Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 697/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 697
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Dan Anton
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind pronunțarea recursului penal, având ca obiect " delapidare", promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva deciziei penale nr.74/A din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15 octombrie 2009, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea apărătorului inculpaților intimați să depună la dosar și concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru data de 22 octombrie 2009, apoi pentru data de 27 octombrie 2009 și apoi pentru astăzi 3 2009.
În termenul de pronunțare, prin Serviciul de Registratură al instanței, au fost depuse note de concluzii scrise de către apărătorul inculpaților intimați și.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 210 din 13.03.2007 a Judecătoriei Bârlads -au hotărât următoarele:
Au fost condamnați fiecare din inculpații:, si -, fără antecedente penale la pedeapsa de:
- câte 1 (un) an si 2 (doua) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art 215/1 Cod penal împotriva părții civile SC SRL Bîrlad, prin reprez., cu un prejudiciu de 7461, 04 lei nerecuperat.
- câte 6 (sase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals in înscrisuri sub semnătură privată prev. de art 290 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a Cod penal instanța a constatat ca infracțiunile se găsesc in concurs real, inculpații urmând sa execute in baza art. 33 lit. a Cod penal pedeapsa cea mai mare de 1 (un) an si 2 (doua) luni închisoare.
În condițiile si pe durata prev. de art. 71 Cod penal inculpaților le-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a-c Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal a fost suspendată condiționat pedeapsa aplicata inculpaților si li s-a pus in vedere disp. art. 83 Cod penal privind revocarea pedepsei in cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
În baza art. 82 Cod penal s-a fixat termen de încercare 3 ani si 2 luni.
În baza art.71 alin 4 Cod penal pe durata suspendării condiționate s-a suspendat si interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit a-c Cod penal.
S-a dispus anularea actelor falsificate, respectiv mențiunile din ziua 18,20,21 octombrie 2007, fila 27 dosar urmărire penală.
A fost admisă cererea de constituire parte civila formulata de partea vătămată SC SRL.
Au fost obligați inculpații sa plătească in solidar părții civile suma de 7461,04 lei cu titlu de despăgubiri.
A fost obligat fiecare inculpat sa plătească statului suma de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul procurorului întocmit în dosarul nr. 3510/P/2005, înregistrat la Judecătoria Bârlad cu nr.5858 din 31 octombrie 2006, au fost trimiși în judecată inculpații - și pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 215 indice 1 cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 cod penal, infracțiuni aflate în concurs real, conform dispozițiilor art. 33 lit. a cod penal, săvârșite împotriva părții civile SC SRL Bârlad.
În actul de sesizare a instanței, se reține că cei doi inculpați au falsificat în ziua de 25 octombrie 2005, documentele de predare - primire a indexurilor de la pompele de livrare a combustibilului, cauzând părții civile SC SRL Bârlad un prejudiciu în sumă de 7461,04 lei prin însușirea acestei sume.
Din probele aflate la dosarul cauzei instanța a reținut că inculpații, - împreună cu numitul au fost angajați în calitate de vânzători la stația aparținând părții vătămate SC SRL Bârlad. Această stație funcționa pe raza comunei.
Aceștia aveau ca atribuții de serviciu vânzarea carburanților și lubrefianților, urmând să depună la patronul societății încasările.
Fiecare din cei trei lucra 12 ore, iar gestiunea se preda de la unul la altul prin citirea indexurilor de la pompele de carburanți și numărau uleiurile minerale existente în stația.
Aceste lucruri se consemnau într-un caiet de gestiune aflat în stație cu privire la cantitățile și valorile carburanților și lubrefianților vându-ți de fiecare vânzător.
Banii din încasări și indexurile de la pompe, de la primire și predare, se predau de către fiecare vânzător la sediul societății pe bază de montare.
În ziua de 25 octombrie 2005, contabilul și administratorul societății, au constatat că inculpații au falsificat documentele de predare-primire a indexurilor de la pompele de livrare a combustibilului, între schimburi, însușindu-și suma de 7461,04 RON.
În timpul urmăririi penale inculpații au negat că ar fi săvârșit vreo faptă penală.
În cauză în timpul urmăririi penale s-a dispus o constatare tehnico-științifică a scrisului stabilindu-se că scrisul de la rubrica din 18.10.2005 - aparține inculpatului; scrisul de la rubrica "" din 19.10.2005 - aparține inculpatului, iar scrisul de la rubrica "" din 20.10.2005 - aparține numitului.
Concluziile acestui raport se regăsesc si in expertiza efectuata de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice
Examinându-se datele de pe monetarele de predare a inculpaților și - la ieșirile de schimb, în zilele de 18 și 19 octombrie 2005, valorile indexurilor celor trei pompe sunt mai mici, astfel că cei doi inculpați și-au însușit suma totală de 7461,01 RON.
Audiați fiind, in timpul cercetării judecătorești, inculpații nu au recunoscut faptele și au susținut că scrisul din caiet nu le aparține.
Instanța nu a putut reține această susținere întrucât concluziile celor două rapoarte de constatare tehnico-științifică efectuate de Biroul Criminalistic de la Poliția Municipiului Bârlad și Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice I au reținut că scrisul de la rubrica "" din 18 octombrie 2005, aparține inculpatului, cel de la rubrica "" inculpatului, iar cel de la rubrica "" din ziua de 20 octombrie 2005, numitului.
Întrucât doi experți s-au pronunțat fără dubiu cu privire la acest aspect, instanța a respins proba privind efectuarea unei noi expertize grafice dar și efectuarea unei noi expertize contabile, solicitată în timpul cercetării judecătorești întrucât activitatea infracțională a inculpaților este confirmată de mențiunile din caietul stației privind evidența contoarelor pompelor a cărui scris aparține inculpaților, prin modificarea căruia și-au însușit suma de 7461,01 lei, astfel că nu se poate impune nici efectuarea unei expertize contabile deoarece lipsa era evidentă.
Pe de altă parte în declarațiile date la urmărirea penală, dar și la instanță inculpații se referă la alte persoane care au făcut modificările, deși numai inculpații și numitul, lucrau la data săvârșirii faptei ca vânzători de carburanți, iar cu privire la prin rechizitoriul procurorului s-a dispus scoaterea din urmărirea penală a acestuia întrucât nu s-a dovedit că acesta și-a însușit vreo sumă de bani, întrucât in caietul de evidenta contabila si pe monetar sunt aceleași mențiuni.
În prezenta cauză au fost audiați și martorii, dar și, care au confirmat în depozițiile lor existența lipsei constatate și diferența între mențiunile din caiet și monetar.
Față de cele reținute și ținând cont ca expertizele efectuate confirmă că scrisurile din caietul de evidență aparțin celor doi inculpați, că diferența menționată creează în gestiunea părții vătămate SC SRL Bârlad un prejudiciu în suma de 7461,04 lei, cu care aceasta s-a constituit parte civilă în prezenta cauză, instanța a apreciat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prev. de art. 215 indice 1 cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 cod penal, infracțiuni aflate în concurs real în baza art. 33 lit. a cod penal.
În baza acestor texte de lege și a dispozițiilor art.345 cod procedura penală, instanța a aplicat inculpaților câte o pedeapsă la individualizarea căreia în baza art.52, 72 cod penal s-a ținut seama de gradul de pericol social al faptelor, condițiile concrete în care au fost săvârșite, valoarea prejudiciului, inculpații urmând să execute în baza art.34 lit. b cod penal pedeapsa cea mai mare.
În condițiile și pe durata prev. de art.71 cod penal, inculpaților le-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a - cod penal.
Având în vedere că inculpații nu au avut antecedente penale, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat făcând aplicarea disp. Art. 81 cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art.82 cod penal s-a fixa termen de încercare și li s-au pus în vedere inculpaților disp. Art. 83 cod penal.
În baza art.71 alin.4 cod penal, pe durata suspendării condiționate a fost suspendă și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a - c Cod penal.
S-a dispus și anularea actelor falsificate, respectiv mențiunile din zilele 18, 20, 21 octombrie, fila 27 dosar urmărire penală.
În baza art. 346 cod procedură civilă, art. 998, 1003 cod civil cererea de constituire parte civilă formulată de SC SRL Bârlad, a fost admisă și inculpații obligați în solidar la plata sumei de 7461 lei cu titlu de despăgubiri.
Ca o consecință a condamnării, inculpații au fost obligați în baza art.191 cod procedură penală la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în prezenta cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, inculpatul critică, în primul rând, faptul că în cauză nu s-au efectuat o nouă expertiză grafoscopică și o expertiză contabilă în condițiile în care din probatoriul administrat a rezultat că există indicii certe că paguba s-a produs în alte condiții decât acelea reținute.
De asemenea, inculpatul arată că nu s-au avut în vedere declarațiile martorilor și declarațiile sale constante în sensul că nu el a scris mențiunile din caietul completat de gestionari, pentru ziua în care a fost de serviciu ca și faptul că din acte ar rezulta că în gestionarului s-au vândut peste două tone de combustibil, de aproximativ 10 ori mai mult decât de obicei.
Prin cel de al doilea motiv de apel, inculpatul susține că instanța de fond a dat o apreciere trunchiată probatoriului administrat și a înlăturat în mod nejustificat probele care demonstrau nevinovăția sa, cum ar fi declarația martorului, care provine de la o persoană dezinteresată, ce cunoștea situația evidenței. Mai susține apelantul că nu s-a luat în considerare nici faptul că el a fost cel care a sesizat patronului posibilitatea unei sustrageri.
Inculpatul -, în motivele scrise de apel, a criticat modalitatea de instrumentare a cauzei la fond deoarece nu s-a administrat proba cu expertiza contabilă, nu s-a dat eficiență declarațiilor de martori și nu s-a constatat faptul că în lui s-au făcut vânzări mult mai mari decât de obicei și nici nu s-a dispus efectuarea unui inventar imediat după ce a fost sesizată lipsa.
Prin decizia penală nr. 747/A/-, a Tribunalului Vaslui, s-a decis:
Admite apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr.210/13.03.2007 a Judecătoriei Bârlad, care va fi desființată.
Rejudecând, în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.c pr.pen. achită inculpații și pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare, prev. de art. 215 ind. 1.pen și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 pen..
Respinge acțiunea civilă exercitată de SC SRL în contradictoriu cu inculpații și .
În luarea acestei decizii instanța de apel a argumentat după cum urmează:
În baza probelor administrate la fond și în apel se reține că există dubii majore în ceea ce privește săvârșirea faptelor deduse judecății de către inculpații și.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpații au falsificat documentele de predare-primire a indexurilor de la pompele de livrare a combustibilului, între schimburi, însușindu-și astfel suma de 7461,04 lei, ceea ce constituie infracțiunile de delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură private, fapte prevăzute de art. 215 ind.1, art. 290. pen.
S-a stabilit din analiza materialului probatoriu (declarațiile martorilor, declarația reprezentanților părții civile, raportul de expertiza contabilă - 176 vol. I apel) că la stația aparținând părții civile SC SRL Bârlad erau angajați în calitate de gestionari, care lucrau în trei schimburi, cei doi inculpați și numitul. La fiecare tură, gestionarul de schimb prelua de la gestionarul schimbat indexul de la cele trei pompe prin care se distribuia carburantul la clienți și la rândul său preda indexul și banii rezultați din vânzările de carburanți și lubrifianți, pe baza unui monetar de mână, pe verso-ul căruia era trecut indexul predat de la pompe.
Motivele care raportat ansamblului materialului probatoriu conduc la concluzia existenței unui dubiu în ceea ce privește săvârșirea de către inculpați a faptelor deduse judecății sunt următoarele:
- în primul rând, existau deficiențe în modul de ținere a contabilității la SC SRL Bârlad, în condițiile în care gestionarii nu participau la recepția de produse petroliere de la furnizori și nu aveau control asupra intrărilor în gestiune iar recepția se realiza de către administratorul societății
- în al doilea rând primirea și predarea gestiunii se rezuma doar la preluarea și predarea indexului la cele trei pompe și predarea monetarului, ceea ce conduce la concluzia că gestionarii răspundeau doar de produsele vândute conform indexului.
- din verificările expertului contabil a rezultat că sustragerea carburantului și modificarea indexului la cele trei pompe s-a produs în perioada 18-20 octombrie 2005, pentru care există două registre cu evidențierea indexului, unul în care indexurile coincid cu cele de pe monetare și unul cu indexul modificat începând cu data de 18 octombrie 2005
- patronul societății, ( 76 fond) arată că au caracter fals mențiunile din caietul stației, fiind ușor de verificat situația reală, după monetare, pe care sunt specificate și indexurile, că în opinia sa ar fi trebuit să figureze ca inculpat și și că la începerea noului caiet cu indexurile s-a trecut altă valoare decât cea reală
- declarațiile inculpaților apelanți sunt confirmate de cele ale martorului (100 fond), care a lucrat o perioadă cu inculpații și a sesizat că anumite foi din caietul cu mențiuni erau transcrise, fapt explicat martorului de prin aceea că s-a vărsat cafea pe foile respective
- expertul concluzionează (179 vol. I apel ) că toată cantitatea sustrasă apare în gestionarului, care avea de justificat suma de 80.845.920 lei aferentă cantităților de carburanți trecute în registrul nr.1 dar pentru data de 20.10.2005 acesta a depus doar 6.234.420 lei
- mai apreciază expertul că s-a profitat de schimbarea caietului pentru a se trece cantitatea sustrasă pe caiet începând cu data de 18 octombrie, deoarece atunci s-a schimbat caietul, ceea ce explică existența diferențelor între valorile indexurilor trecute pe al doilea caiet și valorile de pe monetare
Fără a aprecia că în mod cert există vinovăția lui în sustragerea cantității de combustibili reclamată de partea civilă, tribunalul constată că datele cauzei relevă existența unor dubii în ceea ce privește comiterea faptei de către cei doi inculpați apelanți.
De altfel, această concluzie este întărită și de aspectul, confirmat de către patron că inculpatul a sesizat existența unor diferențe între consemnările din caiet și propria sa evidență, ceea ce a dus la declanșarea cercetărilor în cauza de față. Ar fi ilogic ca tocmai cel care a sustras cantitatea de combustibil să atragă atenția patronului asupra suspiciunii de neregularități în activitatea stației.
Pe de altă parte, depoziția martorului vine să confirme susținerea inculpaților că nu ei au scris mențiunile corespunzătoare datelor de 18 și 19 octombrie 2009, chiar dacă expertizele grafoscopice concluzionează în acest sens, fiind posibilă completarea primelor rubrici din acel registru prin imitare, în măsura în care au existat consemnări anterioare ale inculpaților făcute pe foi care nu mai există și au fost retranscrise.
Un alt argument pentru nevinovăția inculpaților referitor la faptele prev. de art.215 ind.1, 290.pen. este acela că în măsura în care combustibilul nu a fost sustras în turele lor, ei nici nu aveau interes să falsifice caietul de evidență sau în cel mai rău caz, dacă ei ar fi sustras combustibilul ar fi fost consecvenți, falsificând și monetarele.
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art.3 proc. pen. se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celor acuzați conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorilor în legătură cu faptele imputate, instanța nu-și poate forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției inculpaților și să-i achite.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. . justiției penale cere ca instanțele să nu se întemeieze, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă.
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirilor, există și alte probe (declarații de martori, expertiza contabila, declarație reprezentant parte civilă ) în sens contrar, care sunt de natură să reflecte o situație de fapt diferită de aceea din sentința apelată. Pe cale de consecință în măsura în care persistă îndoiala în ce privește săvârșirea faptelor deduse judecății de către inculpați, atunci îndoiala este "echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție" și deci inculpații trebuie achitați.
În termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Vasluia formulat recurs împotriva acestei decizii, pe care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică, sub aspectul greșitei achitări a inculpaților, susținând că probele dosarului demonstrează că inculpații sunt autorii faptelor, vinovăția lor fiind stabilită pe bază de probele avute în vedere de prima instanță. Se solicită casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs constată că motivele invocate de reprezentantul Parchetului nu sunt întemeiate și pe cale de consecință recursul este nefondat, cu următoarea argumentație:
Potrivit art. 62 Cod procedură penală instanța este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Conform art. 63 al. 2 Cod procedură penală probele nu au o valoare dinainte stabilită. Aprecierea fiecăreia se face în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Art. 65 al 1, stipulează că sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată.
În speța de față s-a pornit de la reclamația reprezentantului "" Bârlad dată în fata organelor de poliție și pe baza acestei reclamații coroborate cu alte depoziții de martori și a unui raport de expertiză s-a stabilit situația de fapt în baza căreia cei doi inculpați au fost condamnați de prima instanță. Practic, acestea au constituit fundamentul probator după care s-a ghidat prima instanță când a pronunțat condamnarea celor doi inculpați.
Instanța de recurs retine că instanța de apel a făcut o decelare atenta a întregului material probator administrat în faza de cercetare penală, în fața primei instanțe și a mai administrat proba cu expertiza contabilă și o nouă expertiză grafoscopică, ajungând la concluzia ca nu s-a putut demonstra cu certitudine că inculpații din prezenta cauză sunt autorii faptelor, dispunând achitarea lor
Se poate observa că instanța de apel, pentru a-și forma propria convingere cu privire la vinovăția ori, dimpotrivă, nevinovăția inculpaților, a readministrat întregul probatoriu și a dispus admiterea de probe noi.
În Codul d e procedură penală prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 5 ind. 2 statuându-se că "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă." Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea demnității umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe:
- vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției;
- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului;
- la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte"erga omnes";
- hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.
Instanța de recurs își însușește motivarea instanței de apel și constată că dovezile administrate în prima instanță și pe care le amintește reprezentantul parchetului, pentru susținerea vinovăției inculpaților,
conțin informații îndoielnice tocmai cu privire la vinovăția raporturilor în legătură cu faptele imputate.
La fel ca și instanța de apel, instanța de recurs nu-și poate forma
convingere pe baza unor probe directe sau indirecte, care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, trebuie să concluzionăm în sensul nevinovăției inculpaților, care au și fost achitați.
Pentru aceste considerente î baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielilor judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, împotriva deciziei penale nr.74/A din 14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
16.11.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Ciubotariu, Dan Anton
