Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 192/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 192/R/2008
Ședința publică din 18 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 278/A din 1 noiembrie 2007 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. și ped. de art. 215 ind. 1 pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 11 martie 2008, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 18 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Baia Mare prin sentința penală nr.374 din 13 martie 2007, a condamnat pe inculpații, fiul lui și, născut la 2.02.1968 în B M, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev.de art.2151alin.1 pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 pen. la pedeapsa de 1 an închisoare și, fiica lui G și, născută la 4.06.1970 în B M, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev.de art.2151alin.1 pen. cu apliarea art. 41 alin.2 pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art.81 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților pe câte un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art.82 pen.
În temeiul art.71 alin.1 pen. s-a interzis inculpaților drepturile prev.de art.64 lit.a, c pen. iar în temeiul art.71 alin.5 pen. s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.83 pen. privind revocarea suspendării.
În temeiul art.1 lit.a din Legea nr.137/1997 s-au constatat grațiate pedepsele aplicate inculpaților prin prezenta și le-a atras atenția cestora asupra dispozițiilor art.10 din același act normativ.
În temeiul art.14 raportat la art.346 proc.pen. coroborat cu art.998 și 1003 civ. au fost obligați inculpații în solidar la plata către partea civilă SC cu sediul în Austria 5020, nr.5 a echivalentului în lei la data plății a sumei de 7267 USD.
În temeiul art.191 alin.2 proc.pen. fiecare inculpat a fost obligat la plata a câte 300 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul nr.156/P/1997 din 20.08.1998 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș au fost trimiși în judecată inculpații și pentru săvârșirea de către fiecare a infracțiunii de delapidare prev.de art.2151alin.1 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen.
Prin sentința penală nr.808/27.04.1999, pronunțată în dosarul nr.5628/1998 al Judecătoriei Baia Mare, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, considerându-se că încadrarea corectă a faptei este cea de delapidare prev.de art.2151alin.2 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen.în raport de valoarea prejudiciului mai M de 50.000.000 lei, avându-se în vedere cursul mediu al dolarului din martie 1997.
Tribunalul Maramureș la rândul său, prin sentința penală nr.224/7.09.1999, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Baia Mare, iar în baza art.43 proc.pen. a dispus trimiterea cauzei Curții de Apel Cluj pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Prin sentința penală nr.5/14.10.1999 Curtea de Apel Cluja stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, aceasta înregistrându-se sub nr.7422/7.12.1999.
Prin sentința penală nr.2020/14.11.2000, pronunțată în dosarul nr.7422/1999, s-a dispus în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d proc.pen. achitarea inculpaților sub aspectul comiterii infracțiunii prev.de art.2151alin.1 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen.
De asemenea, au fost respinse pretențiile civile formulate de partea civilă SC - Romania SRL.
Prin decizia penală nr.469/A/24.10.2001 a Tribunalului Maramureșs -au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare și de către partea civilă împotriva sentinței penale anterior indicată, care a fost desființată în totalitate, și s-a dispus rejudecarea de către instanța de fond, apreciindu-se că nu s-a rezolvat fondul cauzei.
De asemenea, s-a constatat că judecarea acesteia a avut loc în lipsa și fără citarea părții civile SC care a preluat patrimoniul la dizolvarea SC Romania.
La judecătoria Baia Mare cauza a fost înregistrată sub nr.9794/R/4.12.2001.
După ce în cursul urmăririi penale inculpații au recunoscut parțial comiterea faptelor, în dosarul nr.7422/1999 inculpatul a revenit asupra declarațiilor, iar inculpatul nu s-a prezentat în instanță.
Din materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Inculpații și, soți, au încheiat fiecare cu SC Romania SRL cu sediul în B, contracte de colaborare (prestări servicii), în temeiul cărora aveau obligația să prezinte și să vândă produsele comercializate de societate, să întocmească periodic rapoarte asupra activității desfășurate și să predea firmei sumele provenite din vânzarea bunurilor de uz casnic, care le fuseseră încredințate spre comercializare.
Potrivit contractului din 10.11.1995, inculpatul avea calitatea de agent comercial, fiind în același timp gestionar încasator, având ca atribuții de serviciu: desfășurarea activității de gestionar, preluarea și gestionarea săptămânal a mărfii trimisă de societate, livrarea acesteia către clienți, încasarea ratelor și eliberarea chitanțelor fiscale, trimiterea la Bas umelor încasate, etc.
Conform contractului din 1.07.1996, inculpata, ca district manager, avea obligația, alături de alte atribuții, de a verifica săptămânal activitatea gestionarului - încasator, de a preda săptămânal la B documentele de activitate la zi, de a anunța de urgență eventualele nereguli.
Ambii inculpați își desfășurau activitatea la punctul de lucru B
Inițial, contractele de colaborare pentru cei doi inculpați au fost încheiate pe o durată de două luni, pentru ca ulterior, prin acte adiționale (din 5.12.1995, respectiv 5.09.1996) acestea să fie prelungite pentru o perioadă nedeterminată.
Comunicarea actelor adiționale, ce făceau partea integrantă din contractele inițiale, n-a fost contestată de nici unul dintre inculpați, care de altfel, și-au desfășurat atribuțiile până în martie 1997, când a fost descoperită activitatea infracțională de către, reprezentant al SC.
Această activitate a fost dificil de sesizat din cauza faptului că, în raport cu specificul muncii, aceasta se derula pe principiul complementarității, iar inculpata, potrivit atribuțiilor de serviciu, avea obligația de a verifica săptămânal activitatea gestionarului - încasator, respectiv a soțului ei, inculpatul.
Practic, inculpații s-au suplinit reciproc în activitatea desfășurată, în sensul că ambii au încasat rate de la clienții din teritoriu, de mai multe ori fără a emite chitanțe, sau, în cazurile în care au eliberat asemenea acte n-au menționat datele calendaristice ale încasărilor.
Astfel, s-a creat posibilitatea ca exercitarea controlului de către societatea angajatoare să nu depisteze diferențele dintre sumele efectiv încasate de inculpați și cele pe care aceștia, prin alternanță, le predau săptămânal la
Ambii inculpați s-au înțeles să sustragă din sumele de bani provenite din încasări, așa încât sustragerile să nu fie sesizate la controlul contabil ulterior.
Începând cu luna august 1996, sumele de bani datorate societății de către inculpați s-au diminuat, împrejurare în care conducerea firmei a dispus efectuarea unor verificări, cercetările realizate asupra activității soților relevând faptul că până în luna decembrie 1996 aceștia aveau o lipsă în gestiune de peste 29.000.000 lei.
Aceasta s-a amplificat pe parcurs, în urma verificărilor din luna martie 1997 înregistrându-se o lipsă de 36.709.000 lei.
Inculpații, care în faza de urmărire penală au dat detalii legate de modalitatea de comitere a faptelor, s-au angajat în fața reprezentanților părții civile că vor recupera prejudiciul cauzat.
În raport de această stare de fapt, instanța a constatat că faptele inculpaților și, care în perioada aprilie 1996-martie 1997 și-au însușit, în baza unor rezoluții infracționale unice, sume încasate în calitate de gestionari, cauzând părții vătămate SC Romania SRL un prejudiciu în cuantum de 7267 USD, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de delapidare prev.de art.2151alin.1 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen.
Criticile generale de individualizare prevăzute de art.72 pen. au fost avute în vedere la stabilirea și aplicarea pedepselor inculpaților, în privința cărora, fiind îndeplinite condițiile art.81 pen. instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pe câte un termen de încercare de 3 ani, considerând că scopul sancțiunilor poate fi atins chiar fără executare.
De asemenea, în temeiul art.359 proc.pen. instanța le-a atras atenția asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării și a făcut aplicarea art.71 alin.1, 5 pen.
Constatând incidența prevederilor Legii nr.137/24.07.1997 privind grațierea unor pedepse, instanța a constatat grațiate pedepsele aplicate inculpaților, cărora le-a atras atenția asupra art.10 din aceeași lege.
În soluționarea laturii civile, inculpații au fost obligați în solidar, în temeiul art.14 raportat la art.346 proc.pen.coroborat cu art.998 și 1003 civ. la plata despăgubirilor civile căre partea civilă, conform dispozitivului reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul care prin apărător a solicitat desființarea sentinței pronunțate de prima instanță și procedând la o nouă judecare să se dispună schimbarea încadrării juridice a infracțiunii din cea prevăzută de art.2151alin.1 pen. în infracțiunea de gestiune frauduloasă prev.de art.214 alin.1 pen. iar în ce privește latura civilă a cauzei, s-a solicitat respingerea acordării de despăgubiri civile având în vedere că societatea ce a preluat patrimoniul societății dizolvate, nu a formulat o constituire de parte civilă.
Tribunalul Maramureș prin decizia penală nr.278 din 1 noiembrie 2007 în temeiul art.379 pct.1 lit.b proc.pen. a respins apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.374 din 13.03.2007 a Judecătoriei Baia Mare.
Împotriva deciziei Tribunalului Maramureș și implicit a sentinței judecătoriei a declarat recurs inculpatul solicitând casarea lor și trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș în vederea refacerii urmăririi penale și a legalei sesizări a instanței, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de delapidare prev.de art.215/1 pen.în infracțiunea de gestiune frauduloasă prev.de art.214 pen.după care, a se dispune încetarea procesului penal în privința infracțiunii vizate de art.214 pen. ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale. Sub aspectul laturii civile apreciază că se impune respingerea despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul prin hotărârile judecătorești.
Referitor la primul motiv de recurs se susține că cercetările au fost efectuate de către organele de cercetare penală pentru comiterea infracțiunii de gestiune frauduloasă față de ambii inculpați și însă procurorul i-a trimis în judecată pentru infracțiunea de delapidare, ceea ce echivalează cu o nelegală sesizare a instanței.
Pe de altă parte, în susținerea petitului subsidiar, se arată că inculpații nu pot răspunde pentru infracțiunea de delapidare întrucât acestia au avut doar contracte de colaborare de prestări servicii cu partea vătămată, ceea ce determină reținerea infracțiunii de gestiune frauduloasă, în lipsa unor contracte de muncă pe durată nedeterminată, nefiind incidente prevederile art.147 pen.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivului invocat, ajunge la următoarele constatări:
Tribunalul a administrat un vast material probator pe baza căruia a reținut judicios starea de fapt, vinovăția inculpatului, elementele constitutive ale infracțiunii, încadrarea juridică și pedeapsa aplicată.
Examinându-se materialul probator în raport de criticile aduse se constată că, situația de fapt este pe deplin concordantă cu activitatea infracțională efectiv desfășurată de către inculpatul apelant.
Inculpații și au încheiat fiecare cu firma - România SRL cu sediul în B contracte de colaborare - prestări servicii în temeiul cărora aveau obligația să prezinte și să vândă produse comercializate de acea societate, trebuiau să întocmească rapoarte periodice asupra activității desfășurate, să încaseze banii proveniți din vânzarea bunurilor de uz caznic ce le-au fost încredințate amândurora pentru comercializare și în final să-i predea firmei din La filele 145 și 146 din dosarul de urmărire penală există acte adiționale prin care contractele de colaborare ale ambilor inculpați au fost prelungite pe o durată de timp nedeterminată, ei exercitând în fapt atribuții de gestionar în cadrul părții vătămate.
În legătură cu primul motiv de recurs este de subliniat că nu se impune restituirea cauzei la parchet, întrucât deși au fost efectuate cercetări de către IPJ M în cursul anului 1997 cu privire la infracțiunea de gestiune frauduloasă la data de 7 ianuarie 1998 prin rezoluția dată în dosarul 491/II/2/1997 prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureșa infirmat soluția vizând cercetarea inculpaților pentru gestiune frauduloasă precizând că urmărirea penală se va completa prin organele de poliție, iar în final să se dispună trimiterea în judecată a inculpaților pentru infracțiunea de delapidare prev.de art.215/1 pen.cu aplicarea art. 41, 42 pen. În aceste condiții, urmărirea penală s-a efectuat față de inculpați în mod legal sub aspectul infracțiunii de delapidare, ulterior fiind trimiși în judecată cu aceeași învinuire de către procurorul de caz, neconstatându-se nici un motiv de nulitate al urmăririi penale care să atragă incindența art.197 rap.la art.300 proc.pen.
Subiect activ al infracțiunii de gestiune frauduloasă nu poate fi decât o persoană cu atribuții de administrare îngrijire sau supraveghere a bunurilor altuia, iar această însărcinare poate să rezulte din lege, din contract sau din cvasicontract. În plus, pentru existența infracțiunii se cere ca fapta să fie săvârșită cu intenție, elemente ce rezultă din cuprinsul incriminării, respectiv din formularea "cu rea credință".
Autor, adică subiect nemijlocit al infracțiunii de gestiune frauduloasă, nu poate fi decât o persoană care are încredințată gestionarea averii sau a unei părți din averea altei persoane și pricinuiește, cu rea-credință, diferite pagube în îndeplinirea însărcinării primite. activ în cazul acestei infracțiuni este calificat prin calitatea de gestionar al averii altuia.
Spre deosebire de infracțiunea de gestiune frauduloasă, în cazul căreia, potrivit art.214 pen. poate fi subiect orice persoană căreia i s-au încredințat bunuri spre conservare ori administrare, dacă pricinuiește, cu rea credință, o pagubă unei persoane, delapidarea este o infracțiune cu subiect calificat: funcționar ori alt salariat care are în gestiune sau administrare bani, valori ori alte bunuri, pe care le însușește, le folosește sau le trafică în interesul său ori pentru altul. Ca urmare, ori de câte ori fapta constă în însușirea folosirea sau traficarea într-un astfel de interes, a banilor, valorilor sau altor bunuri, de către funcționarul sau alt salariat căruia i-au fost încredințate pentru gestionare sau administrare, ea va trebui încadrată în infracțiunea de delapidare, iar nu în aceea de gestiune frauduloasă.
Raportându-ne la probele dosarului, rezultă fără nici un dubiu că cei doi inculpați au fost încadrați inițial cu contracte de colaborare- prestări servicii pe durată determinată (73) după care, la 1 iulie 1996, iar apoi la 15 decembrie 1996 aceste contracte prin acte adiționale au fost transformate în contracte de colaborare pe durată nedeterminată precizându-se concret că cei doi inculpați aveau atribuții clare de gestiune cerându-li-se să prezinte în vederea comercializării mai multe bunuri ale părții vătămate urmate apoi de încasarea și păstrarea sumelor de bani asupra inculpaților până la virarea lor către partea vătămată.
Atât din declarațiile inculpaților cât și ale martorilor audiați nemijlocit în cauză rezultă fără putință de tăgadă că ambii inculpați aveau calitatea și exercitau atribuții de gestionar de fapt, vindeau produsele electrocasnice aparținând părții vătămate uneori completau chitanțe privitor la sumele de bani încasate, alteori nu, iar din sumele încasate ce le păstrau asupra lor, nu le decontau în totalitate părții vătămate, respectiv banii încasați de la clienți.
Așa fiind, activitatea desfășurată de gestionarul de fapt al unei societăți comerciale se regăsește în definirea noțiunii de "funcționar" dată prin art.147 alin.2 pen.și nu în cea de administrare sau conservare a bunurilor altuia, nici în cea de deținere cu orice titlu a unor bunuri mobile ale altuia.
Prin urmare, însușirea de către gestionarul de fapt al unei societăți comerciale, în interesul său sau pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează, constituie infracțiunea de delapidare prev.de art.2151pen.și nu cea de gestiune frauduloasă prev.de art.214 pen.
Probațiunea scrisă și testimonială de la dosar pune în evidență că activitatea infracțională a inculpatului recurent, constând în aceea că, în calitate de agent de vânzări la societatea comercială a părții vătămate România, a vândut produsele acesteia, a luat comenzi pe baza cărora ridica mărfurile și încasa contravaloarea acestora urmând să-i deconteze banii încasați de la clienți către societatea comercială, bani pe care i-a însușit pentru a-i folosi în interesul propriu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prev.de art.2151pen.cu art.41, 42 pen. cu motivarea că, pentru existența acestei infracțiuni, nu prezintă relevanță faptul, dacă inculpatul era sau nu încadrat cu contract de muncă, esențială fiind împrejurarea ca acesta să exercite o însărcinare în serviciul societății, care poate fi sau nu retribuită.
Verificând cerințele art.122 pen.rap.la art.124 pen.se constată că în privința infracțiunii de delapidare nu s-au împlinit termenele de prescripție nici generale și nici speciale a răspunderii penale, astfel că nu se va putea dispune încetarea procesului penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, cauza a primit o corectă rezolvare fiind judicios stabilită răspunderea penală a inculpaților, care corelativ atrage în cazul infracțiunilor de rezultat și o răspundere civilă.
Pentru motivele ce preced, recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen.
În baza art.189 proc.pen.se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorar apărător oficiu ce se va plăti din pentru av..
Întrucât citația pentru partea vătămată constituită parte civilă care are sediul în Austria, a trebuit tradusă din limba română în limba germană este necesar ca inculpatul să suporte cu titlu de cheltuieli judiciare conform art.192 și 193 proc.pen.onorarul traducătorului în sumă de 132 lei, sumă ce se va include în cheltuielile judiciare.
Văzând disp. art.192 alin.2 proc.pen. inculpatul va plăti statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar apărător oficiu și 132 lei onorarul traducătorului cu autorizația MJ nr.379/1998.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul domiciliat în B M-,.1, jud.M împotriva deciziei penale nr.278/A din 1.11.2007 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C, suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Stabilește onorar traducător la suma de 132 lei.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial oficiu și 132 lei onorar traducător pentru cu autorizația MJ nr.379/1998.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./PD/CA
20.03.2008 - 3 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
