Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 104/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.104/A/2009
Ședința publică din 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Rus Claudia
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra apelurilor penale, după casare cu trimitere, declarate de inculpații apelanți, fiul lui și, născut la 25 februarie 1977 și lui și, născut la 23 februarie 1982, ambii deținuți în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva sentinței penale nr.273/P din 02 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpații fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de omor deosebit de grav în scop de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 combinat cu art.176 lit. c și d Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal și tâlhărie faptă prevăzută și pedepsită de art.211 al.2 lit. b Cod penal și art.211 al.2/1 lit. a Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal.
Se constată că dezbaterea pe fond asupra cauzei a avut loc la data de 03 decembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea amânându-se pentru data de 10 decembrie 2009, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.273/P din 02 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, 1. În baza art. 174 - 176 lit. c și d cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a a Cod Penal fost condamnat inculpatul, fiul lui și, ns. la 25.02.1977 în localitatea M, jud. B, cetățean român, fără studii, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, domiciliat în loc., nr. 196, com., CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Oradea, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, la pedeapsa de 25 ani închisoare.
În baza art. 65.Cod Penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a, b pe Cod Penal o durată de 8 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 61.Cod Penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare aplicată prin 3/P/2000 pronunțată în dosar nr. 250/2000 a Tribunalului Bihor și contopește restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 652 zile, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa mai grea de 25 ani închisoare.
2. În baza art. 211 al. 2 lit. b și al. 2/1 lit. a cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a a Cod Penal fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la pedeapsa de 18 ani închisoare.
În baza art. 61.Cod Penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare aplicată prin 3/P/2000 pronunțată în dosar nr. 250/2000 a Tribunalului Bihor și contopește restul de pedeapsă rămas neexecutat de 652 zile, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa mai grea de 18 ani închisoare.
3. În baza art. 217 alin. 4 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod Penal, a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prin incendiere, la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 61.Cod Penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare aplicată prin 3/P/2000 pronunțată în dosar nr. 250/2000 a Tribunalului Bihor și s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 652 zile, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a raportat la art. 33 lit. b și Cod Penal art. 35 al. 1 s-au contopit pedepsele rezultante de mai sus, în pedeapsa mai grea de 25 ani închisoare la care adaugă un spor de 5 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 30 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a și b Cod Penal, pe o durată de 8 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71.Cod Penal i s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a și b pe Cod Penal durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 88.Cod Penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv de la 14.08.2004 la zi.
În baza art. 350.p Cod Penal s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
- 1. În baza art. 174 - 176 lit. d a Cod Penal fost condamnat inculpatul, fiul lui și, ns. la 20.02.1982, în loc. M, jud. B, cetățean român, fără studii, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, domiciliat în loc., nr. 196, com, jud. B, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav la pedeapsa de 20 ani închisoare.
În baza art. 65.Cod Penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a și b pentru Cod Penal o durată de 8 ani după exercitarea pedepsei închisorii.
În baza art. 61.Cod Penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate, din pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin nr. 288/2001 pronunțată de Judecătoria Marghita în dosar nr. 1500/2001 și s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 438 zile, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză de 20 ani închisoare, în pedeapsa mai grea de 20 ani închisoare.
2. În baza art. 211 al. 2 lit. b și al. 2/1 lit. a cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a Cod Penal, a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la pedeapsa de 18 ani închisoare.
În baza art. 61.Cod Penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin 288/2001 pronunțată de Judecătoria Marghita, în dosar nr. 1500/2001 și s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 438 zile, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză de 18 ani închisoare, în pedeapsa mai grea de 18 ani închisoare.
3. În baza art. 217 al. 4.Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. a a Cod Penal fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prin incendiere, la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 61.Cod Penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin 288/2001 pronunțată de Judecătoria Marghita, în dosar nr. 1500/2001 și s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 438 zile, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză de 10 ani închisoare, în pedeapsa mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b cu Cod Penal art. 35 al. 1.Cod Penal s-au contopit pedepsele rezultante de mai sus, în pedeapsa mai grea de 20 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 5 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 25 ani închisoare și interzice drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a și b Cod Penal, pentru o durată de 8 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71.Cod Penal i s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a și b pe Cod Penal durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 88.Cod Penal s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv de la 14.08.2004 la zi.
În baza art. 350.p Cod Penal s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 14 rap. la art. 346 al. 1.C.P.P. au fost obligați în solidar inculpații la plata despăgubirilor solicitate de partea civilă,. în loc. M,-, jud. B după cum urmează la plata sumei de 50.000 Ron, cu titlu de daune morale; la plata sumei de 7700 Ron, reactualizat de la data pronunțării prezentei hotărâri la data plății efective, respectiv 2500 Euro în echivalent lei la data plății efective, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 346 al. 1.p Cod Penal, s-au respins pretențiile formulate de partea civilă, ca neprecizate.
În baza art. 109 al. 5.p Cod Penal, s-a dispus restituirea, după soluționarea definitivă a cauzei, a obiectelor ridicate, după cum urmează: în favoarea inculpatului - o pereche de pantaloni de culoare gri deschis și o agendă depuse la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Bihor, conform procesului - verbal aflat la fila 11 din dosarul instanței; în favoarea inculpatului, o pereche de pantaloni, tip blugi, de culoare maro și o cămașă de culoare kaki, depuse la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Bihor, conform procesului - verbal aflat la fila 11 din dosarul instanței;în favoarea martorului, un telefon mobil marca Nokia 3410, ridicat conform dovezii aflate la fila 132 din dosarul de urmărire penală; în favoarea martorei, un telefon marca Nokia 3410, având numărul 0745/-, ridicat conform procesului - verbal, aflat la fila 199 din dosarul de urmărire penală; în favoarea inculpatului, o cartelă telefonică, ridicată conform dovezii aflată la fila 209 din dosarul de urmărire penală; în favoarea numitului, domiciliat în localitatea, nr. 196, jud. B, o borsetă de culoare gri, și o cartelă telefonică, marca "Motor", conform dovezii aflată la fila 211 din dosarul de urmărire penală; o cartelă telefonică "Romtelecom" seria SWACV 4, ridicată conform dovezii aflată la fila 212 din dosarul de urmărire penală; un telefon mobil marca "" seria - -, în stare de defecțiune, fără acumulator și cartelă, ridicat conform dovezii aflate la fila 215 din dosarul de urmărire penală; în favoarea martorului, o cartelă telefonică "Romtelecom", ridicată conform dovezii aflate la fila 225 din dosarul de urmărire penală.
În baza art. 191 al. 2.p Cod Penal au fost obligați fiecare inculpat la plata a câte 3500 Ron, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Costul expertizelor medico - legale psihiatrice de 123 Ron, va fi plătit din fondul special al Ministerului Justiției, în favoarea Serviciului de Medicină Legală al Județului
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În cursul anului 2004 victima a practicat clandestin taximetria în localitatea M cu autoturismul proprietate personală marca 1310 cu număr de înmatriculare - --.
În același an victima a început să efectueze transporturi de persoane în Ungaria.
Victima locuia în localitatea împreună cu martora, la locuința părinților acesteia, iar în data de 21 august 2004 era planificată căsătoria civilă a acestora.
În data de 6.08.2004 victima a fost sunată pe telefonul său mobil marca Nokia 3410, cu număr de apel 0740/- de inculpatul ce s-a prezentat ca fiind "" din. Acesta i-a cerut victimei să-l transporte în Ungaria împreună cu o altă persoană, pe ambele urmând a le lua din localitatea, însă datorită faptului că autoturismul victimei se afla în service, pentru reparații, acesta și-a lăsat nr. de telefon respectiv 0741/-, la care victima urma să-l apeleze în momentul în care putea să efectueze această cursă. Numărul de telefon al inculpatului a fost notat pe o bucată de hârtie de către martora.
În data de 7.08.2004 orele 21:55 victima l-a apelat pe inculpatul pe numărul de telefon 0741/-, iar în discuția purtată cu privire la plecarea în Ungaria, inculpatul, i-a spus victimei că urmează să transporte în Ungaria 4 persoane și nu 2, cum îi comunicase inițial și i-a cerut acestuia să pregătească suma necesară a fi arătată autorităților vamale, respectiv câte 500 euro de persoană. Au stabilit că plecarea va avea loc în data de 9.08.2004 în jurul orelor 22.30 din localitatea, unde inculpații aveau rude.
În data de 9.08.2004 orele 20.00 victima l-a sunat pe inculpatul de pe telefonul său mobil, au discutat despre plecarea din acea seară, iar inculpatul a întrebat-0 pe aceasta, dacă are euro suficienți pentru 5 persoane. respectiv 4 pasageri și șoferul. Victima l-a asigurat pe inculpat că are euro suficienți, iar apoi i-a spus martorei că a împrumutat suma de 1000 euro de la mama sa, suma de 1000 euro de la martorul și că suma de 500 euro o avea acesta.
În jurul orei 21.00 victima a plecat de acasă, urmând să treacă prin localitatea M, de unde urma să i-a banii de la mama sa și de la martorul, iar apoi la ora 22.23 minute a sunat-o pe martora spunându-i că se află în așteptarea persoanelor pe care urma să le transporte în Ungaria.
În perioada cuprinsă între ora 22.23 și 3.30 inculpații au ucis victima, au deposedat-o de bunuri și au așezat cadavrul în mașina acestuia, pe care au incendiat-o într-un lan de soarelui din localitatea.
În cursul aceleiași nopți inculpații au plecat în Ungaria împreună cu martorul care le-a asigurat transportul. În momentul plecării martora, concubina martorului, le-a cerut inculpaților o cartelă telefonică pentru ca martorul să o poată suna la venirea în țară și ulterior împreună cu martora, care în cursul aceleiași zile se afla în localitatea O, să se deplaseze în localitatea, unde domiciliau. Inculpatul - i-a dat martorei, cartela Romtelecom de pe care anterior, respectiv în data de 06.08.2004 inculpatul a sunat victima. Martorul i-a transportat pe inculpați în Ungaria, până în localitate, iar apoi a revenit în țară. La întoarcere a sunat-o pe martora de la un telefon public situat pe str. - cel M din localitatea O, folosind cartela Romtelecom, pe care acesta a primit-o de la inculpatul -
În data de 12.08.2004 inculpatul - a revenit în țară prin Nădlac, iar în zilele de 12,13,14.08.2004 a deținut asupra sa telefonul mobil al inculpatului iar pentru efectuarea apelurilor telefonice a folosit cartela sa cu nr. 0744/-. și totodată cartela victimei cu nr. 0740/-.
În data de 13.08.2004 a revenit în țară inculpatul prin Nădlac,iar pentru a ajunge în județul B, unde domiciliază, a călătorit cu un tren accelerat. În compartiment cu acesta se aflau mai multe persoane printre care și martorii și -. Cu primul martor, inculpatul a făcut un schimb de telefoane mobile, martorul intrând astfel în posesia telefonului mobil ce i-a aparținut victimei, pe care inculpatul l-a deținut până în acel moment.
Martorul a folosit ulterior telefonul mobil ce i-a aparținut victimei cartela sa cu nr.0745/-, fiind identificat pe baza apelurilor realizate cu diverși abonați, iar ulterior telefon mobil a fost ridicat de organul de poliție.
Această stare de fapt rezultă dintr-un probatoriu complex, a cărui analiză instanța urmează să o facă prin raportare la fiecare aspect dovedit de acesta.
Victima a fost sunată cu 3 zile înainte de a fi ucisă, respectiv în data de 6.08.2004, de inculpatul, care s-a prezentat sub numele de "" din și care i-a cerut victimei să-l transporte în Ungaria, precizând inițial că urma să fie însoțit de fratele său, iar ulterior că aveau să mai fie încă două persoane. Inculpatul i-a lăsat victimei, pentru ca aceasta să-l contacteze, nr. de telefon 0741/-, un nr. notat de martora pe o bucată de hârtie. Inculpatul i-a solicitat victimei să procure suma de bani necesară prezentării în vamă, iar ulterior a stabilit împreună cu victima ca data plecării să fie 9 august 2004. În data de 9 august 2004, orele 20,00, victima a plecat de la locuința logodnicei sale pentru a se întâlni cu persoanele ce urmau să fie transportate în Ungaria, iar din loc.M, aceasta a luat bani cu împrumut, întregind suma de 2.500 de Euro, pe care a avut-o în final asupra sa.
Aceste împrejurări rezultă în mod deosebit din depoziția martorei, care se coroborează sub aspectele relevate cu alte probe administrate în cauză.
Din depoziția martorei a rezultat că:
1. victima și martora erau logodnici și locuiau împreună în cursul anului 2004, în locuința părinților martorei, din loc. iar în data de 21 august 2004 era planificată căsătoria civilă a acestora:
2. victima era proprietarul unui autoturism, marca 1310, de culoare albă, cu nr. de înmatriculare -, și practica neacreditat taximetria în loc. M, iar cu aproximativ 3 luni înaintea uciderii sale, a început să efectueze transport de persoane în Ungaria.
3. victima avea un telefon mobil marca Nokia 1310 de culoare albă cu nr. 0740/-, cu carcasă -albăstrui.
4. în data de 5.08.2004, victima a fost sunată pe telefonul mobil de numitul " ", care i-a cerut acestuia să-l transporte în Ungaria împreună cu o altă persoană, pe ambele urmând a le lua din loc.. Numitul "" i-a comunicat victimei nr. de telefon la care aceasta poate să-l găsească, respectiv 0741/-, număr notat de martoră pe o bucată de hârtie. Întrucât mașina aparținând victimei se afla la reparat, aceasta a convenit cu numitul "" să-l sune în momentul în care autoturismul avea să fie reparat.
5. în data de 07.08.2004, respectiv sâmbăta, victima și-a ridicat autoturismul din service și l-a sunat de pe telefonul mobil pe numitul "", respectiv pe numărul comunicat de acesta. Numitul "" i-a spus victimei că urma să transporte în Ungaria 4 persoane, și nu 2, cum îi comunicase în data de 5.08.2004, și totodată că plecarea urma să fie lunea, respectiv în 9.08.2004 din loc., orele 22,30, unde acesta avea rude, și nu, cum a solicitat inițial.
6. în data de 09.08.2004, orele 20,00, victima l-a sunat pe numitul "" de pe telefonul său mobil, iar în cadrul discuției despre plecarea în Ungaria, victima a fost întrebată dacă are Euro suficienți pentru 5 persoane, respectiv șoferul -victima și alte 4 persoane pasagere. Victima l-a asigurat pe Ť. că are bani suficienți, respectiv câte 500 Euro de persoană, în total 2.500 Euro.
Victima i-a spus martorei că a luat 1.000 Euro împrumut de la un pe numele din M, 1.000 Euro de la mama sa și că 500 Euro avea aceasta.
În jurul orei21,00, conform înțelegerii stabilite cu numitul "", victima a plecat din loc. în loc. M, unde urma să meargă la mama sa și să ia banii de la aceasta, precum și de la numitul "" apoi să vadă o locuință unde urma să se mute împreună cu logodnica sa.
În jurul orei 22,25, martora a fost sunată de victimă pe telefonul mobil al acesteia cu nr.0745/- și i-a spus că se află în loc. că a luat banii din M, însă persoanele în cauză nu au sosit.
7. martora precizează că în data de 9.08.2004, ieșirea in țară urma să aibă loc. prin Vama, deoarece Vama se închidea la orele 23,00,iar în Vama lui persoanele de etnie romă erau supuse unui control mai sever.
8. conform înțelegerii avute cu persoanele pe care trebuia să le transporte în Ungaria, victima urma să se întoarcă în dimineața zilei de 10 august 2004.
Întrucât victima nu s-a întors acasă în data de 10 august 2004 și nici nu a sunat-o pe martoră, în data de 11 august 2004, aceasta s-a deplasat în loc.M, unde părinții victimei și sora acesteia i-au confirmat faptul că în seara zilei de 09.08.2004 (respectiv lunea) victima a trecut pe la locuința acestora, și-a schimbat hainele și le-a spus că pleacă în Ungaria, fără a preciza persoanele pe care urma să le transporte. Totodată, i-a spus martorei că din seara respectivă numai știau nimic despre victimă, motiv pentru care au însoțit-o pe martoră la postul de poliție.
9. În data de 10 august 2004, verișoara martorei, numita a sunat victima de pe telefonul mobil, însă aceasta nu a răspuns.
În data de11 august 2004, martora și-a reîncărcat cartela înloc.și a sunat victima, însă aceasta nu a răspuns la apelul martorei, acesta fiind preluat de robotul telefonic.
În data de 12 august 2004, martora i-a transmis un SMS victimei în limba ă, cu conținutul "indiferent cât trebuie să plătesc, numai să-l lăsați acasă", a cărui transmitere i-a fost confirmată peste trei ore.
În aceeași zi, martora a sunat victima de 3-4 ori, însă aceasta nu a răspuns.
În aceeași dată, în jurulorei 19,00, martora i-a răspuns un nou SMS victimei, a cărui expediere i-a fost confirmată peste o oră, iar după primirea confirmării a apelat-o pe victimă de mai multe ori, însă aceasta nu a răspuns.
Martora l-a sunat pe numitul "" pe numărul lăsat de acesta victimei, însă nu a răspuns.
10. În data de 11.08.2004,martora, împreună cu fratele său, au plecat în loc. unde au arătat martorei, vânzătoare la -ul din localitate, fotografia victimei. Întrucât martora nu cunoștea limba română, au comunicat cu aceasta prin mijlocirea martorului. Martorul i-a spus că o cunoaște pe victimă și și-au comunicat reciproc numerele de telefon, acesta angajându-se să întrebe în sat și să afle cine sunt persoanele transportate de victimă în Ungaria.
În aceeași zi, seara, la ora 21,30, martora a fost apelată de martorul, care i-a relatat că inc. a plecat în Ungaria împreună cu fratele său vitreg - și că au fost transportați de victima luni seara, respectiv în 9.08.2004, și că aceștia au ajuns în Ungaria.
Raportat la depoziția martorei, probă esențială în materialul probator în mod deosebit datorită indicării unui nr. de telefon mobil ce conduce, alăturat altor elemente probatorii, la identificarea inc. ca fiind unul din autorii faptei, reținem următoarele:
Declarația martorei sub aspectul contactelor telefonice ale victimei, în mod special cu nr. de telefon 0741/-, aparținând inculpatului, în ultimele zile de viață ale acesteia se coroborează cu datele furnizate de și Romtelecom prin punerea la dispoziția organelor judiciare a listingurilor convorbirilor telefonice purtate de victimă.
Declarația martorei. cuprinde date referitoare la apeluri realizate de victimă, în mod special, între 3 numere de telefon:
1. 0740/214 351- nr. de telefon aparținând victimei;
2. 0745/420 581 - nr. de telefon aparținând martorei;
3. 0741/- - nr. de telefon aparținând numitului "".
Martora a susținut că victima a purtat următoarele convorbiri telefonice:
În data de 05.08.2004 cu numitul "", care l-a sunat de la un telefon public.
Din adresa ROMTELECOM nr. 215/15149 ( fila 223 dosar de urmărire penală) rezultă că de pe cartela nr. - s-au efectuat două apeluri telefonice pe telefonul mobil al victimei cu nr. 0740/- în data de 06.08.2006 la orele 14:40, durata convorbirii fiind de 54 secunde, respectiv la 12:43, durata convorbirii fiind de 157 secunde.
S-a precizat aici că această cartelă telefonică a fost ridicată de la martorul, care a primit-o de la inculpatul -, aspect ce va fi prezentat în detaliu la pct.III.
Din cele expuse rezultă o inadvertență între declarația martorei care arată că, victima a fost sunată pe telefonul mobil de numitul "" care vorbea de la telefon public, joia, respectiv în data de 5.08.2004 și datele furnizate de ROMTELECOM de unde rezultă că victima a fost apelată de la un telefon public în data de 6.08.2004. Apreciem că această neconcordanță a datelor poate să rezulte fie dintr-o memorare eronată a acestora de către martoră, fie dintr-o redare eronată a faptelor, imprecizie care fiind circumscrisă firescului uman nu generează nici o suspiciune asupra obiectivității martorei. Aceasta cu atât mai mult cu cât e vorba de o eroare relativ mică, datele în discuție fiind date consecvente.
S-a reținut că martora a fost audiată prima oară în data de 14 august 2004, iar în momentul audierii sale se afla într-o stare emoțională dramatică, întrucât cunoștea deja faptul morții logodnicului său, cât și caracterul violent al acesteia. Apreciem că ceea ce are importanță este faptul că relatările martorei referitoare la acea convorbire telefonică coincid cu datele Romtelecom, fiind cert că victima a fost apelată de la un post de telefon public, cu o cartelă telefonică, care în urma identificării sale, conduce la concluzia că a aparținut inculpaților.
În data de 7.08.2004 victima l-a sunat de pe telefonul său mobil cu nr. 0740/214 351 pe numitul "" pe numărul de telefon aparținând acestuia 0741/504 692.
Din listingul apelurilor telefonice în perioada 4.08. - 16.08, de la nr. de telefon 0740/214 351 aparținând victimei furnizat de - fila 254 dosar, rezultă că în data de 7.08.2004 orele 21:55, victima a apelat nr de telefon 0741/504 692 aparținând numitului "", convorbirea având o durată de 1 minut 24 secunde
În data de 9 august 2004, în jurul orelor 21:00, înainte de a pleca de la locuința martorei, din loc., pentru a se întâlni cu persoanele ce trebuiau transportate în Ungaria, victima l-a sunat pe numitul "" pe numărul acestuia 0741/504 692.
Din listingul apelurilor (fila 254 dosar urmărire penală), sus menționat, rezultă că în data de 09.08.2004 orele 20:03 victima a apelat nr. de telefon 0741/ 504 692 aparținând numitului "", convorbirea având o durată de 1 minut 24 secunde.
În aceeași dată de 09.08.2004, în jurul orelor 22:25, victima a sunat-o pe martoră, pe telefonul mobil aparținând acesteia, cu nr. 0745/420 581, convorbirea având o durată de 6 minute 7 secunde.
Din același listing ( 254 dosar urmărire penală) rezultă că în data de 9.08.2004 ora 22:23. victima a apelat nr. de telefon 0741/ 504 692 aparținând inculpatului, convorbirea având o durată de 19 secunde.
Declarația martorei privind împrejurarea că după data de 10.08.2004, respectiv după uciderea victimei, a apelat de mai multe ori nr. de telefon al acesteia, dar nu i-a răspuns nimeni, respectiv nr. 0740/-, se coroborează cu listingurile convorbirilor telefonice efectuate de aceasta, furnizate de.
Martora a susținut că de pe telefonul său mobil cu nr. 0745/420 581 după data de 9.08.2004 a apelat de mai multe ori telefonul victimei (0740/ 214 351) inclusiv în zilele de 11.08, 12.08.2004.
Din listingul apelurilor telefonice din perioada 4.08. - 16.08.2004 de la nr. de telefon 0745/ 420 581 aparținând martorei, furnizat de I - fila 255 dosar urmărire penală rezultă că:
- în data de 11.08.2004 martora a apelat telefonul victimei la ora 13:01 când s-a înregistrat o convorbire de 1 secundă
- în data de 11.08.2004 ora 20:19 martora a apelat telefonul victimei, când s-a înregistrat o convorbire de 14 secunde
- în data de 12.08.2004 martora a apelat telefonul victimei la orele 14:43 și 14:55 când s-au înregistrat convorbiri cu o durată de câte o secundă. În aceeași dată, martora a apelat telefonul victimei la orele 17:31, când s-a înregistrat o durată a convorbirii de 1 secundă.
Durata de câteva secunde a convorbirilor înregistrate dovedește în mod clar susținerile martorei că nu a putut lua legătura cu victima sau posesorul telefonului ce i-a aparținut acestuia. Faptul că s-a înregistrat o convorbire între aceste numere se datorează preluării apelului de serviciul mesagerie vocală al telefonului ce era în mod cert activat, martora menționând expres că a "răspuns robotul". Un aspect important ce rezultă de aici este faptul că acea cartelă de telefon aparținând victimei era activă când victima nu mai era în viață( respectiv după data de 9.08.2004) și mai mult, așa cum va rezulta din cele ce urmează, acea cartelă a fost folosită în aceste zile de inculpatul -.
Din același listing mai rezultă că martora a apelat victima în data de 13.08.2004 la orele 14:06, respectiv 22:50, iar din contorizarea acestor convorbiri, reiese că au avut o durată de 3 secunde, respectiv 55 secunde. Martora nu face nici o referire explicită la aceste apeluri telefonice și dacă durata primei legături telefonice de 3 secunde ilustrează că în realitate, nu a avut loc nici o convorbire, a doua legătură telefonică de 55 secunde este totuși susceptibilă a sugera contrariul. Instanța reține însă că în mod cert că martora nu a dialogat cu victima întrucât aceasta a declarat fără echivoc că după data de 9.08. nu a mai reușit să ia legătura cu victima, de altfel nici nu avea cum, victima fiind decedată din data de 9/10.08.2004.
Este la fel de sigur că martora nu a purtat nici o discuție telefonică pe telefonul aparținând victimei, cu o altă persoană, acesta fiind un fapt mult prea important pentru a-l omite. Nu există nici un indiciu în cauză privind un eventual interes al martorei de a denatura adevărul, interes a o determina să ascundă date de interes major în cauză. Apreciem că această omisiune a martorei de a nu face referire la acele două convorbiri telefonice, se datorează unei anume inexactități în redarea datelor, justificată extrem de normal prin starea sa emoțională specială, cât și prin faptul că datele furnizate erau identice. În concret este vorba de apeluri telefonice fără răspuns, făcute la intervale scurte de timp, respectiv fără ca unul dintre aceste apeluri telefonice să se particularizeze prin aceea că, cineva ar fi răspuns și în felul acesta să capete o semnificație aparte pentru martoră care apoi să se relateze ca atare.
Cu privire la acest aspect, s-a precizat că la termenul de judecată din 08.05.2005, respectiv la 3 ani de la începerea procesului penal, respectiv 2 ani de la audierea martorei în instanță ( 2.96.2005) s-a solicitat de către inculpați reaudierea martorei, solicitare pe care instanța a respins-o apreciind odată că acest demers are un caracter inutil față de poziția netă a martorei care a declarat în fața instanței că a apelat victima dar aceasta nu a răspuns la apelurile telefonice ( 61 - verso, dosar instanță), martora făcând referire în mod cert la apelurile făcute la nr. de telefon ce i-a aparținut victimei și răspunzând implicit că la aceste apeluri nu s-a răspuns. În altă ordine de idei, în opinia instanței, un astfel de demers tinde în esența sa la punerea martorului, ce odată a fost audiat și care implicit a lămurit aspectul în discuție, într-o poziție discreditată, în mod cert la această dată, martorul nefiind în măsură să comunice date mai exacte decât a făcut-o la data audierilor sale anterioare. Din contră, credibilitatea martorei în pofida calității sale de logodnică a victimei, se confirmă și de această dată, din adresa nr. -/636 din 9.07.2007 a aflată la fila 8 vol.III - dosar instanță, rezultând că în data de 13.08.2004 la orele 22:50, de la postul telefonic mobil 0745/ 420 581 aparținând martorei, a fost inițiat un apel cu durata de 55 secunde către numărul 0740/ 214 351 aparținând victimei, fiind accesată căsuța vocală a acestui post telefonic.
Faptul că martora nu a dialogat nici cu altă persoană, la telefonul victimei demonstrează că deținătorul acestuia la acel moment nu era o persoană întâmplătoare, ci o persoană care folosea cartela victimei doar pentru a efectua apeluri de pe acesta, nu și pentru a putea fi contactată la numărul victimei, în mod evident pentru a-și proteja anonimatul. Conform celor expuse mai jos la punctul IV deținătorul cartelei victimei la acel moment era inculpatul -.
Declarația martorei, care a susținut că victima a avut asupra sa în momentul comiterii omorului suma de 2.500 euro, sumă pe care acesta urma să o arate autorităților e la trecerea prin vamă și pe care a împrumutat-o parțial de la părinți și martorul se coroborează cu depozițiile acestora din urmă, respectiv cu depozițiile martorei ( 34 dosar instanță), mamă a victimei și cu depoziția martorului ( 37 dosar urmărire penală).
Din depoziția martorei - mama victimei ( fila 34 dosar urmărire penală) rezultă că în seara zilei de 9.08.2004 victima a trecut pe la locuința părinților săi din localitatea M, când le-a comunicat acestora că transportă în Ungaria persoane din și că are nevoie de bani pentru a-i prezenta la vamă. Martora arată că i-au împrumutat victimei suma de 1.200 euro și că aceasta mai avea 300 euro pe care îi păstra la părinții săi. Menționează că, în jurul orei 22:10 victima a plecat spunând că peste 20 de minute trebuie să fie în satul.
Martorul ( fila 37 dosar ) a declarat că în data de 9.08.2004 orele 14:00 s-a întâlnit în localitatea M cu victima K și cu logodnica acestuia, martora S; că victima l-a rugat să-i împrumute 1.000 de euro până a doua zi, întrucât în cursul serii, urma să transporte câteva persoane în Ungaria și avea nevoie de bani. Martorul menționează că în jurul orei 22:00 când victima a sosit singură la locuința sa, i-a predat suma de 1.000 euro și întrebând-o pe cine transportă în Ungaria, aceasta i-a relatat că transportă doi bărbați din localitatea, pe care-i cunoștea și că aceștia vor mai căuta două persoane.
Martora probează și alte aspecte esențiale în cauză, și anume că persoana care a contactat victima s-a prezentat sub prenumele de "", prenume care coincide cu prenumele inculpatului. Apoi, martora relevă împrejurarea că acesta este din loc..
S-a menționat că depoziția martorei prezintă și anumite contradicții, fie în raport de propriile susțineri, fie în raport de alte elemente probatorii administrate în cauză, care, contrar celor susținute în apărare, în opinia instanței, nu lipsesc de credibilitate această probă.
Astfel:
1. martora a declarat în fața instanței că atunci când numitul "" l-a sunat pe logodnicul său, victima nu i-a spus că acesta este din localitatea și că a aflat de la tatăl victimei că persoanele transportate în Ungaria erau din localitatea ( fila 61 - 63).
În faza de urmărire penală, martora a declarat că victima i-a relatat că a fost sunată de un "Ť." din satul, comuna cu numele de, zis "" care i-a cerut să-l transporte în Ungaria împreună cu alte trei persoane.
În mod evident martora a relatat aceeași împrejurare în mod diferit însă, această neconcordanță nu vizează aspectul ce prezintă importanță. Apare discutabil doar faptul că, martora a aflat de la victimă sau de la tatăl acesteia, că persoanele ce urmau să fie transportate în Ungaria, sunt din. Nu este discutabil aspectul important și cu relevanță majoră în cauză, respectiv că aceste persoane erau din. E cert că la acea dată, această informație a existat și a fost transmisă de victimă, martorul, a cărui depoziție a fost menționată mai sus, afirmând la rândul său că victima i-a spus acest lucru. Împrejurarea că martora a aflat aceasta de la victimă sau de la tatăl acesteia, în condițiile în care victima în seara de 9.08.2004 s-a întâlnit nu numai cu martorul ci și cu părinții săi cărora le putea comunica același lucru, este irelevant. În opinia instanței, are importanță aici împrejurarea că, susținerea martorei, referitoare la faptul că la acea dată știa că persoanele ce urmau să fie transportate în Ungaria sunt din, se coroborează, se verifică prin aceea că există un martor care afirmă că victima personal i-a comunicat acest aspect.
2. martora a declarat în fața instanței că în zilele în care l-a căutat pe logodnicul său, a apelat doar numărul de telefon al acestuia, nu și numărul de telefon al numitului "". În faza de urmărire penală, martora a declarat că l-a sunat și pe numitul "" pe numărul de telefon pe care-l cunoștea, dar nu a răspuns nimeni. Din listingul convorbirilor telefonice purtate de pe numărul de telefon 0745/420 581 aparținând martorei (fila 255 dosar ) rezultă că aceasta în data de 13.08.2004 orele 22:36 a apelat numărul de telefon 0741/ 504 692 aparținând numitului "" fiind înregistrată o legătură telefonică de 3 secunde.
S-a apreciat că declarația dată în faza de urmărire penală este relevantă întrucât se coroborează și cu alte date, susținerea diferită a martorului în fața instanței, deși nu este motivată în nici un fel de martor, reprezintă în mod evident o relatare eronată.
3. martora S a declarat că în data de 9.08.2004 în jurul orelor 22:30, logodnicul său, (victima) a sunat-o pe telefonul mobil și i-a relatat că se află în fața acelui magazin din localitatea și că încă nu venise nimeni.
Din adresa I nr. - din 22.11.2004 ( 262 dosar urmărire penală) rezultă că în data de 09.08.2004 ora 22:23 postul telefonic 0740/214 351 ( aparținând victimei) a apelat nr. de telefon 0741/ 501 692 aparținând martorei din Calea,.18, M, jud.
Este evidentă contradicția existentă între susținerile martorei care arată că victima i-a comunicat că se află în localitatea și datele furnizate de I, potrivit cărora în momentul efectuării acestei convorbiri, victima se afla în localitatea
S-a apreciat că au forță probantă superioară datele furnizate de datorită caracterului obiectiv tehnic al acestora, în ultimă instanță, în raport de datele oferite de orice subiect uman a cărei percepție implică anume grad de relativitate. Cu atât mai mult, în speța de față când martora este logodnica victimei, declarația sa a fost dată după aflarea faptului morții violente a acestuia, acest context fiind a produce o anume confuzie, pe fondul căreia martora să combine datele comunicate de victimă cu ocazia acestei convorbiri (bunăoară e posibil ca victima să nu fi precizat locul unde se afla, ci doar împrejurarea că așteaptă acele persoane) cu datele pe care aceasta i le comunicase anterior martorei (respectiv locul unde urma să întâlnească persoanele ce plecau în Ungaria).
Așa cum s-a mai arătat, raportat la starea psihică specială a martorei, instanța apreciază relevantă depoziția sa doar în măsura în care aceasta se coroborează cu alte date ce rezultă din celelalte elemente probatorii.
Cu privire la stabilirea locului în care victima s-a întâlnit cu inculpații, reținut în faza de urmărire penală ca fiind loc., mai arătăm următoarele:
Martora a declarat că în data de 11.08. (miercurea), văzând că logodnicul său nu vine acasă, a plecat împreună cu fratele său, martorul, în loc. unde găsind magazinul în fața căruia fusese stabilit locul de întâlnire (între victimă și persoanele ce urmau să fie transportate în Ungaria), a stat de vorbă cu vânzătoarea, respectiv martora, iar pentru a putea comunica cu aceasta în limba ă, a fost chemat martorul. Susține că martora i-a spus că nu a văzut nimic în acea zi, întrucât fusese închis magazinul.
Martora a declarat că în data de 12.08.2004, a plecat în loc.M, unde s-a plimbat pe străzi și i-a întrebat pe taximetriști dacă nu l-au văzut pe logodnicul său, context în care martorul, căruia i-a spus că logodnicul său urma să-l transporte în Ungaria pe inc., i-a comunicat că l-a văzut pe acesta din urmă dimineața (10.08.2004) la orele 3,00, împreună cu altă persoană și că logodnicul martorei nu se afla cu aceștia, motiv pentru care i-a promis că se va interesa asupra persoanelor care au plecat din în Ungaria și căruia martora i-a relatat că logodnicul său urma să plece cu 2 sau 4 persoane de etnie romă, ca pe unul îl chema. A doua zi, a fost sunată de martorul, care i-a spus că a vorbit cu rudele inculpatului, iar acestea au spus că a plecat în Ungaria cu fratele său vitreg, cu logodnicul martorei, luni seara, 9 august 2004, și că aceștia au ajuns în Ungaria. În fața instanței, martora a declarat că martorul a sunat-o și i-a comunicat că inculpatului i-a spus că acesta urma să meargă la acea dată în Ungaria, dar nu știa cu cine.
Martorul, audiat atât în fața instanței (fila 215), ca și în faza de urmărire penală, confirmă relatările martorei.
De asemenea, relatările martorei sunt confirmate de martorul (fila 64, vol.1 dosar instanță; fila 54 dosar ), dar acesta este fratele martorei.
Martora (fila 58 dosar; fila 152, vol.1 dosar instanță) confirmă, la rândul său, depoziția martorei, declarând că aceasta s-a deplasat în loc. pentru a-și căuta logodnicul, context în care au comunicat prin mijlocirea martorului. În plus, față de cele relatate de martora, martora a declarat în faza de urmărire penală că în data de 13.08.2004, a întrebat-o pe sora inculpatului, dacă știe cine a plecat în Ungaria în data de 9.08.2004 din loc. și că aceasta i-a spus că fratele său. În declarația dată în fața instanței, martora a prezentat datele ușor diferit, susținând că a întrebat-o pe dacă știe cine a plecat din în Ungaria, fără a-i preciza data, și că martora nu vorbea bine românește, a înțeles răspunsul acesteia în sensul că fratele său a plecat, nu și locul unde acesta a plecat.
Martorul, în faza de urmărire penală (fila 55), a declarat că a fost solicitat de martora să traducă discuția cu martora și că în acest context aceasta din urmă l-a întrebat dacă nu știa ce persoane au plecat în Ungaria din loc. în data de 9.08.2004. A făcut schimb de numere de telefon cu martora și ulterior i-a comunicat telefonic acesteia că a întâlnit-o pe martora, care i-a spus că în seara zilei de 9.08.2004 au plecat din loc. în Ungaria frații săi, respectiv inc. și -. În fața instanței (fila 224, vol.-), martorul a revenit asupra declarației sale, susținând că martora i-a relatat că nu știe cine a plecat în ultima perioadă în Ungaria. Totodată, a susținut că nu a sunat-o pe martora. Martorul și-a motivat redactarea declarației anterioare prin aceea că nu i s-a permis să o citească, cerându-i-se doar să o semneze.
Martora (fila 98 dosar; fila 66 vol.1, dosar instanță) a declarat că atât la întrebarea martorei, cât și la întrebarea martorului, a răspuns că nu știa ce persoane au plecat în Ungaria din loc. decât că știa că sunt mai multe persoane plecate, printre care și concubinul său.
Depoziția martorei se coroborează cu aceste probe și se dovedește în mod cert împrejurarea că inculpații, în jurul datei de 9.08.2004, au plecat în Ungaria, aspect care rezultă cu certitudine și din adresa Inspectoratului General al Poliției de Frontieră (fila 205 dosar ), ce atestă că cei doi inculpați au ieșit din țară în data de 10.08.2004, orele 04,53.
Atât depoziția martorei, cât și celelalte depoziții de martori, nu sunt însă concludente în a se stabili dacă cei doi inculpați s-au întâlnit cu victima în loc. și au plecat de aici în Ungaria.
Această concluzie nu se desprinde din faptul că martorii au revenit asupra aspectului în discuție (martora și martorul ), ci din împrejurarea că există date în cauză care permit prezumția că locul de întâlnire a fost altul. Așa cum s-a arătat anterior, la ora 22,23, victima a sunat-o pe martora și i-a comunicat că se află în așteptarea persoanelor ce trebuiau transportate în Ungaria, iar în momentul acestei convorbiri telefonice victima se afla în loc. M, și nicidecum în loc..
Se mai precizează aici că pentru dovedirea împrejurării că victima s-a întâlnit cu inculpații în loc. și că de aici au plecat în Ungaria, a fost audiată, în susținerea acuzării, și martora.
În faza de urmărire penală (fila 90 dosar), martora a declarat că în data de 9.09.2004, întorcându-se de la serviciu, din schimbul -, a ajuns în stația la ora 22,20, iar apoi a pornit pe jos spre casă, când a trecut prin fața -ului, a observat staționând o mașină de culoare deschisă și i s-a părut că era cineva în interior; imediat după era un pod peste râul, iar înainte de a intra pe pod s-a întâlnit cu doi bărbați, pe care nu-i cunoștea și care aveau bagaje în mână, bărbații îndreptându-se spre; în apropiere de casa sa locuiește martora (sora inculpaților). În fața instanței (fila 153, vol.1), martora a declarat că de obicei, autobuzul ajunge în loc. în jurul orelor 10,45, iar -ul se află la aproximativ 1 km de stație; că în seara zilei de 9.08.2004 a remarcat lângă o mașină, dar nu i-a acordat nici o importanță, întrucât lângă se află un atelier de reparat mașini, iar lângă acesta erau parcate mai multe mașini în seara respectivă. Arată că mașina care se afla în fața -ului avea o poziție mai detașată decât mașinile care se aflau în apropierea atelierului. Nu poate preciza dacă era o persoană în aceasta sau dacă avea motorul pornit ori farurile aprinse. În momentul în care, trecând de, a traversat podul, s-a întâlnit cu 2-3 bărbați, pe care nu-i cunoștea și care, urmare direcției spre care se îndreptau, urmau în mod obligatoriu să ajungă sau să treacă și pe lângă. Precizează că acele persoane avea ceva asupra lor, dar nu știe ce.
Față de caracterul echivoc al datelor furnizate de martoră, apreciem că și această probă este neconcludentă sub aspectul analizat - locul de întâlnire al victimei cu inculpații - neavând forță probantă superioară datelor furnizate de.
S-a reținut încă o dată că din probele administrate nu rezultă cu certitudine că victima, în seara zilei de 9.08.2004, s-a aflat în loc. pentru a se întâlni cu persoanele ce urmau să plece în Ungaria. Aceasta nu lipsește de credibilitate depoziția martorei, pentru motivele deja arătate.
În ceea ce-i privește pe martorii, și, care revin asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale fără o motivație pertinentă, instanța apreciază că aceste reveniri sunt verosimile, întrucât se corelează cu împrejurarea ce rezultă din adresa că în jurul orelor 22,20, victima nu se afla în fața -ului din loc.
În această formă, depozițiile martorilor sunt credibile, întrucât concordă cu datele furnizate de, din care rezultă că la orele 22,23, când, potrivit susținerilor martorei, victima i-a comunicat acesteia că aștepta persoanele în discuție, aceasta se afla în loc. M, respectiv în alt loc decât localitatea.
Deși aceste probe au fost invocate de acuzare în dovedirea împrejurării că victima s-a întâlnit cu inculpații în loc. aspect pe care instanța îl reține ca fiind neprobat, depozițiile martorilor în discuție nu vor fi înlăturate din materialul probator, ca neconcludente, întrucât dovedesc alte aspecte semnificative, ce țin implicit și de credibilitatea martorei. Aceste depoziții de martori (martora, martorul ) confirmă în mod deosebit împrejurarea susținută de martora, că încă din data de 11.08.2004, respectiv anterior demarării anchetei de către organele de urmărire penală), această martoră a făcut o investigație expresă asupra inculpatului, ca dovadă și faptul că atât martora, cât și martorul, au abordat-o pe sora acestuia, respectiv martora, ceea ce dovedește cu claritate că pentru victimă și logodnica acesteia, numitul "" era inculpatul. Indiferent dacă martora a folosit sau nu numele inculpatului sau date echivalente, bunăoară " din; de etnie romă și având rude în ", este cert că martorii și au realizat despre cine întreba martora, ca dovadă, că amândoi martorii au abordat o persoană din familia inculpatului, pentru a cere aceste informații, în mod independent unul de celălalt. Identitatea acestuia i-a fost cunoscută martorei anterior descoperirii morții victimei, anterior arestării inculpatului (13.08.2004), anterior primei sale audieri (14.08.2004), ceea ce exclude ideea că identitatea inculpatului i-a fost insinuată ulterior martorei, respectiv pe parcursul anchetei și că doar datorită acestui fapt, declarațiile sale îl vizează cu atâta certitudine pe inculpatul.
S-a concluzionat din cele ce preced, că depoziția martorei este o probă esențială în lămurirea cauzei, aceasta dovedind în mod cert că:
1. persoana care i-a solicitat victimei transportul în Ungaria era posesorul unui telefon mobil cu nr. 0741-; aceeași persoană i-a solicitat victimei să procure suma de bani necesară în vamă pentru efectuarea unui transport de 4 persoane fără șofer, precum și faptul că în momentul în care victima a plecat la întâlnirea cu persoanele în discuție avea asupra sa suma de 2.500 Euro;
2. această persoană s-a prezentat sub prenumele de "", prenume ce coincide cu prenumele inculpatului;
3. aceeași persoană i-a comunicat victimei că intenționa să plece în Ungaria împreună cu fratele său, iar ulterior împreună cu încă 2 persoane.
4. după data de 10.08.2004, nu a mai răspuns nimeni la telefonul mobil al victimei - aceasta fiind data morții sale, deși cartela acesteia era activă
5. numitul "" a fost cunoscut de victimă și logodnica acesteia din momentul în care a abordat victima în data de 6.08.2004, pentru a efectua acel transport de persoane în Ungaria, aceștia știind că numitul "" este inculpatul.
Declarația martorei este o probă care are veridicitate. Deși martora era logodnica victimei, respectiv s-a aflat într-o relație afectivă cu aceasta, depoziția sa nu este viciată de subiectivismul ce în mod firesc ar afecta depoziția sa. Aceasta, deoarece relatările martorei vizează date obiective, iar acestea decurg și din alte probe, respectiv înscrisuri - listinguri telefonice, depozițiile altor martori.
surprinse de apărare în depoziția martorei nu sunt apte a lipsi de credibilitate susținerile acesteia, fiind în realitate erori firești într-un context obișnuit, cu atât mai mult erorile mai sus arătate sunt firești, raportat la contextul în care martora le-a comis, respectiv pe un fond emoțional dramatic.
Natura informațiilor oferite de martoră, ce constau în conținutul unor discuții telefonice purtate de victimă cu terțe persoane (numitul "") este justificată nu numai de relația de intimitate existentă între aceasta și victimă, cât și în mod deosebit de faptul că aceștia locuiau împreună, respectiv martora s-a aflat în imediata apropiere a victimei, constatând nemijlocit că aceasta a fost sunată, iar relatarea făcută de victimă martorei, asupra discuțiilor purtate, se circumscrie unui comportament obișnuit, specific unei relații de cuplu.
În concret, victima și martora fiind logodnici, era firesc să-și relateze unul altuia ceea ce se întâmplă, în cazul de față o discuție purtată cu o terță persoană, și nu o discuție oarecare, ci o discuție în urma căreia victima urma să plece de acasă, situație în care relatările făcute martorei, fiind menite a-i justifica plecarea, erau cu atât mai firești.
Cu toate acestea, S-a menționat încă o dată că datorită stării psihice speciale a martorei, depoziția sa a fost reținută ca fiind relevantă și implicit ca probând doar acele aspecte ce au rezultat și din alte probe. Nu există indicii în cauză care să ateste că martora este subiectivă, chiar în pofida calității sale, de logodnică a victimei. Reținem însă că o parte din declarațiile sale au fost date imediat după aflarea faptului că victima a fost ucisă, ceea ce, în opinia instanței, creează un fond emoțional, ce putea determina anumite confuzii martorei, asupra datelor.
-. Inculpatul a fost la data săvârșirii faptei posesorul telefonului mobil cu nr. 0741/- - respectiv numărul notat de martora, ca fiind numărul lăsat de numitul "".
Inculpatul - a deținut la rândul său un telefon mobil având nr. 0744/-).
Prima împrejurare rezultă din următoarele probe:
1. Din procesul verbal încheiat la 23 august 2004 (aflat la fila 200 din dosar) rezultă că de la martora, verișoara inculpaților, a fost ridicat un telefon mobil marca Nokia 3410 având nr. 0745/-. Din citirea memoriei telefonului s-a descoperit, la numele "", memorat numărul 0741/-.
În faza de urmărire penală, martora ( 90) declarat că fiindu-i examinată agenda telefonică din telefonul mobil, s-a constatat că printre numele și numerele de telefon se află înregistrat numele "", în dreptul căruia este nr. de telefon 0741/-. Martora a declarat că nu cunoaște nimic despre persoana care are acest număr de telefon, că nu-i cunoaște numele, nu știe unde locuiește și nu știe unde lucrează sau cu ce se ocupă. Martora revine în cadrul aceleiași declarații și arată că în telefonul său mobil la litera "K" sunt înregistrate două nume, respectiv "ka", căruia îi corespunde nr. 0741/- și " " căruia îi corespunde nr. 0741/-. Precizează că primul nr. de telefon este posibil să fie al familiei verișorilor săi compusă din: -, (tată) și, iar al doilea nr. (nr. în discuție) nu știe dacă este al lor sau nu este al lor sau al unei persoane din O, care a ajutat-o să-și găsească un instructor la școala de șoferi.
În fața instanței (59), martora și-a retractat declarația susținând că inculpații nu au deținut telefoane mobile, ci doar mama acestora, iar cu privire la nr. în discuție, înregistrat în agenda telefonului său, a susținut aceeași împrejurare ca și în faza de urmărire penală, atribuindu-l unei persoane din localitatea
Martora este o martoră nesinceră, încercând în mod vădit să-i favorizeze pe inculpați, care sunt verișorii săi. Nesinceritatea martorei nu rezultă din retractarea declarației anterioare, cât din faptul că în cauză sunt date obiective care contrazic susținerile sale.
Astfel, martora susține că nr. de telefon 0741/- i-ar putea aparține unei persoane din loc. O, care ajutat-o să-și găsească un instructor pentru școala de șoferi. În fața instanței a declarat că nu poate indica numele acelei persoane și că aceasta i-a comunicat prenumele și nr. său de mobil, pentru ca martora să o poată apela în cazul în care nu l-ar fi găsit pe instructorul indicat.
Deși martora face practic referire la o persoană cu care nu a avut multe contacte, susținând că nu știe nimic despre aceasta, din listingul convorbirilor efectuate în perioada 4.08-16.08.2004 de la nr. de telefon aparținând martorei, respectiv 0745/- ( 258 dos. u,p. ), rezultă că s-au inițiat mai multe apeluri spre nr. 0741/-, respectiv în 6.08, 8.08.10.08, 10.08, 11.08.2004. Apelul telefonic din data de 10.08.2004, dată în care concubinul martorei i-a transportat pe inculpați în Ungaria, a fost efectuat la ora 6,28. În condițiile în care martora nu-l putea contacta pe concubinul său, căruia la plecarea de acasă, martora i-a dat o cartelă telefonică " Romtelecom" pentru ca acesta să o poată apela la revenirea în țară, explicația acestui apel matinal o constituie tocmai faptul că apelându-l pe inculpatul, martora putea afla relații despre concubinul său, respectiv despre întoarcerea acestuia în țară. Aceasta, cu atât mai mult cu cât la reîntoarcerea acestuia în țară, respectiv în cursul dimineții, urma să se întâlnească cu martora, care se afla în O, pentru a se întoarce împreună în loc. unde domiciliau. Apreciem că nicidecum nu se justifică pentru un apel telefonic la o oră atât de matinală, explicația martorei cum că, persoana apelată putea să-i dea informații despre un instructor de la școala de șoferi.
S-a apreciat că nr. telefon 0741/- cuprins în memoria telefonului martorei aparține inculpatului, martora făcând parte din anturajul familial al inculpatului, este verișoara acestuia, iar legătura de familie existentă între aceștia justifică deținerea acestui număr de către martoră. La fel de concludent este în opinia instanței apelul telefonic inițiat de martoră în 10.08, ora 6,28, când inculpații se aflau împreună cu concubinul martorei, care nu avea telefon pentru a fi apelat de aceasta și cu care martora urma să se întâlnească.
Din listingul convorbirilor efectuate în perioada 4.08-16.08.2004 de la numărul de telefon 0741/- (număr aparținând inculpatului - fila 256 dosar ), rezultă că de la acest număr s-au efectuat următoarele apeluri: în data de 4.08.2004 - 1 apel, 7.08.2004 - 6 apeluri, 8.08.2004 - 1 apel, spre nr. 0740/-, număr ce aparține surorii inculpaților, martora; în data de 4.08.2004 - 4 apeluri spre nr. 0741/-, număr ce aparține, așa cum s-a arătat, verișoarei inculpaților, martora; în data de 4.08.2004 -10 apeluri, 5.08.2004 -4 apeluri, 6.08.2004 - 6 apeluri, 7.08.2004 -9 apeluri, 8.08.2004 - un apel, spre nr.de telefon 0744/-, număr ce aparține inculpatului - (recunoscut ca atare de către acesta).
Așadar, de pe nr. de telefon 0741/- a fost apelată de 4 ori verișoara inculpaților și de 8 ori sora acestora și de 30 de ori inculpatul -.
În mod evident, deținătorul cartelei cu nr.0741/- nu este o persoană atât de insignifiantă, cum susține martora, ci este o persoană din anturajul familial al martorelor și a inculpatului -, respectiv o persoană care a comunicat telefonic atât cu martora, cât și cu martora, la fel cu inculpatul -, ceea ce se justifică prin relația de familie pe care o deținea cu aceștia, iar această persoană este inculpatul, verișor, respectiv frate cu cele două martore și totodată frate cu inculpatul -.
Față de cele ce preced, instanța a reținut că deși nici inculpații și -, nici martorele, nu recunosc, respectiv nu declară că nr. de telefon 0741/-, la data săvârșirii faptei, i-a aparținut inculpatului, această concluzie, rezultă în mod logic din faptul că nr. de telefon în discuție s-a aflat în memoria telefonului verișoarei inculpatului, sub numele de "", respectiv a fost cunoscut de o rudă apropiată a inculpatului, și totodată, de pe acest nr. este apelată sora inculpatului și fratele acestuia - coinculpat în cauză. Aceste conexiuni telefonice realizate în cadrul familiei inculpatului ilustrează de fapt conexiunile de tip familial existente între participanții la aceste convorbiri. Pe de altă parte, această concluzie este întărită de explicația neplauzibilă pe care martora o atribuie existenței acestui nr. de telefon în memoria telefonului său mobil. Contactele telefonice ale martorei cu posesorul nr. de telefon 0741/- s-au repetat, au fost inițiate atât de martoră, cât și de această persoană, chiar la o oră nepotrivită pentru apeluri telefonice extrafamiliale, ceea ce exclude ipoteza că persoana în discuție să-i fie necunoscută, respectiv străină martorei. Mai mult, acceptând explicația sa, nu s-ar justifica de ce această persoană, necunoscută până și martorei, care-i deținea numărul de telefon, îi sună pe ceilalți membri ai familiei inculpatului, respectiv pe sora acestuia și chiar pe inculpatul.
S-a precizat că probele esențiale, sub aspectul analizat, sunt procesul verbal de consemnare a conținutului agendei telefonice, extrase din telefonul mobil aparținând martorei și linstingurile telefonice comunicate de.
Depoziția martorei, dată în fața instanței, sub acest aspect, este apreciată de instanță ca nesinceră, părtinitoare și va fi înlăturată ca atare din materialul probator. Sub aspectul analizat, va fi înlăturată și depoziția martorei dată în fața instanței (fila 66), întrucât aceasta nu se coroborează cu înscrisurile sus menționate, martora declarând că nu știe ca frații săi să fi deținut telefoane mobile.
2. În ceea ce-l privește pe inculpatul -, acesta a deținut la data săvârșirii faptei telefonul mobil cu nr.0744/-, aspect recunoscut de acesta în declarația dată în fața instanței (fila 35).
Din listingul convorbirilor telefonice efectuate de la nr.de telefon 0744/-, în perioada 1.08 - 20.08.2004 (fila 233 dosar), rezultă că s-au efectuat următoarele apeluri telefonice:
- spre nr. de telefon 0740/-, aparținând martorei, respectiv sora inculpaților;
- spre nr. de telefon 0741/-, aparținând inculpatului;
- spre nr.de telefon 0741/-, aparținând martorei, verișoara inculpaților.
S-a reținut că, conjunctura familială în cadrul căreia s-au efectuat aceste apeluri telefonice ilustrează legătura de familie existentă între posesorii acestor numere de telefon.
Inculpatul - a declarat că în timp ce se afla în Ungaria, l-a sunat de pe telefonul său mobil pe martorul, ce practica taximetria, iar martorul confirmă această împrejurare.
Din înscrisul aflat la fila 235 din dosarul de urmărire penală rezultă că martorul avea telefonul mobil cu nr. 0744/-.
Din înscrisul aflat la fila 204 din dosarul de urmărire penală rezultă că inculpatul - s-a întors în țară în data de 12.08.2004.
Din listingul convorbirilor telefonice efectuate de la nr. de telefon 0744/-, în perioada 1.08.-20.08.2004 (fila 233 dosar ), rezultă că în data de 13.08.2004, de pe acest nr. a fost apelat nr. 0744/-, nr. de telefon al martorului.
Se probează astfel în cauză că nr. de telefon 0744/- aparține inculpatului -, din coroborarea recunoașterii inculpatului cu datele obiective existente în cauză rezultate din listingurile telefonice analizate și cu depoziția martorului, ce demonstrează aceeași împrejurare.
În dovedirea împrejurării că inculpații au deținut telefoane mobile, la cererea acuzării, s-au readministrat probele testimoniale din faza de urmărire penală ce vizau acest aspect. În fața instanței, martorii audiați și-au retractat declarațiile.
Astfel:
Martora, în declarația dată în faza de urmărire penală (fila 73) a arătat că locuiește în satul și că o cunoaște pe martora și martora, care sunt surori cu și - din; că duminica, în data de 8.08.2004, a chemat-o la ea la o cafea, iar la ea se găsea și fratele ei; că a servit-o cu o cafea, iar în acest timp a fost sunat la telefonul mobil, însă nu știe de către cine, și au vorbit despre plecarea în Ungaria, căruia i-a spus că nu pot merge duminică, ci numai luni.
În fața instanței (fila 236, vol.1), martora arată că, în ceea ce privește declarația pe care a dat-o în fața procurorului, aceasta nu a fost semnată de către ea; că nu-și recunoaște semnătura pe declaratia aflată la fila 73 din dosarul de urmărire penală; că declarația i-a fost luată prin intermediul unei femei, martora vorbind tot timpul în limba ă, iar după redactarea acesteia nu i-a fost citită; că pe inculpați nu-i cunoaște, nu i-a văzut niciodată și o cunoaște doar pe mama acestora; arată că locuiește în loc. și o cunoaște pe numita - sora inculpaților; că niciodată nu i-a întâlnit pe cei doi inculpați la sora lor; că o cunoaște și pe cealaltă soră a inculpaților, dar nu știe unde locuiește și aceasta nu a chemat-o niciodată acasă la ea, pentru a servi cafea.
Martorul arată, în declarația dată în faza de urmărire penală (fila 74), că locuiește în satul și cunoaște familia, respectiv sen. soția acestuia, și fiii acestora (inculpații) și doi copii mai mici; că prezentându-i-se un telefon marca Nokia 610, made în, l-a cumpărat de la - zis în luna mai 2004, cu suma de 600.000 lei, dar fără cartelă, astfel că și-a cumpărat o cartelă, după cca. o săptămână, de la; că ulterior a vândut acest aparat lui din M împreună cu cartela, în schimbul căruia a primit o bicicletă, în cursul lunii iulie; că în perioada cât a avut acest telefon, le-a dat nr. lui și, care l-au sunat de mai multe ori din Ungaria, însă martorul nu i-a sunat pe ei; că în legătură cu al doilea telefon, care i se prezintă, marca Mitsubhishi electric - MT 140 26207, a declarat că pe acesta l-a văzut la, respectiv -, care i-a spus că este al mamei sale; mai arată că înainte de 09.08.2004, a văzut un telefon marca Nokia la ( ), însă nu i-a dat nr. acestuia, însă în prezența sa nu a vorbit cu nimeni; că reține că avea marginile transparente, iar se pe telefon, iar acest lucru l-a văzut la și după data de 09.08.2004, respectiv în 13.08.2004, când el a revenit din Ungaria; că în data de 13.08.2004, în jurul orei 12, mers la martor acasă și l-a întrebat dacă poate merge a doua zi să cosească buruienele din curtea casei pe care a cumpărat-o el în loc.; că a doua zi a plecat la să-i dea o sapă, cu care a mers apoi singur la casa cumpărată și a tăiat buruienile din curte, cu pământ cu tot; menționează că în momentul în care a fost la acasă, l-a văzut și pe ( ) și a văzut și telefonul, care era pe masă;
În fața instanței, martorul (filele 198 -200 vol.1) a declarat că, din câte știe, inculpații nu aveau telefon mobil, telefon mobil având doar mama acestora, iar când era sunată, răspundea martorul, întrucât aceasta nu știa să folosească telefonul, de exemplu, când o sunau inculpații din Ungaria; că nu a cumpărat niciodată nici un telefon mobil de la inculpați;
Martora, în declarația dată în faza de urmărire penală (fila 101), arată că este soră cu zis și zis; că știe că ei plea7 în Ungaria frecvent la lucru, însă nu știe cine îi transporta, respectiv dacă mergeau cu mașina sau cu trenul; că în data de 8 august 2004, martora a mers din la cutrenul de la,la orele 7 dimineața, să-i cheme pe frații săi și să o ajute să transporte chirpici din câmp acasă, întrucât își construiește niște anexe; că i-a găsit acasă și au mers cu ea cu trenul pe la orele 13, ajungând în satul în jurul orelor 14 și au început să transporte chirpici cu căruța lui; că a mers la ea și sora sa, aducând copilul său să se joace cu cel al martorei, iar cu frații nu a stat de vorbă, întrucât erau ocupați cu transportul chirpiciului și se grăbeau întrucât era noros și se temeau să nu-i prindă ploaia; arată că martora nu a discutat cu frații săi despre plecarea lor ulterioară în Ungaria, iar de atunci nu i-a mai văzut.
În declarația dată în faza de urmărire penală (filele 103-104), martorul a arătat că în data de 8.08.2004, având nevoie de ajutor pentru a transporta chirpici din câmp acasă, soția sa a mers după frații ei și -, în satul, cu trenul de dimineață; că imediat după ce a plecat ea, martorul a mers să vorbească cu căruțașul,iar pe drum s-a întâlnit cu cumnatul său, care i-a spus că vine de la sora lui, astfel că au mers împreună la căruțaș; că de la căruțaș martorul s-a întors acasă, iar a plecat nu știe unde, deoarece mama martorului nu-l lasă să intre la acesta; că în jurul orei 15,oo, soția martorului s-a întors de la, venind împreună cu fetița cu care a și mers, și; că a sosit apoi și căruțașul și au mers împreună să transporte chirpici; că au făcut cam 4 transporturi și au terminat în jurul orei 17,30 - 18,00, după care a venit la ei și concubina lui, cu numele de; că la ei acasă, în timp ce transportau chirpici, a fost o vecină, cu numele de -; că nu au văzut telefoane la ei (inculpați) dar știe că și mama ei au telefoane mobile, iar ele și soția sa nu au telefoane mobile. Precizează că nu a văzut la nimeni în mână telefon și nici nu a auzit să sune,pentru că era ocupat;
În declarația de la filele 105-106 dosar urmărire penală, martorul arată că în data de 8.08.2004, dimineața, în timp ce se ocupa de animale, a venit la el, singur, în jurul orei 09,00, și l-a întrebat dacă poate merge să-l ajute să transporte chirpici și, fiindu-i dator, i-a spus că va merge; că în jurul orei 10,00, venit la martor un copil, cu numele de, care i-a spus că a l-a trimis să-l întrebe dacă poate să-i ajute să transporte chirpici,iar pe mama băiatului știe că o cheamă - și locuiesc în vecini cu; că în jurul orei 12-12,10, a venit din nou la el, însoțit de un, care ulterior a aflat că este fratele soției sale și i se spune, și din nou l-a întrebat pe martor la ce oră poate să meargă și i-a spus că o să meargă supă cai în câmp și că va ajunge la ora 15,00; că a pregătit căruța și caii și crede că nu era încă ora 15,00 când a ajuns acasă la; că acasă i-a găsit pe, soția sa, mama lui, -,pe care-l știa dinainte din vedere și l-a mai văzut atât la, cât și la; că zis nu era acolo în momentul respectiv; că martorul împreună cu au mers după chirpici fără -; că în momentul în care a ajuns acasă la cu primul transport, l-au găsit acolo și pe celălalt cumnat, respectiv zis, iar acesta i-a ajutat la descărcat; că a văzut acasă la o fată în jur de 17 ani,pe care nu o cunoaște, dar a înțeles că este prietena lui; că au făcut cam 3-4 transporturi, respectiv martorul, cu și cu, iar nu i-a ajutat deloc; că în timp ce efectuau transporturile, a văzut la acasă și pe vecina lor, respectiv -, care a stat la masă cu și cu ceilalți;că era la acasă și un copil de 3 ani J, al lui, care avea un telefon mobil și a înțeles că este telefonul lui ( ), iar acest telefon avea pe margini ceva beculețe; că a văzut telefon și la ( -), dar acesta stătea la distanță de ei și nu și-a dat seama ce marcă era; că se cu copilul sorei sale, care avea telefonul mobil la el și crede că i-a pus muzică; că l-a văzut pe luând telefonul și spunând că este al său, dar nu a vorbit cu nimeni, iar telefonul l-a restituit copilului, de asemenea, prietena lui a luat telefonul de la copil, dar nu a văzut-o nici pe aceasta vorbind cu cineva, ci doar s-a uitat la el; că nu reține să-l fi auzit pe vorbind cu cineva la telefon, dar de fapt ai erau ocupați cu transportul, respectiv cu descărcatul chirpiciului, fiind posibil ca ceilalți care se aflau lângă ei să-l fi auzit; că a auzit de mai multe ori telefonul care era la copil și probabil a fost sunat de către; că a văzut 2 telefoane mobile, unul la copil și unul la.
Martora -, în faza de urmărire penală (fila 108) arată că în data de 8 august 2004, în jur de ora 15,00, a mers la familia, unde era zis, băiatul al lui și o fată care am înțeles că este prietena lui, după câte reține, cu numele de, mama lui și soția lui; că l-a chemat pe fiul martorei să-l ajute la transportatul chirpiciului, întrucât nu i-a ajutat și a stat deoparte, jucându-se cu copiii, în schimb a ajutat; că la a observat un telefon celular pus într-o husă, dar nu știe ce marcă era, și de asemenea, la prietena lui a văzut alt telefon mobil,iar o apela pe fata respectivă, iar aceasta a început să râdă, fiindcă erau aproape unul de celălalt; că martora nu are telefon și nici fiul său, astfel că nu se pricepe la marca acestora sau cum se efectuează convorbirile; că, după ce s-a întors de la poliție, 31.08.2004, s-a întâlnit cu fiul martorei, care i-a ajutat la transportul chirpiciului în 8 august, iar fiul său i-a spus că, după ce l-a salutat, i-a făcut semn cu pumnul că o să-l bată, fără să-i spună din ce cauză.
Martorul a declarat în faza de urmărire penală (fila 109) că pe l-a văzut de mai multe ori la sora sa, ultima dată fiind 8 august 2004, în jurul orei 12.00, întrucât a venit acasă la martor să vadă fosta casă părintească, acasă fiind mama martorului și a stat cca 5 minute; că a venit de la vecinul lor și tot la el s-a întors; că a observat la o husă de telefon mobil, de culoare închisă, iar telefon nu avea cum să observe dacă este înăuntru; că din colțul în care martorul a așteptat-o pe mama sa, nu a văzut să staționeze o mașină în fața -ului și nici după ce a vorbit la telefon cu sa; că apoi s-a deplasat spre stradă împreună cu prietenii, unde a așteptat-o pe mama sa, dar nu a văzut nici o mașină venind din sens invers.
În declarația dată în faza de urmărire penală (fila 11), martorul arată că în data de 8 august 2004, fără să poată preciza ora, însă era dimineața, l-a chemat la el să-l ajute la transportat de chirpici și l-a trimis la să-i spună să vină cu căruța să transporte chirpiciul din câmp acasă; că a mers și l-a găsit pe acasă împreună cu mama sa, că i-a spus că a fost trimis după el să vină la și i-a spus că o să vină, fără să precizeze la ce oră; că la a văzut un telefon mobil în buzunar cu neagră și a văzut când l-a scos din buzunar și l-a dat la prietena lui;că telefonul pe care l-a văzut la avea o antenă mică, dar nu știe ce telefon era, pentru că martorul nu are telefon și nu cunoaște mărcile telefoanelor.
În fața instanței, martorul (fila 318, vol.-) arată că i-a întâlnit o dată pe cei doi inculpați la locuința lui; că nu își amintește ca în acea împrejurare inculpatul să fi venit la martor acasă să revadă casa părintească, casa lor fiind cumpărată de la părinții inculpatului, care s-au mutat în loc.; că acasă la familia mai era o persoană pe nume; că nu a văzut un telefon mobil la inculpatul.
S-a remarcat faptul că în faza de urmărire penală martorii arătați cu excepția martorilor și, au sustinut că au vazut asupra inculpaților telefoane mobile. Martorii care au fost reaudiați în instanță au revenit asupra acestui aspect.
S-a reținut că în cauză există date obiective ce dovedesc imprejurarea că inculpatul a deținut un telefon mobil la data săvârșirii faptei, altele decât aceste depoziții de martori. În plus, inculpatul - a recunoscut expres acest fapt și și-a indicat numărul de apel al cartelei sale ca fiind 0744.-, imprejurarea care de altfel a rezultat și din alte probe ( de exemplu depoziția martorului ).
Ca atare, depozițiile acelor martori care și-au retractat sustinerile vor fi imlăturate din materialul probator. martori, exceptand poziția lor oscilantă, nu se coroborează cu restul materialului probator. In plus sunt persoane apropiate familiei inculpaților, bunăoara martorul care efectua diverse activități in gospodăria acestora. În ceea ce o priveste pe martora, aceasta nu numai că și-a retractat toate declarațiile, dar nu și-a recunoscut semnătura aplicată pe declarația din faza de urmărire penale, invocând imprejurarea că audierea a avut loc in limba ă, iar traducerea a fost realizată de o femeie care nu i-a citit declarația după redactarea acesteia. In faza de urmarire penală nu se face nici o mentiune referitor la audierea martorei cu interpret. In fața instanței declaratia martorei a fost luată prin mijlocirea unui interpret autorizat de limbă Deși modul in care a fost luată declarația martorei în faza de urmărire penală, in condițiile in care nu se face nici o referire la utilizarea unui interpret, martora fiind vorbitoare de limbă ă, poate genera anumite îndoieli asupra respectării procedurii de audiere a martorului, indoieli ce se pot extinde și asupra celorlalți martori, audiati de asemenea in fata instanței prin interpret, retinem că aspectul in discuție, și anume detinerea unor telefoane mobile de către inculpați la data savarsirii faptei rămâne probat in cauză, chiar dacă s-ar inlătura toate aceste depoziții de martori. Așa cum rezultă din cele de mai sus, există date obiective in cauză ce demonstrează această imprejurare, cu o forță probantă superioară față de depozițiile martorilor.
III. În data de 6.08.2004, victima a fost sunată, pe telefonul său mobil cu nr. 0740/-, de la un post de telefon public, situat în loc. M, cabina bloc turn 1, cu o cartelă Romtelecom numărul -, deținută la acea dată de inculpați.
Această împrejurare rezultă din următoarele probe:
Conform dovezii aflate la fila 225 din dosarul de urmărire penală, de la martorul s-a ridicat la data de 18.08.2004 o cartelă telefonică Romtelecom, având seria -, iar pe una din fețe avea reprezentat calendarul pe anul 2004.
Martorul, audiat în faza de urmărire penală, (filele 79-80) arată că: înainte de a pleca din localitatea, concubina sa (martora ) i-a dat numărul ei de mobil, respectiv 0745/-, și o cartelă Romtelecom seria - în valoare de 100.000 lei,cu data expirării februarie 2006, iar pe spate având trecut calendarul anului 2004, cu toate lunile; că s-au înțeles ca aceasta să vină la O pentru a-și depune actele la școala de șoferi, iar intrucat martorul trebuia să se intoarcă de asemenea în O în jurul orelor 07/08.00, să o sune din O, ca să vină cu o mașină de ocazie și să se întâlnească aici; că a ajuns în O fără să poată preciza ora, apoi s-a oprit la o cabină telefonică în zona - cel M, în apropiere de a și a sunat-o cu cartela respectivă pe concubina sa, care i-a spus că se apropie de O; că s-au întâlnit la gară și au mers la școala de șoferi, unde ea și-a depus actele; că nu a întrebat-o pe concubina sa de unde are cartela pe care i-a dat-o să o sune și nici ea nu i-a spus; că, a rămas la martor cartela pe care a primit-o de la concubina sa, iar ulterior aceasta a fost ridicată de organul de poliție.
In fața instanței de fond (fila 124) martorul a arătat: că, după ce s-a întors în România, a sunat-o pe concubina sa care în aceeași zi a venit în localitatea O, folosind o cartelă telefonică pe care i-o dăduse înainte de a pleca cu inculpații în Ungaria; că a sunat-o pe aceasta de la un telefon public, situat pe str. - cel M, lângă ( în prezent ); că nu are cunoștință despre împrejurarea că, această cartelă i-ar fi fost dacă concubinei sale de inculpați, întrucât nu a văzut așa ceva și știa că a fost cumpărată de concubină; că raportat la mențiunea din declarația dată în fața procurorului, cum că această cartelă a cerut-o înainte de a pleca de la unul din inculpați, nu își amintește să fi făcut o astfel de susținere; că presupune că această cartelă a cumpărat-o concubina sa pentru a-l putea suna pe instructorul de la școala de șoferi.
Martora, a declarat în faza de urmărire penală (fila 87) că,în timp ce concubinul său (. ) scotea mașina din curte a discutat cu inculpații,despre faptul că trebuia la rândul său să plece în localitatea O, ca să-și depună actele pentru școala de șoferi și că,se va întâlni cu concubinul său dacă se va întoarce devreme din Ungaria; că acesta trebuia să o sune pe telefonul său mobil, astfel încât și-a notat numărul într-o agendă a acestuia, respectiv 0745/901.337; că i-a întrebat pe inculpați dacă-i pot da o cartelă, pe care să i-o dea concubinului său ca să o sune; că inculpatul - zis, a scos portofelul și i-a dat o cartelă Romtelecom, pe care era calendarul pe anul 2004 pe toate lunile și că i-a dat această cartelă concubinului său; că înainte de a ajunge în O fost sunată de concubinul său, iar pe urmă s-au întâlnit la gară.
In fața instanței de fond, martora revine asupra declarației (fila 59) și arată că, concubinul său a sunat-o de la un telefon public cu o cartelă Romtelecom, pe care i-o dăduse aceasta înainte de a pleca cu inculpații în Ungaria, moment în care și-a notat și umărul de telefon al martorei într-un carnețel; că această cartelă era ilustrată pe verso cu un peisaj, nicidecum un calendar pe 2004 și că a fost cumpărată și folosită doar de martoră; că, înainte de a pleca inculpații în acea dimineață în Ungaria, nu a primit de la -, nici o cartelă.
Inculpatul - în faza de urmărire penală (fila 406) a declarat în momentul în care i s-a prezentat cartela Romtelecom seria - 3 -, de culoare albastru deschis și având calendarul anului 2004 pe una din fețe, că nu cunoaște această cartelă, însă recunoaște o altă cartelă care i-a fost prezentată, cu seria - - reprezentând râul pe o parte (cartelă care a fost ridicată de la tatăl inculpatului cu numele de, conform dovezii aflate la fila 212 din dosarul de ) și menționează că o astfel de cartelă avut acasă; a declarat că reține că,în dimineața de 10 august orele 03.00, fiind acasă la verișoara sa, întrucât concubinul acesteia urma să-i ducă în Ungaria, martora i-a cerut o cartelă de telefon fix și i-a dat-o pe a sa, iar aceasta a dat-o concubinului său, ca să o poată suna la întoarcerea din Ungaria, aceștia urmând să se întâlnească în O; că acea cartelă nu i-a fost restituită. Următoarea declarație dată de inculpat în fața procurorului (fila 409) conține precizarea în sensul că i-a dat martorei o cartelă Romtelecom și că fiindu-i prezentate două cartele, de către procuror, nu poate preciza sigur care este cartela sa, dar că aceasta este cea indicată de martorul respectiv cartela cu calendar.
In fața instanței de fond, la rândul său inculpatul revine asupra celor indicate, (fila 34)și arată că nu i-a dat martorei o cartelă Romtelecom și nici martorului, iar apoi revine și arată că, i-a dat lui o cartelă Romtelecom,însă cu aprox. 2-3 săptămâni înainte de această plecare în Ungaria, pentru a-și suna concubinul, care la acea dată era plecat în Austria și nu știe ce număr avea această cartelă.
Din adresa ROMTELECOM nr. 215/15149 ( fila 223 dosar de urmărire penală) rezultă că: de pe cartela nr. - s-au efectuat în data de 10.08.2004 ora 7,25 un apel telefonic spre numărul de telefon 0745.901.337 aparținând martorei, de la un telefon public situat pe str. -. CMl ângă, fosta din loc. O;că, de pe aceeași cartelă Romtelecom - s-au efectuat în data de 06.08.2004 două apeluri telefonice pe telefonul mobil al victimei cu nr. 0740/- la orele 14:40, durata convorbirii fiind de 54 secunde, respectiv la 12:43, durata convorbirii fiind de 157 secunde.
Rezultă din cele ce preced că, cartela Romtelecom folosită de martorul, pentru aos una pe concubina sa, martora, de la telefonul public situat pe str. - cel M, lângă, fapt recunoscut ca atare de către martor și confirmată de datele furnizate de Romtelecom, a fost folosită în zilele precedente, respectiv în data de 06.08.2004, pentru apelarea victimei.
Acest apel inițiat către victimă în data de 06.08.2004 de pe o cartelă Romtelecom, comunicată de societatea de telefonie, este confirmat și de martora, logodnica victimei, atunci când aceasta a relatat împrejurarea că victima a fost sunată de numitul de la un post de telefon public.
Deși martorii inițial au recunoscut că au intrat în posesia acestei cartele, în dimineața de 10.08.2004, când martora a cerut-o inculpaților și a primit-o de la inculpatul -, pentru a i-o da martorului, ce urma să o sune la revenirea în țară, pentru a lua legătura cu martora ce se afla în loc. O, cei doi urmând să se întoarcă împreună în loc. de domiciliu, în fața instanței au revenit, martora declarând în mod expres că nu a primit nici o cartelă de la inculpați. La fel a revenit asupra aspectului în discuție inculpatul - care inițial a recunoscut că i-a dat o cartelă Romtelecom martorei,însă apoi a precizat că a făcut acest lucru cu 2-3 săptămâni de plecarea în Ungaria.
S-a apreciat că revenirea martorei, pe lângă faptul că nu este justificată de aceasta în nici un fel, este neverosimilă. Așa cum s-a mai arătat, declarația pe care aceasta a dat-o în fața instanței, a fost în mod vădit părtinitoare, martora denaturând datele pentru favorizarea inculpaților. Apoi, raportat strict la aspectul în discuție, remarcăm că, în fața instanței martora susține că, nu a cunoscut niciodată victima, respectiv pe și că nu l-a sunat niciodată. In condițiile în care în cuprinsul aceleiași declarații, martora arată că,a fost sunată de concubinul său, cu o cartelă pe care aceasta i-o dădu-se înainte de a pleca cu inculpații în Ungaria, pe care a cumpărat-o și a folosit-o doar aceasta,iar Romtelecomul confirmă că de pe această cartelă s-a efectuat o convorbire telefonică pe numărul de telefon mobil al victimei, nesinceritatea martorei este evidentă. Precizăm aici că martora descrie cartela ca având ilustrată pe aceasta un peisaj și nu un calendar pe 2004, aspect apreciat de instanță ca fiind irelevant, în condițiile în care identificarea acestei cartele, se poate face prin raportare la date obiective și nu după cum subiecții umani își amintesc aspectul său. Astfel, apelul telefonic, efectuat de martorul de la postul public de telefon de pe str. -. C M, de lângă spre numărul de telefon mobil al martorei, este recunoscut ca atare de către aceștia atât în ceea ce privește locația, ora apelului cât și numărul de telefon la care a fost apelată martora. Toate aceste date se regăsesc în adresa Romtelecom ce confirmă efectuarea acestui apel telefonic și identifică, cartela de Romtelecom ca având numărul -. De pe această cartelă a fost sunată și victima, confirmare pe care o face de asemenea operatorul de telefonie fixă. In raport de aceste date, apreciem nesinceră așa cum am arătat, declarația martorei din fața instanței, nesinceră declarația inculpatului - din fata instanței, iar în ceea ce-l privește pe., depoziția acestuia este irelevantă, martorul susținând constant că nu știe de unde avea cartela martora,celelalte susțineri ale acestuia privind proveniența cartelei, fiind presupuneri de ale sale.
IV. În zilele imediat următoare săvârșirii omorului, inculpatul - a folosit cartela cu nr. 0740/- ce i-a aparținut victimei, iar inculpatul a deținut telefonul mobil ce i-a aparținut victimei, marca Nokia 3410.
Împrejurarea că inculpatul - a folosit în zilele imediat următoare săvârșirii omorului asupra victimei, cartela cu nr. 0740/-, rezultă din următoarele probe:
1. din adresa nr. -/05.01.2005 emisă de - fila 264 dosar, rezultă că numărul de apel 0740/214 351, este al unei cartele ce a fost activată pe numele victimei și că în perioada 04.08.2004 - 09.08.2004, aceasta a fost utilizată împreună cu telefonul mobil ( terminalul mobil) având seria - -.
Din probele arătate mai sus, respectiv declarația martorei, corelată cu listingurile comunicate de, rezultă că în perioada menționată, cartela cu nr. 0740/214 351a fost folosită de victimă, și ca atare telefonul mobil cu seria - -,i-a aparținut acesteia.
Din aceeași adresă rezultă că nr. de telefon 0741/-,aparține unei cartele, activate la data de 26.07.2004, în sistem preplătit.
Din probele administrate, analizate la punctul -, rezultă cu certitudine că acest număr de telefon i-a aparținut inculpatului.
Din adresa, rezultă că în perioada 04.08.2004 - 09.08.2004, această cartelă cu nr. 0741/504 692, aparținând inculpatului, a fost folosită cu telefonul (terminalul mobil), având seria - - și că în perioada menționată, această cartelă a fost folosită dintr-o locație situată în loc. M, jud. B (zona Calea -), că în perioada 10.08.2004 - 10.12.2004,de la postul telefonic cu nr. de apel 0741/- nu au fost efectuate convorbiri.
Mai rezultă că telefonul mobil cu seria - -, respectiv aparatul telefonic al inculpatului, a fost utilizat în zilele ce au urmat, respectiv zilele de 12.08.2004, începând cu ora 19,08, și 13.08.2004 împreună cu nr. de apel 0740/-, respectiv cartela victimei. În concret, din data de 10.08.2004, dată la care a fost ucisă victima, inculpatul, nu a folosit cartela sa de telefon cu nr. 0741/504 69, mai mult la două zile de la uciderea victimei, respectiv în zilele de 12 și 13.08.2004, în telefonul mobil al inculpatului este folosită cartela victimei cu nr. 0740/214 351, din locația situată în loc. M, jud. B ( zona Calea,. 18), sat, com., jud. B, precum și din localitatea lui.
S-a remarcat că în data de 12 și 13, cartela victimei este folosită în aparatul de telefon mobil al inculpatului, iar apelurile efectuate de pe aceasta au locații pe teritoriul României.
Din adresa nr. 9232/26.08.2004 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră (fila 204, dosar ), rezultă că inculpatul a ieșit din țară, în data de 10.08.2004, prin și a intrat ulterior în țară, în data de 13.08.2004 prin Nădlac. Rezultă de aici că inculpatul, nu putea folosi în aceste zile (12 și 13.08.2004) telefonul său mobil în care se afla cartela victimei, întrucât acesta a fost folosit pe teritoriul României, iar inculpatul se afla în Ungaria. Această împrejurare, departe de a crea vreun dubiu asupra sa ca autor al faptei, îl încriminează în mod direct pe fratele său, respectiv coinculpatul -.
Din aceeași adresă emisă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră ( 204 dosar ), rezultă că inculpatul -, a ieșit din țară la data de 10.08.2004 prin împreună cu fratele său, și a revenit în țară la data de 12.08.2004, prin Nădlac. În zilele de 12 respectiv 13.08.2004, inculpatul - s-a aflat în România. Mai mult, din aceeași adresă (pct. ) (fila 264 dosar), rezultă că telefonul mobil cu seria - -, respectiv telefonul mobil al inculpatului, în data de 14.08.2004, a fost folosit cu o cartelă, activată la data de 16.07.2004, în sistem preplătit, având număr de apel 0744/846 440, respectiv numărul de telefon al inculpatului S, recunoscut ca atare de către acesta. Din listingul apelurilor efectuate la numărul de telefon 0744/846 440 ( 264 dosar ), rezultă că în data de 14.08.2004, de la acest număr a fost apelat numărul 0740/266 782, număr ce aparținea sorei inculpaților, martora.
În concret, în zilele de 12 și 13.08.2004, telefonul mobil al inculpatului a fost folosit cu cartela victimei, pe teritoriul României. În data de 12.08.2004 - s-a întors din Ungaria în România, iar în data de 14.08.2004, telefonul mobil al inculpatului e folosit cu cartela inculpatului, de pe aceasta fiind inițiate apeluri telefonice spre numărul de telefon, al surorii inculpatului, martora.
Mai mult, din înscrisul aflat la fila 212 dos. de, trimis de autoritățile e, rezultă că de pe o cartelă telefonică marca "" 1800 Ft cu seria - DO s-au efectuată următoarele apeluri telefonice în data de 12.08.2004, spre nr. de telefon 0740/266 782 ce aparținea surorii inculpaților, martora și spre nr. de telefon 0744/846 440 ce aparținea inculpatului -.
Această cartelă telefonică, conform dovezii aflate la fila 209 din dosarul de a fost ridicată de la inc., odată cu introducerea acestuia în arestul IPJ B, ceea ce dovedește că acesta aflat în Ungaria, în data de 12.08.2004, la apelat pe inculpatul -, pe nr. de telefon aparținând acestuia, 0744/846 440. Folosirea cartelei cu nr. de apel 0744/846 440 în data de 14.08.2004, în telefonul inculpatului, dovedește că această cartelă se afla în posesia inculpatului -, care a sunat-o pe sora sa, a fost sunat de inculpatul și dovedește totodată că în posesia acestuia s-a aflat și cartela victimei, folosită cu 2 zile înainte, în același telefon.
Mai mult, inculpatul -, de pe cartela sa cu nr. 0744/-, în data de 14.08.2004, l-a sunat pe inculpatul pe o cartelă de Ungaria.
Astfel:
- Din listingul apelurilor efectuate, de la nr. de telefon 0744/846 440, aparținând inculpatului - (fila 264 verso dosar ), rezultă că în data de 12.08.2004, a fost apelat de două ori numărul de telefon din Ungaria -.
Din listingul apelurilor efectuate, de la nr. de telefon 0745/901 337 (fila 258 dosar ), aparținând martorei, verișoara inculpatului, rezultă că în data de 12.08.2004, a fost apelat același număr de telefon din Ungaria -. Din înscrisul aflat la fila 285 dosar rezultă că acest număr de telefon aparținea cetățeanului, iar din înscrisul aflat la fila 295, rezultă că în data de 13.08.2004, această cartelă se afla pe teritoriul României.
În data de 13.08.2004, inculpatul s-a întors în țară prin Vama Nădlac, iar în tren s-a aflat în compartiment cu martorii și, care atestă împrejurarea că acesta deținea o cartelă cu număr de Ungaria. Conform raționamentului de mai sus, conexiunile telefonice realizate între acest număr de Ungaria și membrii ai familiei inculpatului, respectiv martora, care îi este verișoară, și coinculpatul -, ce este fratele său, demonstrează că participanții la acestea se aflau în relații de familie, împrejurare care corelată cu faptul că în data de 13.08.2004, respectiv data reîntoarcerii în țară a inculpatului, această cartelă era folosită, pe teritoriul României, cât și cu împrejurarea că există doi martori care confirmă că inculpatul, la întoarcerea în țară, a avut asupra sa o cartelă telefonică cu număr de Ungaria, conduce la concluzia logică, că posesorul cartelei cu număr de Ungaria și anume -, era inculpatul.
S-a menționat aici că din listingul convorbirilor efectuate în perioada 04.08 - 16.08.2004, de la numărul de telefon 0740/214 351 (fila 254 dosar ), ce i-a aparținut victimei, rezultă că în data de 12.08.2004, de pe acest număr a fost apelat de 10 ori numărul de telefon de Ungaria -, respectiv numărul în discuție, aparținând inculpatului.
Toate datele prezentate conduc în mod logic la concluzia că, inculpatul - a folosit în zilele de 12, 13.08.2004, cartela de telefon, cu numărul 0740/214 351, ce i-a aparținut victimei.
Împrejurările aflate în această relație logică sunt:
- intrarea inculpatului - pe teritoriul României, în data de 12.08.2004, dată de la care cartela victimei începe a fi folosită în alt telefon mobil, decât cel ce i-a aparținut victimei;
- folosirea cartelei victimei în telefonul mobil al inculpatului, aflat în Ungaria, telefon care în aceste zile nu s-a aflat la acesta, ci la persoana, aflată pe teritoriul României, care îl folosea împreuna cu cartela victimei;
- apelarea de pe cartela victimei cu număr 0740/214 351, folosită în telefonul inculpatului, a numărului -, aparținând inculpatului
- folosirea în același telefon mobil, aparținând inculpatului, a cartelei de telefon cu numărul 0744/846 440, ce era cartela inculpatului - și apelarea de pe acest număr a numărului 0740/266 782, ce aparținea sorei inculpaților și totodată apelarea numărului -, ce s-a stabilit că aparținea inculpatului;
- apelarea cartelei inculpatului - cu nr. 0744/846 440, aflată în telefonul inculpatului, de pe o cartelă ce s-a găsit la inculpatul;
- efectuarea tuturor acestor apeluri telefonice în zilele de 12, 13.08.2004, când inculpatul se afla în Ungaria iar inculpatul - în România.
În opinia instanței de fond, era exclus ca o altă persoană să dețină telefonul mobil al inculpatului, cartela de telefon aparținând inculpatului -, cartela de telefon aparținând victimei, să folosească ambele cartele, pentru a comunica telefonic cu inculpatul, sau cu sora inculpaților, de pe cartela inculpatului -, și totodată aceste apeluri inițiate, respectiv efectuate de pe teritoriul României, să coincidă cu primele zile în care inculpatul - a revenit în țară.
Chiar presupunând că telefonul inculpatului, a fost sustras, că această terță persoană deținea și cartela victimei, pe care a folosit-o în acest telefon, ce explicație ar exista pentru faptul că peste două zile, în același telefon al inculpatului se vorbește cu cartela inculpatului -,de pe care este sunată sora inculpaților și un număr de Ungaria la care putea fi apelat inculpatul; că de pe cartela victimei a fost apelat același număr de Ungaria la care putea fi apelat inculpatul și totodată că, cartela inculpatului -, la rândul său este apelată tot în această perioadă, de pe o cartelă găsită asupra inculpatului, în momentul arestării. Care ar fi explicația faptului că presupusa terță persoană, după ce a sustras telefonul inculpatului, sustrage cartela inculpatului -, și care se află în posesia cartelei victimei apelează ulterior sora inculpaților, pe inculpatul și este apelată de către acesta din urmă.
Așadar, împrejurarea că inculpatul -, a folosit cartela victimei în telefonul inculpatului, rezultă atât din interpretarea logică a datelor obiective existente în cauză cât și din presupunerea ipotezei contrarii, în sensul existenței unei terțe persoane care să facă toate cele arătate, ipoteză care se exclude pe sine, datorită imposibilității de a găsi în aceasta o logică a datelor.
Întrucât în această expunere instanța de fond a făcut referire la două numere de telefon, respectiv 0745/901 337 aparținând martorei, verișoara inculpaților, și 0740/266 782 aparținând martorei, sora inculpaților, precizăm că aceste elemente sunt certe, la dosar existând dovezile de ridicare, de la aceste martore, a telefoanelor mobile având numerele arătate (fila 200 dosar, respectiv fila 211 dosar ). În plus, martora, recunoaște în mod expres că acest număr de telefon îi aparține, împrejurare atestată și de martorul, concubinul său.
S-a mai arătat că din declarația dată de martorul, în faza de urmărire penală (fila 112), în data de 14.08.2004, rezultă că acesta a fost sunat de inculpatul -.
Din înscrisul aflat la fila 235 dosar, rezultă că martorul a deținut un telefon mobil cu nr. de apel 0744/-.
Din listingul apelurilor telefonice efectuate de la nr. de telefon 0744/- (fila 264 verso), aparținând inculpatului -, rezultă că în data de 13.08.2004, acesta a apelat nr. 0744/-, vând loc o convorbire cu o durată de 1,56 min.
Este evident că declarația martorului este veridică, confirmându-se că acesta a vorbit la telefon cu inculpatul -, eroare de o zi în precizarea datei nefiind relevantă. Este relevantă împrejurarea că acest martor atestă faptul că în această perioada, 12-14 august 2004, vorbit la telefon cu inculpatul -, aspect ce se dovedește și cu listingul arătat, din care rezultă totodată că inculpatul - a folosit cartela sa cu nr. 0744/-.
Întrucât această cartelă a fost folosită în telefonul aparținând inculpatului, în aceeași dată, este evident că inculpatul - a deținut și acest aparat telefonic.
Întrucât în data de 12.08.2004, în acest telefon, aparținând inculpatului, a fost folosită cartela victimei, în mod evident nu de către inculpatul, care nu se afla în România, această cartelă a fost deținută, la rândul său, de inculpatul -, ce deținea și telefonul mobil.
Rezultă și de aici că în data de 13.08.2004, inculpatul - deținea în mod cert această cartelă cu nr. 0744/-.
Împrejurarea că inculpatul a deținut telefonul mobil marca Nokia 3410, ce i-a aparținut victimei, în zilele imediat săvârșirii omorului, rezultă din următoarele probe:
Din declarația martorului, dată în faza de urmărire penală, rezultă că în data de 13.08.2004, acesta a călătorit cu trenul accelerat pe ruta A-B M împreună cu cunoscuți ai săi, respectiv martorul, și o persoană pe nume "".Martorul arată că în compartiment se mai afla un tânăr, după părerea sa de etnie romă, care vorbea românește cu un accent unguresc și care spunea că vine din Ungaria; că acest tânăr avea un telefon Nokia 3410 și i-a propus martorului, care deținea un telefon marca 311, să facă schimb de telefoane și în plus să-i plătească o diferență de 1 milion de lei; că după ce s-au înțeles ca martorul să plătească o diferență de 750.000 lei, au făcut schimbul de telefoane; că martorul avea în telefon o cartele, iar tânărul avea o cartelă ungurească; că martorul i-a dat telefonul său împreună cu un încărcător, iar în schimb a primit de la acel tânăr doar telefonul, acesta spunând că nu deține și încărcătorul; că după ce a primit telefonul martorul a pus cartela sa în telefon și a putut să vorbească, în schimb, tânărul nu a putut vorbi de pe telefonul cu cartela sa ungurească, întrucât acesta funcționa numai cu cartelă și trebuia să fie decodat; că ulterior tânărul a vrut să vândă și telefonul primit în schimb, cerând 1 milion de lei, însă nu l-a cumpărat nimeni, situație față de care a afirmat că îl va da cadou unei nepoate; că a coborât în Martorul descrie acest tânăr ca vând o înălțime de 1,70, mai bine făcut, părul brunet și dat peste cap, fără și fără semne particulare, susținând că dacă l-ar vedea, l-ar recunoaște. Martorul arată că telefonul primit de la acest tânăr l-a folosit cu cartela sa cu nr. 0745/-, până la data de 11.01.2005, când a fost căutat de Poliția din B și i s-a adus la cunoștință că aparține unei persoane care a fost omorâtă în apropiere de localitatea Cu ocazia predării telefonului, martorul arată că acesta avea seria - -, fiind menționată în dovada de ridicare a aparatului.
În fața instanței de fond (fila 201, vol.1), martorul a susținut aceeași stare de fapt, din care menționăm în mod expres următoarele susțineri ale acestuia: că tânărul care a urcat în tren și s-a aflat în același compartiment cu martorul era un băiat brunet, vorbea cu accent și avea părul dat peste cap, declarând că îl recunoaște ca fiind inculpatul, prezent în sala de judecată. În cadrul aceleiași declarații, martorul arată, referitor la faptul că în faza de urmărire penală, a declarat că inculpatul nu avea, că susținerea sa este că acesta avea și că aceasta este convingerea sa în proporție de 99 %. Precizează că a participat la o recunoaștere din grup a inculpatului și nu poate preciza dacă atunci inculpatul a avut sau nu. Arată că ceilalți doi bărbați care făceau parte din grup aveau aceeași statură, păreau mai tineri decât inculpatul și nu poate preciza dacă erau blonzi sau bruneți, ca și acesta. De asemenea, menționează că în prealabil, respectiv cu 2 săptămâni sau o lună înainte, i-au fost arătate mai multe fotografii de către Poliție și într-una l-a recunoscut pe inculpat. Mai arată că în momentul în care Poliția a ridicat telefonul, i-a cerut să tasteze un cod și că în acel moment s-a afișat seria telefonului, ce a coincis cu seria telefonului pe care-l căuta poliția și pe care lucrătorul de poliție o avea însemnată pe o bucată de hârtie; că a călătorit cu acceleratul de B M, care trecea prin localitățile, B M; că în telefonul cumpărat de la inculpat a folosit cartela cu nr.0745/-, că nu a deținut niciodată cartela cu nr. 0721/-, dar că din când în când, telefonul l-a împrumutat fratelui său, cu cartela sa, însă precizează că acesta avea o cartelă și nu știe dacă a folosit-o în telefonul său. Mai precizează că trenul cu care a venit din A era un tren accelerat, iar ca dată era în jur de 23 august.
Din planșa fotografică aflată la fila 405 dosar, rezultă că martorul l-a identificat, dintr-un grup de persoane, pe inculpatul, ca fiind persoana la care face referire în declarația sa.
Din adresa aflată la fila 264 dosar, rezultă că telefonul mobil ce a aparținut victimei, cu seria - -, în perioada 14.08.2004 - 15.08.2004, a fost folosit cu o cartelă preplătită, având nr. de apel 0745/- (număr aparținând martorului ) și că în această perioadă, cartela menționată a fost folosită de 2 ori din zona loc., jud. M; că în perioada 27.10.2004 - 6.12.2004, de la cest post telefonic, au fost efectuate o serie de convorbiri, fiind identificate persoanele și posturile apelate, cu precădere din zona loc., și B M, jud. Mai rezultă că acest terminal mobil a fost folosit o singură dată, în 14.09.2004, ora 15,24, împreună cu o cartelă preplătită, având nr. de apel 0721/-, dintr-o locație situată în loc., jud.
Raportat la cele arătate, instanța de fond a reținut că depoziția martorului este o probă concludentă, susținerile martorului coroborându-se cu date obiective furnizate de. Astfel, cartela cu nr. de telefon al martorului este folosită într-un telefon mobil cu seria - -, ce a aparținut victimei, localizat în zona de domiciliu a martorului, jud. Martorul folosește cartela sa în telefonul mobil cu seria - -, ce a aparținut victimei, doar din data de 14.08.2004, respectiv a doua zi după întoarcerea inculpatului în România.
Nu există nici un indiciu, nici un motiv, în prezenta cauză care să lipsească de credibilitate martorul. Acesta nu are nici o legătură cu părțile,mai mult, locuiește într-o zonă îndepărtată, în alt județ. asupra acestuia a unui obiect ce a aparținut unei persoane ucise, în speță telefonul mobil, nu justifică presupunerea că martorul ar face afirmații menite a înlătura orice suspiciune cu privire la persoana sa, în condițiile în care explicația oferită de martor se verifică prin alte date obiective existente în cauză. Așa cum s-a arătat, martorul a folosit telefonul victimei din data de 14.08.2004, respectiv după revenirea în țară a inculpatului, împrejurare atestată cert de datele furnizate de, iar faptul că l-a cumpărat de la inculpatul, pe care-l recunoaște în sala de judecată, se dovedește și prin depoziția martorului.
existente între cele 2 declarații ale sale, vizând descrierea inculpatului, ca fiind sau nu de etnie romă și în mod deosebit a faptului dacă acesta avea sau nu, în tren, când l-a întâlnit prima dată martorul, sau cu ocazia recunoașterii din grup, apreciem că nu sunt de natură a discredita martorul. Aspectul inculpatului, așa cum acesta rezultă din planșa fotografică de la fila 406 dosar, nu este unul tipic pentru o persoană de etnie romă, putând fi cu ușurință considerat o persoană brunetă și cu tenul mai închis. este un element destul de general al aspectului fizic masculin, care nu particularizează neaparat persoana. aici că martorul l-a recunoscut pe inculpatul și l-a indicat pe acesta cu ocazia recunoașterii din grup, iar apoi în fața instanței, unde a afirmat că certitudinea sa asupra persoanei acestuia este în proporție de 99 %.
Pe parcursul judecății, s-a invocat frecvent în apărare că recunoașterea din grup a inculpatului, de către acest martor, este irelevantă, întrucât inculpatul a fost singura persoană de etnie romă din cadrul acestui grup și că nu avea părul aranjat în modul descris de martor. că deși inculpatul este de etnie romă, din planșa fotografică nu rezultă că între acesta și celelalte persoane din grup era o diferență semnificativă de aspect fizic, menită a-l scoate în evidență pe inculpat. Din contră, cele trei persoane din grup sunt aproximativ de aceeași statură, ca înălțime și corpolență, sunt cu toții bruneți și chiar creoli. În ce privește modul în care era aranjat părul inculpatului, descris de martor ca fiind dat peste cap, în planșa fotografică, inculpatul are părul dat peste cap, cu o șuviță ce-i cade peste frunte. Ceilalți doi subiecți au părul aranjat în ambele moduri, unul dat peste cap, celălalt căzut pe frunte.
Un alt element contestat în declarația martorului, este acela privind precizarea de către martor, în fața instanței, a datei de 23 august 2004, ca fiind data când a cumpărat telefonul de la inculpatul, după ce în faza de urmărire penală, a precizat această dată ca fiind 13 august 2004. Apreciem că data menționată de martor este mai puțin relevantă, în condițiile în care acesta a fost audiat în 21 ianuarie 2005 (faza ), respectiv în anul 2007 (faza de judecată), când, datorită perioadei scurse, putea să comită o eroare asupra acesteia. Este relevant că această dată rezultă din faptul însuși relatat de martor, că a cumpărat acel telefon în timp ce se afla într-un tren ce venea din A - traseu pe care inculpatul trebuia să-l parcurgă, întrucât a intrat în țară prin Vama Nădlac - iar momentul în care martorul începe să folosească telefonul în discuție, respectiv 14.08.2004, coincide cu momentul întoarcerii în țară a inculpatului. În mod cert, data când acesta l-a întâlnit pe inculpatul în tren este data de 13.08.2004, dată la care acesta s-a întors în țară prin Nădlac, de unde trebuia să ajungă în jud. B, județul său de domiciliu.
Din depoziția martorului (fila 143 dosar ), rezultă că în data de 13.08.2004, împreună cu martorul, numiții și, a plecat cu trenul din A spre B M; că în compartimentul în care aceștia s-au aflat se afla și un tânăr care vorbea românește cu un accent unguresc și care spunea că vine din Ungaria; că pe traseu "țiganul", care avea un telefon marca Nokia, i-a propus martorului, care avea un telefon marca, să facă schimb de telefoane, schimb pe care l-au făcut și pe lângă care martorul a mai plătit suma de 750.000 lei; că ulterior "țiganul" i-a întrebat dacă nu vor să cumpere și acest telefon cu suma de 1 milion de lei, însă nimeni nu a acceptat; că această persoană avea o înălțime de 1,70, avea părul negru dat peste cap, cu, martorul susținând că l-ar recunoaște; că a coborât în
În fața instanței de fond (fila 177, vol.-), martorul relatează aceeași stare de fapt, însă cu următoarele inadvertențe: că cetățeanul de etnie romă era înalt, cu părul scurt, fără; că nu poate indica cu precizie data de 13 august ca fiind data când a călătorit cu trenul împreună cu această persoană și menționează că data de 13 august 2004 nu i-a fost sugerată de nimeni. În plus, martorul arată că nu recunoaște în persoana celor 2 inculpați, prezenți în sala de judecată, pe tânărul de etnie romă la care a făcut referire, că a participat la poliție la recunoașterea din grup și că anterior nu i s-a prezentat nici o fotografie a vreunei persoane; că în grupul din care a făcut recunoașterea erau trei persoane și nu știe câte din acele persoane erau de etnie romă. Menționează că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală, în care a spus adevărul.
Din planșa fotografică aflată la fila 405 dosar, rezultă că martorul l-a identificat pe inculpatul, ca fiind persoana la care face referire în declarația sa.
În pofida inadvertențelor mai sus menționate, apreciem că depoziția martorului este concludentă, întrucât aceasta se coroborează cu depoziția martorului și reflectă date care, la rândul lor, s-au verificat prin informațiile obținute de la.
surprinse sunt nesemnificative. Ele poartă într-adevăr asupra descrierii aspectului fizic al inculpatului, element important în condițiile în care martorul a făcut o identificare asupra acestui inculpat, însă aceste inadvertențe s-au produs în momentul audierii martorului în instanță, respectiv la 2 ani de la prima sa audiere. Ceea ce este relevant, sub acest aspect, este împrejurarea că martorul l-a recunoscut din grup pe inculpat, recunoaștere care în mod cert prevalează față de o descriere fizică făcută de martor inculpatului. În mod firesc oricine identifică mai ușor o persoană făcând apel la memoria vizuală a feței decât raportându-se la descrierea fizică pe care ar putea să o facă acesteia.
S-a mai precizat că telefonul ridicat de la martorul, în urma detectării acestuia după seria -, a fost depus la camera de corpuri delicte, iar la termenul de judecată din data de 7 martie 2006, corpul delict a fost prezentat în instanță, context în care martorul G (fila 235, vol.1), în calitate de reprezentant comercial al unui operator, l-a identificat ca având marca Nokia 3410, iar după tastarea codului "*#06#" a citit seria - a acestuia ca fiind -.
S-a concluzionat, față de cele arătate, că depozițiile celor doi martori, și, ce se coroborează cu datele furnizate de, alăturat planșei fotografice ce ilustrează recunoașterea din grup a inculpatului de către cei doi martori, dovedesc cu certitudine că telefonul mobil marca Nokia 3410, cu seria - -, ce a aparținut victimei, a fost obținut de martorul în urma unui schimb realizat la data de 13.08.2004, de la inculpatul, în timp ce acesta călătorea cu trenul, din loc.A, unde s-a aflat urmare revenirii sale în țară prin Nădlac, spre loc. O, inculpatul domiciliind în loc. jud.
Pentru dovedirea unei stări de fapt contrare, au fost audiați, la cererea inculpatului, formulată în fața instanței de fond, martorii,
Martorul (fila 217 vol.1) arată că în data de 13 august 2004, aflându-se împreună cu martorul, l-a întâlnit pe inculpatul în gara A; că întrucât înainte de a se întâlni cu acesta "s-a încurcat", împreună cu celălalt martor, cu niște femei, care i-au lăsat fără bani, martorul, care se cunoștea mai bine cu inculpatul, i-a cerut acestuia să-i împrumute cu niște bani; că inculpatul le-adat fiecăruia câte 20 de lei, după care au plecat împreună cu acesta,cu trenul, în loc.O, iar de acolo au luat un taxi până în loc.M, de unde martorul și inc. au plecat în, iar acesta în; că în tren au stat în același compartiment cu inculpatul și pe tot parcursul drumului A-O, în compartiment au fost doar ei trei, iar inculpatul nu a părăsit compartimentul nici un moment; că au luat trenul în jurul orelor 16; că în timpul în care inculpatul a urcat în tren, nu au văzut ca acesta să aibă asupra sa telefoane mobile.
Martorul (fila 218, vol.1) arată că în data de 12.08.2004 a plecat împreună cu spre A; că au ajuns în O, unde au intrat într-o cârciumă situată în vecinătatea și, în aceeași zi au luat un alt tren, cu care s-au deplasat în loc.A, scopul fiind acela de a pleca în Ungaria; că ajungând în gara din A, au mers din nou la o cârciumă, unde s-au întâlnit cu niște fete, care le-au furat banii; că au rămas peste noapte în gară și a doua zi, în jurul orelor 14,00, s-au întâlnit cu inculpatul și întrucât martorul dorea să-și vândă ceasul, nemaiavând bani, acesta i-a dat suma de 200.000 lei, pentru a ajunge acasă; că a pornit împreună cu și inculpatul spre casă, călătorind împreună cu trenul, în același compartiment, până în loc. O, iar de aici cu autostopul în M și apoi în; că în compartiment cu ei nu s-au aflat alte persoane și nu a văzut la inculpatul vreun telefon mobil sau euro.
martori au fost propuși de inculpat doar în fața instanței, unde inculpatul și-a făcut această apărare pentru prima oară, deși cunoștea împrejurarea că cei doi martori, și, au fost audiați în cauză și l-au recunoscut din grup, fapt atestat de semnarea procesului verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 429 dosar ), încheiat la data de 3.02.2005, respectiv după audierea martorilor, ce a avut loc la data de 21 ianuarie 2005, iar inculpatul, cu această ocazie, a fost asistat de apărătorul său ales.
Declarațiile celor doi martori nu se coroborează cu nici o altă probă, în plus, sunt în contradicție cu depozițiile martorilor și. Întrucât acestea din urmă conțin date ce se coroborează cu datele furnizate de, iar prin împrejurarea pe care o demonstrează, se coroborează cu toate celelalte probe analizate mai sus, instanța reține că sunt concludente în soluționarea cauzei depozițiile martorilor și, iar depozițiile martorilor și vor fi înlăturate ca fiind neconcludente.
S-a mai precizat aici, că prezența telefonului mobil și a cartelei folosite de victimă la inculpatul, respectiv inculpatul - nu numai că îi incriminează în mod direct pe aceștia ca autori ai faptei dar dovedește și împrejurarea că a fost comisă în scop de jaf și totodată că aceste fapte au fost săvârșite de cei doi inculpați împreună.
Este evident că, în condițiile în care inculpații dețineau propriile telefoane mobile și cartele telefonice, însușirea unor bunuri de același gen de la victimă demonstrează că acest lucru nu s-a realizat accidental ci din dorința specifică furtului de împosedare, mai mult inculpații au valorificat imediat aceste bunuri, telefonul victimei fiind vândut, iar cartela de telefon exploatată pentru realizarea apelurilor telefonice.
Așa cum rezultă din declarațiile inculpaților aceștia ajunși în Ungaria s-au despărțit în localitatea, inculpatul rămânând aici, iar inculpatul - continuându-și drumul spre Budapesta. În concret, în noaptea în care a ucis victima, la câteva ore inculpații s-au despărțit, iar apoi au revenit în țară în zile diferite. Este evident că, în condițiile în care inculpații s-au despărțit imediat după săvârșirea faptei, prezența câte unui bun aparținând victimei în posesia fiecărui inculpat, dovedește în mod direct că aceștia au beneficiat de "foloasele" infracțiunii, întrucât au participat fiecare la comiterea acesteia.
Moartea victimei a fost violentă, datorându-se agresiunii exercitate asupra acesteia. Pentru disimularea omorului, a fost incendiat autoturismul prin folosirea de combustibil, iar în acesta a fost asezat cadavrul victimei, autoturismul fiind descoperit carbonizat în data de 13.08.2004.
Conform procesului verbal de cercetare la fața locului ( 6 dosar ) în data de 14.08.2004 ora 13.00 fost descoperit pe raza localității,la 2 km de centrul satului iar apoi spre est încă 2,5 km de la drum, într-o cultură de soarelui, un autoturism 1310 de culoare albă, carbonizat în proporție de 85-90%; sub barele de protecție ale autoturismului, s-au găsit plăcuțele de înmatriculare căzute pe jos cu nr. -, distorsionate, în urma acțiunii termice; în partea a autoturismului la o distanță de 50. de la spate s-a găsit un motoraș de la ștergătorul de parbriz și un casetofon auto; la o distanță de 1 de la casetofon în partea a autoturismului, între tulpinile de soarelui, s-a găsit un rest de corp uman carbonizat, după formă și aspect probabil provenind din zona bazinului;pe bancheta din spate, zona mediana s-a gasit partea superioară a unui cadavru, capul fiind orientat spre spatele autoturismului și trunchiul între cele două scaune din față; s-au mai găsit resturi de fragmente osoase carbonizate și calcificate pe scaunul din dreapta față; pe bancheta față s-au găsit de asemenea resturi osoase în cantitate mai M, mai închise la culoare cu aspect de carbonizare mai intens.
Din raportul de cercetare a autoturismului ars marca 1310 cu numărul de înmatriculare - (fila 174 din dosar) rezultă în ce privește stabilirea cauzei incendiului, că este vorba despre o incendiere tip "arson" (acțiune intenționată) existând două variante ce nu pot fi excluse din următoarele motive:1.materiale combustibile din compunerea autoturismului, în timpul arderii degajă temperaturi ridicate, respectiv materialul textil 250-300 grade celsius, materialul plastic 450-600 grade celsius, benzina 1200 grade celsius.2. mânerele de la sistemul de coborâre a geamurilor laterale s-au topit în timpul arderii, iar aliajul de aluminiu se topește la 650 grade celsius, 3. parbrizul, luneta și geamurile laterale erau sparte și topite fiind căzute spre interior, temperatura de topire a geamurilor fiind de 900 grade celsius. Pe baza acestor date s-a concluzionat că, în perioada arderii autoturismului au fost temperaturi de peste 900 grade Celsius, fapt ce a implicat și prezența lichidelor combustibile, ușor inflamabile, în habitaclul mașinii, acestea rezultând din analiza de laborator a probelor de prelevate de la fața locului de organele de urmărire penală. Datorită faptului că geamurile autoturismului s-au topit și au căzut spre interior, a fost exclusă varianta unei explozii; au fost excluse ca și cauze de producere a incendiului neglijența în ce privește utilizarea unor mijloace care puteau conduce la inițierea aprinderii, acestea nefiind apte a dezvolta un astfel de incendiu și totodată a fost exclusă cauza electrică, nefiind prezente indiciile unui scurt-circuit.
Din raportul de expertiză nr. - din 12.09.2004 aflat la fila 178 din dosar rezultă că: din probele ridicate de la autoturismul victimei, s-au pus în evidență prezența compușilor aromatici ce se află în componența produselor petroliere. Natura produsului petrolier nu a putut fi identificată datorită cantității insuficiente și a evaporării parțiale a acestuia.
Din raportul de expertiză aflat la fila 189 din dosar, privind stabilirea profilului genetic al victimei a rezultat că: din țesutul muscular și fragmentul de scalp recoltate de la cadavrul carbonizat descoperit în interiorul autoturismului 1300 ars în proporție de 90% a fost extras ADN-ul obținându-se profilele genetice pentru locii corespunzători kitului Multiplex - + (,;, ). genetic al ADN-ului extras din țesutul muscular este identic cu profilul genetic al ADN-ului extras din fragmentul de scalp și aparține unei persoane de sex masculin. de regăsire a profilului genetic al acestei persoane de sex masculin în populația europeană este de 1,12 x 10/-15, calculat pentru rezultatele obținute cu kitul Multiplex - +. Oad oua persoană care ar avea același profil genetic poate fi găsită la un număr mai M de 8,93x10/14 indivizi. numerice menționate mai sus, au fost obținute prin calcule biostatice.
Din raportul de expertiză aflat la fila 197 din dosarul de rezultă că: din analizele genetice corespunzătoare locilor kitului "idetifiler" (, ) al ADN-ului extras din probele de sânge de la tatăl numitului și, mama numitului: pe baza legii a doua a lui, care descrie segmentarea genotipurilor și fenotipurilor la descendenți, precum și a calculelor biostatice de paternitate, efectuate cu softul al, utilizând frecvența alelelor, furnizată de compania, pentru kiturile de reactivi utilizate la amplificarea locilor utilizați, a fost calculată probabilitatea ca - să fie copilul părinților și. Conform acestor observații și calcule prin carere J din alelele prezente în profilul genetic al copilului, trebuie să provină de la mamă și J de la tată, profilul genetic al ADN extras din fragmentul de scalp recoltate de la cadavrul carbonizat, găsit în interiorul autoturismului 1310, ars în proporție de 90%- expertiza nr. -, poate proveni de la copilul lui și cu probabilitate egală cu 1 - ceea ce înseamnă o certitudine.
de scalp recoltat de la cadavrul carbonizat, găsit în interiorul autoturismului 1300 ars. în proporție de 90% provine de la numitul copilul numiților și.
Din raportul de constatare medico-legală aflat la fila 29 dosar rezultă că: moartea numitului a fost violentă. Ea s-a putut datora anoxiei acute prin comprimarea căilor respiratorii superioare și /sau asupra orificiilor respiratorii. Moartea poate data de 4-5 zile (din 9/10 august 2004). Leziunile descrise la examenul intern și extern s-au putut produce prin următoarele mecanisme: cele localizate la nivelul cutiei toracice, bazinului, coloanei vertebrale și membrelor (fracturi) prin mecanism termic; cele localizate la nivelul cutiei craniene (fracturi) și hematomul extradural prin mecanism termic: cele localizate la nivelul mandibulei și dinților, prin mecanism termic, existând și posibilitatea ca acestea să fie produse inițial prin lovire cu corpuri dure contondente și comprimare, iar ulterior să se adauge intervenția factorului termic. In urma examenelor histopatologic efectuat (lipsa particulelor de carbon în alveolele pulmonare) și lipsa particulelor de funingine din căile respiratorii (examen macroscopic) se apreciază că victima era decedată în momentul incendierii. Examenul toxicologic nu a putut determina. De asemenea examenul toxicologic nu a putut determina alcoolemia. a fost supus acțiunii flăcării, rezultând arsuri de gradul IV pe 100% suprafața corporală. Nu există elemente certe medico-legale care să ateste poziția victimă-agresor totuși se apreciază pe baza adatelor de anchetă (susnumitul era proprietarul mașinii și implicit șoferul acesteia) că victima a putut fi lovită cu corpuri dure contondente din lateral dreapta și /sau spate, precum și comprimată la nivelul gâtului și feței (comprimare cu mâna sau comprimare cu brațul sau alt obiect dur). O porțiune din cadavru (bazinul și o parte din coapse)au fost deplasate (scoase din vehicul afară). Data acestei manevre nu poate fi precizată.
Din cartea internațională de asigurare pentru autovehicule, fila 168 dosar rezultă că victima, a deținut în proprietate autoturismul marca 1310 cu nr. înmatriculare -.
Din cele reținute mai sus, rezultă cu certitudine că:
- autoturismul marca 1310 cu nr. înmatriculare -, găsit într-un lan de soarelui, în localitatea Săcuieni sat, la o distanță de aproximativ 2,5 km de drumul de acces ( șosea), ars în proporție de 90% aparținea victimei;
- cadavrul aflat în autoturism și în afara lui este al victimei;
- moartea victimei a fost violentă; nu s-a datorat acțiunii termice, aceasta fiind decedată în timpul incendierii; leziunile prezentate de cadavrul au evidențiat acțiuni de lovire a acestuia cu corpuri contondente.
Raportat la locul unde a fost descoperit cadavrul victimei și autoturismul incendiat al acesteia, în apărare s-a invocat împrejurarea că, întrucât niciunul din cei doi inculpați nu dețin permis de conducere este imposibilă de atribuit fapta acestora, întrucât nu aveau cum să deplaseze autoturismul victimei, după uciderea acesteia pe un drum lăturalnic, iar apoi să-l abandoneze într-un lan de soarelui. Precizăm că în opinia instanței, lipsa permisului de conducere nu exclude în mod absolut ideea că inculpații să fi fost în măsură să parcurgă acest traseu. S-a dovedit frecvent să autoturisme aflate în trafic, sunt conduse de persoane ce nu dețin permis de conducere.
In altă ordine de idei, s-a precizat că nu există nici o probă în cauză care să lămurească acest aspect. Împrejurarea invocată în apărare privind nedeținerea de către inculpați a unor permise de conducere, nu dovedește în mod absolut că inculpații s-au aflat în imposibilitatea executării acestei manevre.
Cu toate acestea s-a arătat încă o dată că din datele existente în dosarul cauzei, nu se poate lămuri acest aspect. Ceea ce nu se poate lămuri este locul unde a fost ucisă victima - pe șosea sau in lanul de soarelui, și raportat la prima ipoteză, cum au transportat inculpații autoturismul victimei in lanul de soarelui, respectiv prin împingerea acestuia sau prin folosirea acțiunii motorului. Acest element ce rămâne necunoscut, vizează însă stabilirea modului de comitere al faptei, nicidecum stabilirea identității autorilor acestuia. Ca atare apreciem că nu este incident acel dubiu ce profită inculpaților, în condițiile în care așa cum s-a arătat, împrejurarea invocată de apărare, privind nedeținerea permisului de conducere de către inculpați nu înlătură în sine deținerea de către aceștia a abilităților corespunzătoare, și totodată nu dovedește imposibilitatea săvârșirii faptei de către aceștia. Ceea ce este esențial este faptul că această împrejurare - lipsa permisului de conducere, atât prin aspectul pe care îl vizează ce ține de modul de comitere, cât și prin caracterul său relativ, nu are forța de a înlătura certitudinea că inculpații sunt autorii faptei, ce rezultă din celelalte probele analizate.
Raportat la împrejurarea că lângă autoturismul victimei a fost descoperit motorașul ștergătorului de parbriz, casetofonul auto, iar în interiorul acestuia verigheta victimei, apărarea a susținut că, prezența acestor bunuri demonstrează că în realitate nu a avut loc un jaf, întrucât în ipoteza contrară, aceste bunuri ar fi fost sustrase, în mod deosebit verigheta, care era confecționată din aur.
S-a areciat că, ceea ce este ilustrativ pentru probarea unui jaf, nu sunt bunurile pe care autorul nu le sustrage ci bunurile sustrase de acesta. In concret jaful s-a probat în prezenta cauză, prin aflarea în posesia inculpaților a celor două bunuri ale victimei, respectiv telefonul mobil al acesteia și cartela de telefon, bunuri care au fost efectiv folosite de către inculpați.
Raportat la împrejurarea că o parte din corpul victimei s-a aflat în afara autoturismului, de asemenea nu se exclude vinovăția inculpaților, modul în care victima a fost ucisă, iar apoi autoturismul incendiat, în lipsa unor persoane sau dispozitive care să vizualizeze respectiv să înregistreze aceste fapte, rămân cunoscute doar de inculpați. In altă ordine de idei remarcăm că, martorul (fila 69 dosar p, fila 277 vol. 2 dosar instanță) arată că a sustras o de din portbagajul mașinii, respectiv o geantă pe care a găsit-o în portbagajul autoturismului incendiat și pe care intentiona să o predea la fier vechi.
Acest fapt demonstrează posibilitatea ca acesta sau altă persoană să fi deschis autoturismul victimei, și în acest fel se poate explica nu numai prezența unei părți din cadavrul acestuia în afara autoturismului ci și celorlalte bunurilor găsite aici.
Raportat la momentul incendierii autoturismului, s-a reținut că din depoziția martorului Kopis ( fila 67 dosar ), menținută în fața instanței (fila 294 vol 2), rezultă că, acesta a descoperi împreună cu fratele său autoturismul incendiat, în data de 13.08.2004, în faza de martorul nefăcând nicio referire la împrejurarea că în acel moment autoturismul fumega. In fața instanței a precizat în mod expres că mașina era arsă total și nu fumega. Martorul mai sus menționat care au sustras o geantă din portbagajul mașinii, arată în fața instanței (fila 277) că a descoperit o mașina în data de 10.08.2004. dar că nu a văzut ca aceasta să fie arsă și că cele consemnate sub acest aspect din cursul nu corespund realității și că atunci când a găsit această era singur în căruță și nu însoțit de fratele său. Totodată menționează că declarația dată la poliție a fost dată în limba ă și traducerea a făcut-o o femeie. Arată că,deși martorul revine asupra declarației sale, în mod nemotivat, această împrejurare nu creează un dubiu asupra momentului incendierii raportat la celelalte date concrete existente în cauză. E cert că martorul dovedește împrejurarea că, în data de 10.08.2004, respectiv la câteva ore de la uciderea victimei, mașina acesteia se afla în lanul de soarelui în localitatea, Deși martorul nu mai susține că în momentul în care a găsit mașina aceasta era arsă, acest fapt rezultă din interpretarea coroborată a următoarelor date: victima a fost ucisă, moartea sa fiind violentă, cadavrul acesteia a fost așezat în autoturism iar autoturismul a fost găsit ulterior incendiat, prin folosirea de combustibil. Este evident că rațiunea acestei incendieri, a fost dorința de disimulare a omorului, care putea să aparțină în mod exclusiv autorilor faptei și că, dat fiind acest aspect, incendierea ca act de disimulare al omorului, s-a produs în mod logic concomitent cu aceasta.
In plus s-a remarcat că martorul a declarat că a sustras o geantă de pentru aod uce la fier vechi. Din modul de exprimare al martorului rezultă că aceasta nu avea si anvelopa, ceea ce se explică tocmai prin distrugerea acestei anvelope in urma incendierii mașinii.
Față de cele prezentate mai sus, instanța de fond a apreciat ca fiind irelevantă efectuarea unei expertize care să stabilească timpul necesar arderii autoturismului până în faza în care a fost găsit și după terminarea arderii, timpul necesar răcirii elementelor rămase și totodată pentru a se explica prezența bazinului și coapselor victimei în afara autoturismului. S-a apreciat față de primele două motive că, declarația martorului, martor ce a găsit autoturismul în data de 10.08.204 urmare poziției sale oscilante, nu are cum să constituie un reper credibil, iar apoi susținerile martorului Kopis că în data de 13.08.2004 când autoturismul a fost descoperit acesta nu mai fumega, se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului. In ce privește ultimul aspect, apreciem că acesta nu poate fi lămurit, explicat în cadrul unei expertize, din una din expertizele sus menționate, rezultând că nu a avut loc nici o explozie, care să explice eventual prezența în mai multe locuri a diverselor părți din corpul victimei.
VI. Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor și au invocat, în apărare, împrejurarea că în noaptea de 9/10.08.2004 - noaptea în care a fost ucisă victima, s-au aflat la locuința acestora din loc. până la ora 3,00, când au plecat împreună cu martorul în Ungaria.
În dovedirea acestei împrejurări au fost administrate următoarele probe:
Declarațiile inculpaților care atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței au declarat că în data de 9.08.2004 s-au aflat la locuința acestora din unde până seara au executat anumite lucrări gospodărești iar în cursul serii au stat împreună cu mai multe persoane cu care au consumat băuturi alcoolice, iar apoi s-au culcat până în jurul orelor 3 când s-au trezit și au plecat împreună cu martorul în Ungaria. Au declarat că, în cursul aceleiași zile au intenționat să se deplaseze în Ungaria cu trenul de la ora 16:30, însă în momentul în care au plecat de acasă s-au întâlnit cu verișoara acestora, martora care le-a comunicat că trenul a plecat. Au rugat-o pe aceasta să vorbească cu concubinul său, martorul și să-i transporte acesta în Ungaria motivând martorei că a doua zi trebuiau să se prezinte la muncă în Ungaria. Au susținut că întrucât martorul efectua lucrări de construcție a refuzat să-i transporte în seara acelei zile, însă s-au înțeles cu acesta ca în cursul nopții, după ce martorul s-ar fi odihnit câteva ore, respectiv în jurul orelor 3 să plece împreună în Ungaria.
Martorul atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței a susținut împrejurarea că la solicitarea inculpaților de a-i transporta de urgență în Ungaria întrucât unul dintre aceștia dacă nu s-ar fi prezentat a doua zi la muncă ar fi fost dat afară, a fost de acord să efectueze acest transport dar nu imediat, ci în cursul nopții, respectiv în jurul orelor 3. Martorul mai arată că în jurul orei 2 s-a trezit și i-a luat pe inculpați care au fost la rândul lor treziți de concubina sa, martora și a plecat împreună cu aceștia spre Vama iar până aici a avut o oprire la un situat înainte de vamă. A precizat că atunci când i-a luat pe inculpați în mașină erau somnoroși, iar inculpatul - a dormit pe tot parcursul drumului. Martorul mai arată că, în vamă a arătat suma de 1200 Euro pe care a avut-o asupra sa și totodată precizează că deține un autoturism marca 226.
Martora arată la rândul său că, a fost rugată de inculpați să vorbească cu martorul ca acesta să-i transporte în data de 9.08.2004 în Ungaria; că întrucât acesta avea de efectuat lucrări de construcție a fost de acord să-i transporte în cursul nopții; că în jurul orelor 2 - 3 noaptea martora a plecat la locuința acestora și i-a trezit pe inculpați care au venit în 10 minute și au plecat împreună cu martorul în Ungaria.
Martorul arată, în declarația dată în faza de urmărire penală (fila 74), că locuiește în satul și cunoaște familia, respectiv sen. soția acestuia, și fiii acestora (inculpații) și încă doi copii mai mici. Mai arată că martorele și sunt căsătorite și locuiesc în satul, com. și îi cunoaște și pe soții acestora, dar nu știe cum îi cheamă; știe că inculpații mergeau frecvent în Ungaria la lucru, spunând că au găsit ceva lucrări în zidărie și zugrăvit, însă nu știe cine îi ducea cu mașina, însă a auzit de unul, dar nu-l cunoaște; că în data de 9 august 2004, în jurul orelor 16, fost acasă la inculpați să-i întrebe dacă pot merge cu el să strângă paie de pe câmp, întrucât au căruță cu doi cai; i-au spus că nu pot să meargă, întrucât se pregătesc să plece în Ungaria și chiar își făceau bagajele, spunând că pleacă cu trenul; arată că erau acasă și părinții acestora, iar trenul spre O pleca la ora 16,30 din halta; era îmbrăcat într-o cămașă simplă sau de blugi, nu ține minte, cu scurtă, culoarea nu o reține, pantaloni lungi de culoare maro, adidași de culoare albă, iar - era îmbrăcat într-o cămașă de culoare albă, pantaloni lungi de culoare maro și adidași de culoare albă; că a observat într-o sacoșă M, de culoare verzuie, că își pun 2 pături, întrucât spuneau că dorm afară, precum și haine și mâncare; că după martor a venit mama sa, ca să ducă o găleată de apă și acesta a dat mâna cu cei doi, întrucât au spus că pleacă la gară și că inculpații au ieșit împreună cu martorul și mama acestuia din casă, spunând că merg spre gară, iar martorul cu mama sa au mers spre casă; că din acel moment nu i-a mai văzut pe cei doi, iar din ziar a aflat că au fost arestați, pentru că ei l-ar fi omorât pe taximetristul; că în momentul în care cei doi frați erau în stradă să plece spre gară, au văzut-o și pe, verișoara lor, care locuiește peste drum de casa lor, și au salutat-o, spunându-i că pleacă în Ungaria; că luni, 9.08.2004, dimineața, martorul cu fratele său au avut de lucru acasă la reparatul locuinței, iar în jurul orei 16, martorul a mers la și la să-i cheme să meargă după paie, însă ei se pregăteau să meargă în Ungaria.
În fața instanței de fond, martorul (filele 198 -200 vol.1) a declarat că știe că numita i-a văzut pe inculpați, deoarece aceasta i-a salutat; că în seara respectivă toți erau în aceeași cameră și ascultau muzică; că nu au consumat băuturi alcoolice și nu știe dacă la locuința inculpaților se consumaseră băuturi alcoolice; că în acea seară toate persoanele care se aflau la locuința inculpaților au stat în aceeași cameră, respectiv camera unde se afla televizorul; a precizat că locuința inculpaților mai are o cameră, bucătărie și, însă știe sigur că nici în bucătărie sau în cealaltă cameră nu se afla nici o persoană, fiind ușa deschisă în cealaltă cameră; că în afara telefonului pe care îl avea mama inculpaților, martorul nu a văzut în locuința acestora nici un telefon mobil și nici la inculpatul, iar din seara în care au plecat inculpații în Ungaria, nu i-a mai văzut; a învederat că în seara în care inculpații au plecat în Ungaria, martorul nu a consumat alcool și nici nu a văzut alte persoane consumând alcool, dar crede că inculpații consumaseră alcool, întrucât miroseau a alcool; că ora la care au plecat inculpații era 23:00, întrucât aceasta era ora pe care o indica ceasul ce era atârnat în cameră, însă nu știe dacă acesta era funcțional; și că deși a doua zi s-a aflat la locuința inculpaților, nu s-a uitat la ceas niciodată, precizând că orele 20:00 când a venit la locuința inculpaților, respectiv ora 21:00 când a plecat după, nu erau ore pe care le-ar fi citit uitându-se la ceas,ci erau ore pe care i le comunicau sătenii pe care i-a întâlnit și pe care i-a întrebat; arată că ora la care au plecat inculpații nu putea fi ora 3 dimineața, întrucât era prea întuneric, iar la ora la care s-a întors cu verdeața la și până în momentul în care au plecat inculpații s-au scurs cam 2,30 ore; că atunci când a plecat după nu era întuneric afară, dar când s-a întors se făcea întuneric; că nu l-a văzut pe tatăl inculpaților în cursul acelei zile schimbând bateria la ceas.
Martorul (fila 218, vol.1), în fața instanței a declarat că în data de 9 august 2004, trimis-o pe mama sa să-i roage pe cei 2 inculpați să-l ajute la descărcat de cărămidă, însă aceștia au refuzat, spunând că sunt ocupați și totodată au întrebat-o pe mama acestuia dacă martorul are bani, întrucât știau că intenționez să cumpăr un; că ulterior a venit la locuința lor, respectiv în jurul orelor 13,00 - 13,30, iar acesta i-a cerut să-i împrumute suma de 2.000.000 lei, ca să meargă în Ungaria; că în ziua respectivă martorul nu a fost acasă la inculpați, iar seara fratele său i-a spus că i-a văzut pe aceștia plecând în Ungaria, fără să indice ora la care i-a văzut.
Martora, în declarația de la fila 219, vol.1 instanță, arată că la data de 9 august 2004, lunea, - a condus-o din nou la spital și întrucât știa că băieții se pregătesc să meargă în Ungaria, a rugat-o pe sora sa să facă mâncare atât pentru ei, cât și pentru copiii mai mici, care rămâneau acasă.
În fața instanței, martora (fila 83, vol2) arată că, citindu-i-se declarația dată în cursul urmăririi penale și fiindu-i tradusă în limba ă în întregime, cele declarate în cursul urmăririi penale corespund întrutotul adevărului; că în ziua de luni, când a fost la familia și a rămas până în jurul orelor 24,00,cei 2 inculpați au fost tot timpul la domiciliu; că în perioada respectivă, cu excepția lui, bunica inculpaților, nici o altă persoană nu a fost la domiciliul acestora; că acasă era și tatăl inculpaților, care era în stare de ebrietate; că în tot acest răstimp, inculpații erau în cameră, iar martora într-o bucătărie de vară, așa că nu știe dacă inculpații au consumat sau nu alcool; că acasă mai erau numitele și, surorile inculpaților și nu reține dacă a fost în acea seară la inculpați.
Martora, în declarația dată în fața instanței (fila 108, vol2) arată că inculpatul a venit la ea, comunicându-i că îl așteaptă pe un anume să vină și să-i ducă pe inculpați în Ungaria, martora întrebându-l dacă pleacă în condițiile în care mama inculpaților se află în spital, iar inculpatul i-a spus că pleacă, că el are de primit ceva bani, întrucât un patron din Ungaria le datorează inculpaților o sumă de bani; că martora a înțeles din discuțiile cu inculpații că acel urma să vina la locuința inculpaților, pentru a-i transporta pe aceștia în Ungaria, în jurul orelor 18,00 -19,00; că întrucât acel nu a venit la ora stabilită, inculpații au venit la locuința martorei între orele 19,00 - 20,00 și au întrebat-o dacă nu este de acord ginerele său să-i ducă în Ungaria, iar martora le-a spus că nu știe, pentru aceasta fiind nevoie să discute cu fiica sa; că cei 2 inculpați au discutat cu fiica sa, care locuiește cu soțul său împreună cu martora; că ginerele său a fost de acord să-i transporte în Ungaria, dar nu de îndată, întrucât efectua niște lucrări de construcție, respectiv edifica o bucătărie de vară, având mortarul pregătit; că cei 2 inculpați trebuiau să mai aștepte 2-3 ore, până ce ginerele său termina lucrul; că ginerele său a terminat lucrarea în jurul orelor 22,00 - 23,00, după care s-a culcat circa o oră, iar în jurul orelor 2-3 noaptea, cei trei au plecat; că în răstimpul dintre momentul în care martora i-a anunțat pe inculpați că ginerele său nu a terminat lucrarea și până la momentul plecării în Ungaria, cei 2 inculpați au rămas la locuința lor, au consumat alcool împreună cu tatăl lor, au ascultat muzică la volum ridicat; că nu știe la ce oră, dar era întuneric, bunica inculpaților le-a adus acestora mâncare; că nu poate preciza ora, în jurul miezului nopții, cei 2 inculpați s-au culcat, martora a pregătit cafea pentru drum și în jurul orei 2, fiica martorei s-a dus la inculpați să-i trezească, care au venit apoi la locuința martorei, unde au băut o cafea, după care au plecat spre Ungaria.
Martorul, în declarația dată în fața instanței (fila 215, vol2) arată că în urmă cu circa 2 ani, se afla la Punctul de Frontieră, la intrarea spre Ungaria, așteptând să i se aplica ștampila de intrare pe pașaport; căi-a văzut pe cei 2 inculpați, pe care i-a transportat și el în Ungaria, care au fost opriți de organele vamale e, întrucât aveau la ei țigări; că acest eveniment a avut loc seara, dar încă nu se întunecase; că referitor la faptul că în declarația dată în cursul urmăririi penale a indicat ora 6 dimineața ca fiind ora celor mai sus relatate, a arătat că au trecut de la acea împrejurare 2 ani și nu mai ține minte când s-a întâmplat cu exactitate; că împreună cu cei 2 inculpați mai era o persoană, care era șoferul, cu o mașină cu nr. de înmatriculare de Austria sau Germania; că cunoaște acea persoană din vedere, fără a-i cunoaște numele.
Din adresa nr.- a Frontieră B rezultă că la data de 10.08.2004 inculpații - și au ieșit din țară la ora 04:53 pe jos, iar martorul a ieșit la ora 04:52 cu autoturismul marca cu nr. de înmatriculare NK 541 CA.
Martorii audiați susțin împrejurarea că în seara zilei de 09.08.2004 inculpații s-au aflat în localitatea la domiciliul acestora, unde după ce și-au petrecut o perioadă de timp în compania martorilor, s-au culcat până în jurul orelor 15 când au plecat împreună cu martorul în Ungaria.
S-a reținut că nimic din ceea ce s-a reținut până la acest punct în prezenta cauză nu contravine împrejurării că inculpații în seara zilei de 9.08.2004 s-ar fi aflat la locuința acestora din.
Așa cum rezultă din cele de mai sus, victima i-a comunicat martorei în data de 9.08.2004 la orele 22:25, că așteaptă persoana ce urma să le transporte în Ungaria ceea ce face posibil ca până în jurul acestei ore inculpații să se fi aflat la locuința acesteia din localitatea.
Ca atare, ceea ce este discutabil, e momentul în care inculpații au plecat de acasă și nu dacă inculpații s-au aflat acasă în seara zilei de 9.08.2004, aspect care nu este însă lămurit de martori. Reținem că martorele și susțin că s-au aflat la locuința inculpaților în seara respectivă și că aceștia au fost acasă până în jurul orelor 2 - 3 noaptea. Martorul susține o stare de fapt diferită, respectiv că inculpații au plecat de acasă în jurul orelor 23.
Raportat la aceste depoziții s-a arătat că fiecare dintre acestea se coroborează cu altă probă. Astfel, depoziția martorului în ceea ce privește ora la care inculpații au plecat din s-ar corobora cu declarația martorei care a arătat că la ora 22:25 victima îi aștepta pe aceștia. Pe de altă parte, depozițiile celor două martore s-ar corobora cu depoziția martorului care arată că a plecat împreună cu inculpații din localitatea în Ungaria în jurul orelor 2:30 din localitatea, iar din adresa nr.-/30.08.2004 (fila 205 dosar ) emisă de Frontieră B rezultă că inculpații au ieșit din țară prin Vama în data de 10.08.2004 orele 4:53, pe jos și concomitent cu aceștia ieșea din țară martorul cu autoturismul proprietatea personală a acestuia.
Cu toate acestea s-a apreciat că depoziția martorului este concludentă și demonstrează împrejurarea că inculpații la o oră mult mai timpurie decât cea susținută de aceștia au plecat de la locuința din. Aceasta deoarece declarația martorului se coroborează nu numai cu depoziția martorei ci și cu datele ce rezultă din listingul convorbirilor telefonice efectuate în această dată de pe telefonul cu nr. de apel 0740/- ce a aparținut victimei (fila 254 dosar ) din care rezultă că la ora 22:23 victima l-a apelat pe inculpatul pe numărul acestuia 0741/-. Este evident că la ora 22:23 victima îi aștepta pe inculpați ca dovadă că i-a apelat pe aceștia.
Cu privire la depozițiile celor două martore deși acestea se coroborează cu depoziția martorului și a martorei s-a reținut că acești martori se află în relații apropiate cu inculpații, martora fiind sora mamei inculpaților, martora este fiica acestei martore, respectiv verișoară cu inculpații, iar martorul este concubinul martorei. Ca atare, apreciem că acești martori nu au suficientă credibilitate pentru a demonstra că până la ora 3 noaptea inculpații nu au plecat de la domiciliul lor, atât datorită subiectivismului pe care aceste probe e posibil să-l aibă, cât și datorită faptului că există împrejurări a căror corelare, așa cum s-a arătat mai sus conduce la concluzia că la o oră mult anterioară aceștia au plecat din localitatea.
Cu toate acestea, instanța de fond a reținut că deși se poate face o apreciere relativă asupra orei la care inculpații au plecat din localitatea (în jurul orelor 23) nu există date în cauză care să permită o determinare mai exactă a acesteia.
Așa cum s-a mai arătat, există în această cauză elemente ce rămân necunoscute, anume locul în care inculpații s-au întâlnit cu victima, respectiv ora acestei întâlniri. Acestea însă, nu îi exclud pe inculpați ca autori ai omorului în condițiile în care există un martor care susține că inculpații au plecat de acasă în jurul orelor 23, iar acest reper orar martorul îl indică raportându-se la împrejurări obiective, respectiv anumite treburi gospodărești pe care le-a executat până la acea oră și care în mod firesc se execută în cursul zilei, cel mult până seara târziu și nu noaptea. În intervalul cuprins între aceste repere orare 23:00, respectiv 3:00 era suficient pentru ca inculpații să se întâlnească cu victima iar apoi pentru a-și constitui un alibi să revină în localitatea, iar de aici să plece în jurul orelor 3 spre Ungaria. Mașina victimei a fost găsită în localitatea, însă este posibil ca aceste distanțe să fie parcurse în cele patru ore. Atât localitatea cât și localitatea se află în aceeași zonă a județului B, fiind situate la o distanță de aprox. km una de cealaltă. În mod evident pentru ca inculpații să revină din localitatea în localitatea s-ar putea de asemenea avansa mai multe variante.
Cu toate acestea, s-a reținut însă că nu se poate stabili cu certitudine că inculpații au procedat în acest mod.
Ca atare, rămân în speța de față împrejurări nelămurite cum sunt locul de întâlnire al victimei cu inculpații, ora acestei întâlniri, locul uciderii victimei, modalitatea prin care autoturismul victimei a fost deplasat după uciderea acesteia în lanul de soarelui din localitatea, mijlocul cu care inculpații ulterior uciderii victimei au revenit pe traseul urmat spre Ungaria.
Toate aceste elemente țin de modul în care a fost comisă fapta și așa cum s-a mai arătat prin raportarea la fiecare dintre aceste evenimente, nu rezultă starea de imposibilitate a inculpaților în a le săvârși. Există date care permit prezumția că locul de întâlnire a fost localitatea M, localitate situată la distanță mică față de localitatea (aproximativ km). întâlnirii se putea situa în jurul orelor 23, oră pe care martorul ca fiind ora plecării inculpaților din. Totodată victima la ora 22:25 îi comunică martorei că nu au sosit persoanele așteptate, iar la ora 22:23 victima l-a apelat pe inculpatul, ceea ce demonstrează că la această oră victima nu s-a întâlnit încă cu inculpații. Localitatea unde a fost descoperit autoturismul incendiat al victimei se află la o distanță de km față de localitatea. În plus, menționăm aici că deși inculpații au declarat că au dormit până la ora la care au fost treziți pentru a pleca în Ungaria cu martorul și că și după acest moment pe parcursul drumului au dormit, s-a reținut că există date în cauză care dovedesc că inculpații nu au fost atât de inactivi. Din listingul convorbirilor efectuate de la numărul de telefon aparținând inculpatului -, 0744/ 846 440 (fila 264 dosar ) rezultă că acestea la orele 2:35 a apelat numărul 0740/ 266 782 aparținând martorei, respectiv sora inculpatului. Este evident că un telefon inițiat la o oră atât de înaintată în noapte, este reclamat de o urgență, împrejurare ce ilustrează că cele susținute de inculpați sunt neverosimile.
S-a arătat încă o dată că varianta ilustrată mai sus asupra traseului parcurs de inculpați deși dedusă din date existente în materialul probator rămâne doar o variantă posibilă neexistând probe care să demonstreze cu certitudine că lucrurile s-au petrecut așa. În realitate este posibil ca activitatea infracțională a inculpaților să se fi derulat altfel, atât în ceea ce privește reperele orare, cât și traseul parcurs de aceștia. E posibil totodată ca inculpații să fi beneficiat de ajutorul unei terțe persoane, fie că aceasta cunoștea sau nu fapta de omor a inculpaților.
Faptul că scenariul unui omor nu poate fi reconstituit în toate elementele sale nu exclude posibilitatea identificării certe a autorilor faptei.
În prezenta cauză s-au probat elemente esențiale, cu concludență covârșitoare asupra acestui aspect, iar relația logică existentă între acestea conduce la concluzia că inculpații și - sunt autorii faptelor penale cercetate în prezenta cauză. În plus, împrejurările rămase neelucidate în cauză nu sunt împrejurări imposibil de realizat de către aceștia.
Împrejurările esențiale concludente asupra identificării inculpaților ca autori ai faptei sunt:
- contactarea victimei de către inculpatul cu trei zile anterior uciderii sale; solicitarea făcută de acesta privind efectuarea de către victimă a unui transport de persoane în Ungaria; solicitarea făcută victimei de a procura 2500 Euro ce trebuia prezentată autorităților vamale.
- plecarea victimei de acasă în data de 09.08.2004 (data uciderii acesteia) spre locul de întâlnire cu persoanele ce trebuiau transportate în Ungaria, victima având asupra sa suma de 2500 Euro
- existența unor apeluri telefonice între victimă și inculpatul în momentul în care victima se afla în așteptarea acestor persoane
- deținerea de către inculpați a cartelei Romtelecom de pe care a fost sunată victima în data de 6.08.2004 când a fost contactată și s-a solicitat acel transport de persoane în Ungaria; prezența la inculpatul - în data de 13 și 14.08.2004, respectiv la două zile de la uciderea victimei a cartelei de telefon ce i-a aparținut acesteia
- prezența la inculpatul în data de 13.08.2004, respectiv la două zile de la uciderea victimei a telefonului mobil ce i-a aparținut acesteia
- contestarea de către inculpați a tuturor datelor ce conduceau spre identificarea acestora.
Raportat la materialul probator analizat, instanța de fond a reținut că inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptelor reținute în sarcina acestora, fiind dovedite toate elementele constitutive ale infracțiunilor de care sunt judecați. Sub aspectul laturii subiective raportat la modul în care s-au materializat acțiunile acestora, cronologia lor și durata în timp pe care au presupus-o, instanța reține că aceștia au acționat cu intenție directă premeditându-și faptele cât și modul de comitere în amănunt. În plus au recurs la anumite acțiuni menite a le constitui un alibi (au petrecut seara zilei de 9.08.2004 în compania mai multor persoane, au simulat intenția de a se deplasa în Ungaria cu trenul). Precizăm aici că raportat la faptele comise ambii inculpații au avut discernământ, împrejurare atestată de expertizele medico legale psihiatrice efectuate în cauză (fila 401 - 403 dosar ).
Față de cele de mai sus, instanța de fond a reținut în drept următoarele:
1.Fapta inculpatului de a suprima viața victimei în scopul de aot âlhări și în condițiile în care inculpatul a săvârșit anterior un alt omor întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prev. și ped. de art.174 - art.176 lit.c și d Cod Penal, text de lege în baza căruia cu aplicarea art.37 lit.a a Cod Penal dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 25 ani închisoare.
În baza art. 65.Cod Penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a, b pe Cod Penal o durată de 8 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 61.Cod Penal a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare aplicată prin 3/P/2000 pronunțată în dosar nr. 250/2000 a Tribunalului Bihor și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 652 zile, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa mai grea de 25 ani închisoare.
2.Fapta aceluiași inculpat de a deposeda pe victimă de bunuri pe care aceasta le avea asupra sa prin violență întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev și ped. de art. 211 al. 2 lit. b și al. 2/1 lit. a Cod Penal, text de lege în baza căruia cu aplicarea art.37 lit. a l Cod Penal-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 18 ani închisoare.
În baza art.61 a Cod Penal revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare aplicată prin 3/P/2000 pronunțată în dosar nr. 250/2000 a Tribunalului Bihor și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 652 zile, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa mai grea de 18 ani închisoare.
3.Fapta aceluiași inculpat de a distruge prin incendiere autoturismul aparținând victimei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.217 alin.4 Cod Penal, text de lege în baza căruia, cu aplicarea art.37 lit.a Cod Penal, l-a condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prin incendiere, la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art.61 a Cod Penal revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare aplicată prin 3/P/2000 pronunțată în dosar nr. 250/2000 a Tribunalului Bihor și s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 652 zile, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a raportat la art.33 lit.b și Cod Penal art.35 al. 1.Cod Penal a contopit pedepsele rezultante de mai sus, în pedeapsa mai grea de 25 ani închisoare la care a adăugat un spor de 5 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 30 ani închisoare și cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a și b Cod Penal, pe o durată de 8 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art.71 a Cod Penal interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a și b pe Cod Penal durata executării pedepsei închisorii.
În baza art.88 a Cod Penal dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv de la 14.08.2004 la zi.
În baza art.350 p Cod Penal a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
-.1.Fapta inculpatului - de a suprima viața victimei în scopul de aot âlhări întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prev. și ped. de art.174 - 176 lit.d Cod Penal, text de lege în baza căruia cu aplicarea art.37 lit.a a Cod Penal condamnat pe inculpat la pedeapsa de 20 ani închisoare.
În baza art.65 a Cod Penal interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a și b pentru Cod Penal o durată de 8 ani după exercitarea pedepsei închisorii.
În baza art.61 a Cod Penal revocat beneficiul liberării condiționate, din pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin nr.288/2001 pronunțată de Judecătoria Marghita în dosar nr.1500/2001 și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 438 zile, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză de 20 ani închisoare, în pedeapsa mai grea de 20 ani închisoare.
2. Fapta aceluiași inculpat de a deposeda pe victimă de bunuri pe care aceasta le avea asupra sa prin violență întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art.211 al.2 lit.b și al.2/1 lit.a Cod Penal, text de lege în baza căruia cu aplicarea art.37 lit.a Cod Penal, a condamnat pe inculpat, la pedeapsa de 18 ani închisoare.
În baza art.61 a Cod Penal revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin 288/2001 pronunțată de Judecătoria Marghita, în dosar nr. 1500/2001 și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 438 zile, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză de 18 ani închisoare, în pedeapsa mai grea de 8 ani închisoare.
3.Fapta aceluiași inculpat de a distruge prin incendiere autoturismul aparținând victimei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.217 alin.4 Cod Penal, text de lege în baza căruia, cu aplicarea art.37 lit.a Cod Penal, a condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prin incendiere, la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 61.Cod Penal a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin 288/2001 pronunțată de Judecătoria Marghita, în dosar nr. 1500/2001 și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 438 zile, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză de 10 ani închisoare, în pedeapsa mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b cu Cod Penal art. 35 al. 1.Cod Penal a contopit pedepsele rezultante de mai sus, în pedeapsa mai grea de 20 ani închisoare la care va adăuga un spor de 5 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 25 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a și b Cod Penal, pentru o durată de 8 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71.Cod Penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a și b pe Cod Penal durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 88.Cod Penal a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv de la 14.08.2004 la zi.
În baza art. 350.p Cod Penal a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
S-a precizat că starea de recidivă a inculpatului - decurge din condamnarea sa anterioară la pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare aplicată prin nr.288/2001 a Judecătoriei Marghita, pedeapsă din a cărei executare inculpatul s-a liberat condiționat la data de 24.09.2003 cu un rest rămas neexecutat de 438 zile, faptele cercetate în prezenta cauză fiind comise în 9/10.08.2004, respectiv înainte de împlinirea acestuia (cazier judiciar fila 351 dosar ).
S-a precizat că starea de recidivă a inculpatului decurge din condamnarea sa anterioară pentru săvârșirea infracțiunii de omor la pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare aplicată prin nr.3/2000 a Tribunalului Bihor, pedeapsă din a cărei executare inculpatul s-a liberat condiționat la data de 20.08.2003 cu un rest rămas neexecutat de 652 zile, faptele cercetate în prezenta cauză fiind comise în 9/10.08.2004, respectiv înainte de împlinirea acestuia (cazier judiciar fila 351 dosar ).
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a reținut gravitatea deosebită a faptelor comise. În concret, omorul este deosebit de grav prin mobilul pe care îl implică - tâlhăria; victima era o persoană tânără, iar suprimarea vieții acesteia s-a făcut pentru sustragerea sumei de 2.500 Euro. În mod cert, nici o sumă nu justifică comiterea unei astfel de fapte, însă valoarea modestă a sumei sustrase, raportat la întregul demers întreprins de inculpați pentru săvârșirea faptei, în opinia instanței ilustrează o capacitate a inculpaților de a ucide pentru orice motiv.
Este evident că faptele au fost comise cu premeditare. Victima a fost sunată de inculpați în data de 5.08.2004, când victima nu a putut realiza transportul, întrucât mașina sa era supusă unor reparații în service. Deși inculpații aveau posibilitatea să recurgă la a solicita un alt taximetrist din localitatea M, din dosarul cauzei reieșind că mai multe persoane efectuau acest tip de transport, au așteptat câteva zile, până ce victima a fost în măsură să le onoreze cererea. Motivul pentru care inculpații au stabilit persoana ce urma să le devină victimă, rămâne în intimitatea conștiinței acestora, din datele cauzei nerezultând nici un element a conferi vreo explicație (motivație) sub acest aspect.
Inculpații au săvârșit acte de o gravitate majoră, pentru a-și ascunde urmele infracțiunii, respectiv au incendiat autoturismul. aceleiași intenții de a împiedica identificare a lor, au stabilit ca locul plecării să fie dintr-o altă localitate decât localitatea de domiciliu a acestora.
Au plecat în aceeași noapte într-o țară învecinată, unde a doua zi s-a comis o tâlhărie, ce este atribuită inculpatului -, prin nr.36/P/2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr.- fiind admisă împotriva acestuia cerea de punere în executare a mandatului european de arestare. S-a amânat predarea inculpatului - autorităților e până la terminarea prezentului proces.
Instanța de fond a accentuat că un rol major în stabilirea cuantumului pedepsei aplicate l-a avut gravitatea tuturor acțiunilor întreprinse de inculpați, atât cele de omor în scop de jaf cât și cele ulterioare de disimulare a omorului, ceea ce exprimă o periculozitate deosebit de ridicată a acestora.
Ambii inculpați sunt recidiviști.
Inculpatul însumează în antecedența sa penală încă o infracțiune de omor. S-a apreciat că o persoană care după executarea unei pedepse aplicate pentru o astfel de infracțiune, mai comite un omor, respectiv un omor deosebit de grav în scop de tâlhărie, demonstrează nu numai că, coerciția anterioară a fost lipsită de orice efect educativa asupra sa, ci în mod deosebit că acea persoană nu are o minimă conștiință a valorilor umane, manifestând un dispreț profund față de cea mai însemnată valoare - viața. Aceasta rezultă cu evidență și din faptul că victima era o persoană tânără. Inculpatul dovedește astfel o periculozitate extrem de ridicată, motiv pentru care pedeapsa aplicată acestuia va fi mult mai aspră.
S-a precizat că în prezenta cauză, a fost invocata în apărare de către apărătorul inculpaților împrejurarea că datele furnizate de către I prin comunicarea unor listinguri instanței de judecată, încalcă dispozițiile art. 8 din, solicitându-se constatarea nulității absolute a acestora. În susținerea acestei apărări, s-a invocat și s-a depus la dosar practică, în sensul încălcării disp. art. 8, pentru motivul interceptării de comunicări și furnizării de copii ale "contorizării" apelurilor telefonice către poliție.
S-a reținut cu privire la acest aspect că, din contră, instanța europeană a refuzat să vadă în divulgarea de către societatea de telecomunicații și utilizarea de către organele de poliție a facturii detaliate de convorbiri telefonice, o încălcare a dreptului la viață privată, în sensul art. 8 din Convenție, orientare ilustrată de decizia din 6 martie 2003, Zdanoka c/Letonia.
Instanța europeană a arătat că, chiar dacă, nu există nici o dispoziție legală națională specifică în materie - existând însă anumite reglementări interne ale societății prestatoare de servicii telefonice - care să reglementeze conservarea și distrugerea acestor informații, absența unor asemenea norme formale și precise nu este de natură a face să apară riscul unui comportament arbitral sau al unui abuz din partea autorităților statale. De asemenea, nu s-ar putea spune că există o anumită imprevizibilitate în același domeniu. Curtea a constatat existența unui cadru legislativ pertinent ce a autorizat divulgarea de date organelor de poliție în situația în care aceasta s-ar dovedi necesar a se face pentru detectarea săvârșirii infracțiunilor penale. în discuție (listingurile) au fost utilizate în procesul penal al reclamanților în vederea coroborării cu alte elemente de probă privitoare la datele și orele apelurilor telefonice vizând activitatea lor infracțională.
Raportat la cele menționate, s-a precizat că, în prezenta cauză, listingurile telefonice au fost coroborate cu alte mijloace de probă. Aceste listinguri au fost comunicate de I, fiind cunoscută în activitatea judiciară împrejurarea că acest serviciu a încheiat cu anumiți operatori de telefonie mobilă protocoale în temeiul cărora operatorii comunică aceste date a căror deținere de către este în consens cu dispozițiile Legii nr. 51/98 privind siguranța națională a României ( artz. 3 și 4).
Pentru motivele arătate, s-a apreciat că probele în discuție sunt legale și conforme practicii
În ce privește acțiunea civilă promovată în procesul penal de părinții victimei, instanța reține că nu și-a precizat pretențiile, motiv pentru care vor fi respinse.
În ceea ce privește partea civilă, pretențiile acesteia se justifică doar parțial. Ca atare, din suma de 3 miliarde RON solicitată instanța de fond a acordat 500 mil, respectiv 50.000 RON cu titlu de daune morale, apreciind că aceasta este proporțională cu suferința morală ridicată a acesteia, raportat la faptul că victima era copilul său, cât și la caracterul violent al morții acestuia. Va fi acordată suma de 2.500 euro în echivalent lei la data plății efective, probată ca fiind deținută de victimă la momentul la care a fost jefuită și ucisă. Totodată, va fi acordată suma de 7.700 reactualizată de la data pronunțării prezentei hotărâri la data plății efective, reprezentând contravaloarea autoturismului distrus, stabilită la nivelul prețului de vânzare practicat pe piața liberă al unui autoturism având aceeași marcă și vechime. Ca atare, instanța va dispune:
În baza art. 14 rap. la art. 346 al. 1.C.P.P. a obligat în solidar inculpații la plata despăgubirilor solicitate de partea civilă,. în loc. M,-, jud. B după cum urmează:
1. la plata sumei de 50.000 Ron, cu titlu de daune morale
2. la plata sumei de 7700 Ron, reactualizat de la data pronunțării prezentei hotărâri la data plății efective, respectiv 2500 Euro în echivalent lei la data plății efective, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 346 al. 1.p Cod Penal, a respins pretențiile formulate de partea civilă, ca neprecizate.
În baza art. 109 al. 5.p Cod Penal, a dispus restituirea, după soluționarea definitivă a cauzei, a obiectelor ridicate, după cum urmează:
- în favoarea inculpatului - o pereche de pantaloni de culoare gri deschis și o agendă depuse la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Bihor, conform procesului - verbal aflat la fila 11 din dosarul instanței;
- în favoarea inculpatului, o pereche de pantaloni, tip blugi, de culoare maro și o cămașă de culoare kaki, depuse la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Bihor, conform procesului - verbal aflat la fila 11 din dosarul instanței;
- în favoarea martorului, un telefon mobil marca Nokia 3410, ridicat conform dovezii aflate la fila 132 din dosarul de urmărire penală;
- în favoarea martorei, un telefon marca Nokia 3410, având numărul 0745/-, ridicat conform procesului - verbal, aflat la fila 199 din dosarul de urmărire penală;
- în favoarea inculpatului, o cartelă telefonică, ridicată conform dovezii aflată la fila 209 din dosarul de urmărire penală;
- în favoarea numitului, domiciliat în localitatea, nr. 196, jud. B, o borsetă de culoare gri, și o cartelă telefonică, marca "Motor", conform dovezii aflată la fila 211 din dosarul de urmărire penală; o cartelă telefonică "Romtelecom" seria SWACV 4, ridicată conform dovezii aflată la fila 212 din dosarul de urmărire penală; un telefon mobil marca "" seria - -, în stare de defecțiune, fără acumulator și cartelă, ridicat conform dovezii aflate la fila 215 din dosarul de urmărire penală;
- în favoarea martorului, o cartelă telefonică "Romtelecom", ridicată conform dovezii aflate la fila 225 din dosarul de urmărire penală.
În baza art. 191 al. 2.p Cod Penal a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 3500 Ron, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Costul expertizelor medico - legale psihiatrice de 123 Ron, s-a stabilit a fi plătit din fondul special al Ministerului Justiției, în favoarea Serviciului de Medicină Legală al Județului
Împotriva acestei sentințe, inculpații și - au declarat apel în termen, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate și achitarea lor întrucât nu sunt ei autorii infracțiunilor pentru care au fost condamnați, aducând ca principal argument în favoarea lor faptul că telefonul victimei nu era Nokia 3310, ci Nokia 3410, astfel cum s-a dovedit de către lucrătorii. Au mai arătat în concluziile depuse la 151 dosar, faptul că martorii și - susțin că inculpatul a făcut schimb de telefoane în 23.08.2004, în trenul ce se deplasa spre O, iar, în realitate, inculpatul a fost arestat în 14.08.2004; de altfel, în ședința în care au fost audiați, nu au putut identifica persoana cu care a schimbat telefonul în tren. În al treilea rând, tot la 151, inculpatul a arătat că nu au avut cum să săvârșească fapta, întrucât se aflau în Ungaria și au dovedit cu martori că nu au cunoscut-o pe victimă, nu au avut nici o legătură cu aceasta. Pe de altă parte, în rechizitoriu se arată că fapta ar fi fost săvârșită de patru persoane, însă nu se arată care sunt celelalte două persoane împreună cu care inculpații ar fi acționat.
Prin decizia penală nr.1849/19.05.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile penale declarate de inculpați, a casat decizia penală nr.25/A/24.02.2009 a Curții de APEL ORADEA prin care s-au respins inițial apelurile penale declarate de inculpați și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la Curtea de APEL ORADEA, reținându-se că inculpații nu au fost ascultați în această fază procesuală, și, de asemenea, cu privire la martorul principal al cauzei, deși potrivit încheierii de ședință din 7.10.2008 (42 dos. CA O) rezultă că declarația acesteia este consemnată în proces-verbal și atașată la dosar, acest fapt nu este dovedit material, în sensul că, lucrările dosarului nu-l atestă fizic.
Instanța de apel constată că au fost îndeplinite cerințele impuse prin decizia de casare a Înaltei Curți, în sensul că, s-a constatat că martora a fost audiată în ședința de judecată în apel din data de 7.10.2008, declarație consemnată și atașată la 87 din vol.6 al dosarului Curții de Apel. Pentru acest motiv, în data de 5.10.2009 s-a încheiat un proces-verbal atașat la dosarul cauzei 102, prin care se atestă că respectiva martoră citată în vederea audierii este plecată din țară, iar, pe de altă parte, aceasta a dat declarații în condiții de contradictorialitate, în prezența unui traducător autorizat, atât în cursul urmăririi penale (40-43, 47-53, cât și în fața instanței de fond în ședința publică din 10.06.2005 (61-63) și a instanței de apel în ședința publică din 8.10.2008, 87. De asemenea, instanța de apel constată că inculpații au fost audiați în apel în ședința publică din 6.05.2008, declarații consemnate și atașate la vol.5 din dosarul Curții de APEL ORADEA, 31,32.
Verificând apelurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se analizează din oficiu, instanța constată că sunt nefondate, urmând a le respinge în consecință.
În mod legal și temeinic prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 25 ani închisoare în baza art.174-176 lit. c și d pen cu art.37 lit. a pen, 18 ani închisoare în baza art.211 alin.2 lit. b și alin.2/1 lit. a pen cu art.37 lit. a pen, 10 ani închisoare în baza art.217 alin.4 pen cu aplic. art.37 lit. a pen, pedeapsa rezultantă fiind de 30 de ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a și b pen pe o durată de 8 ani după executarea pedepsei închisorii, respectiv a inculpatului - la pedeapsa de 20 de ani închisoare în baza art.174-176 lit. d pen cu art.37 lit. a pen, 18 ani închisoare în baza art. 211 alin.2 lit. b și alin.2/1 lit. a pen cu art.37 lit. a pen, 10 ani închisoare în baza art.217 alin.4 pen cu aplic. art.37 lit. a pen, pedeapsa rezultantă fiind de 25 de ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a și b pen pe o durată de 8 ani după executarea pedepsei închisorii.
Se reține în privința lor faptul că, în noaptea de 9/10 august 2004, inculpații s-au întâlnit cu victima, taximetrist, căruia i-au solicitat cu câteva zile în urmă să-i transporte până în Ungaria unde aceștia lucrau și că, în urma respectivei întâlniri, inculpații au omorât victima, i-au sustras telefonul mobil și au incendiat mașina găsită ulterior într-un lan de lângă localitatea.
Inculpații nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, arătând că, la data comiterii faptei a fost plecat din țară, n-au cunoscut-o niciodată pe victimă, nu s-a deplasat niciodată cu aceasta în Ungaria, deplasările fiind efectuate întotdeauna cu taximetriștii și.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, în declarația dată în faza de urmărire penală la 345, acesta a dat declarații contradictorii cu privire la faptul dacă a avut sau nu telefon mobil în perioada comiterii faptei. Astfel, inițial arată că a avut un telefon mobil marca Nokia dar că l-a pierdut în 7.08.2004 când mergea după iarbă la cai, declarație care se contrazice cu cea dată la 348 unde arată că nu a pierdut telefonul mobil, dar acesta este și se află în dulap la el acasă, numărul de telefon în schimb și l-a notat verișoara sa, iar în declarația luată aceluiași inculpat la 375, acesta arată că în data de 8.08.2004 avea la el un telefon pe care l-a cumpărat din Ungaria dar nu-i știe marca și numărul, însă își recunoaște scrisul pe o hârtie galbenă prezentată de procuror, pe care și-a notat propriul număr de telefon.
Din coroborarea întregului material probatoriu aflat la dosarul cauzei, rezultă cu certitudine o serie de aspecte care susțin hotărârea de condamnare a primei instanțe și anume:
1. - În data de 6.08.2004, a sunat victima de pe o cartelă cu seria -, pe care apoi a înmânat-o martorului, la cererea acestuia, chiar înainte de a pleca în Ungaria, pentru aop utea suna pe concubina acestuia, astfel cum arată chiar martorul atât în declarațiile acestuia din faza de urmărire penală și din faza de judecată
Din adresa Romtelecom nr. 215/15149/18.08.2004, rezultă că de pe acea cartelă s-au purtat următoarele convorbiri, cu trei zile înainte de data la care s-a comis fapta:
- în data de 06.08.2004, orele 12.40 și 12.43 fost apelat de 2 ori nr. de telefon 0740/- (telefonul victimei), vorbindu-se 54 și respectiv 157 secunde;
- în data de 06.08.2004, orele 13.53 și 14.08 fost apelat de 2 ori nr. de telefon 0744/- (telefon identificat ca fiind al numitului ), taximetrist din M care i-a dus de mai multe ori în Ungaria pe cei doi inculpați;
- în data de 08.08.2004, orele 14.24, a fost apelat nr. de telefon 0740/-, aparținând numitei, sora inculpaților;
- în data de 10.08.2004, ora 07.25, a fost apelat nr. de telefon 0745/-, convorbirea durând 33 secunde și fiind purtată de la cabina telefonică SA din O str. - cel M (fosta a), iar telefonul 0745/- s-a stabilit că aparține numitei, verișoara inculpaților și respectiv concubina lui;
Prezentându-i-se două cartele de telefon, cu seria - reprezentând râul pe o parte, respectiv seria - reprezentând calendarul anului 2004, inculpatul - arată că o recunoaște doar pe cea dintâi, și că, pe aceasta i-a dat-o numitei în noaptea de 9/10.08.2004 înainte de plecarea în Ungaria, fapt contrazis de martoră care, în declarația din faza de urmărire penală arată că inculpatul i-ar fi dat o cartelă ROMTELECOM cu calendarul anului 2004. Faptul că, în noaptea de 9/10.08.2004 chiar înainte de a pleca în Ungaria inculpatul - i-a dat martorei concubina martorului o cartelă ROMTELECOM cu calendarul anului 2004 este confirmat de cei doi martori, cu alte cuvinte, înainte de această dată, cartela se afla în posesia inculpaților și au apelat-o pe victimă, astfel cum reiese din listingul convorbirilor telefonice la care s-a făcut referire anterior.
Inculpații nu recunosc c-ar fi avut o astfel de convorbire cu victima, însă faptul că, pe de o parte, de pe cartela respectivă în aceleași împrejurări, a fost sunată atât victima, cât și taximetristul care îi transporta pe inculpați în Ungaria, precum și sora inculpaților, iar pe de altă parte, faptul că, așa cum reiese din argumentația următoare, în special din declarația concubinei victimei la data respectivă, victima a fost sunată în 6.08.2004 de o persoană pe nume "" conduce la concluzia că este vorba despre inculpatul.
2. - În perioada 7-9.08.2004 victima a avut mai multe convorbiri cu numitul "", care s-a prezentat ca fiind la numărul de telefon indicat de acesta și notat de martora, concubina acestuia 0741/504.692
Din declarația martorei, concubina victimei, rezultă că, încă dinainte de data de 18 iunie 2004, data logodnei lor, victima a fost sunată de un anume "", care l-a rugat să-l ducă la Budapesta, fapt care nu s-a realizat, victima a plecat până în loc., dar nu l-a luat, întrucât nu avea suma necesară pentru a trece granița. Martora arată că știe de la numitul că logodnicul ei s-ar fi întâlnit cu într-o stație de taxi, unde au purtat o discuție. Discuția telefonică a fost în sensul că plecarea se va face din loc., la orele 20.00, iar, la întrebarea inculpatului dacă victima are bani suficienți pentru cinci persoane care urmau să treacă granița, victima a răspuns afirmativ, în sensul că dispune de 2500 euro (500 euro de persoană), atât cât era necesar.
În legătură cu telefonul primit înainte de data comiterii faptei, martora arată că, după primul telefon primit, victima i-a spus doar că l-a sunat o persoană pe nume "", și doar duminica după-amiază, când victima l-a sunat pe acesta, martora a aflat că numele complet este, aceasta aflându-se lângă concubinul ei, notând și numărul de telefon al acestuia comunicat telefonic, ca fiind 0741/504.692, înscris care se află la dosarul de p, 43. Când victima a fost sunată de numitul, nu știa care sunt celelalte persoane pe care trebuia să le transporte, și nici că ar fi din loc.. Tatăl victimei i-a spus concubinei abia miercuri, după comiterea faptei, că persoana cu numele de pe care fiul său a transportat-o este din, cunoscând acest amănunt întrucât și el este din și îi cunoaște inclusiv pe părinții lui.
Deși inculpatul cu desăvârșire acest fapt, din listingul apelurilor telefonice în perioada 4.08. - 16.08, de la nr. de telefon 0740/214 351 aparținând victimei furnizat de - fila 254 dosar primă inst. rezultă că în data de 7.08.2004 orele 21:55, victima a apelat nr. de telefon 0741/504.692 aparținând numitului "", convorbirea având o durată de 1 minut 24 secunde, de asemenea, în data de 09.08.2004 orele 20:03 victima a apelat nr. de telefon 0741/504.692 aparținând numitului "", convorbirea având o durată de 1 minut 24 secunde.
Mai trebuie scos în evidență faptul că în data de 14.08.2004 fiind verificată agenta telefonică a aparatului Nokia 3410 aparținând martorei, s-a constatat că la litera "K" este înregistrată o persoană cu numele "" având același număr de telefon 0741/-, despre care martora susține că este a lui. Acest număr de telefon a apărut și în memoria aparatului victimei, fiind înregistrat în 06.08.2004, iar pentru a lămuri împrejurările și legăturile dintre victimă martori și inculpați a fost ridicat telefonul martorei având cartela cu nr. 0745/-. Din adresa nr.- din 9.09.2004 a Br ezultă că martora a avut două convorbiri telefonice cu posesorul numărului de telefon 0741/- (număr comunicat de numitul "" victimei) în 6.08.2004, ora 9.12, 8.08.2004, ora, 14.05 și în 10.08.2004 ora 6.28 aceasta i-a dat doar un apel, de unde rezultă că martora îl cunoștea bine pe acesta. În declarația inițială din faza de urmărire penală (90), martora arată că nu știe sigur dacă numărul de telefon aparține familiei inculpaților sau unei persoane care ajutat-o să-și găsească un instructor la școala de șoferi, dar ulterior, peste doar câteva zile, martora arată că este ferm convinsă că acest număr nu aparține vărului ei, ci persoanei care ajutat-o să-și găsească un instructor la școala de șoferi pe care a apelat-o o singură dată în iulie 2004, iar cu alte prilejuri nu a fost niciodată sunată de acesta și nici ea nu a sunat, declarație nesinceră, dat fiind listingul apelurilor telefonice la care s-a făcut referire mai sus, din care rezultă că martora a avut mai multe convorbiri telefonice cu persoana căreia îi aparține respectivul număr de telefon.
Inculpații nu recunosc c-ar fi avut o astfel de convorbire, arătând că victima s-a înțeles cu alte persoane neidentificate, cu scopul de a le transporta în Ungaria, arătând că nu este el singura persoană cu numele "" (33 vol.5 dosar apel) Cu toate acestea, faptul că victima a fost sunată de o persoană pe nume "", al cărei poreclă și număr de telefon se regăsește și în agenda telefonică a verișoarei inculpatului, numita, pe care l-a și sunat de câteva ori, conduce la concluzia că este vorba despre inculpatul, care, în declarația dată în faza de urmărire penală arată că este singura persoană cu acest nume din loc.. Și tatăl victimei, după data comiterii faptei îi spune concubinei acestuia, martora că persoana pe care victima trebuia să o transporte este din, el cunoscând acest fapt întrucât este de origine din aceeași localitate și îi cunoaște inclusiv pe părinții inculpatului.
3. - În noaptea de 9.08.2004 victima l-a sunat pe inculpatul la ora 22,23, iar imediat după aceea, la 22,25 sunat-o pe concubină, respectiv pe martora cu care a vorbit 6 minute. Este cert că, în noaptea de 9/10.08.2004 victima s-a întâlnit la un moment dat cu inculpații, pentru că, în caz contrar, dacă întâlnirea nu ar fi avut loc conform înțelegerii, cel puțin una dintre părți ar fi apelat-o pe cealaltă.
Din listingul apelurilor (fila 254 dosar urmărire penală), sus menționat, rezultă că în data de 09.08.2004 orele 20:03 victima a apelat nr. de telefon 0741/504.692 aparținând numitului "", convorbirea având o durată de 1 minut 24 secunde, iar la ora 22:23 victima a apelat nr. de telefon 0741/504.692 aparținând inculpatului, convorbirea având o durată de 19 secunde.
Imediat după aceea, în jurul orelor 22:25, victima a sunat-o pe martoră, pe telefonul mobil aparținând acesteia, cu nr.0745/420.581, convorbirea având o durată de 6 minute 7 secunde. (fila 254 dosar urmărire penală) În cuprinsul declarațiilor luate martorei, aceasta susține în mod constant că locul comunicat de victimă cu ocazia respectivei convorbirii, loc în care urma să aibă loc întâlnirea cu inculpații ar fi în fața -ului din satul. Cu toate acestea, din adresa comunicată de (262 dosar ) rezultă însă că, în data de 9.08.2004 ora 22.23, postul telefonic 0740/214.351 a apelat numărul 0741/504.692 din zona Calea, bloc.18, M, jud.
Dincolo de această contradicție dintre declarațiile martorilor și mențiunile din adresa referitoare la locul întâlnirii, rezultă cu certitudine că această întâlnire a avut loc, întrucât, după această convorbire, nu reiese că victima l-ar fi apelat pe numitul "", sau "" ar fi apelat-o pe aceasta, astfel cum se procedează atunci când o întâlnire nu se realizează.
De asemenea, în concordanță cu declarația martorei, concubina victimei, a martorului, coroborate cu listingul convorbirilor telefonice, rezultă că victima s-a întâlnit cu inculpații în apropierea orei 22,25, după ultima convorbire telefonică a victimei, iar nu la orele 2-3.m astfel cum susțin inculpații și martorul cu care inculpații se află în relații apropiate.
4. - după noaptea de 9/10.08.2004, martora a apelat de mai multe ori numărul de telefon al victimei, inclusiv în zilele de 11.08, 12.08.2004, dar nu i-a răspuns nimeni, astfel cum reiese constant din declarațiile acesteia. Acest fapt se coroborează cu listingurile convorbirilor telefonice efectuate de aceasta, furnizate de.
Din listingul apelurilor telefonice din perioada 4.08. - 16.08.2004 de la nr. de telefon 0745/420.581 aparținând martorei, furnizat de I - fila 255 dosar urmărire penală rezultă că:
- în data de 11.08.2004 martora a apelat telefonul victimei la ora 13:01 când s-a înregistrat o convorbire de 1 secundă
- în data de 11.08.2004 ora 20:19 martora a apelat telefonul victimei, când s-a înregistrat o convorbire de 14 secunde
- în data de 12.08.2004 martora a apelat telefonul victimei la orele 14:43 și 14:55 când s-au înregistrat convorbiri cu o durată de câte o secundă. În aceeași dată, martora a apelat telefonul victimei la orele 17:31, când s-a înregistrat o durată a convorbirii de 1 secundă.
Durata de câteva secunde a convorbirilor înregistrate dovedește în mod clar susținerile martorei că nu a putut lua legătura cu victima sau posesorul telefonului ce i-a aparținut acestuia. Faptul că s-a înregistrat o convorbire între aceste numere se datorează preluării apelului de serviciul mesagerie vocală al telefonului ce era în mod cert activat, martora menționând expres că a "răspuns robotul". Un aspect important ce rezultă de aici este faptul că acea cartelă de telefon aparținând victimei era activă când victima nu mai era în viață (respectiv după data de 9.08.2004) și mai mult, așa cum va rezulta din cele ce urmează, acea cartelă a fost folosită în aceste zile de inculpatul -.
5. - din adresa comunicată de poliția de frontieră (205 dosar ) rezultă că inculpații au ieșit din România în noaptea 9/10.08.2004.
Astfel, inculpatul - a ieșit prin în 10.08.2004 orele 4,53 pe jos, a ieșit prin în 10.08.2004 orele 4,53 pe jos, iar a ieșit din țară prin în 10.08.2004 orele 4,52, cu autoturismul marca, cu numărul de înmatriculare NK 541 CA.
Ca atare, faptele au fost săvârșite în noaptea de 9/10.08.2004 între orele 22.25 (când a avut loc ultima convorbire telefonică a victimei cu concubina sa) și 4,53 când inculpații au trecut frontiera spre Ungaria.
Astfel, mama acestuia susține că i-a dat 1200 euro, victima mai avea 300 euro, iar de la numitul a cerut 1000 euro, astfel cum reiese și din declarația acestuia din urmă, 37 dosar
6. - Inculpatul - a deținut și folosit cartela cu nr.0740/214.351 care-i aparținuse victimei în zilele imediat următoare comiterii faptei, cartelă care a fost introdusă în telefonul mobil al inculpatului.
Din probele arătate mai sus, respectiv declarația martorei, corelată cu listingurile comunicate de, rezultă că în perioada 4.08.2004-9.08.2004, cartela cu nr. 0740/214 351 fost folosită de victimă, și ca atare telefonul mobil cu seria - -, i-a aparținut acesteia.
Din adresa, rezultă că în perioada 04.08.2004 - 09.08.2004, înainte de data comiterii faptei, cartela cu nr. 0741/504.692, aparținând inculpatului, a fost folosită cu telefonul (terminalul mobil), având seria - - și că, în perioada menționată, această cartelă a fost folosită dintr-o locație situată în loc. M, jud. B (zona Calea -), că în perioada 10.08.2004 - 10.12.2004, de la postul telefonic cu nr. de apel 0741/- nu au fost efectuate convorbiri.
Ulterior, după comiterea faptei, telefonul mobil cu seria - -, respectiv aparatul telefonic folosit de inculpatul în perioada 4-9.08.2004, a fost utilizat în zilele de 12.08.2004, începând cu ora 19,08, și 13.08.2004 împreună cu nr. de apel 0740/214.351, respectiv cartela victimei din locația situată în loc. M, jud. B (zona Calea,. 18), sat, com., jud. B, precum și din localitatea lui, iar apelurile efectuate de pe aceasta au locații pe teritoriul României. Din listingul convorbirilor efectuate în perioada 04.08 - 16.08.2004, de la numărul de telefon 0740/214.351 (fila 254 dosar ), ce i-a aparținut victimei, rezultă că, în data de 12.08.2004, de pe acest număr a fost apelat de 10 ori numărul de telefon de Ungaria -, respectiv numărul aparținând inculpatului.
Atâta vreme cât, din adresa nr. 9232/26.08.2004 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră (fila 204, dosar ), rezultă că inculpatul a ieșit din țară, în data de 10.08.2004, prin și a intrat ulterior în țară, în data de 13.08.2004 prin Nădlac, înseamnă că acesta nu putea folosi în aceste zile (12 și 13.08.2004) telefonul său mobil în care se afla cartela victimei, întrucât acesta a fost folosit pe teritoriul României, iar inculpatul se afla în Ungaria. Așa cum a arătat și prima instanță, această împrejurare, îl încriminează în mod direct pe fratele său, respectiv pe coinculpatul -, care a revenit în țară în 12.08.2004 prin Nădlac, astfel cum rezultă din aceeași adresă. În zilele de 12 respectiv 13.08.2004, inculpatul - s-a aflat în România.
Toate datele prezentate conduc în mod logic la concluzia că, inculpatul - a folosit în zilele de 12-13.08.2004, cartela de telefon, cu numărul 0740/214 351, ce i-a aparținut victimei.
Din aceeași adresă (pct. ) (fila 264 dosar), rezultă că telefonul mobil cu seria - -, respectiv telefonul mobil al inculpatului, în data de 14.08.2004, a fost folosit cu o cartelă, activată la data de 16.07.2004, în sistem preplătit, având număr de apel 0744/846 440, respectiv numărul de telefon al inculpatului -, recunoscut ca atare de către acesta. Din listingul apelurilor efectuate la numărul de telefon 0744/846.440 aparținând inculpatului - ( 264 dosar ) rezultă că, în data de 14.08.2004, de la acest număr a fost apelat numărul 0740/266.782, număr ce aparținea sorei inculpaților, martora și tot în data de 14.08.2004, l-a sunat pe inculpatul pe o cartelă de Ungaria cu nr.-, care a fost ridicată de la inculpatul de organele de poliție.
Această stare de fapt se coroborează cu aceea că, pe teritoriul Ungariei, inculpatul a folosit o cartelă telefonică marca "" 1800 Ft cu seria - DO care, conform dovezii aflate la fila 209 din dosarul de a fost ridicată de la inc. odată cu introducerea acestuia în arestul IPJ B, s-au efectuat următoarele apeluri telefonice în data de 12.08.2004, spre nr. de telefon 0740/266.782 ce aparținea surorii inculpaților, martora și spre nr. de telefon 0744/846 440 ce aparținea inculpatului -. (fila 212 dos. de ) Așa cum am arătat anterior, telefonul pe care inculpatul l-a folosit în perioada 4-9.08.2004 s-a aflat în țară și era folosit de -.
Din înscrisul aflat la fila 285 dosar rezultă că numărul de telefon - aparținea cetățeanului, iar din înscrisul aflat la fila 295, rezultă că în data de 13.08.2004, această cartelă se afla pe teritoriul României, dată care coincide cu revenirea în țară a inculpatului.
Conform raționamentului de mai sus, conexiunile telefonice realizate între acest număr de Ungaria și membrii ai familiei inculpatului, respectiv martora, care îi este verișoară, și coinculpatul -, ce este fratele său, demonstrează că participanții la acestea se aflau în relații de familie, împrejurare care corelată cu faptul că în data de 13.08.2004, respectiv data reîntoarcerii în țară a inculpatului, această cartelă era folosită, pe teritoriul României, cât și cu împrejurarea că există doi martori care confirmă că inculpatul, la întoarcerea în țară, a avut asupra sa o cartelă telefonică cu număr de Ungaria, conduce la concluzia logică, că posesorul cartelei cu număr de Ungaria și anume -, era inculpatul.
În opinia primei instanțe și a celei de apel, este exclus ca o altă persoană să dețină telefonul mobil al inculpatului, cartela de telefon aparținând inculpatului -, cartela de telefon aparținând victimei, să folosească ambele cartele, pentru a comunica telefonic cu inculpatul, sau cu sora inculpaților, de pe cartela inculpatului -, și totodată aceste apeluri inițiate, respectiv efectuate de pe teritoriul României, să coincidă cu primele zile în care inculpatul - a revenit în țară.
7. - După data comiterii faptei, inculpatul a avut asupra sa telefonul mobil al victimei, Nokia 3410 pe care l-a dat la schimb unei persoane în data de 13.08.2004, în timpul călătoriei cu trenul din A spre O, imediat după intrarea în țară prin Nădlac.
Din declarația martorului (133 dosar ) rezultă că în trenul care mergea spre B-M în 12 sau 13 august 2004 l-a întâlnit pe inculpatul, pe care, ulterior, în faza de urmărire penală, l-a recunoscut cu ocazia prezentării lui spre recunoaștere, și care, i-a oferit să-i dea la schimb un telefon mobil marca Nokia 3410, pentru un telefon marca 311 și o sumă de 1.000.000. Martorul arată că în telefonul Nokia se găsea o cartelă ungurească, care, în momentul în care a fost introdusă în telefonul martorului, nu a funcționat. De asemenea, seria telefonului coincide cu seria telefonului pe care-l căuta poliția și care era scris pe o bucată de hârtie, de unde rezultă că este vorba despre unul și același telefon. Telefonul a fost folosit de martor până la data de 11.01.2005 când a fost ridicat de organele de poliție. De asemenea, cu ocazia declarațiilor date, martorul descrie persoana cu care s-a întâlnit care este de etnie rommă, și ale cărui semnalmente se potrivesc cu ale inculpatului.
Declarațiile martorului au fost confirmate întrutotul și de martorul -, împreună cu care acesta se afla în data de 13.08.2004 în tren.
Din adresa aflată la fila 264 dosar, rezultă că telefonul mobil ce a aparținut victimei, cu seria - -, în perioada 14.08.2004 - 15.08.2004, a fost folosit cu o cartelă preplătită, având nr. de apel 0745/483.984 (număr aparținând martorului ) și că în această perioadă, cartela menționată a fost folosită de 2 ori din zona loc., jud. M; că în perioada 27.10.2004 - 6.12.2004, de la cest post telefonic, au fost efectuate o serie de convorbiri, fiind identificate persoanele și posturile apelate, cu precădere din zona loc., și B M, jud. Mai rezultă că acest terminal mobil a fost folosit o singură dată, în 14.09.2004, ora 15,24, împreună cu o cartelă preplătită, având nr. de apel 0721/185.932, dintr-o locație situată în loc., jud.
Inculpații susțin că, este cert că nu sunt ei autorii faptei, întrucât, în fața instanței martorul indică data de 23 august 2004, ca fiind data când a cumpărat telefonul de la inculpatul, (dată la care deja se aflau în stare de arest), după ce, în faza de urmărire penală, a precizat această dată ca fiind 13 august 2004. (151 dosar) Așa cum a arătat și prima instanță, apreciem că data menționată de martor este mai puțin relevantă, în condițiile în care acesta a fost audiat în 21 ianuarie 2005 (faza ), respectiv în anul 2007 (faza de judecată), când, datorită perioadei scurse, putea să comită o eroare asupra acesteia. Este relevant că această dată rezultă din faptul însuși relatat de martor, că a cumpărat acel telefon în timp ce se afla într-un tren ce venea din A - traseu pe care inculpatul trebuia să-l parcurgă, întrucât a intrat în țară prin Vama Nădlac - iar momentul în care martorul începe să folosească telefonul în discuție, respectiv 14.08.2004, coincide cu momentul întoarcerii în țară a inculpatului. În mod cert, data când acesta l-a întâlnit pe inculpatul în tren este data de 13.08.2004, dată la care acesta s-a întors în țară prin Nădlac, de unde trebuia să ajungă în jud. B, județul său de domiciliu.
De asemenea, inculpații susțin că martorul nu l-a recunoscut pe inculpatul prezent în ședința de judecată din 10.01.2006, însă din declarația acestuia de la 201 primă instanță rezultă că acesta îl indică pe inculpat ca fiind persoana cu care a făcut schimbul de telefoane în tren, singurul aspect de care nu este sigur este acela dacă inculpatul avea sau nu cu ocazia prezentării pentru recunoaștere, ceea ce nu prezintă relevanță raportat la faptul că martorul l-a recunoscut imediat pe inculpat.
Mai mult, în faza de judecată, inculpatul propune alți martori, pe (218 vol. I) respectiv (217 vol. I) cu care să dovedească faptul că, în timpul respectivei călătorii nu a făcut schimb de telefoane, declarații care nu se coroborează cu nici o altă probă, fiind solicitate doar pentru a contrazice susținerile martorilor la care s-a făcut referire anterior și care l-au recunoscut pe inculpat.
Apărarea inculpaților mai vizează și alte aspecte, și anume:
- faptul că, în concordanță cu declarațiile martorilor propuși în apărare, reiese că, în seara zilei de 09.08.2004 inculpații s-au aflat în localitatea la domiciliul acestora unde, după ce și-au petrecut o perioadă de timp în compania martorilor, s-au culcat până după miezul nopții, când au plecat împreună cu martorul în Ungaria.
În acest context, în mod judicios a constatat instanța de fond, că nimic din ceea ce s-a reținut până la acest punct în prezenta cauză nu contravine împrejurării că inculpații în seara zilei de 9.08.2004 s-ar fi aflat la locuința acestora din.
- faptul că telefonul victimei nu era Nokia 3310, ci Nokia 3410, astfel cum s-a dovedit de către angajații. (151 dosar)
Pe tot parcursul cercetărilor, s-a susținut că victima avea un telefon Nokia 3410, astfel cum reiese și din declarația martorei, concubina victimei, astfel încât, precizarea făcută de inculpați în concluziile depuse, vin în sprijinul ideii că telefonul pe care l-au avut asupra lor este unul și același telefon cu cel al victimei.
- în rechizitoriu se arată că fapta ar fi fost săvârșită de patru persoane, însă nu se arată care sunt celelalte două persoane împreună cu care inculpații ar fi acționat. (151 dosar apel, 33 dosar apel, vol.5)
Nici această susținere nu-i disculpă pe inculpați. Faptul că împreună cu inculpații au mai fost și alte persoane în legătură cu care nu există probe la dosar, nu înseamnă că inculpații nu sunt autorii faptelor reținute în sarcina lor. Dimpotrivă, în cazul în care s-ar fi dovedit că de față au fost și alte persoane, circumstanțele comiterii acesteia sunt agravate. Cert este că, nici martorul care susține că i-a transportat pe inculpați până în Ungaria, și nici inculpații nu arată care ar fi fost alte persoane cu care să fi plecat în Ungaria în noaptea respectivă.
- Inculpații nu au avut cum să săvârșească un omor în scop de tâlhărie, întrucât asupra victimei au fost găsite după incendiere, inclusiv cele două inele pe care martora le-a și recunoscut ca aparținând acestuia.
Faptul că cele două inele au rămas asupra victimei nu are relevanță atâta vreme cât s-a dovedit că inculpații au sustras telefonul mobil și cartela acesteia. În privința sumei de bani, respectiv 2500 euro pe care victima o avea asupra ei în noaptea respectivă, nu există date din care să rezulte că a rămas sau nu în mașină după comiterea faptei, astfel cum susțin inculpații, atâta vreme cât mașina a fost incendiată. În schimb, din declarația martorului luată în faza de urmărire penală (133-134) reiese că acesta l-a întâlnit pe inculpatul în tren în data de 12 sau 13 august 2004 și că avea în borsetă o sumă M de bani, peste 1000 euro și forinți, după cum a apreciat martorul.
- inculpații arată că testul ADN nu reprezintă o probă care să-i incrimineze.
În cauză s-a efectuat o expertiză biocriminalistică (392-396 dosar ), din care rezultă că pe hainele puse la dispoziție de inculpați au fost detectate urme de sânge uman, dar profilul genetic ADN extras pe de pe cadavru nu este identic cu profilul ADN extras de pe petele de sânge uman aflate pe haine. Apreciem că această probă nu are prea M relevanță cu privire la identificarea autorilor faptei, atâta vreme cât, inculpații nu au fost prinși imediat, iar ulterior, au putut putut să prezinte spre verificare alte haine decât cele cu care fuseseră îmbrăcați efectiv la data comiterii ei.
În cursul urmăririi penale, a fost efectuat un raport de constatare tehnico-științifică datat 2.12.2004 asupra comportamentului simulat (277 279 dosar ) al inculpaților din care rezultă că pentru răspunsurile la întrebările relevante ale cauzei s-au evidențiat modificări psihofiziologice care conduc la concluzia prezenței detecției comportamentului simulat al subiecților. . relevante au fost următoarele: 5. D-ta ai vorbit la telefon cu taximetristul din M în 9.08.2004? 8. D-ta l-ai omorât pe taximetristul din M în 9.08.2004? 10. D-ta ai incendiat mașina cu taximetristul înăuntru pe câmpul de la în 9.08.2004? 11. Ai spus adevărul la toate aceste întrebări?, întrebarea suplimentară pentru inculpatul fiind: 12. Telefonul luat de la taximetristul din Mar ămas la tine în 12 și 13 august când ai revenit din Ungaria? Se impune a fi făcută aici precizarea că acest demers nu reprezintă o probă în sensul prevăzut de art.63 C.P.P. însă poate fi considerat un indiciu care poate fi coroborat cu probele administrate în cauză.
La toate acestea se adaugă faptul că inculpatul are în antecedență încă o infracțiunea de omor, de unde rezultă gradul de pericol social sporit al faptelor acestuia.
De asemenea, dintr-o adresă comunicată de Interpol la 31.08.2004, aflată la 398 dosar rezultă că Interpol Budapesta le-a transmis acestora informații legate de anumite cercetări care se fac vizând o infracțiune de tâlhărie săvârșită pe teritoriul Ungariei la data de 9.07.2004, în apropierea locului faptei fiind controlate două persoane - ns. la 23.02.1982 și. De asemenea, se fac cercetări în legătură cu o faptă similară comisă la 12.08.2004, unul din autori fiind același -, ns. la 23.02.1982.
Toate argumentele aduse în sprijinul acuzației sunt de natură să conducă la concluzia că inculpații sunt autorii faptelor reținute în sarcina lor, iar pedepsele aplicate acestora sunt just individualizate, motiv pentru care apelurile inculpaților vor fi respinse.
Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul penal declarat de inculpații apelanți și împotriva sentinței penale nr.273 din 02 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.
Va obliga pe apelanți să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare în apel.
În baza art.160/b Cod procedură penală, va menține măsura arestării preventive a inculpaților și - și va deduce din pedeapsă arestul preventiv până la zi pentru ambii inculpați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondat apelul penal declarat de inculpații apelanți, fiul lui și, născut la data de 25.02.1977 și, fiul lui și, născut la data de 23.02.1982, ambii din Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr.273 din 02 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe apelanți să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare în apel.
În baza art.160/b Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpaților și - și deduce din pedeapsă arestul preventiv până la zi pentru ambii inculpați.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu inculpații arestați.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
red.dec.- /
jud.fond
tehnored.
4 ex./17.12.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Rus Claudia
