Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 524/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.524/R/2009
Ședința publică din 03 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurentG, domiciliat în S M,-, județul S M, împotriva deciziei penale nr.17/A din 5 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect infracțiunea de delapidare, faptă prev. și ped. de art.215 ind.1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent G lipsă, apărătorul ales al acestuia avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Satu Mare, lipsă fiind și părțile civile intimate și SC SRL.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpatului recurent solicită instanței schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de delapidare prev. și ped. de art.215/1 alin.1 Cod penal reținută în sarcina inculpatului în infracțiunea de abuz de încredere, prev. și ped. de art.213 Cod penal.
Nefiind alte cereri de formulat instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită instanței admiterea recursului formulat de către inculpat, casarea hotărârii recurate și ca urmare a rejudecării cauzei, după schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de delapidare în infracțiunea de abuz de încredere, solicită achitarea inculpatului în temeiul prevederilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, iar în subsidiar dacă nu se va schimba încadrarea juridică a faptei solicită achitarea inculpatului potrivit dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b/1 Cod procedură penală. Consideră că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică în primul rând în ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice, având în vedere că instanța de apel a respins în mod greșit această cerere cu atât mai mult cu cât soluția propusă de inculpat a fost adoptată de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Învederează că în actul de sesizare al instanței s-a reținut că inculpatul a încheiat cu partea civilă o convenție civilă de prestări servicii având ca obiect distribuirea de abonamente la publicații. Aceste aspecte corespund realității și nu le-a contestat, însă problema juridică care trebuie rezolvată se referă la faptul dacă inculpatul are sau nu calitatea de funcționar, calitate specială cerută de legea penală pentru a fi subiect activ al infracțiunii de delapidare. În al doilea rând, în ceea ce privește fondul cauzei, arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art.215/1 alin.1 Cod penal, însă din punct de vedere juridic apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât inculpatul nu a avut calitatea de funcționar, iar pe de altă parte nu a însușit, folosit sau traficat în interesul său acele sume de bani, deoarece acestea îi erau datorate de către partea civilă. În altă ordine de idei, solicită a se observa că declarațiile martorilor audiați în cauză sunt contradictorii în ceea ce privește acel proces verbal care ar fi fost încheiat cu prilejul unei întâlniri care a avut loc la G, ocazie cu care inculpatul ar fi recunoscut în prezența mai multor martori că ar fi încasat suma de bani pe care a folosit-o în scop personal. În ceea ce privește solicitarea făcută în subsidiar, de achitare a inculpatului potrivit dispozițiilor art.10 lit.b/1 Cod procedură penală, consideră că fapta săvârșită de acesta nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni. Drept urmare aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în locul unei pedepse cu închisoarea ar fi mai mult decât suficientă pentru realizarea scopului educativ al pedepsei. Din punct de vedere juridic apreciază că prevederile art.18 și 18/1 Cod penal își găsesc realmente aplicabilitate în speța pendinte. Astfel, consideră că raportat la persoana inculpatului, la mijloacele de comitere a faptei, la împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârșită, la scopul urmărit și la urmarea acesteia, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală este minimă.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului formulat de către inculpat ca fiind nefondat și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor recurate, arătând că probele administrate în cauză au fost just interpretate, vinovăția inculpatului și pedeapsa aplicată au fost just dovedite, iar solicitarea privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de delapidare în infracțiunea de abuz de încredere a fost just decelată de către instanța de apel.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.406/31.03.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.8648/RJ/296/2002, n baza art.334 Cod de procedură penală s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.
În baza art.215 ind.1 al.1 cu aplic. art.74 lit.a și c, art.76 lit.d pen. a fost condamnat pe inculpatul G, cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, la pedeapsa de 7 luni închisoare și în temeiul art.1 din Legea 543/2002 s-a constatat grațierea pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre.
De asemenea, s-a constatat că prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii a fost recuperat și în baza art.191 al.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească suma de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în perioada 15.09.2000-ianuarie 2001 inculpatul a folosit în interes personal suma de 1276 USD obținută din încheierea unor abonamente pentru publicații și pe care ar fi trebuit să o vireze în contul părții civile Sc Srl Otopeni, cu care încheiase anterior o convenție de prestări servicii. La data de 06.02.2008 inculpatul a restituit suma datorată părții civile.
Având în vedere starea de fapt reținută, instanța de fond a apreciat că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prev. și ped. de art.215 indice 1 al.1 Cod penal și nu ale infracțiunii de abuz de încredere, prev. și ped. de art.213 Cod penal.
Astfel, conform art.215 indice 1 Cod penal constituie delapidare însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, a unor bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează.
are ca obiect material numai bunuri mobile aflate în gestiunea sau administrarea unui funcționar. Bunul mobil sustras trebuie să fie efectiv în starea de gestionare sau administrare, care este rezultat al unui act de serviciu.
activ al delapidării este circumstanțiat de lege, adică un funcționar care gestionează sau administrează bunuri mobile, corporale, aparținând unei persoane juridice sau interesând acest patrimoniu.
Potrivit art.147 al.2 Cod.pen. prin funcționar se înțelege persoana menționată la primul alineat, precum și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în primul alineat. Nu interesează dacă însărcinarea are caracter permanent sau temporar, dacă este sau nu retribuită, după cum nu interesează titlul cu care se exercită și nici modul cum a fost investită persoana. Pentru ca persoana care are calitatea de funcționar să fie subiect al infracțiunii de delapidare trebuie să aibă și calitatea de gestionar sau administrator al bunurilor delapidate.
este angajatul unei unități, care are ca atribuții principale de serviciu primirea, păstrarea și eliberarea de bani, valori sau alte bunuri aflate în patrimoniul persoanei juridice. El este un intermediar între cel care predă bunul și cel care urmează a-l primi ca atare, neavând dreptul de a-l folosi.
S-a consacrat în practică și doctrină noțiunea de gestionar de fapt. Acesta este funcționarul care deși nu are ca atribuții principale gestiunea, totuși exercită, în fapt, acte specifice acestei funcții. de fapt poate fi subiect activ al delapidării.
Considerând că inculpatul avea calitatea de funcționar în sensul art.147 al.2 pen. și de gestionar de fapt, instanța de fond a considerat că acesta poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare, motiv pentru care a respins cererea de schimbare a încadrării juridice.
În ce privește latura obiectivă, infracțiunea de delapidare se săvârșește întruna din modalitățile prevăzute de lege: însușirea, folosirea, traficarea.
Urmarea constă în atingerea adusă patrimoniului persoanei juridiece, prin aceea că bunul este sustras definitiv sau temporar de către gestionar sau administrator.
Latura subiectivă - fapta este săvârșită cu intenție, funcționarul cunoscând apartența bunului la patrimoniul societății, scopul rezultând din chiar noțiunile de însușire, traficare, folosire și ca atare dovedirea elementului material al faptei ilustrează existența intenției.
Sub aspectul laturii obiective, inculpatul și-a însușit în interes personal banii rezultați din încheierea abonamentelor pentru diverse publicații.
În ceea ce privește latura subiectivă - fapta este săvârșită cu intenție directă, inculpatul a cunoscut apartenența bunurilor vândute la patrimoniul societății și a prevăzut și urmărit rezultatul faptelor sale.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 pen. disp. generale ale pen. limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
Având în vedere că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, instanța de fond a făcut aplic.art.74 lit. pen. și art.76 lit.d pen. astfel că în baza art.215 ind.1al.1 pen. a condamnat inculpatul la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante.
Potrivit art.1 din Legea 543/2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni,se grațiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, iar conform art.8 grațierea se aplică pedepselor, măsurilor și sancțiunilor aplicate pentru fapte săvârșite până la data publicării legii în, respectiv 04.10.2002.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța de fond a constata grațierea pedepsei aplicate.
Întrucât la data de 06.02.2008 inculpatul a achitat părții civile suma de 1276 USD, instanța de fond a constatat că prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii a fost recuperat.
Văzând prevederile art.191 al.1 Cod.proc.pen. instanța de fond a obligat inculpatul să plătească cheltuielile judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel inculpatul G.
Prin decizia penală nr.17/A din 05 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art.334 Cod de procedură penală s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G din infracțiunea de delapidare, prev. si ped. de art.215 indice 1 alin.1 Cod penal în infracțiunea de abuz de încredere, prev. și ped. de art.213 Cod penal.
În baza art.379 alin.1 pct.1 lit.b Cod de procedură penală s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat G, fiul lui G și, la 07.04.1965, în Carei, jud.S M, CNP -,.în S M,-, jud.S M, împotriva sentinței penale nr.406/31.03.2008, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.8648/Rj/296/ 2002.
În baza art.192 al.2 Cod de procedură penală a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată apelantul-inculpat G, din delapidare, prev. de art.215 indic.1 alin.1 pen. în abuz de încredere, prev. de art.213 pen. instanța de apel a respins-o reținând că lipsește situația premisă în cazul abuzului de încredere, situație ce constă intr-un titlu în baza căruia făptuitorul deține bunul.
Situația premisă, în cazul abuzului de încredere, este o relație juridică de ordin patrimonial, care conferă celui care primește bunul poziția de detentor precar.
Practic, ca situație premisă poate sta orice contract care se referă la transmiterea bunului mobil între părți.
Dar, nu prezintă trăsăturile unei situații premisa a abuzului de încredere acea încredințare a bunului care nu înseamnă un "transfer - în sens juridic - al detenției".Jurisprudența este în acest sens.
Or, în speță deși între părți a existat, într-adevăr, un contract, prin acest contract nu s-a realizat un transfer al detenției banilor pe care inculpatul și i-a însușit, (lipsește situația premisă infracțiunii de abuz de încredere), acei bani fiind obținuți de către inculpat în urma vânzării abonamentelor, având obligația conform convenției de prestări civile încheiate cu societatea SC SRL, (fila 23 dos.) să distribuie abonamentele, să predea banii societății, iar pentru acesta activitate urmă sa fie remunerat conform convenției stabilite.
abuzului de încredere este împrejurarea că făptuitorul intervertește fără drept calitatea sa de simplu detentor al unui bun mobil, în aceea de proprietar al acestuia.
Între părți, în cauza de față, nu a existat un contract care să transfere inculpatului detenția asupra banilor. Deși se susține că inculpatul G nu poate fi subiect activ al delapidării, elementele dosarului contrazic această apărare a inculpatului-apelant.
activ al delapidării este circumstanțiat de lege.
El este un funcționarul care gestionează sau administrează bunuri mobile corporale aparținând unei persoane juridice sau interesând acest patrimoniu.
Prin "funcționar" se înțelege ceea ce definește art.147 pen.
Art.147 alin.2 pen. prevede "orice salariat care exercita o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în primul aliniatPentru ca persoana care are calitatea de funcționar să fie subiect al infracțiunii de delapidare trebuie să aibă și calitatea de gestionar sau administrator al bunurilor".
În doctrină, precum și în practică, s-a consacrat noțiunea de gestionar de fapt.
Acesta este funcționarul care, deși nu are atribuții principale de serviciu gestiunea, totuși exercita, în fapt, actele specifice acestei funcții. de fapt poate fi subiect activ al delapidării.
Inculpatul -apelant G exercita activități de gestionar, putând fi astfel, subiect activ al infracțiunii de delapidare, prev.si pedep.de art.215 aindic.1 alin.1 penal. el având tocmai obligația de a transmite societății SC SRL banii obținuți în urma distribuirii abonamentelor, el fiind un intermediar intre cei care au comparat abonamentele și i-au plătit și SC SRL
Reținând pentru considerentele arătate ca inculpatul-apelant G avea calitatea ceruta pentru a fi subiect al infracțiunii de delapidare, instanța de apel a constatat ca in mod corect instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului-apelant, vinovăție ce reiese cu certitudine din probatoriul administrat, chiar și inculpatul-apelant G recunoaște ca si-a însușit banii obținuți din vânzarea abonamentelor atât în declarațiile date în fața instanței cât și în concluziile scrise.
În condițiile concrete in care s-a săvârșită fapta, acesta prezintă pericolul social al unei infracțiuni, nefiind incidente disp.art.10 lit. b indic.1 pr.pen. pedeapsă aplicata de către instanța de fond apare ca justificata, inculpatul a beneficiat de circumstanțe atenuante, fiindu-i redusa pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, reținându-se corect si ca sunt incidente disp.art.1 din Legea nr.543/2002.
Deși în apărarea sa inculpatul-apelant susține ca a avut acordul societății de a-și însuși banii (în schimbul remunerației lunare datorate lui neplătite de către societate de câteva luni) nici o probă nu sprijină această susținere a inculpatului.
De altfel, spre finalul cercetării judecătorești in fata instanței de fond, chiar si inculpatul recunoaște ca datorează el societății bani, recunoaștere materializata prin plata pretențiilor civile, prejudiciul fiind recuperat de către partea civilă.
Pentru considerentele de mai sus, tribunalul a apreciat că sentința atacată este temeinică și legală, apelul este nefondat urmând a fi respins, urmând a fi respinsa si cererea de schimbare a încadrării juridice solicitate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, care prin intermediul apărătorului său a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și ca urmare a rejudecării cauzei, după schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de delapidare în infracțiunea de abuz de încredere, solicită achitarea sa în temeiul prevederilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, iar în subsidiar dacă nu se va schimba încadrarea juridică a faptei solicită achitarea potrivit dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b/1 Cod procedură penală. Consideră că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică în primul rând în ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice, având în vedere că instanța de apel a respins în mod greșit această cerere cu atât mai mult cu cât soluția propusă de inculpat a fost adoptată de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Învederează că în actul de sesizare al instanței s-a reținut că inculpatul a încheiat cu partea civilă o convenție civilă de prestări servicii având ca obiect distribuirea de abonamente la publicații. Aceste aspecte corespund realității și nu le-a contestat, însă problema juridică care trebuie rezolvată se referă la faptul dacă inculpatul are sau nu calitatea de funcționar, calitate specială cerută de legea penală pentru a fi subiect activ al infracțiunii de delapidare. În al doilea rând, în ceea ce privește fondul cauzei, arată că a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art.215/1 alin.1 Cod penal, însă din punct de vedere juridic apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât nu a avut calitatea de funcționar, iar pe de altă parte nu a însușit, folosit sau traficat în interesul său acele sume de bani, deoarece acestea îi erau datorate de către partea civilă cu titlu de plată a serviciilor prestate în favoarea SC SRL. În ceea ce privește solicitarea făcută în subsidiar, de achitare potrivit dispozițiilor art.10 lit.b/1 Cod procedură penală, consideră că fapta săvârșită nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni. Drept urmare aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în locul unei pedepse cu închisoarea ar fi mai mult decât suficientă pentru realizarea scopului educativ al pedepsei. Din punct de vedere juridic apreciază că prevederile art.18 și 18/1 Cod penal își găsesc realmente aplicabilitate în speța pendinte. Astfel, consideră că raportat la persoana inculpatului, la mijloacele de comitere a faptei, la împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârșită, la scopul urmărit și la urmarea acesteia, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală este minimă.
Curtea examinând hotărârea atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/9 alin.3 Cod procedură penală combinate cu art.385/6 alin.1 și 385/7 alin.1 Cod procedură penală, apreciază că recursul inculpatului este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
Starea de fapt a fost bine reținută de instanța de fond și de apel, just argumentată și conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat fiind legală.
Astfel, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului G, probele administrate în cauză demonstrând cu certitudine că inculpatul este autorul a unei infracțiuni de delapidare prev. și ped. de art.215/1 al.1 Cod penal, constând în esență în aceea că, în data de 15 septembrie 2000 încheiat o convenție civilă de prestări servicii cu SC SRL Otopeni având ca obiect distribuirea de abonamente la publicații, luând cunoștință și de obligația de a depune zilnic sumele încasate. Cu toate acestea în perioada septembrie - decembrie 2000 încasat suma totală de 33.391.000 ROL reprezentând 1276 USD pe care și i-a însușit.
De menționat că inculpatul a recunoscut faptul că a încasat aceste sume de bani dar a susținut că în fapt ar trebui în primul rând schimbată încadrarea juridică din delapidare în abuz de încredere, după care să se dispună achitarea sa potrivit art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, deoarece de fapt acei bani i se cuveneau cu titlu de plată a serviciilor prestate în favoarea SC SRL.
Curtea consideră că în mod corect și judicios atât prima instanță cât și instanța de apel a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de delapidare în infracțiunea de abuz de încredere, arătând că lipsește situația premisă cerută în cazul infracțiunii de abuz de încredere și anume relația juridică de ordin patrimonial care conferă celui care primește bunul poziția de detentor precar, menționându-se totodată că nu prezintă astfel de trăsături acea încredințare a bunului care nu înseamnă un "transfer în sens juridic al detenției".
În speța de față, între părți nu a existat însă un contract care să transfere inculpatului detenția asupra banilor câtă vreme deși între părți a existat un contract prin acel contract nu s-a realizat un transfer al detenției banilor pe care inculpatul și i-a însușit câtă vreme acei bani au fost obținuți de către inculpat în urma vânzării abonamentelor având obligația conform convenției de prestări civile încheiate cu societatea SC SRL (fila 23 dosar ), să distribuie abonamentele, să predea banii societății, iar pentru această activitate urma să fie remunerat conform convenției stabilite. Dacă inculpatul pentru serviciile prestate nu a fost remunerat aceasta nu i-a dat dreptul de a-și însuși acele sume de bani, cu acesta trebuia să procedeze pe căi legale pentru obținerea sumelor de bani pe care i le datora SC SRL Otopeni.
În ceea ce privește susținerile referitor la faptul că nu ar subzista nici infracțiunea de delapidare, deoarece inculpatul nu poate fi subiect activ al unei infracțiuni de delapidare, acestea sunt neîntemeiate, pentru considerentele arătate pe larg în cuprinsul hotărârii atacate.
Astfel, corect s-a reținut că subiectul activ al delapidării este circumstanțiat de lege, el fiind funcționarul care gestionează sau administrează bunuri mobile corporale aparținând unei persoane juridice sau interesând acest patrimoniu.
Prin "funcționar" se înțelege ceea ce definește art.147 pen, iar în doctrină, precum și în practică, s-a consacrat și noțiunea de gestionar de fapt,acesta fiind funcționarul care deși nu are atribuții principale de serviciu gestiunea, totuși exercită, în fapt, actele specifice acestei funcții. de fapt poate fi subiect activ al delapidării.
Inculpatul G exercita activități de gestionar, putând fi astfel, subiect activ al infracțiunii de delapidare, prev. si ped. de art.215/1 alin.1 penal, el având tocmai obligația de a transmite societății SC SRL banii obținuți în urma distribuirii abonamentelor, el fiind un intermediar intre cei care au comparat abonamentele și i-au plătit și SC SRL.
Pentru considerentele arătate, Curtea a constatat că in mod corect instanța de fond (hotărâre menținută și de instanța de apel) a reținut vinovăția inculpatului, vinovăție ce reiese cu certitudine din probatoriul administrat, chiar și inculpatul G recunoscând că si-a însușit banii obținuți din vânzarea abonamentelor atât în declarațiile date în fața instanței cât și în concluziile scrise.
Totodată, Curtea apreciază că în cauză s-a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art.72 Cod penal.
Astfel, potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea constată că individualizarea pedepsei astfel cum a fost realizată de instanța de fond și menținută de instanța de apel, corespunde gravității faptei săvârșite de inculpat, gravitate care se evidențiază și prin examinarea tuturor datelor particulare ale cauzei, inclusiv a împrejurărilor care au precedat săvârșirea faptei și în raport de toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, urmând a se asigura realizarea scopului preventiv, educativ al pedepsei, prevăzut de art.52 Cod penal.
În acest context, având în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite de inculpat, circumstanțele reale ale comiterii faptei, persoana inculpatului, fără antecedente penale, faptul că acesta a recunoscut în parte săvârșirea infracțiunii, Curtea nu consideră a fi oportună o reducere a pedepsei, cu atât mai mult cu cât instanța de fond la dozarea pedepsei a avut în vedere și atitudinea sinceră a inculpatului, lipsa antecedentelor penale ale acestuia.
De menționat că de altfel față de condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta, Curtea nu poate să aprecieze că aceasta ar fi vădit lipsită de importanță sau că ar aduce o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală, astfel încât nu se poate dispune achitarea inculpatului conform art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b/1 Cod procedură penală.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent G, împotriva deciziei penale nr.17/A din 05 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o va menține în întregime.
Fiind în culpă procesuală recurentul va fi obligat să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurentG, împotriva deciziei penale nr.17/A din 05 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 03 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
red.dec.- /09.12.2009
jud.apel,
jud.fond
tehnored.2ex./09.12.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Popovici Corina, Condrovici Adela
