Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 454/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2151Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.454
Ședința publică de la 18 iunie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - - JUDECĂTOR 3: Constantin
- -Vicepreședinte
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr.38/A din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-inculpată, asistată de avocat - apărător desemnat din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, recurenta - inculpată a învederat instanței faptul că înțelege să-și retragă recursul formulat în cauză, declarația dată de aceasta în acest sens fiind consemnată și depusă la dosar.
Instanța, constatând dosarul în stare de judecată, acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta - inculpată, solicită instanței să ia act de voința acesteia privind retragerea recursului.
Reprezentantul Parchetului, pune concluzii în același sens, având în vedere declarația recurentei privind retragerea recursului formulat în cauză.
Recurenta - inculpată, având ultimul cuvânt, declară că-și retrage recursul formulat în cauză.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 368 din 28 februarie 2007 pronunțată în dosarul cu nr-, Judecătoria Drobeta Turnu S, în baza art. 2151Cod penal, a condamnat inculpata - fiica lui și, născută la 30 septembrie 1956, CNP -, domiciliată în municipiul O,-, județul M - la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 11 alin. 1 lit. c din Legea 87/1994, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.11 alin. 1 lit. e din Legea 87/1994, a fost condamnată inculpata la 2 ani închisoare.
În baza art. 37 din Legea 82/1991 rap. la art. 289 od penal, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 25 rap. la art. 290 od penal, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 291 Cod penal, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 6 luni închisoare și, în temeiul art. 33-34 od penal, au fost contopite pedepsele aplicate, dispunându-se executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81-82 od penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani și s-a atras atenția inculpatei asupra dispoz. art. 83 od penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod pr. penală, a fost achitată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 od penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit. d Cod pr. penală, a fost achitată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 280 din Legea 53/2003.
În temeiul art. 346 și art. 14 Cod pr. penală, rap. la art. 998-999 od civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă IATSA și
A fost obligată inculpata să plătească părții civile IATSA, cu sediul în localitatea, Șoseaua B-Pitești, Km 110, județul A, la 534.599.023 lei ROL despăgubiri.
A fost obligată inculpata să plătească părții civile M, suma de 188.233.067 lei ROL, despăgubiri.
A fost menținută măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanța nr. 795/P/2004 din 28. 04. 2005 Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, asupra imobilului aparținând inculpatei, situat în municipiul O-, jud.
A fost obligată inculpata la 1.000 lei RON cheltuieli judiciare statului, precum și la plata către partea civilă IATSA a sumei de 1.255 lei RON, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt că, în perioada 01.01.2001-10.01.2004, inculpata a îndeplinit funcția de administrator al Grup IATSA la DTS, a fost reconfirmată în această funcție la 08.03.2003, iar la 24.12.2003, și-a prezentat demisia din funcția ocupată și a solicitat încetarea contractului de muncă. Acest contract a încetat prin decizia nr. 7/28.01.2004.
Pe perioada îndeplinirii funcției, răspunderea sa este asimilată cu cea a administratorului unic potrivit Legii nr. 31/1990.
În exercitarea atribuțiilor sale, inculpata, în mod nelegal și-a însușit prin diverse mijloace, și a traficat în interesul său suma de 534.599.023 lei ROL, aparținând firmei a cărei angajată era. Astfel, au fost înregistrate în contabilitatea firmei mai multe facturi fiscale și chitanțe prin care s-a încercat justificarea achiziționării unor bunuri și servicii care, deși erau înscrise în evidențele societății, nu au fost achiziționate sau prestate în folosul acestora.
Astfel, în două facturi emise de către SC X SRL pentru achiziționarea de mobilier de interior în evidența contabilă a vânzătorului (SC X SRL) este menționat la rubrica "cumpărător" numele însă în contabilitatea SC SA facturile figurează înregistrate și au la rubrica "cumpărător" consemnat numele societății. Aceste facturi au fost modificate de către inculpată care a trecut la rubrica "cumpărător" numele societății. Bunurile respective nu au intrat în patrimoniul firmei, ci au fost folosite pentru decorarea locuinței proprietatea inculpatei.
De asemenea, au fost înregistrate în evidența contabilă a SC SA plăți către diverși furnizori pe bază de chitanțe și dispoziții de plată, iar pentru sumele înscrise în respectivele chitanțe nu există documente care să justifice care anume persoană le-a ridicat. Probele administrate relevă însă că aceste sume au fost unele ridicate de personal, iar altele ridicate pentru aceasta de alte persoane ( -).
În acest fel, s-a procedat cu: chitanța nr. -/22.04.2002 în valoare de 19.935.594 lei ROL emisă de SC Transport SRL SM( societate care în realitate nu există), chitanța nr. -/20.12.2002 în valoare de 164.872.314 lei ROL emisă de SC Media DTS; chitanța nr. -/28.03.2003 emisă de către SC Media; dispoziția de plată nr. 474/30.09.2003 în valoare de 12.000.000 lei ROL reprezentând plăți către SC SRL Tr. S (sumă ridicată direct de din casierie), chitanța nr. -/29.08.2003 în valoare de 98.000.000 lei ROL emisă de SC Media; chitanța nr. -/28.10.2003 în valoare de 68.985.000 lei ROL emisă de SC Media, precum și chitanța nr. -/13.01.2004 în valoare de 54.673.673 lei ROL emisă de SC Media. O parte din aceste sume au fost ridicate cu titlu de avans de către - care era șoferul societății.
Prin înregistrarea acestor sume în contabilitatea firmei, TVA-ul aferent facturilor fiscale menționate mai sus a condus la majorarea TVA deductibil în detrimentul plății TVA.
În acest fel suma de 188.233.547 lei ROL reprezentând TVA nu a fost plătită pe bugetul de stat.
Totodată, în calitate de director, a prezentat datele nereale din chitanțele indicate anterior în bilanțurile contabile, balanțele lunare și declarațiile de cont, acceptând și înregistrând în evidența contabilă documente false în vederea sustragerii de la plata impozitului datorat bugetului de stat.
Documentația cuprinzând date nereale inserate în declarațiile de cont, bilanțuri contabile, au fost depuse la organele fiscale.
Probatoriul administrat a relevat faptul că, în calitate de director, a determinat-o pe, director marketing publicitate, să întocmească în fals chitanța nr. -/13.01.2004.
Faptele inculpatei, așa cum au fost reținute de instanța de fond, s-a constatat că întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunilor: de delapidare prev. de art. 2151Cod penal, evaziune fiscală pre. de art. 11 lit. c și e din Legea nr. 87/1994, fals intelectual, prev. de art. 37 din legea nr. 82/1991, uz de fals prev. de art. 291 Cod penal, instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 rap. la art. 290 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatei, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, modul și împrejurările în care s-au comis - profitând de funcția de director pe care o deținea, de prejudiciul produs ce nu a fost acoperit, dar și de faptul că inculpata se află la prima abatere de la normele penale, așa încât a aplica acesteia pedepse cu închisoare orientate spre minimul prevăzut de lege, considerate de natură a satisface scopul educativ, preventiv și coercitiv al pedepsei. De asemenea, prima instanță ținut seama de faptul că infracțiunile au fost săvârșite în concurs real și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33-34 Cod penal.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea în regim de detenție a pedepsei, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei rezultante.
S-a mai reținut că, prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, inculpata a fost trimisă în judecată și pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constând în aceea că a folosit în alte scopuri creditul clienților, SC SRL, SC Com SRL, Primăria O și în valoare de 1.573.830.104 lei ROL pentru achiziționarea de autoturisme DAEWOO.
Instanța de fond a apreciat că faptele nu sunt de natură penală, prin contractul de comercializare nr. C/11/3204/12.12.2003 încheiat între SC Automobile SA C și SC Dr. Tr. S reprezentată de inculpată ultima societate dobândea dreptul de a comercializa în numele primei societăți autoturisme. Potrivit contractului societatea administrată de inculpată putea vinde autoturismele numai în sistemele: cu plată integrală, cu plată anticipată, și plată integrală și contract de buy-pack. Obligațiile de plată trebuiau achitate de clienți în conturile C pe baza avizului eliberat de către dealer: SC Dr. Tr.
Sumele indicate de la clienții menționați au fost utilizate pentru achitarea unor cheltuieli cu caracter gospodăresc, plata salariilor, rambursarea creditelor, plata dobânzilor și pentru plata unor autoturisme comandate și achitate anterior de către alți clienți.
Plata autoturismelor a fost efectuată de către IATSA care a facturat autoturismele către SC Dr. Tr. S, care la rândul său le-a facturat la același preț către clienți, fără să se realizeze în felul acesta pierderi dar nici profit din exploatare.
Instanța de fond a mai reținut că respectivele autoturisme au fost achitate de IATSA, datorită faptului că aceasta înregistra la rândul ei datorii față de SC Dr. Tr. În aceste condiții, litigiul dintre cele două societăți comerciale s-a apreciat a fi unul de natură comercială și nu poate constitui o faptă penală pentru inculpata.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 280 din Legea 53/2003, constând că în perioada 2001-2003 nu a depus contribuțiile reținute de la salariați pentru fondul de asigurări sociale, șomaj și sănătate în sumă de 525.376.865 lei ROL la bugetul de stat, instanța de fond a reținut că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii în cauză, lipsindu-i atât latura obiectivă, cât și latura subiectivă.
Astfel, pentru sumele datorate bugetului de stat cu titlu de asigurări de sănătate și șomaj, existau convenții încheiate pentru eșalonarea la plată, conform OUG nr. 40/2002, cu CAS M și DGFP M la 19.09.2003.
Prin urmare, SC Dr. Tr. S avea înregistrată în contabilitate contribuția la asigurările sociale de stat, la fondul de sănătate și impozitul pe salariu la data de 31.12.2003 însă ele nu au fost plătite în perioada 2001-2003 deoarece ființau convențiile de eșalonare a plății acestor datorii.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel atât inculpata, cât și partea civilă
Partea civilă a motivat apelul în sensul că instanța de fond, în mod greșit a reținut că prejudiciul adus bugetului de stat este de 188.233.067 lei ROL, când, în realitate, acesta este de 1.145.996 RON.
Inculpata și-a motivat oral apelul, susținând în esență că nu se face vinovată pentru faptele imputate, solicitând achitarea, avându-se în vedere că primul expert a fost sancționat de către Colegiul experților, iar ultima expertiză nu stabilește nici un prejudiciu.
Tribunalul Mehedinți prin decizia penală nr.93 A/20.06.2007 a respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpata și partea civilă DGFP
Împotriva deciziei penale nr. 93 A/20.06.2007 a Tribunalului Mehedinți, au declarat recursuri partea civilă M și inculpata.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia penală nr.12 din 11 ianuarie 2008 a dispus admiterea recursurilor declarate, a casat decizia penală nr. 93 A/20.06.2007 a Tribunalului Mehedinți și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți, reținând că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel, nu au motivat hotărârile și nu au arătat în concret care dintre faptele deduse judecății și descrise în actul de sesizare, întrunesc elementele fiecărei infracțiuni reținute în sarcina inculpatei, limitându-se la o formulare generală, respectiv la formularea că faptele inculpatei " așa cum au fost reținute, întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunilor de delapidare prev. de art.2151Cod penal, evaziune fiscală, prev. de art.11 lit. c și e din Legea 87/1994, fals intelectual prev. de art.37 din Legea nr.82/1991, uz de fals prev. de art.291 Cod penal, instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 rap. la art. 290 Cod penal.
Cu ocazia rejudecării apelurilor, pe rolul Tribunalului Mehedințis -a format dosarul nr-, iar apelanta inculpată și-a completat în scris motivele de apel, susținându-le și oral.
Astfel, s-a susținut de către inculpată că actul de sesizare al instanței este lovit de nulitate și a solicitat restituirea cauzei la procuror, pentru refacerea urmăririi penale, arătând că, această soluție se impune întrucât, deși în sarcina inculpatei s-au reținut o multitudine de infracțiuni, nici prin rechizitoriu și nici prin hotărâre nu s-a circumscris fiecărei acțiuni materiale, stabilită ca infracțiune, o anumită încadrare juridică, nu s-au analizat probele pe care se bazează soluționarea laturii penale și nu s-a arătat momentul săvârșirii de către inculpată a fiecăreia dintre infracțiuni, pentru ca în funcție de acest moment să se poată stabili care este legea aplicabilă și data începerii cursului prescripției răspunderii penale.
În subsidiar, inculpata a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de delapidare prev. de art.2151alin.1 Cod penal, în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 alin.1 lit. a Cod pr. penală, întrucât fapta nu există, susținând că nu s-a dovedit că și-a însușit, a folosit sau a traficat în interesul său sau pentru altul, bani, valori sau alte bunuri pe care le-a gestionat sau administrat.
În ceea ce privește infracțiunea pentru evaziune fiscală prevăzută de art.11 alin.1 lit. c și e din Legea nr.87/1994, s-a susținut că, anterior sesizării instanței prin rechizitoriu, la data de 26.07.2005 a intrat în vigoare Legea nr.241/2005, care a abrogat în mod expres dispozițiile Legii nr.87/1994 și față de această situație se impunea analizarea faptelor despre care s-a reținut că ar întruni elementele constitutive ale celor două infracțiuni prevăzute de Legea 87/1994 prin prisma acestor modificări legislative și aplicarea legii mai favorabile, în condițiile în care conținutul articolului 11 lit. c din Legea nr.87/1994 se regăsește oarecum în dispozițiile art.9 lit. b din Legea nr.241/2005, iar în ceea ce privește art.11 lit. e, faptele incriminate în acest articol nu mai sunt apreciate ca infracțiune de noul act normativ, respectiv de Legea nr.241/2005.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art.37 din Legea nr. 82/1991, rap. la art. 289 se Cod Penal susține că și aceste dispoziții au fost abrogate prin Legea nr.259/2007 care a modificat și completat Legea contabilității, impunându-se achitarea în baza art.10 alin.1 lit. b Cod pr. penală, fapta nemaifiind încriminată ca infracțiune.
De altfel, cu privire la această infracțiune, s-a susținut că în mod greșit a fost judecată și condamnată, deoarece nu era ea cea care efectua înregistrările în contabilitate.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art.291 Cod penal, apelanta a susținut că era necesar să se stabilească dacă înscrisul despre care se afirmă că a fost folosit în vederea producerii unei consecințe juridice, este oficial sau sub semnătură privată, deoarece în funcție de acest aspect, limitele pedepselor sunt diferite și că de asemenea era necesar să se stabilească momentul când a săvârșit respectiva infracțiune pentru a putea calcula împlinirea termenelor de prescripție a răspunderii penale, pentru că fiind vorba de pedepse de maximum 2 sau 3 ani aplicabile, dacă faptele au fost săvârșite în 2001 intervenit deja prescripția specială.
Referitor la infracțiunea prev. de art.246 Cod penal, infracțiune pentru săvârșirea căreia s-a dispus achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. b Cod pr. penală, apelanta a aratat că temeiul juridic în baza căruia a fost achitată este greșit, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fiind prevăzută de legea penală. În condițiile în care nu a săvârșit această infracțiune, apelanta a arătat că se impunea achitarea sa în temeiul art.11 pct. 2 lit. rap. la art.10 lit. a Cod pr. penală.
Cu privire la infracțiunea prev. de art.280 din Legea nr.53/2003, a solicitat să se dispună achitarea în baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1, lit. b Cod pr. penală.
Referitor la infracțiunea prev. de art. 25 rap. la art. 290 Cod penal, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 al. 1 lit. a Cod pr. penală, deoarece, din probele administrate în cauză nu a rezultat că ar fi instigat pe cineva la fals.
Apelanta inculpată a criticat hotărârea și sub aspectul laturii civile a cauzei, susținând că de vreme ce nu se face vinovată de săvârșirea vreunei infracțiuni, cele două acțiuni civile promovate de SC IATSA și DGFP M, ar trebui respinse și totodată, să se dispună ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în O,-, sechestru care a fost instituit cu nerespectarea dispozițiilor art.163 alin.2 Cod pr. penală, pentru că imobilul nu-i aparține doar ei ci și soțului, având statut de proprietate codevălmașă.
Prin decizia penală nr.38 A din 14 aprilie 2008, Tribunalul Mehedinția admis apelurile declarate, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Potrivit art.177 al.9 Cod pr. penală, citarea altor persoane decât învinuitul sau inculpatul se face potrivit dispozițiilor acestui articol. Unitățile la care se referă art.145 Codul penal și alte persoane juridice, se citează la sediul acestora.
În cauza dedusă judecății pentru termenul din 14.02.2007, când instanța de fond a procedat la soluționarea acesteia, partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice M nu a fost legal citată.
Chiar dacă aceasta a fost reprezentată la un singur termen de judecată, respectiv la cel din 31.05.2006, față de dispozițiile textului de lege susmenționat, trebuia citată pentru fiecare termen, M făcând parte din categoria unităților prev. de art.145 Cod penal.
Fiind vorba deci de o unitate din cele prevăzute de art.145 Cod penal, nu se poate susține că, prin prezența la un singur termen de judecată a unui reprezentant al părții civile, aceasta ar avea termen în cunoștință și că nu s-ar mai impune citarea pentru termenele ulterioare. De altfel, din actele și lucrările dosarului, instanța de apel a constatat că, la celelalte termene, partea civilă P M nu a mai fost reprezentată deoarece, nemaifiind citată, nu a mai avut cunoștință de termenele stabilite ulterior.
De asemenea, instanța de apel a constatat că în cauză au fost încălcate și disp. art.317 Cod pr. penală, potrivit cărora judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței.
Instanța de apel a constatat că, în speță, din rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, a rezultat că, printre infracțiunile cu care a fost sesizată instanța de fond, se află și infracțiunea de delapidare prev. de art. 2151alin. 1 Cod penal.
Cu toate acestea, instanța de fond, atât în minuta hotărârii cât și în considerentele și dispozitivul acesteia, a dispus condamnarea inculpatei pentru infracțiunea de delapidare prev. de art. 2151, fără a menționa și alineatul.
Cum art.2151Cod penal, are două alineate, pentru fiecare dintre acestea fiind prevăzute pedepse în alte limite, instanța de fond, condamnând inculpata în baza art. 2151fără a menționa și alineatul, nu s-a pronunțat cu privire la fapta pentru care a fost sesizată prin rechizitoriu.
De asemenea, instanța de apel a reținut că, potrivit art.356 Cod pr. penală, expunerea trebuie să cuprindă datele privind identificarea părților, descrierea faptei ce face obiectul învinuirii, cu arătarea timpului și locului unde a fost săvârșită, precum și încadrarea juridică dată acesteia prin actul de sesizare, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate, motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză.
Din cuprinsul sentinței penale nr. 368 din 28 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S, a rezultat că această hotărâre nu îndeplinește cerințele menționate anterior deoarece, prima instanță, în momentul în care, în considerente, a examinat probele administrate în cauză, nu a arătat în concret care dintre faptele deduse judecății și descrise în actul de sesizare întrunesc elementele fiecărei infracțiuni reținute în sarcina inculpatei, limitându-se la o formulare generală, respectiv la formularea că faptele inculpatei " așa cum au fost reținute întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunilor de delapidare, prev. de art.2151Cod penal, evaziune fiscală, prev. de art.11 lit. c și e din Legea 87/1994, fals intelectual prev. de art.37 din Legea nr.82/1991, uz de fals prev. de art.291 Cod penal, instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.25 rap. la art.290 Cod penal.
Față de multitudinea de infracțiuni reținute în sarcina inculpatei și în raport de numărul mare al actelor materiale reținute ca fiind efectuate de către inculpată, se impunea din partea instanței de fond circumscrierea fiecărei acțiuni materiale stabilită ca infracțiune, a timpului și a locului unde a fost săvârșită fiecare infracțiune și efectuarea unei analize proprii a probelor administrate în mod direct, nemijlocit, public și contradictoriu pe parcursul cercetării judecătorești pe care se bazează atât soluționarea laturii penale a cauzei și soluționarea laturii civile.
Neprocedând în acest mod, instanța de fond a încălcat un drept fundamental al omului, garantat de art.6. pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, respectiv dreptul la un proces echitabil.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Albina împotriva României - publicată în Monitorul Oficial al României nr.1049/25.11.2005 - a arătat că "întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi efective și concrete, acest drept (respectiv dreptul la un proces echitabil ), nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real ascultate, adică în mod concret examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art.6 implică mai ales în sarcina instanței obligația instanței de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența".
Deci conform jurisprudenței curții, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse.
În cauză s-a constatat că, Judecătoria Drobeta Tr. S nu a făcut referire și nici nu a examinat prin hotărârea pronunțată apărările formulate de către inculpata formulate de aceasta. Astfel, aceasta în declarația dată în cursul cercetării judecătorești nu a recunoscut săvârșirea nici uneia dintre infracțiunile arătate în rechizitoriu, iar când i s-a dat ultimul cuvânt a arătat că este nevinovată, iar apărătorul ales al acesteia a susținut că, încadrările juridice făcute faptelor deduse judecății sunt neclare și în neconcordanță cu starea de fapt și totodată a susținut că se impune achitarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de Legea nr.87/1994, deoarece nu s-a dovedit existența faptelor, iar infracțiunea prevăzută de legea contabilității a fost greșit reținută.
Având în vedere și aceste considerente, instanța de a apel a apreciat că hotărârea pronunțată nu este motivată, deoarece nu cuprinde o analiză a probelor pe care s-a întemeiat soluția de condamnare și nici nu arată motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de apelanta inculpată, astfel că sentința primei instanțe nu corespunde cerințelor prevăzute în mod expres de art.356 și C.P.P. nu îndeplinește nici exigențele art. 6 paragraful 1 din Convenție, întrucât, cauza dedusă judecății nu a fost examinată în mod echitabil, fiind prejudiciate interesele apelantei inculpate.
S-a dispus de către instanța de prim control judiciar ca, odată cu rejudecarea cauzei de către instanța de fond, să se aibă în vedere și criticile formulate de apelanta inculpată, precum și de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpata, fără a depune motive scrise.
În timpul judecării cauzei în recurs, la termenul din data de 18 iunie 2008, recurenta - inculpată a învederat instanței de control judiciar faptul că înțelege să-și retragă calea de atac promovată în speță, situație în care devin incidente prevederile art. 3854C.P.P. această manifestare de voință fiind posibilă oricând, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs.
Față de acestea, urmează să se ia act de voința recurentei - inculpate privind retragerea recursului, iar în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. 2 C.P.P. aceasta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr.38/A din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Obligă recurenta la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 18 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. jud.: -
Jud. apel:
Dact. 2 ex. /08.07.2008
-18 iunie 2008
- Administrația Finanțelor Publice va urmări și încasa de la recurenta - inculpată suma de 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci, Constantin
