest moment rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat.
Cum în mod corect a reținut instanța de fond apărarea inculpatului în sensul că acesta a fost determinat să ofere mită denunțătorului, nu este confirmată de probele administrate până în acest moment la urmărirea penală, respectiv procesul-verbal de consemnare a denunțului, procesul-verbal de constatare a flagrantului, declarațiile denunțătorilor, declarațiile martorilor, proces-verbal de redare în formă scrisă a convorbirilor din mediul ambiental.
Fără a intra într-o analiză a fondului cauzei, raportat la apărările inculpatului, se constată că într-adevăr, procesul-verbal de redare în formă scrisă a convorbirilor din mediul ambiental nu este prezentat integral, martorul asistent, invocat de inculpat în apărare nu a fost audiat, cercetările fiind în fază incipientă, însă, la acest moment procesual, Curtea constată că raportat la întreg ansamblul probator administrat până în prezent la urmărirea penală există suficiente indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat și nu se poate concluziona în raport de aceste probe că a existat o provocare din partea denunțătorului pentru ca inculpatul să ofere vreo sumă de bani acestuia, criticile formulate sub acest aspect nefiind fondate.
Criticile formulate de inculpat referitoare la pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului sunt fondate.
Astfel, într-adevăr, fapta pentru care este cercetat inculpatul (dare de mită) prezintă un grad ridicat de pericol social și este de natură să producă un impact negativ în rândul colectivității însă, gravitatea faptei și rezonanța socială, necoroborată cu alte elemente nu poate conduce în mod automat la concluzia existenței unui pericol pentru ordinea publică pe care l-ar determina lăsarea în libertate a inculpatului, acest pericol trebuind să rezulte din date concrete, fiind necesar să se arate în concret motivele pentru care inculpatul nu poate fi cercetat în stare de libertate, măsura arestării preventive fiind o măsură de excepție la care se recurge atunci când celelalte măsuri preventive neprivative de libertate se apreciază ca fiind insuficiente în raport de scopul măsurilor preventive prev.de art.136 alin.8 Cod pr.penală.
Gravitatea acuzației nu poate constitui un motiv pertinent și suficient, fiind necesar să se ia în considerare și circumstanțele reale de săvârșire a faptelor, modul concret de săvârșire, persoana inculpatului, întrucât pentru gravitate faptei de care este acuzat și în măsura în care se va stabili vinovăția acestuia, instanța va dispune cu ocazia judecării cauzei, măsura arestării preventive, măsură cu caracter excepțional, fiind justificată numai în scopul prezervării ordinii publice, respectiv atunci când există elemente pertinente și suficiente de natură să conducă la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică și în nici un caz pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate.
În cazul de față nu se poate reține nici un argument care să justifice în concret motivul pentru care doar măsura arestării preventive este singura măsură necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și protecția ordinii publice.
În consecință, pentru considerentele expuse anterior, având în vedere și persoana inculpatului, vârsta acestuia, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, este student, Curtea analizând măsurile alternative detenției, constată că măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței, măsură restrictivă de libertate și de drepturi, prin obligațiile care sunt impuse inculpatului de instanță și prin obligativitatea înlocuirii ei cu măsura arestării preventive în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau în cazul încălcării obligațiilor fixate, este o măsură suficientă pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal.
Constatând că recursul este fondat, în baza art.38515pct.2 lit.d Cod pr.penală, se va admite recursul, se va casa încheierea și se va respinge propunerea de arestare preventivă a inculpatului.
În baza art. 1491pct.12 rap. la art.146 pct.111, art. 1451Cod pr.penală, se va dispune luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 11 februarie 2010 până la data de 12 martie 2010, inclusiv.
În baza art. 1451rap. la art. 145 pct.11Cod pr.penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la Poliția localității O, Județul CSc onform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.145 alin.3 Cod pr.penală.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.2 din 4 februarie 2010, emis de Tribunalul Mehedinți, dacă nu este arestat în altă cauză.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii nr.2 din 4 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Casează încheierea.
Respinge propunerea de arestare preventivă a inculpatului.
În baza art. 1491pct.12 rap. la art.146 pct.111, art. 1451Cod pr.penală;
Dispune luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 11 februarie 2010 până la data de 12 martie 2010, inclusiv.
În baza art. 1451rap. la art. 145 pct.11Cod pr.penală;
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la Poliția localității O, Județul CSc onform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.145 alin.3 Cod pr.penală.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.2 din 4 februarie 2010, emis de Tribunalul Mehedinți, dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 11 februarie 2010.
Grefier,
Red.jud.CL
PS/16.02.2010
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
