Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 732/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 732/R/2008
Ședința publică din 10 decembrie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin:
, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata, împotriva deciziei penale nr.163/A din 18 septembrie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.215/1 alin.1 pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatei, av., din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpata și partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Prin sentința primei instanțe inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplicarea art.81 pen. și a fost obligată la plata despăgubirilor civile către partea civilă. Inculpatul a dat o singură declarație în faza de cercetare judecătorească, aceasta fiind singura probă care ar fundamenta vinovăția inculpatului. Ulterior, acesta a plecat din țară și nu s-au mai administrat alte probe din care să rezulte vinovăția lui. Arată că a solicitat în fața instanței de apel efectuarea unei expertize contabile, însă i s-a respins cererea, deși reprezentantul Parchetului nu s-a opus. A fost obligat la plata despăgubirilor civile, în condițiile în care latura civilă nu a fost dovedită. Pentru o judecată echitabilă se impunea efectuarea acelei expertize contabile. În speță au fost încălcate dispozițiile art.66 și 67.pr.pen. privind probațiunea. Chiar dacă inculpatul a recunoscut lipsa din gestiune, nu se poate vorbi de infracțiunea de delapidare. Potrivit art.6 par.3 lit.c din CEDO, orice inculpat beneficiază de prezumția de nevinovăție și de dreptul la un proces echitabil. Pentru toate aceste motive solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Reprezentanta Parchetului arată că proba solicitată în apel și la instanța de fond este utilă cauzei, deoarece prejudiciul a fost stabilit numai pe baza inventarului realizat. Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, dar a contestat valoarea prejudiciului. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 197/10.05.2007 a Judecătoriei Sighetu Marmațieis -a dispus condamnarea inculpatei(fiica lui G și, născută la 23 decembrie 1975, în S M, studii 8 clase,căsătorită,cu 2 copii minori în întreținere,fără antecedente penale,domiciliată în com. nr.55, -, cu reședința în Spania, INDUSTRIA, 116,cod poștal 08025, DISTRICTUL MUNICIPAL: 2-, STATUL SPANIA) pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art.215/1 alin.1 pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.pen la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81 și 82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
În temeiul art. 83.pen. inculpate a fost atenționată asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării condiționată.
În temeiul art. 14 al 3 lit."b", al 4 și art. 346 al 1.proc.pen. rap. la art.998 civil și nr.OG9/2000 s-a dispus obligarea inculpatei la plata către partea civilă" "SRLcu sediul în S- M str. G-ral nr. 7 jud. Mas umei de 118.877.387 ROL (11.887,73 RON) despăgubiri civile, cu dobânda legală, începând cu data de 9.03.2003 (data săvârșirii infracțiunii) și până la achitarea integrală a sumeI.
În temeiul art. 193 al. 1.proc.pen. inculpata a fost obligată să plătească părții civile suma de 1770 RON cheltuieli judiciare.
În temeiul art.191 al. 1.proc.pen. inculpata a fost obligată să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației din 15 iulie 2003 înregistrat la prima instanță sub nr.2282/ 17 iulie 2003 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei.pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev.de art.2151 pen. cu aplicarea art.41 alin. 2.pen. reținându-se că în perioada l aprilie 2002- 9 ianuarie 2003,în baza unei rezoluții infracționale unice, inculpata și-a însușit din gestiunea " COM"SRL S-M suma de 58.122.600 lei și a vândut mărfuri în valoare de aproximativ 30.000.000 lei către diverși clienți, fără a încasa sumele de bani reprezentând contravaloarea mărfurilor, cauzând părții vătămate un prejudiciu în valoare de 88.122.600 lei, (filele 58-60, din dos.nr.2282/2003).
Prin sentința penală nr.441 din 9 octombrie 2003 inculpata a fost condamnată la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev.de art. 215 1.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. suspendată condiționat, pe un termen de încercare de 4 ani, și obligată la 88.122.600 lei despăgubiri civile, cu dobândă legală, de la data rămânerii definitive a hotărârii, până la achitarea integrală a despăgubirilor, (filele 81-83).
Împotriva sentinței de mai sus, a declarat apel inculpata, iar prin decizia penală nr.9/A/13 ianuarie 2004, pronunțată în dosar nr. 7147/2004, Tribunalul Maramureșa admis apelul, a desființat în întregime sentința penală nr. 441 din 4 octombrie 2003 Judecătoriei Sighetu - M, și a trimis cauza spre rejudecare cu motivarea că procedura de citare a inculpatei nu a fost efectuată conform art. 177 alin.8 proc.pen. prin scrisoarea recomandată,(filele 30-33, din dosar nr. 1364/R/2004.
În rejudecare, cauza s-a înregistrat sub dosar nr.1364/R/2004 în care a fost pronunțată sentința penală nr. 381/25 septembrie 2006, sentință prin care inculpata a fost condamnată la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev.de art. 215 al. 1.pen. și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
În cea ce privește latura civilă a cauzei prin sentința penală amintită inculpata a fost obligată să plătească părții civile SC SRL suma de 11.887,73 lei cu dobânda legală de la data pronunțării sentinței.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat apel ce a făcut obiectul dosarului - al Tribunalului Maramureș în care a fost pronunțată decizia penală nr. 274/A din 31 octombrie 2006, decizie prin care s-a admis apelul și în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b și art. 382 alin. 1.proc.pen. sentința pronunțată de instanța de fond a fost desființată În totalitate și trimisă cauza spre rejudecare la instanta de fond.
Din considerentele deciziei de casare se reține faptul că nu a fost îndeplinită procedura de citare cu inculpata în străinătate, iar la termenul din 11.09.2006, deși a fost indicată de către apărătorul ales o nouă adresă a inculpatei în străinătate, instanța nu a dispus citarea la această adresă.
Cauza a fost înregistrată în rejudecare sub dosar nr. -.
La termenul de judecată din 8 martie 2007 apărătorul ales al inculpatei a făcut dovada faptului că inculpata are domiciliul În Spania conform adresei emisă de Primăria, tradusă în limba română( 12-13) motiv pentru care instanța a dispus citarea inculpatei la adresa indicată.
Pentru termenul de judecată din 10 mai 2007, procedura a fost legal îndeplinită cu inculpata prin semnarea personal a confirmării de primire a citației prin scrisoare recomandată(17).
Din probele de la dosar instanța de fond a reținut că inculpata a fost angajată la." COM"SRL în baza contractului individual de muncă, înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă M sub nr. 6578/4.06.2002, în calitate de gestionar - vânzător, aceasta având obligația de gestionare și desfacerea bunurilor și mărfurilor primite.
În ziua de 19 septembrie 2002, cu ocazia efectuării unui inventar, s-a constatat o lipsă în gestiunea inculpatei de 30.500.000 lei, reprezentând atât sume de bani însușite de către inculpată, cât și vânzări pe datorie a mărfurilor aparținând părții vătămate.
Cu toate acestea inculpata și-a continuat activitatea în calitate de gestionar-vânzător la magazinul deschis la locuința sa aparținând " COM"SRL - S- M, continuând să își însușească din sumele de bani rezultați din vânzarea mărfurilor, precum și vânzarea de mărfuri către diverși clienți, urmând să-i fie plătită ulterior contravaloarea acestora.
Astfel cu ocazia inventarului efectuat la data de 9 ianuarie 2003 s-a constatat o lipsă în gestiunea inculpatei de 88.122.600 lei.
În urma acestei constatări inculpata și-a luat angajamentul ca până la sfârșitul lunii ianuarie 2003 să achite părții vătămate suma de 35.000.000 lei, iar restul sumei să îl achite în două rate ulterioare.
Instanța a respins proba cu expertiza contabilă solicitată de către inculpată pentru a dovedirea caracterului nereal al prejudiciului cu motivarea că în faza de urmărire penală inculpata personal a recunoscut producerea prejudiciului și chiar s-a angajat să achite contravaloarea acestuia în mai multe rate, sustrăgându-se apoi acestei obligații prin plecarea din țară( 54-55 dosar urmărire penală)
În drept s-a reținut că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prev. de art. 215/1 pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. și, ținând seama de dispozițiile art.72 și 52.pen. raportat la pericolul social al faptei, la persoana inculpatei care are vârsta de 31 ani, este căsătorită, cu 2 copii minori în întreținere,fără antecedente penale, instanța a dispus condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Potrivit art.81 și 82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și în acest mod, iar în temeiul art. 83.pen. inculpate a fost atenționată asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării conditionată.
În temeiul art.14 a1.3 lit. b al. 4 și art. 346 a1.1 proc.pen. rap. la art. 998.civ. și nr.OG 9/2000 instanța a obligat inculpata să plătească părții civile suma de 118.877.387 ROL (11.877,3 RON) reprezentând pagube de 88.122.600 lei și beneficiul nerealizat prin raportarea la inflație pe perioada martie 2003- iulie 2006, potrivit adresei nr. 319 din 13.09.2006 a Direcției Județene de statistică M (fila 233), cu dobânda legală prevăzută de nr.OG9/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpate care a solicitat pronunțarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a proc.pen. și art. 10 lit. d proc.pen. cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată deoarece prejudicial nu a fost cert stability și că prejudicial reținut de instanța de fond diferă de cel indicat în actul de sesizare.
Prin decizia penală nr. 163/A/18.9.2008 a Tribunalului Maramureș întemeiul art. 379 pct. 1 lit. b proc.pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpată și s-a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt care este în concordanță cu întregul material probator administrat. S-a constatat că lipsa de 88.122.600 lei din gestiunea condusă de către inculpată a fost stabilită prin inventarele efectuate în data de 19.09.2002 și 9.01.2003, inventare care au avut la bază actele contabile ale gestiunii.
Instanța de apel a mai reținut că martorii și au relatat că odată cu efectuarea inventarului s-a numărat marfa pe sortimente și bucăți, apoi s-au întocmit listele de inventar după care s-a procedat la confruntarea cu stocul scriptic reieșit din avizele de însoțire a mărfii, operații care au fost effectuate în paralel și de către inculpată care a întocmit propriile liste de inventar.
Așa fiind, instanța de apel a concluzionat că nu se poate susține că prejudicial nu a fost cert stability, cu atât mai mult cu cât inculpat a recunoscut în faza de urmărire penală comiterea faptei și valoarea prejudiciului, motivând că, pentru a avea bani, nu a predate toți banii rezultați din vânzări, reținându-și o parte din aceștia.
Instanța de apel a conchis că sancțiunea penală aplicată a fost corespunzător individualizată sub aspectul cuantumului și modalității de executare și că, raportat pericolul social al faptei și la datele care caracterizează persoana inculpatei scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
Sub aspectul laturii civile Tribunalul a reținut că prejudiciul a fost corect stabilit și că în mod corect s-a dispus obligarea inculpatei și la plata beneficiului nerealizat de către partea civilă deoarece inculpate este ținută la repararea integrală a prejudiciului cauzat.
Împotriva acestei decizii și, implicit împotriva sentinței instanței de fond a inculpate a declarat recurs inculpate, criticând soluțiile atacate ca fiind netemeinice și nelegale și a solicitat casarea acestora și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea recursului inculpata a arătat că s-a dispus condamnarea sa doar pe baza probelor produse de partea civilă în faza de urmărire penală și, deși a solicitat efectuarea unei probe constând în expertiza contabilă, cererea i-a fost respinsă în mod nejustificat.
Procedând la soluționarea recusrului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Conform art.1 din Codul d e procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal, să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în procesul penal.
Pe de altă parte, orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă, iar învinuitul sau inculpatul, beneficiind de prezumția de nevinovăție, nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.
Totodată, din economia textului art. 345.proc.pen. rezultă, cu claritate, că instanța de judecată pronunță condamnarea inculpatului numai în situația în care probele strânse în cursul urmăririi penale și verificate în cursul cercetării judecătorești, dovedesc în mod cert, printre altele, că fapta a fost săvârșită de inculpat.
Astfel, pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată de către instanță în ședință publică, în mod nemijlocit, oral și în contradictoriu.
Numai după verificarea efectuată, în aceste condiții, instanța poate reține, motivat, că exprimă adevărul, fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecății.
Pe de altă parte, încă înainte de a stabili temeinicia demersului de tragere la răspundere a unei persoane trimise în judecată, aceasta are dreptul fundamental la un proces echitabil.
Ori, în înțelesul unui proces echitabil intră, așa cum reglementează art.6 paragraf 3 lit.d din Convenție Europeană a Drepturilor Omului și cum relevă jurisprudența CEDO, asigurarea dreptului inculpatului trimis în judecată și aflat în fața instanței de a pretinde și de a i se admite probe care să se efectueze în mod nemijlocit și contradictoriu cu celelalte părți, în vederea stabilirii adevărului obiectiv.
Chiar dacă în dreptul procesual penal român situația prevăzută în art.6 paragraf 3 lit.d din Convenție nu are o consacrare expresă, cerința realizării condiției este obligatorie sub sancțiunea nulității și, deci, a desființării hotărârii pronunțate cu încălcarea acestei exigențe.
Prin urmare, prin respingerea probei științifice solicitate de inculpată și pronunțarea unei sentințe exclusiv pe baza probelor emanând de la partea civilă, concluzia care se desprinde este aceea că soluția de condamnare a inculpatei nu se fundamentează pe o cercetare judecătorească completă și, nerăspunzând apărărilor formulate, au fost încălcate reguli de bază ale procesului penal, ceea ce face să existe îndoială cu privire la existența faptei și vinovăției, dar și că inculpata s-a bucurat de un proces echitabil relativ la cerințele convenției.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. c proc.pen. se va admite recursul declarat de inculpată împotriva deciziei penale nr. 163/A/18.09.2008 a Tribunalului Maramureș, decizie care se va casa împreună cu sentința penală nr. 197/10.05.2007 a Judecătoriei Sighetu Marmației și se va dispune rejudecarea cauzei de către instanța de fond, Judecătoria Sighetu Marmației, ocazie cu care se va administra și proba științifică a expertizei contabile solicitată de către inculpată.
Potrivit art. 192 al. 3.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de către stat vor fi suportate de către acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpata, cu domiciliu ales în nr. 770, jud. M, împotriva deciziei penale nr. 163/A/18 septembrie 2008 Tribunalului Maramureș, pe care o casează împreună cu sentința penală nr. 197 din 10 mai 2007 Judecătoriei Sighetu Marmației și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond - Judecătoria Sighetu Marmației.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red. /
3 ex./15.12.2008
Jud. fond:
Jud. apel: -;
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Ana Covrig
